Boala Wilson si Cuprenil

Boala Wilson si Cuprenil

Boala Wilson este o afectiune ereditara, determinata de tulburarile survenite in metabolismul cuprului. Manifestarile clinice sunt foarte variate si constau pntr-o asociere de afectari hepatice si neuropsihiatrice. Testele umorale referitoare la metabolismul cuprului sunt modificate (cupremia; cupruria; ceruloplasmina). Inelele Kaiser-Fleischer, desi specifice bolii Wilson, nu sunt prezente la copii in mod constant. Este necesara efectuarea screeningului familial pentru identificarea pacientilor inruditi intr-un stadiu incipient al bolii. Tratamentul utilizeaza chelatori (penicilamina si saruri de zinc) si este cu atat mai eficient, cu cat este introdus mai precoce.

Boala Wilson (BW) reprezinta o boala ereditara, progresiva, cu prognostic grav, determinata de tulburari ale metabolismului cuprului, in sensul diminuarii excretiei hepatice de cupru, provocata de deficitul de ceruloplasmina, si are ca rezultat acumularea toxica de metal in ficat, creier, cornee si alte organe.

Maladia are o prevalenta relativ constanta in populatia generala 1:30 000.

Medicamentul folosit in Romania la boala Wilson se numeste Cuprenil si este singurul care se poate cumpara.

Substanta folosita in Cuprenil a fost descoperit din pura intamplare. Un doctor mai atent,
Dr. John Walshe, a remarcat in anul 1956, atat la pacienti cat si la el insusi, ca dupa administrarea de penicilina in urina ramanea un rest din aceasta, si anume “penicilamina”, o treapta intermediara la producerea penicilinei. In urina insa aparea si o cantitate mare de cupru care nu putea fi explicata. Organismul descompune penicilina in penicilamina si pe care o elimina prin urina. Descoperirea lui Walshe legat de cupru nu a fost luata in serios mult timp de colegii lui si somitatile de pe aceea vreme, ca la orice descoperire. A durat multi ani pana sa fie acceptata.

In mod firesc, cand cineva consuma pere, el va gasi resturi sau substante continute in pere in scaun sau urina. In mod similar, cand cineva ia penicilina corpul o va descompune in substante mai putin toxice si care se pot elimna mai usor, adica se va ajunge la eliminarea prin urina a penicilaminei.

Penicilina si penicilamina sunt toxine produse de mucegaiuri. Acele toxine omoara mai toate bacteriile pe care le intalnesc in cale, indeosebi pe cele necesare si folositoare organismului, in timp ce, cele patogene au invatat deja sa se protejeze si nu le mai pasa de ele.

Efectul secundar descoperit din intamplare care apare la administrarea de penicilina este urmatorul: cuprul este captat de anumite molecule continute in penicilina sau descompuse de orgamsim din ea si este eliminat astfel prin urina. Astfel de substante care leaga metalele sunt numite chelatori. Tratementele cu penicilina scot intamplator deci si cupru din organism caci moleculele de penicilina sunt descompuse in chelatori. Aceasta descoperire intamplatoare a stat la baza folosirii penicilaminei la boala Wilson.

Cupru este un metal toxic, mai ales in forma anorganica. Este folosit la tevile de apa, se pune in amalgamul dentar, se pune ca adaos in mancarea la animale de casa (cainii fac de curand epilepsii din cauza intoxicarii cu cupru), se pune in multe aliaje - monezi, bijuterii de argint, bronz -, in tonerul de la imprimante, vopsele, medicamante.

Cuprul insa este procesat si de anumite bacterii patogene in timp ce cele mai multe bacterii utile sunt intoxicate de cupru. Atunci cand aceste bacterii sunt omorate de penicilina, apare in mod automat mai mult cupru in urina. Nu este vorba aici numai de efectul chelator al penicilaminei ci si de efectul antibiotic al ei. Omorand bacteriile acestea ies prin urina impreuna cu cuprul continut in ele.

Deci daca dam la un pacient penicilina, aceasta omoara bacterii care contin inevitabil cupru si indirect se scoate deci cuprul din organism. In plus efectul de chelator scoate si cuprul din celule.

Fiindca insa penicilina este mai toxica decat penicilamina s-a hotarat sa se foloseasca penicilamina la tratarea bolii Wilson. Mai ieftina de produs, mai putin toxica decat penicilina, dar cu un profit net mai mare caci se poate vinde la preturi mult mai mari decat penicilina care nu costa mai nimic.

