Fecundatia si cresterea copilul in burta mamei din punct de vedere divin

Extras din cartea "Pamanul si Luna" de Jakob Lorber

Influenţa spiritelor asupra sufletului animal.
Dezvoltarea corpului

Am afirmat de mai multe ori că spiritele din regatul mineral şi din cel al plantelor aranjează principiile inteligente in ordinea corectă, dând naştere unor fiinţe complete prin conectarea principiilor telurice cu cele stelare. Nu ne mai rămâne decât să studiem formarea sau tranziţia sufletului din lumile precedente în regatul animal şi în ce constă influenţa spiritelor asupra acestui proces.

In orice animal este prezent - într-o oarecare măsură - un suflet dezvoltat, activat de aşa-numitul spirit vital care îl înconjoară, făcând legătura între el şi corpul său grosier. Acesta este elementul care desparte regatul animal de cel vegetal, şi cu atât mai mult de cel mineral. Animalul dispune acum de un suflet liber, în timp ce sufletul vegetal şi cel mineral sunt încă foarte divizate şi întrepătrunse cu materia, la fel cum spiritul vinului este divizat între boabele strugurelui. Dar unde se ascunde acest principiu spiritual? In cazul strugurelui, spiritul vinului este încă foarte divizat şi nu poate manifesta efectul care îi este specific, căci el se ascunde printre mii de alte asemenea principii eterice. Dacă este adunat de la mai mulţi struguri şi extras prin distilare, el reuşeşte sâ-şi manifeste plenar puterea.

Cam la fel se petrec lucrurile şi cu sufletul animal. Acesta este alcătuit dintr-o multitudine de principii eterice substanţiale care reprezintă în sine fiinţe inteligente, şi cu cât acestea sunt mai numeroase, cu atât mai complexă este fiinţa pe care o alcătuiesc. Când două animale de sexe diferite se angrenează într-un act de procreaţie, spiritele atrag aceste
elemente sufleteşti sau psihice în interiorul organelor sexuale şi le închid, chiar în momentul procreaţiei, într-un înveliş material subţire (un fel de piele). In interiorul acestui înveliş, sufletul devine activ şi începe să îşi ordoneze elementele, în funcţie de inteligenţa de care dispune.
Când sufletul şi-a pus elementele în ordine în acest prim înveliş, spiritele au grijă ca el să primească o hrană corespunzătoare, prin organele care se dezvoltă în pântecul matern, clădind astfel viitorul corp fizic. Evident, sufletul îşi creează singur corpul, sub supravegherea constantă a spiritelor.

Dezvoltarea corpului se realizează astfel: mai întâi, sufletul eteric substanţial trebuie să-şi pună în ordine elementele psihice (înzestrate cu inteligenţă); cu alte cuvinte, aceste inteligenţe se aranjează în ordinea cuvenită, în acord cu legea asimilării care le este inerentă. De altfel, fiecare din aceste elemente eterice, care acum devin aproape fizice, poartă în sine o idee completă care se materializează într-o formă particulară; în timpul perioadei de formare a noii fiinţe, aceste atribute ale sufletului sunt transferate corpului fizic. Când este pe deplin dezvoltat, corpul nu reprezintă altceva decât forma specifică a sufletului care a pătruns în pântecul animalului în momentul procreării. Când forma din pântecul matern este complet dezvoltată, şi dacă ea a fost constituită corect, sufletul se poate odihni o vreme, timp în care corpul continuă să se dezvolte de la sine, prin intermediul hranei pe care o primeşte de la mama sa. Următoarea activitate a sufletului va avea loc la nivelul organelor interne.

Inima noii creaturi îşi începe bătăile, fluidele îşi încep circulaţia internă, iar stomacul acceptă hrana ingerată. Când organele interne încep să funcţioneze, fătul devine viu în pântecul matern. După formarea tuturor organelor şi a sistemului nervos, inclusiv după apariţia corpului vital (asociat cu sufletul) ca urmare a unui proces de fermentare electromagnetică,
spiritele guvernatoare se întorc şi slăbesc legăturile dintre făt şi pântecul matern, eliberând astfel noua fiinţă.
După naştere, puiul de animal trebuie hrănit o vreme tot de trupul mamei. Astfel, mamiferele îşi alăptează puii, în timp ce alte animale elimină anumite secreţii. Amfibiile secretă în apă sau la sol anumite mucilagii, din sfârcuri sau pe gură. Corpul puiului continuă astfel să se dezvolte, devenind treptat capabil să se hrănească singur.

