Aluminiul si bolile moderne

Modul in care aluminiul provoaca boala Alzheimer

Sursa: http://sanatateverde.blogspot.com/2008_12_15_archive.html

Dementa cu aluminiu II
alzheimerde - Harold Foster

Dementa cu aluminiu I (prima parte)

Modul in care aluminiul provoaca boala Alzheimer

Daca aluminiul provoaca intr-adevar boala Alzheimer, ne punem intrebarea cum poate declansa aceasta forma de dementa? Se pare ca persoanele care mostenesc gena APO E4 nu au aceeasi capacitate ca si ceilalti oameni de a indeparta proteinele beta-amiloid si tau care formeaza placile senile si degenerescentele neurofibrilare. In consecinta, aceste persoane sunt expuse riscului de a contracta boala Alzheimer, mai ales daca se afla in regiuni prolifice depunerilor de beta amiloid si tau.

Aceste zone daunatoare despre care vorbeam sunt acelea in care apa potabila este acida, bogata in aluminiu mononumeric si saraca in acid silicic, calciu si magneziu. In astfel de conditii aluminiul poate patrunde in creier provocand astfel un deficit de acetilcolina ce stimuleaza dezvoltarea placilor senile.

In mod asemanator, aluminiul interfereaza si cu enzimele calciu/calmodulin kinaza II si fosfataza alcalina stimuland formarea degenerescentelor neurofibrilare. Placile si degenerescentele create in aceasta maniera sunt semnele caracteristice bolii Alzheimer.

Astfel de corelatii explica asadar, de ce aceasta forma de dementa se intalneste mai des in regiunile cu apa cu aciditate crescuta, in randul acelor persoane care au mostenit gena izoforma APO E4.

Insa boala Alzheimer nu se reduce doar la placi si degenerescente, mai sunt si alte aspecte demne de luat in seama. In interesanta sa carte The Forgetting, David Shenk descrie boala Alzheimer astfel: "boala celor o mie de regrese - boala uitarii" iar dovezile stiintifice par sa sprijine aceasta caracterizare. De exemplu, Barry Reisberg, un neurolog de la Universitatea din New York, a constatat in 1969 ca simptomele bolii Alzheimer progreseaza in ordine inversa etapelor de dezvoltare a copilului.

El a demonstrat ca pe masura ce simptomele acestei forme de dementa se agraveaza, pacientul isi pierde pe rand capacitatile legate de perceptie, coordonare, comportament, limbaj si hranire, in ordine inversa acumularii acestor capabilitati in perioada copilariei. In ultima etapa a bolii pacientul devine asemenea unui copil pierzand in timp capacitatea de a merge, de a sta asezat sau de a-si sustine capul fara ajutor. Reisberg a denumit acest proces al celor o mie de regrese, "retrogeneza", adica "reintoarcerea la nastere".

Desi retrogeneza nu este o regresie perfecta, testele neurologice au demonstrat totusi ca pe masura ce boala Alzheimer progreseaza, relatia inversa in ceea ce priveste reflexele neurologice, metabolismul creierului si activitatea EEG este aproape perfecta.

Toate aceste dovezi l-au condus pe Reisberg la realizarea unei corelatii intre creier si un "ghem de ata" care se formeaza in copilarie prin infasurarea atei dar pe care boala Alzheimer il destrama. In copilarie se incepe infasurarea atei si formarea ghemului care este apoi desfasurat de boala Alzheimer care reduce capacitatea creierului de a mai functiona.

In boala Alzheimer degradarea creierului pare sa debuteze in zonele cele mai recent mielinizate, mai exact in hipocampus, motiv pentru care primele simptome ale bolii sunt pierderile memoriilor mai recente, dupa care demielinizarea ataca cortexul frontal, fiind astfel afectate puterea de concentrare, de a rationa si de a gandi logic.

Acest proces de demielinizare continua neincetat "desfasurand ghemul de ata" intr-o maniera previzibila pana cand este afectata si ultima zona iar pacientul de Alzheimer in faza finala a bolii devine ca un nou-nascut incapabil sa vorbeasca, sa stea asezat sau sa isi sustina capul fara ajutor.

