Despre educatia copiilor din punct de vedere divin

Despre educaţia copiilor

Extrase din revelatiile divine primite de Jakob Lorber
Sufletul copiilor

Pământul şi luna, cap. 53

„Faptul că sufletul copiilor este parţial construit din sufletul părinţilor poate fi dovedit prin asemănarea lor fizică cu părinţii lor. Acele aspecte lăuntrice care diferă faţă de părinţi vor apărea diferite inclusiv în exterior. In schimb, ceea ce s-a născut din părinţi îşi va găsi forma de manifestare fizică prin asemănarea cu cei care l-au procreat pe copil, aceasta fiind chiar maniera prin care părinţii îşi pot recunoaşte copiii".

Importantă educaţei copiilor

Jakob Lorber, 8.06.1840

„O, Doamne! Cum ar trebui educaţi copiii oamenilor pentru ca ei să devină copiii Tăi?"

„Notează, căci Mi-ai pus o întrebare foarte bună, la care îţi voi da un răspuns pe măsură. Dar aveţi grijă ca după ce vă voi dărui lumina necesară, să deveniţi păstorii credincioşi ai micuţei turme care vi s-a dat din înalturi.

Creşteţi-i pe copii învăţându-i lecţia suprernă a smereniel, încălzindu-i la focul iubirii Mele, pentru ca ei să păşească pe calea vieţii eterne. Efortul va fi mare, dar el vă va îndepărta de dorinţele voastre carnale, pe care vi le împliniţi mult preal des cu soţiile voastre. Din cauza lor, copiii voştri s-au născut din desfrâul prostituatei, ca un monument în Ierusalimull distrus, ca un mormânt sub ruinele Babilonului...

Ascultaţi, dacă v-aţi fi născut a doua oară din spiritul iubirii Mele, aţi fi spălat fecioara în curentul de apă vie înainte să o doriţi ca soţie, iar iubirea ar fi curs asupra voastră dinl abundenţă, Căsnicia voastră ar fi fost una celesta, iar copM voştri (procreaţi din fericirea îngerilor, care se naşte numai din unirea înţelepciunii cu iubirea) ar fi copii ai cerului. Ei ara fi ajuns deja la jumătatea drumului către a doua naştere, iar sămânţa spirituală ar fi înflorit în curând, dând roade care ar fi creat un pământ nou, plasât în Marea grădină a nouliM Ierusalim. Iar creşterea copiilor ar fi devenit o mare bucuriel pentru voi, prin graţia Tatălui preasfânt. Voi v-aţi unit prinl căsnicie în întunericul acestei lumi, realizând astfel lucrarea 1 morţii şi procrcând fructele iadului — care sunt copiii voştri atât de răsfăţaţi; aşa se explică de ce vă este atât de greu acum să scoateţi otrava din cuibul de vipere. Nu mai aveţi nici o altă şansă decât crucificarea trupului şi controlul deplin al voinţei. Căci voinţa acestor copii este pur satanică; ei nul au nimic ceresc în ei.

Dacă vi se pare că exagerez, Eu vă spun doar atât: 'Priviţi-vă urmaşii, şi nu veţi descoperi în ei nimic altceva decât iubire de sine, invidie, manie, indolentă, agitatie, lipsă de seriozitate, şi o aversiune latentă, dar fermă, împotriva divinuiui. Aşa se explică de ce ei nu pot învăţa mai mult de câteva fraze scurte din catehism, şi chiar şi acestea numai dacă sunt pedepsiţi, sau dimpotrivă, dacă sunt ademeniţi cuJ o răsplată lumească. Dacă vă priviţi copiii şi constataţi că am avut dreptate, veţi înţelege că v-am spus toate aceste lucruri numai din Marea Mea iubire şi din dorinţa de a-i mântui, dar şi pentru a vă avertiza pe voi că aţi dat naştere unor copii ai iadului.

Dacă doriţi să faceţi totuşi din ei nişte copii ai lui Dumnezeu, va trebui să fiţi orbi în fata drăgălăşeniei lor şi surzi în fata dorinţelor lor prosteşti. In plus, va trebui să ţineţi sub control încă de la cea mai fragedă vârstă voinţa lor satanică, astfel încât în inimile lor să se facă loc şi pentru iubirea Mea, şi implicit pentru voinţa născută din ea.

Mu trebuie să acceptaţi nici una din dorinţele lor nicăpăţânate, chiar dacă este bună, pentru a vă impune istfel voinţa în fata voinţei lor, învăţându-i astfel de mici ce mseamnă ascultarea şi smerenia.

Pedepsiţi întotdeauna încăpăţânarea şi obrăznicia, indolentă şi respingerea divinuiui, dar mai ales dispreţul secret faţă de Mine, şi tot ce derivă din acesta.

