Istoria Aspirinei

Inca din antichitate, medicul grec Hipocrate, caruia astazi ii spunem parintele medicinei, a descris in lucrarile sale detalii despre o pudra amara extrasa din scoarta de salcie cu proprietati menite sa diminueze durerile si sa reduca febra.

Remediul mai este mentionat si in alte texte antice, sumeriene, egiptene si asiriene. Este greu de precizat vechimea respectivului remediu, dar nu incape indoiala ca el se pierde departe, in preistorie.

In alta parte a Terrei, vechii amerindieni foloseau, si ei, scoarta de salcie pentru a usura durerile de cap, febra, durerile de muschi si durerile reumatice. Nu incape nici o indoiala ca remediul era cunoscut si altor popoare, care l-au folosit, dar nu ne-au lasat informatii in acest sens.

Este ciudat ca nu se cunosc referiri la acest remediu din lumea romana sau din peroada evului mediu, dar este sigur ca vracii au cunoscut si folosit calitatile coajei de salcie.

In schimb, se constata ca, mult ma recent, in anul 1763, preotul englez Edmund Stone, din Chipping Norton a consemnat, in scrierile sale, despre calitatile scoartei de salcie, ca remediu impotriva febrei.

Abia in 1828, farmacistul francez Henri Leroux a izolat in forma sa cristalina extractul activ al scoartei, numit salicina, dupa numele latin pentru salcia alba (Salix alba ).

Cam in aceeasi perioada, chimistul italian Raffaele Piria a reusit sa separe acest acid in forma sa pura. Salicina este foarte acida cand se afla intr-o solutie apoasa saturata, cu un pH de 2,4. De la salicilina, se trage numele de acid salicilic.

In 1839, medicii epocii au constatat ca acidul salicilic produce probleme digestive nedorite: iritarea stomacului, diaree, etc. Pentru inlaturarea acestora, abia in 1897, un cercetator de la compania Friedrich Bayer, din Germania, a inlocuit unul dintre grupele functionale de tip hidroxil din acidul salicilic, cu o grupa acetil, care reducea semnificativ efectele negative.

Curand dupa acest moment, in 1899, aspirina a fost pusa in vanzare de catre compania germana Bayer. Obtinerea medicamentului in forma farmaceutica este atribuita chimistului Felix Hoffman, din Bavaria, care urmarea amelioararea reumatismului tatalui sau.

Astfel, aspirina devine primul medicament de sinteza si marcheaza inceputul industriei farmaceutice. Astazi, aspirina se produce sub zeci de forme mai usor tolerabile digestiv (aspirina tamponata), mai placute la administrarea orala (aspirina efervescenta), tablete Aspenter, in doze foarte mici pentru un tratament indelungat, etc.

Cu toata evolutia spectaculoasa a formelor de prezentare, aspirina ramane insa, tot... aspirina.

Sursa: ziare.com

Practic toti acizii sunt daunatori organismului si toate lichidele corpului (cu exceptia acidului gastric care trebuie sa fie cum este si a pielii usor acide) corpul este bazic in stare de sanatate. A face un medicament dintr-un acid pur este o mare prostie
si denota lipsa completa de cunoastere a corpului uman. (in mai sunt substante insa care se numesc acizi dar nu sunt de fapt acizi). In materia medica homeopata se cunosc sutele de efecte nocive ale aspirinei. Cu cunoasterea actuala eu nu voi lua niciodata in o singura aspirina pana la sfarsitul vietii.