Aluminiul inhiba de asemenea enzima fosfolipaza A2, provocand probabil disfunctii ale membranei craniene, reduce nivelul de peroxidaza glutationica, superoxid dismutaza si catalaza, fapt ce pare sa reduca si capacitatea enzimei de a actiona ca antioxidant. Drept rezultat, peroxidarea lipidica exercitata de catre radicalii liberi asupra membranelor celulare este accelerata.

Dovezile biochimice sunt asadar foarte bune, caci in cazul persoanelor cu deficit de calciu si magneziu, coroborat cu o absorbtie anormala de aluminiu, se observa intr-adevar inhibitia unor procese enzimatice, care tinde sa afecteze acele enzime care contin calciu, magneziu sau fier, elemente ce neutralizeaza aluminiul.

In consecinta, din moment ce aceste inhibitii provoaca in ultima instanta boala Alzheimer, nu este surprinzator faptul ca pacientii afectati de aceasta forma de dementa sufera de o varietate de anormalitati biochimice, dintre care autorul analizeaza unsprezece in cartea sa "What Really Causes Alzeimer's Disease". Din acest motiv, nici un medicament nu va putea preveni sau vindeca aceasta forma de dementa daca nu va preveni si absorbtia de aluminiu in corp.

Prevenirea bolii Alzheimer

alzheimer :: aluminiuSe pare ca expunerea la apa acida cu un continut ridicat de aluminiu si scazut de calciu, magneziu si acid silicic favorizeaza aparitia bolii Alzheimer.

Ati putea crede ca aceasta problema se poate rezolva usor prin adoptarea unei legislatii care sa impuna reducerea nivelului de aluminiu precum si cresterea nivelului de calciu, magneziu si eventual de acid silicic din apa potabila.

Ei bine, guvernele nu numai ca arata un dezinteres total fata de problema cresterii continutului de magneziu din apa potabila, ba mai mult, permit chiar folosirea sulfatului de aluminiu ca agent de floculare in instalatiile de epurare a apei. Aceasta practica reduce intr-adevar cantitatea de sedimente din rezerva de apa dar in acelasi timp creste semnificativ cantitatea de aluminiu dizolvat, mai ales daca apa este acida si in consecinta ar trebui sa se foloseasca mijloace alternative.

Sunt trei motive distincte pentru care putem afirma ca dieta occidentala promoveaza si ea boala Alzheimer. In primul rand, aceasta este deficienta in calciu si magneziu, fapt ce ii face pe consumatori sa fie sensibili la infectarea cu aluminiu.

In al doilea rand, multe alimente sunt fie impachetate, fie gatite in aluminiu. Cu cat alimentele sunt mai acide, cu atat aluminiul se dizolva mai usor. Si, in cele din urma, in majoritatea alimentelor prelucrate se adauga maltol pentru "imbunatatirea" aromei, insa maltolul sporeste capacitatea aluminiului de a trece de bariera de sange a creierului si de a interfera cu enzimele din creier.

Intr-adevar, atunci cand cercetatorii doresc sa studieze un iepure al carui creier prezinta placi si degenerescente caracteristice bolii Alzheimer, acestia il hranesc cu maltol. Nu exista nici o explicatie care sa justifice folosirea maltolului in foarte multe produse cum ar fi ciocolata calda, berea si alte produse de patiserie.

Reducerea riscurilor personale

Pentru majoritatea cititorilor acestui articol ziua incepe in mod obisnuit cu un dus. Daca apa folosita este acida, cu un deficit de magneziu si calciu, este posibil ca aceasta sa fie o sursa de aluminiu care intra in corp prin pori si prin nas.

Daca furnizorul de apa foloseste sulfat de aluminiu ca agent floculant pentru a impiedica formarea sedimentelor, atunci veti fi cu siguranta expusi la aluminiu. Dupa ce faceti dusul urmeaza sa va ungeti corpul cu inca un strat de aluminiu, provenit de la deodorantele si antiperspirantele pe care le folositi.