Chiar dacă fac lucruri bune, nu-i lăudaţi, şi mai ales nu-i răsplătiţi! Spuneţi-le cu blândeţe, dar la modul cel mai serios, că au făcut o faptă din voinţa cea nouă, care i-a făcut Tatălui ceresc o mica bucurie. Iar în cazul în care copilul face ceva în timpul său liber pentru relaxarea trupului său, din propria lui iniţiativă, întrebaţi-l în detaliu ce l-a îndemnat să facă acest lucru. Măsuraţi-vă apoi satisfacţia sau insatisfacţia in functie de răspunsul lui: dacă a fost iubire de sine, iubire faţă de simţul datoriei, iubire faţă de voi, sau iubire faţă de Mine.

Fiţi totuşi zgârciţi cu alintările, la fel cum este iarna cu zilele călduroase, pentru a nu distruge ramurile pe care s-au copt fructele cu noi tentaţii, precum florile unui copac din cauza unui ger târziu. In schimb, nu ezitaţi să-i certaţi cu asprime ori de câte ori este cazul, pentru ca aerul pestilenţial care înconjoară aceste inimi tinere să fie purificat, iar spiritul să iasă la iveală. Invăţaţi-i pe băieţi să fie ascultători şi ajutaţi-i să inţeleagă că sursa acestei obedienţe trebuie să fie iubirea Mea; pedepsiţi-le curiozitatea şi tentaţia exagerată către joacă, şi invitaţi-i să stea liniştiţi.

Ţineţi fetele în casă şi nu permiteţi trezirea dorinţelor în ele, oricât de minore ar părea acestea, până când nu vă lămuriţi complet care este sursa lor secretă. Feriţi-le cu atenţie de adunările cu copii pe care nu-i cunoaşteţi, care se bucură de o educatie lumească, pentru a nu invita în casa voastră demonii iadului.

Pe măsură ce cresc, această severitate ar trebui să crească de şapte ori. Chiar dacă îi vedeţi pe copii că se supără din cauza vanităţii lor rănite, lăsaţi-i să plângă, nu îi alinaţi, căci numai aşa vor deveni precum îngerii din cer, care trăiesc o mare bucurie atunci când oamenii din această lume plâng şi se căiesc.

O fata mânioasă ar trebui să postească de şapte ori, atât timp cât durează starea ei de furie, şi astfel va deveni la fel de blândă precum un porumbel.

Ascundeţi-vă iubirea în fata lor, la fel cum şi Eu M-am ascuns în fata ochilor voştri, pentru ca noile fructe, încă prea fragede, să nu se usuce din cauza unei călduri premature, Aşa cum fructele se coc gradat, devenind din ce în ce mai puternice, la fel, iubirea pură pentru Mine Va deveni din ce în ce mai vizibilă în inimile lor, transformându-se într-o credinţă fermă. Atunci când vedeţi că renasc din punct de vedere spiritual, nu mai ezitaţi să vă deschideţi inimile pline de iubire şi de înţelegere.

Iată, aceasta trebuie să fie calea pe care să vă educaţi copiii! Şi altă nu există, la fel cum în afară Mea nu există un alt Dumnezeu! Cine alege această cale va avea parte de multe binecuvântări, şi îşi va da seama că ele vin de la Mine. Cine preferă să trăiască în acord cu cartea lumii, îşi va găsi răsplata printre prinţii acestei lumi, într-o spirală eternă a păcatului. Amin, vă spun Eu, Dumnezeu cel preasfânt, şi Iisus, Tatăl vostru. Amin".

Sfaturi importante pentru o crestere binecuvântată a copiilor

Marea Evanghelie a lui Ioan

Domnul: „învăţaţi-i pe copii cât mai de timpuriu să-L iubească pe Tatăl ceresc, spuneţi-le cât de bun şi de plin de iubire este El, şi cum a creat El tot ceea ce este bun, frumos şi înţelept, de dragul umanităţii. Dar mai ales, vorbiţi-le de Marea afecţiune pe care le-o poartă El copilaşilor care îl iubesc mai presus de orice! Ori de câte ori aveţi prilejul, spuneţi-le că Tatăl ceresc este cel care a creat şi care susţine tot ceea ce există. In acest fel, veţi orienta inimile 'copilaşilor' către Mine, iar iubirea Mea va începe să înflorească de timpuriu în interiorul lor. Dacă ştiţi să-i ghidaţi pe copii, acest efort uşor va da roade bogate; în caz contrar, nu va da naştere decât la spini şi la mărăcini, printre care nu vor putea creşte niciodată strugurii şi smochinele!

Copiii trebuie hrăniţi cu o iubire autentică şi serioasă. Răsfăţul şi alintarea din partea părinţilor nu fac altceva decât să le schilodească sufletele, iar singurii vinovaţi sunt cei care i-au răsfăţat. Părinţii înţelepţi sunt binecuvântaţi cu copii înţelepţi. In ceea ce priveşte educaţia copiilor, aceasta trebuie să ţină seama de rigurozitatea regulilor impuse de Dumnezeu, de tip 'trebuie', până când ele ajung să fie ascultate cu bucurie şi în mod voluntar. Când ele sunt integrate în acest fel în sufletele copiilor, legile de tip 'trebuie' dispar, iar copiii devin fiinţe umane cu adevărat libere".
Detalii despre educaţia copiilor

Marea Evanghelie a lui Ioan

Domnul: „Principalul motiv pentru care sufletele umane sunt corupte este răsfăţul şi alintarea copiilor. Voi lăsaţi lăstarul să crească cum vrea el, astfel încât nu este de mirare că trunchiul lui nu creşte drept. După ce trunchiul a devenit ferm, este inutil să-l mai sprijiniţi. Dacă nu a crescut drept, este aproape imposibil ca el să se mai îndrepte vreodată.

