Sunteti sigur ca ati avut apendicita ?

TRUE LIES - scris de un medic de urgenta
Sursa: http://drweather.wordpress.com/2009/01/04/true-lies/

Cam putine bloguri scrise de doctori….gasesc blogul unui coleg(de meserie) Iulianmd,in care scrie despre apendicectomia laparoscopica. Trebuie sa recunosc ca ai nevoie de ceva tupeu sa fii in anul I la medicina si sa incepi sa scrii despre chirurgia laparoscopica.Daca isi va pastra acest tupeu (pozitiv desigur) sint convins ca va ajunge chirurg….

Dar ce legatura are asta cu titlul zilei….imi aminteste de o intimplare savuroasa si cu semnificatii. Fiica unuia dintre angajatii spitalului la care lucrez acum suferea de citeva luni de o colica abdominala nespecifica.Mai exact toate analizele si explorarile dau rezultate normale iar fata avea perioade in care se tavalea pe jos de durere si varsa intr-o veselie. Internata la chirurgie are sansa sau nesansa de a ii iesi la una din analizele de rutina o cresetere usoara a leucocitelor sangvine.Motiv pentru care chirurgul decide sa o opereze pentru a ii scoate apendicul.

Dupa citeva zile tatal feteii ma abordeaza foarte fericit, spunindu-mi ca fiica lui se simte acum excelent, nu mai are nici o problema, iar la operatie i s-a scos un apendic „uite atita de lung” expresie urmata de o gesticulatie de pescar ce sugera un apendic de vreo 20 cm (normal are vreo 3-4 cm).Il abordez pe chirugul –erou care mi-e si amic:acesta desigur printre zimbete ironice imi spune ca da, a deschis-o pe fata dar inauntru nu a gasit nimic anormal,nici macar apendicul,pe care l-a scos mai mult din ratiuni de etica medicala. Oricum de atunci fata nu a mai avut probleme…

Am vorbit adineauri de etica apendicectomiei…desigur sint multe operatii pentru apendicita care gasesc un organ apendicular indemn (adica fara modificari…pe scurt nu e apendicita). Chirurgul are in acest caz de ales intre atitudinea colegului meu (variata adoptata in 99% din cazuri) sau a spune direct dupa operatie ca a fost o eroare si apendicul nu a fost bolnav, nefiind necesara scoaterea lui.

Din pacate exista si o a treia cale,cea imorala, in care chirurgul NU scoate apendicul dar spune pacientului ca i l-a scos. Problema va apare atunci cind pacientul chiar va face apendicita, el fiind convins ca nu mai are apendic, cicatricea postoperatorie certificind aceasta. Pacientul va astepta in acest caz pina ce ii va perfora apendicul, peritonita rezultata impunind oricum operatia. Am intilnit doua asemenea cazuri.

-------------------------------
Raspunsul unui pacient:

"Eu nici in ziua de azi nu stiu dc am avut apendicita sau nu. As inclina sa spun ca nu, cred insa ca numai chirurgul care m-a operat stie….

Eram studenta in anul III si aveam o pereche noua de pantofi. Pe cat de frumosi pe atat de incomozi. Pantofi care dimineata mi-au facut o rana ingrozitoare la calcai si cum in ziua respectiva aveam cursuri pana seara am umblat, evident, incaltata cu ei.

Seara abia am ajuns acasa schiopatand (din nou evident, era vorba de piciorul drept). Rana imi pulsa si ma durea ingrozitor. A doua zi am inceput sa fac teperatura, m-am intors de la cursuri pe jumatate moarta, piciorul ma durea pana sus, febra a urcat la 40 de grade, am ramas in pat doborata de febra si cu piciorul durandu-ma ingrozitor iar in seara zilei urmatoare gazda m-a luat de o aripa si m-a dus la urgenta.

Leucocitele erau foarte crescute m-au intrebat ce ma doare, le-am spus desigur piciorul, care picior, dreptul, tac pac m-au internat si in aceeasi noapte m-au operat cu rahianestezie.

Sunt insa sigura ca am ramas fara apendice fiindca chirurgul a insistat sa imi arate “obiectul muncii” pe care il scosese din abdomenul meu, lucru pe care l-am refuzat.

Tot atunci pe masa am avut o cadere de nu stiu ce, daca o fi fost cadere, mi-am pierdut cateva clipe cunostinta, chiar in timp ce ma inchideau, per total a fost absolut ingrozitoare experienta, mai ales faptul ca inainte de operatie o asistenta sau ce-o fi fost mi-a taiat pe viu rcu o forfecuta curbata rana de la picior. Nici cand am nascut nu am avut parte de dureri mai crunte ca atunci.

Oricum nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva apendicele meu era ok si am fost taiata numai din pricina unei nenorocite de infectii de la un pantof.