De cand s-a descoperit efectul penicilaminei la eliminarea cuprului, industria farmaceutica nu s-a straduit deloc sa o inlocuiasca cu o substanta mai putin toxica sau macar mai eficienta.
Se poate spune ca in cazul bolii Wilson medicina a investit zero timp si zero bani pentru a trata boala mai bine. Totul a ramas la stadiul din 1956 si deci pretul de vanzare exorbitant al penicilaminei folosite in Cuprenil si medicamente asemanatoare nu poate fi justificat nicidecum prin cercetare.

Aceasta penicilamina este pana in ziua de azi, deci de peste 54 de ani, substanta principala cu care se trateaza aceasta boala ! Si va garantez ca va ramane asa pentru simplul motiv ca penicilamina este una din cele mai ieftine si mai simple substante de fabricat si ca urmare profitul din vanzarea de penicilamina este extrem de mare. Nici o firma va avea vreodata vreun folos sau interes comercial sa caute si alta substanta atata vreme cat cu peniciliamina se face un profit urias.
In Romania medicamentul Cuprenil este UNICUL care se poate cumpara.
Ar fi si unicul folosit in lume, daca nu ar exista si bolnavi alergici la penicilamina.

Este evident pentru orice om inzestrat cu ceva ratiune ca o descoperire facuta din pura intamplare nu poate reprezenta cea mai buna modalitare de tratare si ca, daca se doreste, se pot descoperi substante mai efective, mai precise si cu mai putine efecte secundare decat penicilamina. Legat de penicilamina si boala Wilson este ca si cum industria constructoare de masini ar fi ramas la primul motor construit pe lume fara dorinta de a imbunati ceva.

"Never change a cheap medicament" este deviza industriei.

Chiar daca exista chelatori mult mai siguri si eficienti, nu se va ajunge nicodata la la utilizarea lor la boala Wilson, caci concernele opereaza numai pentru un profit maxim la o investitie minima si alte interese decat profitul nu exista. Nu interseaza pe nimeni efectele adverse si suferinta pacientului sau eficacitatea medicamentului.

In USA medicamenetele care contin penicilamina se numesc Cuprimine si Depen.
Pretul la pastile la Cuprimine 250mg este intre 149 dolari si 414 dolari, iar cele mai multe farmacii il vand cu 380 dolari. Daca nu ar exista concurenta din internet nu s-ar ajunge la un pret 149 de dolari. La farmacii aceste medicamente au preturi inalte, de cel putin 380 dolari

Cautati in google "Cuprimine price comparison" si va veti convinge de preturile la penicilamina.

Pastilele de penicilina de 250 mg (care este un pic mai costisitor de produs decat penicilamina) costa, in comparatie, intre 1,37 si 1,99 cutia. Deci penicilina este de 100-200 de ori mai ieftin decat penicilamina !
Eset ca si cum cimentul folosit la beton ar costa de 100-200 ori mai mult decat betonul.

Avand in vedere insa ca industria farmaceutica are un profit imens de la vanzarea de penicilamina, este evident ca nici un concern farmaceutic de pe lume, nu doreste ca vreun pacient sau medica sa afle vreodata ca mai exista si alte substante care pot sa elimine surplusul de cupru din organism. De aceea se va spune mereu ca penicilamina este "cea mai buna si singura modalitate de tratare a bolii Wilson".

Un kilogram de penicilamina se vinde deci sub forma de pastile de 250 mg la peste 3000 dolari kilogramul si kilogramul este fabricat in China la sub 4 dolari. Fara nici un fel de cercetare, inovatie, studii si investitii, de peste 55 de ani. Asta da afacere.

In Austria penicilamina se gaseste in medicamentul Artamin, in Germania in Metalcaptase, in Elvetia in Mercaptyl. In tarile est-europene singurul medicament cu penicilamina se numeste Cuprenil (Bulgaria, Latvia, Lituania, Polonia)

Dupa cum vedeti concernele sunt destul de istete sa puna nume diferite la medicamentele care contin aceeasi substanta ca sa nu se prinda pacientii unde sunt mai ieftine.

Bineinteles ca doctorii nu au timp sa compare medicamentele si sa va spun unde este cel mai ieftin si nici nu are timp sa vada ce alte substante si medicamente s-au dovedit cu mult mai eficiente la eliminarea cuprului decat acest antibiotic super ieftin. Doctorul dvoastra cunoaste in general numai Cuprenilul si asa va ramane toata viata daca nu vine un concern sa-i spune ca uite, avem si medicamentul asta.

Insa penicilamina are o sumedenie de efecte scundare si anume: dereglari de auz, eczeme, febra, daune la rinichi, Lupus, numind numai cateva din ele.