De aceea, educaţi-i pe copii atunci când sunt mici, căci atunci este uşor să-i controlezi. Până la vârsta de şapte ani, copilul seamănă mai degrabă cu un animal decât cu o fiinţă umană, căci aspectele omeneşti zac încă foarte adânc în străfundurile fiinţei lui, într-o stare latentă. Din această cauză, până la vârsta respectivă copilul are mai degrabă nevoi animalice, şi foarte puţine nevoi omeneşti.

Nu le daţi copiilor decât ceea ce le este strict necesar, învăţaţi-i de timpuriu cu privaţiunile de orice fel. Nu-i lăudaţi excesiv nici chiar pe cei mai merituoşi dintre ei, dar nu fiţi prea aspri nici cu cei mai puţin înzestraţi, ci trataţi-i cu iubire şi cu răbdare.

Invăţaţi-i de mici să facă lucruri bune, astfel încât nici chiar cei mai vrednici dintre ei să nu devină orgolioşi, plini do iubire de sine, şi să nu ajungă să se gândească prea mult la ei înşişi. Ccpiii care se nasc deosebit de frumoşi nu ar trebul încurajaţi către vanitate prin haine la fel de frumoase şi foarte scumpe, de vreme ce natura şi-a revărsat deja graţia asupra lor. Păstraţi-le puritatea şi nu-i transformaţi niciodată în nişte idoli, numai pentru că sunt copiii voştri. Dacă veţi proceda înl acest fel imediat după naştere, îi veţi orienta pe calea cea bună, care le va permite ca la maturitate să atingă în mod natural un nivel pe care voi nu-l puteţi atinge decât prin graţia Mea. Fecioara castă şi modestă va deveni o mamă respectată, iar tânărul care va trece pragul bărbăţiei cu un suflet matur şi cu un spirit trezit va fi o binecuvântare pentru familia lui şi pentru întreaga creatie.

Dacă îi veţi cocoloşi pe copii şi veţi ceda în fata dorinţelor şi pasiunilor lor animalice, veţi deschide larg în fata lor poarta către toate viciile din lume, iar ei se vor aduna în legiuni şi vor distruge această lume. Nu veţi mai putea face atunci nimic împotriva imensei lor puteri malefice! De aceea, aveţi grijă de lăstari, pentru ca ei să crească drept către cer, şi curăţaţi-i cu atenţie de mărăcini şi de buruieni".

Alimentaţia noilor născuti

Pâmântul şi luna, cap. 62

Domnul: „Cum trebuie educat copilul imediat după naştere pentru ca la maturitate să poată respectă cu uşurinţă aceste reguli ale dietei fizice şi spirituale? Căci numai în acest fel va putea ajunge el la o vârstă înaintată şi la o maturitate a sufletului care să-i asigure o existenţă infinită şi liberă.

Copiii care încă din leagăn se dovedesc excesiv de sensibili şi care plâng tot timpul ar trebui hrăniţi îndeosebi cu alimente care nu înfierbântă sângele, ci dimpotrivă, care îl răcoresc.

Dacă mama îşi alăptează copilul, ea trebuie să se abţină de la orice fel de băuturi alcoolice, dar şi de la orice fel de emoţii negative. In caz contrar, ea va transmite copilului aceste emoţii prin intermediul sânului ei, care devine astfel o sursă de hrană pentru spiritul mâniei. Mama trebuie să evite acele alimente şi băuturi care generează un exces de bilă sau care agită bila deja produsă. De pildă, ei nu-i sunt recomandate legumele, îndeosebi fasolea. Dieta preferabilă este alcătuită din supă de carne, friptură din carnea animalelor curate, terci din grâu, secară şi porumb. Se adaugă ovăzul şi orezul gătite cu apă, dar nu cu lapte integral. In cazul în care copilul este alăptat de o doică — lucru care nu este recomandabil — ar trebui să verificaţi înainte ce fel de persoană este aceasta, dacă are un suflet bun şi biând, după care trebuie să-i impuneţi acelaşi tip de alimentatie, precum şi controlul emoţiilor, aşa cum v-am indicat mai sus. Copilul trebuie înţărcat de la sân imediat ce îi apar primii dinţi.

Sfaturi bune pentru mame care alăptează

Marea Evanghelie a lui Ioan, VI/80

Domnul: „Un cuplu de tineri căsătoriţi avea un copil de sex masculin. Copilul în vârstă de numai câteva săptămâni suferea de crampe severe, din cauza şocului pe care l-a trăit mama pe când era gravidă atunci când le-a ars casa vecinilor. Tinerii părinţi, la fel ca şi bunicii, au încercat tot ce a fost posibil pentru a vindeca pruncul de această boală, dar in zadar.