începând din acest moment, sufletul care sălăşluieşte în interiorul trupului începe să transforme elementele materiale ale corpului în elemente substanţiale corespondente17, sub directa coordonare a spiritelor guvernatoare. In timpul vieţii, elementele se dezvoltă, conducând Ia o viaţă sufletească mai bogată (sau altfel spus, la o îmbogăţire a sufletului). Când sufletul atinge nivelul maxim de dezvoltare, el începe să îşi neglijeze din ce în ce mai mult corpul fizic.
Astfel neglijat, corpul începe să se ofilească din ce în ce mai tare, până când devine o adevărată povară pentru suflet, nemaiputând să-şi îndeplinească sarcinile pentru care a fost creat. Prin intermediul corpului vital, el îi provoacă sufletului durere. Deşi neplăcute, aceste dureri contribuie decisiv la desprinderea sufletului de corpul său. Odată eliberat, sufletul este capturat din nou de spiritele guvernatoare şi aşezat pe un nivel animal superior, care este cu mult mai complicat decât cel precedent. Pe noul nivel, sufletul devine din nou activ, în maniera descrisă anterior.

Elementele corpului părăsit de suflet sunt dizolvate, căci ele nu au fost nici o clipă predestinate independenţei, ci au fost adunate de suflet numai pentru a-i îndeplini misiunea. După disoluţie, elementele sunt aranjate într-o anumită ordine, alcătuind un nou psihic feminin, pe nivelul superior de evoluţie al animalului. Cât despre psihicul pe care l-am descris până acum (de pe nivelul inferior), acesta a fost un psihic masculin.

Ce se întâmplă însă cu elementele trupurilor feminine care intră în disoluţie? Acestea se unesc cu elementele masculine, căpătând astfel capacitatea de a da naştere pe noul nivel atât unor fiinţe masculine, cât şi unor fiinţe feminine. Dacă mama nu ar avea această capacitate, cum ar putea da ea naştere unor pui de sexe diferite? Toate aceste legităţi fac parte din ordinea inerentă sufletului, care îşi ordonează elementele inteligente în conformitate cu Legea Asimilării.

Influentele spiritelor în timpul procreării umane

Nu există diferenţe prea mari între procrearea animalelor şi cea umană. Pentru ca un om nou să se poată naşte, sufletul lui trebuie să fie deja complet structurat. Altfel spus, el trebuie să unească toate elementele substanţiale corespondente, oriunde ar fi dispersate acestea în univers. Înainte de procreaţie, elementele substanţiale sunt amestecate, sufletul fiind ca un ghem care trebuie descâlcit pentru a putea primi o formă bine definită. Această descâlcire începe odată cu actul procreaţiei, acesta fiind momentul în care sufletul-ghem este plasat în pântecul matern şi în care el îşi începe dezvoltarea.
In interiorul acestui înveliş, inteligenţele corespondente se apropie una de alta şi formează un tot integrat. Spiritele le
hrănesc cu lumina necesară, pentru a-şi putea îndeplini sarcina. în această lumină, inteligenţele substanţiale specifice se recunosc reciproc, se separă, iar cele corespondente se unesc. Toate aceste fenomene se petrec prin voinţa fermă a spiritelor guvernatoare (cele pe care voi le numiţi spirite păzitoare). îngerii şi îngerii superiori îşi exercită şi ei influenţa. Orice om are cel puţin trei spirite păzitoare, la care se adaugă doi îngeri şi un înger superior; deasupra tuturor mai există un al şaptelea, pe Care îl cunoaşteţi foarte bine.
Din momentul procreării, aceste spirite şi îngeri păzitori îşi ocupă locul firesc în jurul noului suflet, ocupându-se în permanenţă de dezvoltarea ordonată a acestuia.
După ce sufletul atinge forma sa umană, pântecul matern îi furnizează elementele corespondente de care are nevoie. Acestea contribuie la unirea mai profundă a inteligenţelor sufletului. Pântecul matern asigură apoi alte elemente, necesare pentru formarea sistemului nervos al fătului. Mervii sunt nişte fibre de care sufletul se foloseşte pentru legătura cu trupul. După îndeplinirea acestor sarcini, el se ocupă de formarea organelor interne, care sunt conectate apoi le principalii nervi.
Majoritatea nervilor se intersectează la nivelul capului, îndeosebi în partea din spate a acestuia, care corespunde şi capului sufletului. De aceea, formarea organelor interne începe întotdeauna cu formarea capului. Acesta descrie cel mai bine sufletul, a cărui inteligenţă este concentrată în întregime la acest nivel. Şi întrucât inteligenţa se oglindeşte cel mai bine în ochi, ea poate fi recunoscută cu uşurinţă aici. Toate emanaţiile inteligenţelor individuale ale sufletului trec prin ochi, căruia le conferă puterea naturală a vederii. Această putere le permite ochilor să formeze întreaga lume exterioară în interiorul lor.
După ce sufletul şi-a încheiat această etapă a dezvoltării, cu ajutorul spiritelor, el primeşte noi elemente, necesare Pentru formarea muşchilor, tendoanelor, venelor şi oaselor.

