Istoria tiganilor

Recitind azi Evanghelia lui Ioan volumul 4, carte primita de sus de Jakob Lorber, am dat atat de originea cuvantului "tigan" cat si de provenineta adevarata a tiganilor. In orginal, adica in germana cuvantul este scris "Zagani". Z-ul insa se citeste "Tz" in germana, deci Tzagani. Iata cat de putin schimbat a s-a pastrat cuvantul "tzigani" fata de originalul "tzagani".

Cu privire la originea tiganilor, ea este, asa cum reiese din text Asia mica si nicidecum India asa cum se crede azi, iar cuvantul tzagani insemna pe atunci "cei prigoniti" sau "cei alungati" sau "cei exilatii" si traiau pe atunci chiar mai rau decat tziganii de acum cateva secole in Romania.

Pentru cine il intereseaza am pus mai jos pasajul cu pricina din aceasta carte demna de citit caci pe langa invataturile divine mai pretioase ca orice bogatie, in special in acest volum 4 sunt prezentate si multe adevaruri referitoare la adevarul istoric al multor taine cum sunt piramidele, sfinxul, traiul egiptenilor si alte lucruri.


EV. 064. Capitol.

01] Spune Ioan: < Nu-ţi face griji despre acest lucru; atunci când tu vei deveni desăvârşit îţi va fi totul limpede, dar acum să trecem la lucrurile noastre!
02] Cea mai rea trăsătura a fiinţei tale este faptul că ai fost în secret un negustor de sclavi, care în ultimul timp a negociat cu fetiţe din mica Asie cu vârste cuprinse între doisprăzece şi paisprăzece ani, pe care le-ai trimis spre Egipt sau Persia, iar unele dintre aceste fete nobile au picat în mâini rele şi doar foarte puţine în mâini bune. Astfel de fete au fost batjocorite în ultimul hal de cel care le-a cumpărat, acest lucru sper că este limpede în faţa ochilor tăi. Dacă s-ar fi rezumat treaba doar la împerecherea naturală, nu ar fi vina chiar atât de mare; dar unele din Alexandria, Cairo, Theben şi în Memphis au fost pur şi simplu maltratate! Şi încă mai sunt! Dacă ai vedea o astfel de fată săracă, cum este pur şi simplu biciuită de stăpânul ei demn spre a fi un diavol doar pentru satisfacţia sa, atunci chiar tu însuţi, cu sentimentul tău minuscul de dragoste pentru aproapele tău, te-ai blestema, că ai lăsat un om să trăiască un asemenea calvar doar din pricina faptului că tu ai vrut să câştigi!
03] Câte mi de blesteme şi înjurături au fost azvârlite spre tine, câte sute ori sute de mi de lacrimi au curs din pricina ta deoarece maltrataţile au fost prea mari! Câte astfel de fete finuţe au murit ca urmare a unor chinuri insuportabile! Şi iată, toate acestea, le ai pe conştinţă, blestemându-te! Deoarece tu ai făcut aceste lucruri timp de trei ani şi numărul celora, pe care i-ai nenorocit a devenit mare şi cuprinde cu aproximaţie aproape opt mi de capete! Întrebarea este însă aceasta: Cum vei fi tu în stare să îndrepţi aceste lucruri? Ce ţi-au făcut acele fetiţe, ca tu să le nenoroceşti atât de tare? Vorbeşte şi dă o explicaţie!>

EV.065. Capitol.