Ei M-au recunoscut când am intrat pe uşă, au căzut în genunchi în fata Mea şi Mi-au spus: 'Doamne, Dumnezeu Te-a trimis la noi, ca să ne vindeci unicul copil pe care îl avem! Te implorăm fierbinte să faci acest lucru, căci ştim de multă vreme că nimic nu îţi este imposibil Ţie!'

Dar Eu le-am spus: 'Ridicaţi-vă! Nu este demn ca o fiinţă umană să ingenuncheze în fata unei alte fiinţe umane!' Cei doi Mi-au răspuns: 'O, Invăţătorule, noi ştim că Tu eşti mai mult decât o simplă fiinţă umană, de aceea am căzut în genunchi în fata Ta! Te rugăm, ajută-ne copilul!'

Eu: 'Bine, bine, ridicaţi-vă şi aduceţi-Mi copilul!' Tinerii au sărit imediat în picioare şi au adus copilul în fata Mea. Eu Mi-am aşezat mâinile pe trupul lui şi l-am binecuvântat. Instantaneu, copilul a devenit sănătos şi voios, ca şi cum nu ar fi fost niciodată bolnav.

Apoi, i-am spus mamei: 'Pe viitor va trebui să fii foarte atentă. Dacă te tulbură ceva în perioada în care alăptezi, mai bine amână hrănirea copilului până când te-ai calmat complet, căci odată cu laptele, multe boli pot intra în trupul, şi chiar în sufletul copiilor. Ascultă sfatul Meu!'"

Alintarea copiilor

Pământul şi luna, cap. 60

„Incă din fragedă pruncie, unii copii au o înclinaţie deosebită către joacă. Ei sunt incapabili să stea liniştiţi sau să facă altceva decât să se joace. Această înclinaţie este încurajată de părinţii lor orbi, care le cumpără nenumăratel jucării, cu intenţia de a-i ţine ocupaţi.

Din păcate pentru ei, aceasta este doar o altă metodă de care se folosesc spiritele celor plecaţi din această lumel pentru a intra în trupul acestor copii. Ei sunt stimulaţi del aceste spirite să-şi dorească din ce în ce mai multe jucării. Există astăzi copii care au atât de multe jucării încât costul acestora reprezintă o mica avere. Ei devin atât de ocupaţi cu jocurile lor încât nu-i mai interesează nimic altceva. Demonul jocului, născut în primii ani ai copilăriel.j devine din ce în ce mai puternic, insistând mereu pe nol jocuri şi distracţii, care se transformă mai târziu în lăcomie materială, iar apoiîn sete de putere. Acesta este cel mai greu, de alungat demon din fiinţa umană.

Oare nu ar fi mai bine dacă le-aţi da copiilor voştri jucării pentru timpul liber, la fel cum am avut şi Eu în copilăria Mea [3]? în acest fel, puteţi trezi în ei înclinaţii pozitive. Pe măsură ce cresc, ei încep să se întrebe plini de entuziasm care este semnificaţia jucăriilor lor, ceea ce va uşura mult sarcina învăţătorilor spirituali care vor apărea în viaţa lor, cărora le va fi mult mai simplu să sădească în sufletele lor o vie nouă, care va da în curând fructe dintre cele mai nobile. In cazul copiilor răsfăţaţi, lucrurile se petrec exact pe dos. In loc să fie pregătiţi pentru cer, ei sunt pregătiţi direct pentru iad, care va triumfa asupra lor mai devreme sau mai târziu. Oamenii maturi care au fost educaţi în această manieră nepotrivită ajiing să se considere buni, corecţi şi imparţiali, ba chiar complet virtuoşi, conform opiniilor lor lumeşti. Ei nu consideră că mai au ceva de făcut pentru a se transforma în bine, dar atunci când vor ajunge în lumea spiritelor va fi nevoie de mari eforturi pentru a-i readuce pe calea cea dreaptă. Căci pentru ei, Eu fie nu exist deloc, fie nu reprezint altceva decât un moralist învechit, a cărui filosofie şi-a pierdut valoarea astăzi, fiind înlocuită cu o altă, mult mai bună.

Evident, lucrurile se petrec cu totul altfel în lumea spiritelor. Din fericire, acolo bate un vânt al graţiei, dar pentru ei, acesta miroase pestilenţial. De aceea, ei vor fi nevoiţi să evite locurile în care bate acest vânt. Dar Eu vă spun: în zilele care vor veni, mulţi oameni din această categorie se vor scufunda în mocirla cea mai de jos a materiei".

Joaca copiilor

Pământul şi luna, cap. 60

„Incă din fragedă pruncie, unii copii au o înclinaţie deosebită către joacă. Ei sunt incapabili să stea liniştiţi sau să facă altceva decât să se joace. Această înclinaţie este încurajată de părinţii lor orbi, care le cumpără nenumărate jucării, cu intenţia de a-i ţine ocupaţi.

Din păcate pentru ei, aceasta este doar o altă metodă de care se folosesc spiritele celor plecaţi din această lume pentru a intra în trupul acestor copii. Ei sunt stimulaţi de aceste spirite să-şi dorească din ce în ce mai multe jucării. Există astăzi copii care au atât de multe jucării încât costul acestora reprezintă o mica avere. Ei devin atât de ocupaţi cu jocurile lor încât nu-i mai interesează nimic altceva.