Dacă spiritele nu supervizează acest proces, indicând elementelor inteligente direcţia şi structura In care trebuie să se aranjeze, sarcina poate evolua într-o manieră nedorită. Dacă femeia purtătoare se află în iad, datorită gândurilor şi sentimentelor pe care le cultivă, spiritele Mele bune şi îngerii Mei nu o pot urma acolo, şi ea pierde sarcina. De aceea, orice femeie însărcinată trebuie să urmărească să fie cât mai virtuoasă cu putinţă.

Dezvoltarea fătului uman
După ce sufletul şi-a creat cartilagiile, muşchii, oasele şi venele, el trece la construirea extremităţilor, folosindu-se de elementele specifice acestora. în final, el se retrage în interiorul organelor interne şt pune în mişcare muşchii şi inima. Organele îşi încep astfel pentru prima dată activitatea, producând propriile lor fluide, care sunt la fel de curate ca şi apa. Urmează apoi activarea splinei, care începe să producă sânge. Fluidul vital este condus către compartimentele inimii, de unde este pompat către organe.
După ce sângele şi-a încheiat primul ciclu este activat stomacul, care contribuie la fermentarea mai puternică a fluidelor pe care le conţine deja. Procesul conduce la separarea elementelor nobile de cele grosiere, care sunt eliminate pe cale naturală în sacul amniotic. Putem spune acum că fătul este într-adevăr viu din punct de vedere fizic în pântecul mamei sale.
După trei luni de la acest moment, inima sufletului a crescut suficient de mult şi a devenit suficient de fermă pentru a putea primi un spirit etern, care este plasat în interiorul inimii de către un înger, într-un înveliş alcătuit din şapte straturi. Nu este vorba în nici un caz de un înveliş material, ci de unul pur spiritual, mult mai puternic şi mai durabil decât cel material.

După ce spiritul a fost plasat în inima sufletului - lucru care se poate întâmpla mai curând în cazul anumitor copii, mai târziu în cazul altora, şi în anumite situaţii la numai trei zile înainte de naştere - trupul începe să se maturizeze rapid, iar la scurt timp are loc naşterea. în acest moment este pus în mişcare ultimul organ rămas inactiv: plămânii. Cu fiecare suflu, copilul inspiră o mare cantitate de elemente vitale, absolut necesare pentru formarea corpului său vital şi pentru fortificarea sufletului, adică a fiinţei sale substanţiale. Alimentaţia corporală îi permite să asimileze alte elemente şi inteligenţe vitale, care continuă să fie aranjate într-o manieră ordonată de către spiritele benefice care se ocupă de această sferă de activitate. Aceste informaţii revelează aşadar sfera spirituală a primei regiuni atmosferice, cu tot ceea ce conţine şi se petrece în aceasta.
Nu putem oferi o imagine mai completă decât atât, căci aspectele spirituale nu pot fi descrise cu suficientă claritate în cuvintele voastre, Cine are capacitatea de a intra în lumea spiritelor se poate convinge rapid de adevărul celor spuse aici, dobândind astfel o înţelegere mai profundă.

Sufletul si spiritul fiinţei umane
Sufletul este organul care receptează nenumăratele idei născute din Sursa Primordială, din care s-a născut chiar el, la fel ca un suflu. Ei este purtătorul anumitor forme, proporţii şi activităţi. Toate acestea sunt depozitate în el sub formă de seminţe.
Măsura exactă a tuturor acestor atribute conduce la formarea unui suflet uman complet. întrucât este alcătuit din numeroase particule de inteligenţă, sufletul este un compus şi poate fi oricând divizat din nou în părţile sale componente.
întregul univers este umplut cu ideile divinităţii. Acestea pot fi regăsite în totalitate în fiecare monadă, evident, la o scară minusculă.