01] Zorel stă foarte tăcut şi înspăimântat şi de abia după o pauză destul de îndelungată începe el să vorbească: < Prietene, dacă aş fi cunoscut sau aş fi recunoscut atunci, cum şi ce cunosc eu acum, atunci te poţi gândi cu uşurinţă, că m-aş fi ocupat cu orice altceva decât cu vânzarea de sclavi! Eu sunt un cetăţea al Romei şi nici o lege nu a interzis vânzarea sclavilor, după cunoştinţele mele; a fost permisă de când există lumea şi ceea ce mii de oameni au voie să înfăptuiască legal, cum îmi poate fi interzis mie?! Copii şi chiar evreii au voie să cumpere, mai ales dacă aceştia nu pot să aibă copii, iar prin urmare de ce nu pot să cumpere copii şi alte popoare mai culte, din care fac parte de când lumea, fără nici un dubiu, egiptenii, cât în egală măsură persienii?! Fetele nu au fost vândute unui popor sălbatic sau crud, ci celui mai cult şi format popor de pe acest pământ întins, acolo unde omul se putea aştepta pe bună dreptate, să nu înrăutăţească şi să îmbunătăţească starea acelor fete!
02] Du-te tu în regiunea micii Asia şi tu vei găsi acolo mase de oameni şi de copii, iar la sfârşit îţi vei pune tu însuţi întrebarea ca fiind un om înţelept, de unde se pot menţine şi hrăni acei oameni, fără ca ei să trebuiască să se mânânce reciproc! Eu pot să te asigur, că de fiecare dată când am călătorit în regiunea Asiei mici am fost pur şi simplu asaltat cu copii de locuitorii din acea regiune. Pentru mai multe pâini am primit eu din belşug fete şi băieţi; şi copiii au fugit spre mine bucuroşi şi nu mai dorerau să se despartă de mine. Dacă cumpăram o sută, mai primeam în plus patruzeci sau cincizeci de fetiţe. Mulţi au fost cumpăraţi de esseni, aproape toţi băieţii, indiferent de vârstă; şi fete cumpărau deseori de la mine. Egiptenii au cumpărat doar fetele mai mari, în mare parte pentru lucru, în parte probabil şi spre satisfacerea lor. Probabil că au existat printre ei şi unii desfrânaţi, care batjocoreau o sclavă, (acest lucru nu vreau să neg), dar mulţi nu au existat din acest soi.
03] După cunoştinţele mele nu au mers mulţi în Persia, iar cei care au mers, au fost cumpăraţi de negustori sau de artişti persieni, unde au fost folosiţi la tot felul de lucruri şi treburi folositoare. Pentru aceasta există în Persia de mult timp o lege cât se poate de înţeleaptă, conform căruia fiecare sclav şi fiecare sclavă dobândesc libertatea deplină, dacă s-au comportat bine timp de zece ani de zile şi ei pot face atunci ceea ce doresc. Ei pot rămâne acolo, pot să înceapă să-şi facă ceva sau pot pur şi simplu să plece înapoi acasă. Deci, cei care au fost vânduţi în Persia nu pot vorbi despre un dezastru! Bine, poate unora în Egipt nu le va merge chiar strălucit, acest lucru nu pot şi nu vreau să-l neg; dar să mergem noi în ţara lor natală şi acolo vom găsi mulţi, care nu o duc nici în libertate mai bine decât acei necăjiţi în Egipt! Deoarece în primul rând nu au aproape nimic de mâncare şi mulţi dintre ei se hrănesc cu rădăcin crude, care le strâng din păduri, iar alţii din pricina lipsei de îmbrăcăminte umblă vara cât şi iarna dezbrăcaţi şi cerşesc, fură şi încearcă să prezică viitorul. Unii dintre ei cerşesc sau fură câteva zdremţe; dar majoritatea nu reuşesc aceasta şi de aceea umblă goi şi de fiecare dată cu foarte mulţi copii după ei.
04] De la aceşti oameni am cumpărat eu şi cu colegul meu marea majoritate de copii şi în acest fel m-am ocupat de ei. Locuitorii stabili ai Pontusului îi numesc ‘Zagani’ ceea ce înseamnă atât cât ‘alungaţii’. Există nenumăraţi astfel de oameni; multe triburi umblă fără a avea vreun acoperiş sau casă şi nici vreun pământ sau un mic teritoriu. Peşteri, găuri şi trunchiuri goale de copaci sunt casele lor; şi eu te întreb acum, dacă acestor oameni nu li se face un mare bine, dacă li se iau copiii fără a plăti nimic pentru ei şi sunt trimişi undeva spre a fi îngrijiţi, dar să nu mai vorbim de faptul că ei sunt cumpăraţi pentru bani, îmbrăcăminte şi o pâine mai bună?
05] Dacă acestea sunt puse laolaltă în gândirea pe care eu am avut-o mai înainte, cum unii dintre aceşti oameni au fost din păcate sclavii sărăciei şi după aceea au devenit prin mine nişte sclavi destul de bine ingrijiţi de unii oameni, atunci cu uşurinţă se va putea înţelege, că nenorocirea, pe care le-am pricinuit-o acestor oameni prin relatarea ta, nu este chiar atât de enormă, cum îţi imaginezi tu. Dar nici acesta nu aş fi făcut cu ei, dacă aş fi gândit atunci aşa cum gândesc acum.
06] Dar pe lângă aceasta îţi spun eu în particular, cu toate că eu mă mir de înţelepciunea ta credincioasă şi plină de Dumnezeu, că dacă undeva există un Dumnezeu milostiv, dacă El intervine printre oameni, este totuşi puţin ciudat, că un număr mare de oameni arătoşi îi lasă să se târâie pe pământ la fel ca nişte animale sălbatice! Atât lucru ar putea face un Dumnezeu atotputernic, ca astfel de oameni să găsească totuşi un acoperiş mai bun deasupra capului lor pe acest pământ frumos!
07] Pentru un om care gândeşte este totuşi cât de cât ciudat, când vede sute de mi de oameni care sunt plăcuţi la înfăţişare, dar totuşi sunt în mare măsură neîngrijiţi, înfometaţi şi complet dezbrăcaţi şi totuşi nu pot să fie ajutaţi nici cu cea mai bună voinţă de pe acest pământ! Ar fi oare un miracol, prietene, dacă la privirea existenţei unor astfel de oameni ar începe cineva să aibă dubii referitor la un Dumnezeu bun şi blând?! Şi remarca mea anterioară despre legea proprietăţii dure nu este chiar atât de greşită la priveliştea nenumăraţilor nenorociţi!
08] Deci, dragul meu prieten, aici ai răspunsul şi apărarea dorită la reproşurile făcute de tine; fă acum ce vrei, dar să nu uiţi niciodată, că în faţa ta se află un Zorel cunoscător cu arcul pregătit, chiar dacă este el învelit în zdremţe, iar lui nu-i este nici măcar puţin teamă de orice fel de înţelepciune! Dar dă-mi motive mai bune, că tot ce există, există după înţelepciunea lui Dumnezeu şi totul este aşa cum este, tot din pricina Lui, iar eu te voi asculta cu atenţie şi cu o suflare uşurată! Căci tu trebuie să pricepi la fel de bine ca şi mine, că pe acest pământ există prea mulţi oameni nenorociţi şi mult prea multe chinuri pe lângă bunăstarea a câtorva oameni! De ce are unul chiar totul – şi o sută de mi pe lângă el nimic? Pe scurt, explică-mi mizeria zaganilor din Asia cea mică! Cine sunt ei, de unde provin şi de ce trebuie să îndure ei astfel de chinuri?>