Demonul jocului, născut în primii ani ai copilăriei, devine din ce în ce mai puternic, insistând mereu pe nol jocuri şi distracţii, care se transformă mai târziu în lăcomie materială, iar apoiîn sete de putere. Acesta este cel mai greu de alungat demon din fiinţa umană.

Oare nu ar fi mai bine dacă le-aţi da copiilor voştri jucării pentru timpul liber, la fel cum am avut şi Eu în copilăria Mea5? în acest fel, puteţi trezi în ei înclinaţii pozitive. Pe măsură ce cresc, ei încep să se întrebe plini de entuziasm care este semnificaţia jucăriilor lor, ceea ce va uşura mult sarcina învăţătorilor spirituali care vor apărea în viaţa lor, cărora le va fi mult mai simplu să sădească în sufletele lor o vie nouă, care va da în curând fructe dintre cele mai nobile. In cazul copiilor răsfăţaţi, lucrurile se petrec exact pe dos. In loc să fie pregătiţi pentru cer, ei sunt pregătiţi direct pentru iad, care va triumfa asupra lor mai devrerne sau mai târziu. Oamenii maturi care au fost educaţi în această manieră nepotrivită ajung să se considere buni, corecţi şi imparţiali, ba chiar complet virtuoşi, conform opiniilor lor lumeşti. Ei nu consideră că mai au ceva de făcut pentru a se transforma în bine, dar atunci când vor ajunge în lumea .spiritelor va fi nevoie de mari eforturi pentru a-i readuce pe calea cea dreaptă. Căci pentru ei, Eu fie nu exist deloc, fie nu reprezint altceva decât un moralist învechit, a cărui filosofie şi-a pierdut valoarea astăzi, fiind înlocuită cu o alta, mult mai bună.

Evident, lucrurile se petrec cu totul altfel în lumea spiritelor. Din fericire, acolo bate un vânt al graţiei, dar pentru ei, acesta miroase pestilenţial. De aceea, ei vor fi nevoiţi să evite locurile în care bate acest vânt. Dar Eu vă spun: în zilele care vor veni, mulţi oameni din această categorie se vor scufunda în mocirla cea mai de jos a materiei".

Consecinţele mâniei

Pământul şi luna, cap. 61

„Vom vorbi în continuare despre un alt tip foarte periculos de posesiune. Este vorba de posesiunea în trup de către Demonul Mâniei. Aceasta este cea mai periculoasă forma de posesiune, căci demonul nu numai că posedă trupul omului, dar are în subordine foarte multe alte spirite malefice. Mânia este cel mai evident sentiment opus iubirii. Ea reprezintă principala trăsătură sufletească a lui Satan.

Mânia nu poate exista fără hrană, motiv pentru care este înconjurată de nenumărate spirite care o hrănesc, pe care le suge şi le consumă. Fiind un revers al iubirii, care nici ea nu poate exista fără să se hrănească în permanentă — cu singura menţiune că hrana iubirii este tot iubirea —, mânia are şi ea nevoie de o hrană continuă. Să vedem mai îndeaproape ce fel de spirite înconjoară mânia, alimentând-o.

Principala sursă de hrană a mâniei este ura, urmată de orgoliu. Urmează egoismul, invidia, lăcomia, adulterul, desfrâul şi dispreţul pentru tot ceea ce este divin. Se adaugă şi dispreţul faţă de semenii omului, crima şi vărsarea de sânge, precum şi setea de putere. Nu în ultimul rand, este vorba de lipsa totală de conştiinţă. Aceştia sunt asistenţii Demonului Mâniei, fiecare având la rândul lui o multitudine de spirite subordonate, care pot fi recunoscute cu uşurinţă din nenumăratele pasiuni ale fiinţelor umane posedate de mânie.

Un spirit malefic este la fel de greu de izgonit din trupul omului cum este de stins un incendiu care a cuprins deja mai multe camere ale casei. In asemenea cazuri nu mai exista altă soluţie decât să laşi focul să ardă până la ultima bârnă, şi abia apoi să examinezi cenuşa pentru a vedea dacă a mai rămas ceva nears.

Intrucât Demonul Mâniei este foarte rău, este bine să înţelegem cum pătrunde această scursoare a iadului în trupul uman. El intră în trupul copilului încă din timpul procreaţiei, ca o sămânţă a iadului. Nu poate lipsi, căci el este cel care determină creşterea trupului. Sămânţa nu ajunge însă la un statut de independentă decât dacă fiinţa nou-născută îi oferă prilejul de a se dezvolta.

In cazul în care copilul este educat greşit, râul se acumulează în zona ficatului. Când această otravă atinge un anumit nivel, ea permite trezirea Demonului Mâniei, care atinge astfel independenta. Cât de curând, el ia în posesiune sufletul omului, atrăgându-l în sfera lui de influenţă, datorită căruia omul devine el însuşi un demon, în cel mai scurt timp.