Da, asa e, nu mai conteaza, bine ca am scapat de el"

----------------------------------------------------------------
Dr. Weather:
"Sa-ti spun o chestie … rezidentii (chirurgii incepatori din spitalele mari) nu prea opereaza altceva in afara de apendicite.Nu ii lasa sefii. Asa ca uneori forteaza nota pentru a nu sta pe bara. E drept ca uneori in apendicita durerea merge pe picior in jos,dar debutul ei e totusi la nivelul abdomenului. Acu , intr-adevar,bine ca ai scapat de el . Si in plus ai facut fericit un rezident"

2 experiente similare: de cand ma stiu am avut probleme cu colecistul, care se manifesta in anumite conditii ca si apendicita(aparent), si asa am ajuns eu de 2 ori la urgenta cu febra 40, dureri in partea dreapta ce radiau pe picior de nu mai puteam calca in el. Ai mei incercau sa-i convinga sa-mi dea ceva sa-mi treaca criza, ei nu ca e apendicita o operam, fara niciun control (palpare/ ecografie ceva). Daca nu refuzau ai mei operatia pana acum imi scoteam apendicele de 2 ori

aceiasi intamplare am patit-o si eu , cand avea fetita 6 ani am fost timisa la urgenta operatie de apendice . norocul meu a fost ca de garda era o doamna dc . care o cunosteam si i-am explicat mai amanuntit simtomele fetite, a examinato si a ajuns la concluzia ca simtomele nu au nimic de-a face cu apendicele . erau doar ganglioni din corp inflamati ce dadeau acele simtome am uitat sa mentionez ca avea si amigdalite.
daca era un alt medic care putin ii pasa de copil, il baga in operatie imediat, pentru ei operatia de apendicita. e ca o splare pe maini .

acum fetita are 17 ani si nu are nici o problema cu apendicita care trebuia sa-i fie scoasa atunci.
mai sunt si medici de exceptie ,dar sunt din ce in ce mai rari .

Si eu am scapat de operatia de apendicita pentru ca plictisesm sa astept pe hol sa vina doctorul si am plecat acasa.Aveam vreo 13 ani si mama ma lasase in sala de asteptare de langa cea de operatii.Ea vorbea cu cineva in fata spitalului si eu am stat, am asteptat ( nu eram internata, urma sa fiu dupa interventie) si daca dr nu a venit am plecat acasa.Cand m-a gasit mama era deja prea tarziu.Nici pana azi nu am mai avut probleme cu apendicele si am vreo 33 de ani.
Cat despre dr weather imi place blogul lui.Are un stil specific de a povesti diverse chestii medicale.

pot sa spun intamplarea matusii mele. ani de ziile a fost diagnosticata cu apendicita, au tot vrut sa o opereze dar ea nu voia niciodata si ii tot ziceau sa nu mai manance dulciuri, sa ia pastile etc. dupa vreo 20 de ani de la primul astfel de episod a apucat o durerea mare de tot si s-a dus la spital si au operat-o. aparent ultima data chiar era apendicita, fiica ei care era atunci la facultatea de medicina a mers la sala sa vada ce ii fac mamei ei si i-au aratat apendicele blocat cu ceva mic rotund si inflamat.... dar asta abia dupa 20 de ani!

Bryonia sau Belladonna (Ch9-CH30) ajunta in cel putin 80% din cazuri si inflamatia se reduce. Si asta poate face inutila operatia - care dupa cum se vede din cazurile de mai sus este oricum in cele mai multe cazuri inutila.

APENDICELE: - CONFLICTUL – SUPĂRARE NEDIGERABILĂ URÂTĂ.

„„Copilul e obligat să privească cum tatăl o bate pe mamă.“
„Copilul asista la cearta parintilor“
„Copilul asista la cearta intre tata si socru“

Faza activă: - proliferare de celule – cancer – conopidă, secretoric, mai multe sucuri gastrice pentru a digera.
Crescut în plan – resorbtiv pentru a asimila mai mult.

Faza de vindecare: - descompunere TBC a ceea ce a crescut mai inainte. Asta e inflamarea apendicelui. Atenţie! Nu există o inflamare a apendicelui fără să fi existat înainte un carcinom (cancer) al apendicelui.

Cu 30 de ani înainte apendicele era extirpat, era aruncat la gunoi. Azi se trimite la patologie – dacă găsesc celulă de cancer, diagnosticul va fi de cancer la apendice. O operaţie de apendicită e rutină.
Dacă recunosc că masa conflictuală are o durată de câteva zile, că numai cu câteva zile înainte a avut loc conflictul, încerc să fac tot posibilul ca copilul să nu aibă dureri şi să nu ajungă pe mâna medicilor. Nu există pericolul să plesnească.