Deşi spiritul este lipsit de formă, el este cel care generează toate formele. Altfel spus, spiritul nu se poate manifesta în diferite forme până când nu le produce el însuşi. Pentru a se putea manifesta, orice forţă sau energie trebuie să aibă o forţa de contracarare (cu semn opus). Ea nu îşi poate manifesta efectele într-o manieră vizibilă decât dacă dispune de acest punct de sprijin. De aceea, spiritul este precum lumina, care, în sine, rămâne lumină (îşi păstrează natura) în eternitate. Ea nu va putea fi observată însă ca lumină atâta vreme cât nu există obiecte pe care să le poată lumina. Soarele este un bun exemplu în acest sens. Lumina sa emană continuu şi este foarte intensă, dar fără ajutorul unor obiecte, ochiul nu i-ar putea percepe prezenţa. într-o noapte fără lună soarele ema­nă tot atâta lumină ca şi într-o noapte cu lună, dar în primul caz, lumina nu găseşte nici un obiect în eterul cosmic, şi de aceea nimeni nu o poate vedea, deşi ea este prezenta. In schimb, dacă luna este prezentă, lumina soarelui devine ime­diat perceptibilă, întrucât ea iluminează acest corp ceresc.

Vă puteţi da seama care sunt efectele spirituale ale luminii în Natură. Atunci când lumina lipseşte (noaptea), tot ceea ce există pe pământ, în aer sau în apă doarme (zace într-o stare de nemişcare). In schimb, de îndată ce apare lumina, formele care zăceau ca moarte prind din nou viaţă şi încep să se mişte. Aceeaşi activitate spirituală a luminii devine şi mai evidentă în cazul în care comparăm vara cu iarna. Putem înţelege astfel mai bine ce este spiritul: el este lumina care se naşte din propria sa căldură, din eternitate în eternitate. Căldura este precum iubirea, iar înţelepciunea este precum lumina. Dacă o fiinţă umană dispune de un suflet complet, dar nu şi de lumină, ea nu va manifesta nici o activitate sufletească sau trupească.
Când sufletul este însă iluminat, el devine activ, într-o măsură direct proporţională cu lumina pe care o primeşte. Sufletul unui om redus mintal este la fel de complet ca şi cel al unui savant, dar trupul sufletului său este prea opac şi nu permite luminii să treacă prin el. Scânteia luminoasă care a fost plasată în interiorul sufletului nu se poate manifesta, căci este prea comprimată de masa grea de carne. Sufletul unui filosof permite trecerea mult mai uşoară a luminii, căci trupul său a slăbit din cauza studiului intens, care nu mai comprimă scânteia luminoasă. De aceea, primul om este rigid şi inert, în timp ce al doilea nu îşi poate găsi odihna din cauza activităţii sale prea intense.

Evident, chiar şi atunci când sufletul este iluminat com­plet, nu putem vorbi încă de înţelepciune. Cert este că atunci când lumina lipseşte, totul este mort, în timp ce atunci când sufletul este iluminat, el poate începe să se dezvolte şi să se perfecţioneze. In sine, lumina nu are o formă, dar ea creează toate formele. Lumina se manifestă prin formele pe care le creează. Acestea pot fi separate sau conectate, iar noile forme pot fi create într-o mare varietate. Lumina nu poate fi însă separată; ea penetrează tot ce este capabil să o recepteze. Cine nu poate primi lumina rămâne întunecat şi mort.
Credem că nu mai trebuie să insistăm asupra faptului că noi vorbim aici de lumina eternă şi uniformă, singura care poate produce viaţa; nu ne referim în nici un caz la lumina fulgerului sau a mâniei, care nu generează decât o iluminare difuză, timp de câteva momente. Această lumină aparţine iadului. Există asemenea licăriri şi în iad, dar acestea sunt urmate inevitabil de un întuneric chiar mai mare. Intrucât am aflat care este diferenţa dintre suflet şi spirit, putem înţelege acum că datorită durităţii sale, trupul Pământul aparţine sufletului captiv al lui Satan, iar spiritul său este înlănţuit în cătuşe indestructibile.

(De remarcat că in limbajul iui Lorber, termenul de „substanţial" are o conotaţie diferită de cea pe care i-o atribuim noi in mod normai Diferenţa dintre „material" şi „substanţial" echivalează cu ceea ce literatura spirituală clasică descrie ca fiind „materie fizică", supusă într-o mai mare măsură proceselor de transformare (deci mai efemeră), şi „materia subtilă (astrală)", practic indestructibilă (sau oricum, mult mai durabilă). Din aceasta din urmă este alcătuit sufletul.)