Nu este necesar ca acest demon trupesc să atingă nivelul de independentă. Este suficient ca influenţa lui să se râspândească la fel ca nişte aburi în întregul corp, proces care începe cu sângele. Când aburul este aproape complet râspândit, sângele omului se aprinde imediat, ceea ce permite pătrunderea aburului la nivelul nervilor, apoi al nervilor spirituali, şi de acolo la nivelul sufletului. Când influenţa a pătruns la nivelul sufletului, omul s-a transformat deja pe jumătate într-un diavol, şi el ar trebui evitat de ceilalţi oameni.

Este foarte uşor să recunoşti asemenea fiinţe umane, caci ele izbucnesc în crize la cel mai mic motiv, fiind oricând gata să sară la bătaie şi să blesteme. Ele ar putea fi asemănate cu o bucată de fier încins la roşu, care pare liniştit la prima vedere, dar este suficient să arunci asupra lui câteva picături de apă pentru ca acestea să sfârâie şi să scoată fum.

Copiii care au asemenea înclinaţii pot fi corectaţi printr-o educatie corespunzătoare. Nimic nu este mai rău pentru un copil decât răsfăţul. Copiii răsfăţaţi îşi dau seama de la cea mai fragedă vârstă că pot face absolut orice fără a fi pedepsiţi. Ei îndrăznesc din ce în ce mai mult şi devin din ce în ce mai neascultători.

Dacă părinţii nu îi pedepsesc deloc sau aproape deloc, copiii ating curând un anumit nivel de soliditate a mâniei. In curând, ei devin foarte impetuoşi şi solicitanţi, şi literalmente le poruncesc părinţilor lor să le dea ceea ce îşi doresc. Dacă aceştia fac greşeala să îi refuze, ei se înroşesc de furie şi devin excesiv de obraznici.

Dacă părinţii unor asemenea copii se lasă intimidaţi de aceştia, cedând mereu în fata neobrăzării lor, copiii ating foarte repede primul grad de independentă demoniacă. Ajunşi la adolescentă, ei le impun cu brutalitate legea părinţilor lor. In acest moment, părinţii vor fi nevoiţi să suporte consecinţele felului în care şi-au educat copiii, căci ar fi extrem de neplăcut dacă ei nu ar asculta de cererile acestora.

Pe măsură ce se dezvoltă, devenind din ce în ce mai puternici şi mai viguroşi, aceşti copii încep chiar să le ameninţe viaţa părinţilor lor. Acest demon trupesc nu poate fi izgonit decât prin apariţia bolilor (şi astă numai într-o oarecare măsură), care pot apărea mai ales în momentul în care el pune stăpânire pe sângele copiilor. Câteva dintre bolile ce permit eliminarea acestui distrugător al naturil umane sunt scarlatina, rujeola, erupţiile pe piele, pojarul, etc. Acestea sunt singurele instrumente prin care răul poate fl eliminat din sânge.

După vindecarea bolii, cel mai bine ar fi ca părinţii să înceteze să-şi mai răsfeţe copiii, crescându-i potrivit ordinll Mele (acesta este unul din motivele pentru care Dumnezeu permite declanşarea bolilor grave, cu scopul de a elimina răul instalat în trupul oamenilor, şi care le-ar putea afecta definitiv sufletele). Dacă ei continuă însă să îşi răsfeţe copiii după boală, ba chiar mai mult ca înainte, efectele se produc în avalanşă, căci atunci când demonul carnal observă că nu i se mai permite accesul prin sânge, el atacă direct nervii. Copilul devine astfel extrem de sensibil, lucru pe care părinţii îl pun de regulă pe seama bolii. Pentru a nu-l irita şi mai tare, ei îi dau tot ce cere acesta, chipurile din cauza nervilor lui slăbiţi.

In acest moment, Eu sunt nevoit să intervin din nou, atacând trupul copilului cu o dizenterie sau cu o tuse severă, pentru a elimina această influenţă de la nivelul nervilor lui. Ar fi chiar mai bine dacă un asemenea trup corupt i-ar fi răpi prematur sufletului, decât să afecteze sufletul copilului. Aşa se explică de ce mor atât de mulţi copii, lucru care li se par cumplit de nedrept părinţilor lor. Nu întâmplător, cei care îşi răsfaţă prea mult copiii nu au de regulă decât foarte puţini, copii.

Intrucât scopul pe care L-am destinat Eu copiilor oamenilor este unul mult mai înalt decât acela de a fi simple jucării adorabile pentru părinţii lor imaturi, nu am nici o altă alternativă decât să-i răpesc de la aceştia, dându-i pe mâna îngerilor Mei pentru educaţia lor ulterioară. De regulă, îi aleg pe acei copii care sunt foarte răsfăţaţi de către părinţii lor.

Asadar, cauza morţii lor este iubirea părintească excesivă. Dacă Eu i-aş lăsa în viaţă, mai devreme sau mai târziu sufletul lor ar deveni proprietatea iadului. De aceea, este preferabilă moartea trupului, pentru ca sufletul să fie salvat. Nu trebuie să vă miraţi asadar că numărul copiilor care mor — unii chiar din leagăn — este atât de mare, căci Eu ştiu mai bine de ce îi răpesc din această lume. Este mai bine ca ei să devină spirite slabe ale cerului, decât spirite puternice ale iadului pe pământ.