Dacă durata conflictului e mai mare, apendicele se poate sparge. Acest program în natură se întâlneşte foarte des, nu crede că dacă se rupe se poate muri. Plasă care acoperă – peritonită – care resoarbe înapoi. Un chirurg a povestit că a văzut apendice plin de umflături, deja rupte.
Odată cu NMG apare şi un nou mod de gândire. NMG n-o mai pot opri. Trebuie să învăţăm din nou legile naturii pe acest pământ. Creaţia o vrea aşa! Hamer zice: „mi-ar fi mai drag să nu fie un singur Dumnezeu!” Eu trăiesc în acea creaţie, eu văd minunea vieţii. Luaţi un grăunte de grâu. Acel grâu trăieşte. Plantat în pământ, udat, produce. Acesta e miracolul! Creaţia nu ne-a dat pe noi acum 2000 de ani, ea continuă. Noi putem crea viaţă.“


Apendicita la un copil de gradinita

"Totul a inceput intr-o luni seara cu usoare dureri de burta. Ziua urmatoare s-a dus la gradinita si la pranz durerile au inceput, devenind din ce in ce mai puternice catre seara. Miercuri nu l-am mai putut duce la gradinita. Doctorita pe care am sunat-o a spus “probabil apendicita”. Doctorita a venit si a confirmat diagnoza, i-a dat copilului un remediu homeopathic si m-a rugat, in caz ca se agraveaza sa o sun din nou.

Seara la ora 20, fiul deja de ghemuia din cauza durerilor. Am mers la cabinetul doctoritei si doctorita a spus sa analizeze cazul dupa Noua medicina si sa gaseasca conflictul.
Am intrebat-o cine este “Hamer” si ce este “medicina noua”. Doctorita a zambit si a spus ca “cauza la copil trebuie sa fie o cearta la care copilul a asistat”. Am devenit precauta, caci cine vrea sa-si expuna viata privata. Insa doctorita a avut dreptate, caci sambata seara eu si cu sotul meu ne-am certat si fiul nostru era de fata. Am intrebat doctorita daca ar ajuta-o la ceva daca vorbeasc cu baiatul si ii explica acestuia ca de fapt, noi parinti, nu avem de fapt probleme, ca il iubim si ca ramanem in orice caz impreuna. Doctorita a spus ca da, asta ar putea avea vreun efect pozitiv asupra copilului.

Asa ca am mers acasa cu copilul, l-am pus in pat si am vorbit amandoi cu el. I-am explicat ca si el se mai cearta din cand in cand cu prietenii cand se joaca In ciuda faptului ca ii iubeste si ca asa se intampla si la noi parintii. Si ca mama si tatal nu au mereu aceeasi opinie. I-am spus ca il iubim si ca noi trei suntem o familie. Baiatul ne-a privit plin de intelegere, a dat din cap aprobator printre durerile ce le avea si a adormit imediat. Intre timp era ora 21.
La ora 23:30 a trebuit sa-i schimbam complet hainele caci era ud leaorca de la transpiratie. Nu s-a trezit cand l-am schimbat si nici dupa ceea nu s-a m-ai trezit deloc. Nici macar un zvacnit de durere nu a mai avut. A doua zi s-a trezit obosit, epuizat si avea un fel de febra musculara la muschii stomacului din cauza incordarii din seara precedenta, insa iritatia apendicului disparuse complet.

Ii multumesc DR. Hamer si dvoastra pentru toate aceste cunostinte pe care le impartasiti cu noi.

Comentariu: apendicita este deja faza de vindecare, baiatul trebuie sa fi trecut deja peste conflict. Insa totusi a fost foarte intelept din partea mamei sa vorbeasca cu el si sa-l linisteasca. Foarte bine descrisa este faza de vinecare cu vindecarea tuberculoaa in care apare transpiratie si epuizare. In faza de conflict apare la apendic o excrescenta (tumoare in termini medicali) care este eliminata de corp in faza de vindecare.
Insa mare atentie : pe vremuri chirurgii aruncau apendicul la gunoi. Intre timp insa il trimit des la analize si e firesc ca sa se descopere o tumoare si atunci diagnoza este schimbata din apendicita in cancer la interstinul gros !

Comentariu: atentie la certuri in fata copiilor ! Cu cat sunt mai mici cu atat sunt mai afectati ! Daca pe un copil il doare burta dupa ce a asistat la certurile parintilor sau bunicilor (=persoanele dragi) atunci nu trebuie sa va mirati de unde apar aceste dureri la burta. Eliminarea apendicului nu este numai inutila dar produce la mult copii noi traume, caci cui ii place sa i se deschida burta cu un cutit, sa i se faca injectie, si sa stea singur in spital sau pe masa de operatie ? Cu cat mai mic copilul cu atat este mai traumatizat de o operatie, fie ea cat de mica.

Pentru cine e curios cum arata o operatie de apendice:

https://www.youtube.com/watch?v=cw-sbEoG0Eo