Peste 20 % din pacientii care folosesc penicilamina prezinta simptome neurotoxice de la aceasta substanta. Aceste simptome ar putea fi evitate daca acest antibiotic s-ar inlocui cu un chelator adevarat care leaga cuprul fara a dauna corpului asa cum o face penicilamina, o toxina produsa mucegaiuri. In plus penicilamina este un antagonist la vitamina B6 si duce la lipsa ei cronica si ca urmare la alte boli.

Ca substanta alternativa la cei care sunt alergici la penicilamina se foloseste Trientine. In literatura anglo-americana se recomanda ca fiind medicamentul principal si acest medicament s-a fabricat numai din cauza ca multi pacienti nu suporta penicilamina.

Syprine, un medicament care contine aceasta Treintine, o substanta comuna si foarte ieftin de produs, are niste preturi cu adevarat fabuloase: 100 de pastile de 250mg costa intre 904 si 956 de dolari (noua sute !). Cine sufera de Wilson si este alergic la penicilamina trebuie sa plateasca la farmacie pe Syprine de 2-3 ori mai mult decat pe penicilamina.

Trebuie insa stiu ca aceasta boala se poate trata si cu totul altfel decat cu chelate, si anume cu ajutorul homeopatiei.

Efectul la Cuprenilul mega scump si toxic se poate substitui eventual cu un remediu homeopat fara efecte secundare, mult mai eficient si care costa numai 6 lei (un tub homeopat ajunge pentru cel putin 1-2 luni, in functie de dilutie). Pentru aceasta insa pacientul trebuie sa consulte un medic homeopat cu experienta caci remediul se alege in functie de simptomele prezente. Boala Willson este o boala cauzata de intoxicatia cu cupru si ale carei simptome pot fi anihilate de un remediu homeopat potrivit si cunoscut in homeopatie. Printre aceste remedii se numara si remediul "Cuprum metallicum".

Introduceti in Google "CUPRUM METALLICUM" sau "CUPRUM METALLICUM - cupru. Remediu al spasmelor" si veti da de documente care descriu remediul. Simptomele vindecate de Cuprum metallicum se aseamana foarte mult cu cele ale bolnavilor de boala Wilson.

Insa remediul de care are nevoie un pacient, poate sa fie si cu totul altul decat Cuprum; numai un medic homeopat va poate spune exact acest lucru dupa o anamneza. Problema este cei mai multi medici homeopati cand aud ca pacientul sufera de o boala incurabila cu alopatia deja au prejdecati si uita ca in homeopatie nu conteaza numele bolii si nici daca aceasta este sau nu curabila in alopatie.

Orice bolnav de boala Wilson ar trebui sa mai stie ca exista chelatori cu efecte secundare mult mai mici si mult mai efectivi in captarea excesului de cupru. Penicilamina nu este un chelat propriu zis c un antibiotic cu un efect chelator mic! Este ca si cum la sapat s-ar folosi o lingurita in loc de o lopata.

Acesti chelatori sunt in stare sa elimine mult mai mult cupru (si nu numai cupru ci si alte metale toxice) decat Cuprenilul si des sunt cu mult mai ieftini. In mod automat orice medicament pentru boli rare este scump, industria farmaceutica va pune mereu preturi uriase la medicamente folosite in boli rare, chiar daca este vorba de o substanta ieftina si accsibila. Daca dati de un medic mai deschis catre terapii alternative si care se pricepe si la ceva toxicologie acesta va poate gasi usor un chelator care sa inlocuiasca Cuprenilul.

Exista forme de terapie alternativa la care se folosesc chelatorii numiti DMSA si DMPS ca sa scoata metalele toxice din corp. Pot exista alte metalele toxice in organism care pot fi cauza dereglarii eliminarii de cupru din organism, de exemplu mercur, plumb, cadmiu. O intoxicatie cu un metal greu produce multe afectiuni in organism - si la dereglarea metabolsimului cuprului.
Probabil ca si tratamente indelungate sau frecvente cu antibiotice in copilarie pot afecta flora cat si bacteriile si enzimele care proceseaza cuprul in ficat si duc la eliminarea lui prin secretia biliara.

Cauza acestei afectiuni poate fi eliminata cu ajutorul homeopatiei chiar daca nu se cunoaste exact. Se poate actiona atat in mod vindecator cu un remediu constitutional cat si paliativ, impotriva excesului de cupru. Deja daca se poate inlocui Cuprenilul cu un remediu homeopat sau cu un chelator mai eficient si mai ieftin este o mare schimbare in bine si in portmoneu.