Totuşi, din cauza răutăţii acestei lumi, sunt nevoit din când în când să las câteva dintre aceste spirite ale mâniei să crească şi să se dezvolte. In cazul în care copiii suferă anumite corecţii (de pildă, dacă părinţii lor ajung să li se opună cu suficient de multă putere), ei pot deveni fiinţe umane folositoare în anumite domenii. Totuşi, dacă mânia le este pusă prea mult la încercare, ei se pot transforma în asasini, tâlhari şi rebeli, chinuind în fel şi chip umanitatea. De aceea, toţi părinţii din lume au datoria sfântă să se opună din răsputeri atunci când descoperă în copiii lor seminţele mâniei, urii, vanităţii, egoismului şi neascultării. Dacă sunt ţinuţi în frâu, aceşti copii se pot dezvolta în fiinţe umane puternice şi utile, căci printr-o educatie severă, impulsul malefic al mâniei poate fi transformat — printr-un proces de transmutatie psihică şi chimică — într-o energie benefică".

Educaţia copiilor temperamentali

Pământul şi luna, cap. 62

Domnul: „Atunci când copiii cu o natura extrem de excitabilă sau de sensibilă încep să meargă şi să vorbească, ei trebuie antrenaţi în tot felul de jocuri de natura să âline nervii şi să înalţe mintea. Părinţii ar trebui să fie deosebit de atenţi la cauzele posibile ale creşterii temperaturii acestor copii, cum ar ţi mişcarea sau chiar anumite stări mentale; aceste cauze pot duce cu uşurinţă la stări de manie, şi de aceea ele trebuie eliminate.

Dacă dincolo de toate aceste măsuri copilul se încinge şi devine obraznic, pedeapsa potrivită nu ar trebui să 1 lipsească niciodată. Nu recomand însă bătaia, ci mai degrabă postul, căci nimic nu vindecă mai bine stările de furie decât foamea. Oamenii înfometaţi nu se gândescl niciodată la revoltă. In schimb, atunci când sunt sătui, nu poţi avea încredere în ei.

In cazul în care copilul trebuie pedepsit pentru motivelel enunţate mai sus, este foarte benefic să fie ajutat să înţeleagă că Tatăl ceresc nu i-a mai trimis pâine, din cauza faptului că a fost obraznic. Deşi copiii sunt mult mai intuitivi în ceea cal îl priveşte pe Dumnezeu, nu strică să li se imprime asupral sufletelor lor fragede ideea că depind în permanentă de Dumnezeu, care răsplăteşte întotdeauna binele şi răul, cu aceeaşi măsură.
Dacă se liniştesc şi se cuminţesc cu adevărat, copiilor trebuie să li se explice cu aceeaşi atenţie câtă plăcere îi fac astfel Tatălui ceresc, care spune în permanentâ: 'Lăsaţi-i pe aceşti micuţi să vină la Mine!'

Dacă sunt orientaţi astfel de mici, copiii nu vor mai întâmpina mari obstacole în viitor. Dacă nu sunt educaţi corect, mai târziu va fi mult mai dificil să fie readuşi pe calea cea dreaptă, căci, după cum spune şi proverbul, un copac bătrân nu se mai poate înclina, decât cel mult în timp de furtună, atunci când tună şi când fulgeră. După ce au crescut şi şi-au dezvoltat plenar cunoaşterea de sine, dacă încă se mai constată semne ocazionale de iritabilitate, lor ar trebui să li se recomande o viaţă moderată în toate, să se culce şi sa se trezească devreme, şi să se abţină pe perioade cât mai lungi de la băuturile alcoolice şi de la carnea animalelor murdare. In plus, nu ar trebui să li se permită vizitarea locurilor de distractie, îndeosebi cele în care se dansează şi se joacă jocuri de noroc. Asemenea locuri trebuie evitate pe perioade lungi de timp de aceste capete înfierbântate; unii dintre ei ar trebui să le evite chiar pentru totdeauna.

De asemenea, este util ca aceşti oameni să se căsătorească devreme (acest lucru este valabil pentru ambele sexe), căci libidoul lor este mult mai puternic decât cel al oamenilor cu o natura mai blândă. Dar cel mai important lucru între toate, pe lângă îngrijirea naturală a sănătăţii: ei ar trebui să se roage foarte frecvent şi să citească lucrări spirituale. In acest fel, îşi vor întări sufletele şi vor slăbi cătuşele spiritului, care, astfel eliberat, va începe cât de curând să caute iubirea Mea. Intrucât aceşti oameni sunt supuşi unor tentaţii mult mai mari decât restul semenilor lor, ei sunt implicit şi mult mai apropiaţi de graţia Mea. Ei sunt de regulă oamenii care realizează marile lucrări, căci dispun de un curaj imens, — dar numai dacă sunt orientaţi pe calea cea dreaptă. Din rândul lor se nasc — ca să folosim o metaforă spirituală — marile palate din marmură în împărăţia Mea. Din buruieni nu poate ieşi nimic bun, ci cel mult ceva comparabil cu natura lor".