EV. 066 capitol.

01] Spune Ioan: <Dacă tu măsori înţelepciunea cea dreaptă a lui Dumnezeu cu măsurătoarea conştiinţei trezite, atunci ai dreptate, prin faptul că nu trebuie să-ţi fie frică de vreo înţelepciune. Dar pentru că înţelepciunea lui Dumnezeu nu poate fi măsurată de noi, ci doar din Dumnezeu cu măsura eternă şi nemărginită, atunci probabil că vei apărea tu împreună cu înţelegerea ta puţin mai în urmă! Dar să lăsăm aceasta deoparte şi să ne întoarcem înapoi, de acolo de unde am pornit.
02] Tu mi-ai spus din cunoştinţele proprii cât de rău le merge acelor zaganeni din mica Asie şi cât de mizerabil le merge şi că pentru copiii lor este chiar o mare facere de bine şi încă este, să fie cumpăraţi de negustorii de sclavi şi după aceea vânduţi undeva. Dar să lăsăm aceasta; căci tu protejezi partea ta prin voinţa cea bună şi de aceea eu vreau să-ţi las totuşi a zecea parte ţie! Dar din odaia conştiinţei tale mai am eu ceva şi acel ceva ciudat îţi mânâncă cea de-a zecea parte, aşa că la sfârşit nu ţi se va putea spune nimic altceva doar că ai pricinuit foarte, foarte mult rău! Eu mă îndoiesc, dacă conştiinţa ta îţi va da şi aici puţină dreptate.
03] Spune-mi, prin ce poţi scuza tu, persoana ta, nnumăratele maltratări ale fetiţelor! Nu găseşti şi aici un motiv întemeiat, faţă de care tu ai încălcat, nu legea dată de Dumnezeu prin Moise, ci legea romană de stat, care este cât se poate de strictă faţă de maltratarea şi chinuirea fetelor minore?! Te-au mişcat vreodată ţipetele de groază şi de spaimă ale unei fetiţe, care se afla în faţa dorinţei tale?! Şi cinci dintre ele, chiar dacă aceasta s-a întâmplat cu mult timp în urmă, au fost maltratate îngrozitor, cu toate că au fost fetiţe foarte arătoase şi au murit în cel mai jalnic fel pe acest pământ?! Cumpatul tău ţi-a arătat paguba financiară, care aţi făcut-o, căci acele fete de doisprăzece până la paisprezece ani aţi fi putut cu uşurinţă să le vindeţi în Cairo pentru cinci sute de livre de argint, deoarece au fost foarte frumoase. Pe tine te-a durut pierderea cea mare şi de multe ori ai blestemat firea ta desfrânată; dar nu ai blestemat-o niciodată, că prin ea ai devenit ucigaş a cinci fetiţe drăgălaşe!
04] Acum pune tu totul laolaltă şi spune-mi, cum te simţi ca om între oameni şi dacă măsura înţelegerii tale va mai găsi şi acum un motiv de scuză pentru faptele tale! Cu acestea, ai fi un om al naturii sălbatic şi crud, care de abia poate ceea ce este rău să deosebească de bine, iar prin aceasta tu nu te vei putea scuza; căci mai înainte mi-ai descris cât se poate de limpede, în ce sărăcie trăiesc zaganen şi cum o astfel de neglijenţă a unui întreg popor nu-i aduce chiar lauda lui Dumnezeu Domnul, a dragostei şi a înţelepciunii Sale. Da, tu chiar m-ai aţâţat, să-ţi arăt motivul dumnezeiesc, de ce Dumnezeu lasă un popor să trăiască într-o astfel de mizerie! Prin urmare tu ai un sentiment ascuţit al dreptăţii şi cunoşti pe deplin binele şi răul. Cum ai putut de aceea să te comporţi atât de neomeneşte cu acele fetiţe? După aceea tu le-ai îngrijit cât se poate de rău medical, după cunoştinţele tale sumare şi prin aceastea le-ai dăunat şi mai mult decât prin desfrânarea ta! – Vorbeşte acum şi spune-ţi motivele în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor!>

...

Cartea toata este aici:
http://home.arcor.de/peace4you/lorber_ro/