Sfaturi penrtru unele femei

Gottfried Mayerhofer, 13.06.1872

„Dragul Meu fiu! Mi-ai cerut ajutorul şi sfatul pentru fiica ta vitregă. Pentru a-ţi întări credinţa, am să-ţi răspund, dar te previn: dacă pe o parte coşi, iar pe altă parte rupi, din munca ta nu poate ieşi ceva bun.

Medicul care a tratat-o pe fiica ta vitregă cu preparate pe bază de fier pentru a-i regla funcţia abdominală, a avut câteva succese anterioare folosind acest remediu. Intr-adevăr, el a atacat boala şi a privat-o de baza în, dar nu a eliminat-o în totalitate. De aceea, după ce organismul îşi va reveni din această stare de slăbiciune datorată medicamentelor, boala va recidiva.

Pentru a elimina complet boala, va trebui să-ţi explic detaliat ce ai de făcut, ca să poţi înţelege metoda Mea de vindecare.

Ascultă, copilul Meu, fiinţele de sex feminin trebuie să treacă în viaţă prin trei etape principale. Aceste transformări nu trec neobservate (cu atât mai mult în actualele circumstanţe), fiind însoţite uneori de diferite tulburări viaţă actual, în care nu faceţi altceva decât să mâncaţi şi să beţi încontinuu.

De aceea, ar trebui să veghezi ca fiica ta adoptivă să fie hrănită într-un mod natural. Evită alimentele prea hrănitoare şi stimulative (de tipul condimentelor); dă-i în schimb pâine neagră (sau de secară) şi fructe bine coapte, iar boala va dispărea de la sine, inclusiv toate acele tulburări intestinale. Faceţi împreună plimbări prin aerul curat, la soare. O activitate moderată în aer liber accelerează mult procesul de eliminare, fortifică organele şi revitalizează sângele.

Acestea sunt remediile Mele, pe care le-am creat pentru umanitate încă din timpuri imemoriale. Ele vă sunt cu atât mai benefice astăzi, când vă distrugeţi singuri viaţa datorită concepţiilor voastre greşite, care nu consideră că iubirea şi graţia pot fi remedii spirituale, înlocuindu-le cu medicamente grosiere, cu otrăvuri şi acizi, grăbindu-vă astfel moartea pământească.

(Urmează sfatul Meu, şi te vei convinge cine are dreptate, medicii voştri sau Eu, Mântuitorul lumii! Amin!"

Educaţe bună, educaţie greşită.

Marea Evanghelie a lui Ioan, IV/217

Domnul: „Oamenii îşi educă copiii aşa cum au învăţat ei că pot obţine succesul lumesc, adică în functie de tot felul de precepte raţionale... Ei se folosesc de toate elementele pe care le au la dispoziţie pentru a trezi intelectul copilului. In plus, acesta este stimulat prin tot felul de daruri şi cadouri. Nu este de mirare că odată cu dezvoltarea intelectului, copiii devin familiarizaţi încă de la cea mai fragedă vârstă cu egoisrnul şi lăcomia. Ei sunt îmbrăcaţi în haine luxoase, şi nici măcar la vârsta de 10 ani nu ştiu cine sunt ei cu adevărat (nu ating cunoaşterea de sine), din cauza infatuării lor. Vai de cei care îndrăznesc să li se opună dorinţelor lor egoiste, fie ei copii sau chiar adulţi! Aceştia îşi vor face din ei duşmani pe viaţă! Ce interes mai pot avea asemenea copii răsfăţaţi pentru viaţa interioară, singura adevărată şi vie?! Cum ar mai putea umanitatea să-şi păstreze statutul ei suprem, de regină asupra naturii, asupra elementelor căreia ar trebui să domnească cu toată măreţia?

Dacă părinţii ar insista mai întâi asupra inimii copilului, dezvoltarea ulterioară a intelectului ar veni de la sine. In acest fel, intelectul trezit ar deveni acel Eter viu al Vieţii şi al Luminii, care înconjoară sufletul la fel cum Eterul Luminii înconjoară soarele, care susţine astfel întreaga viaţă din sistemul solar.

Când sufletul se dezvoltă corect, el rămâne trezit şi activ. Ceea ce voi numiţi 'intelect' nu este altceva decât efectul activităţii interioare a sufletului. Lumina exterioară a intelectului iluminează chiar şi cele mai critice circumstanţe exterioare, pentru ca sufletul să se descurce în ele. Apoi, voinţa sufletului pătrunde în această lumină exterioară, pe care o fecundează în cea mai minunată manierâ, dând roade, întrucât ordinea umanităţii face parte din ordinea Mea, voinţa şi credinţa lor fac şi ele parte din Mine, adică din voinţa Mea atotputernică, de care trebuie să asculte întreaga creatie. Tot ceea ce doreşte o asemenea fiinţă umană aflată la unison cu voinţa Mea trebuie să seîmplinească, căci sfera sa vitală este unificată cu spiritul Meu, pentru care nimic nu este imposibil!"[b]