Nu se stie cu exactitate cat din acest aluminiu patrunde in corp, dar McGarth sustine ca exista o corelatie intre incidenta la o varsta timpurie a cancerului la san si folosirea deodorantelor si a antiperspirantelor precum si epilatul axilelor.

Cercetatorii britanici au recoltat probe de tesut cancerigen din douazeci de tumori mamare si au constatat existenta unor urme de paraben, aducand astfel dovezi in sprijinul ipotezei lui McGrath. Parabenul este o substanta chimica folosita in deodorante si alte produse cosmetice, care actioneaza in acelasi fel ca si estrogenul, hormon recunoscut pentru stimularea dezvoltarii tumorilor la san.

Parabenul patrunde asadar in corp si este posibil ca aluminiul sa actioneze in acelasi fel. E bine totusi de stiut ca deodorantele pe baza de plante nu contin de obicei aceste toxine.

Dupa aceea urmeaza micul dejun. Ceaiul, cafeaua si ciocolata calda sunt de obicei pregatite folosind apa de la robinet. Este foarte important sa nu folosim apa acida, moale, caci este foarte posibil ca aceasta sa contina aluminiu monomeric.

Majoritatea companiilor furnizoare de apa vor asigura analiza chimica a apei permitand evaluarea continutului de aluminiu, calciu si magneziu a apei furnizate. In caz contrar, exista companii particulare care efectueaza astfel de analize, relativ ieftin.

Poate consumati Coca-cola sau suc de fructe. Sa nu uitam ca aceste produse sunt de obicei imbuteliate in cutii (de aluminiu). Cu cat bautura a stat mai mult in cutie cu atat mai mare va fi nivelul de aluminiu din bautura respectiva.

Ciocolata calda, in schimb, pe langa aluminiul pe care il contine este "imbunatatita" si cu maltol care creste sansele patrunderii aluminiului in creier.

La fel este si in cazul ceaiului care, daca este preparat cu apa acida sau aromat cu suc de lamaie, va contine o cantitate semnificativ mai mare de aluminiu decat in mod normal, deoarece aluminiul din plantele folosite pentru ceai are un grad mai mare de solubilitate in apa cu pH mai mic.

Dupa micul dejun urmeaza pranzul, cina si alte gustari. Tipul de mancare "junk food" (mancare nesanatoasa care contine multe chimicale) este o sursa foarte saraca de minerale, inclusiv magneziu si calciu deoarece este mult prea mult prelucrata.

Dieta obisnuita a nord-americanilor si a britanicilor contine mai putin de jumatate din cantitatea de calciu si magneziu necesara pentru a preveni bolile asociate cu deficienta de calciu si magneziu, inclusiv boala Alzheimer.

Cea mai buna modalitate de a aborda aceasta problema si de a evita riscurile, este de a consuma alimente bogate in minerale, ca de exemplu somon, sardine, spanac, brocoli si bok choy, alimente bogate in calciu. Semintele de dovleac, migdalele, alunele de Brazilia si orezul negru sunt excelente surse de magneziu.

Aluminiul si efectele lui asupra organismului uman

Chiar daca aluminiul se gaseste peste tot - aer, apa, pamint - trebuie avut grija la cantitatea pe care organismul nostru o absoarbe, pentru ca el este banuit a avea efecte daunatoare asupra bolilor sistemului nervos.

Aluminiul este un metal care se gaseste din belsug pe Terra, il intilnim in pamint, in apa, in aer. Proprietatile lui chimice si fizice ii confera numeroase utilitati. In acest sens putem mentiona folosirea lui si a compusilor sai in produsele alimentare (ca si aditiv), in medicamente (antiacizii), in produsele de larg consum si in tratarea apei potabile. Din cauza abundentei sale in mediul inconjurator, el este practic inevitabil, iar cercetatorii au inceput sa studieze inca de mai mult timp efectele lui asupra fiintei umane.

Aportul de aluminiu si encefalopatia

Aceste cercetari au reliefat o legatura intre aportul de aluminiu si encefalopatia (afectiunile organice ale creierului) celor aflati sub dializa. In ultimii ani, oamenii si presa si-au facut griji referitor la efectele daunatoare ale aluminiului asupra sanatatii umane, incercind sa afle mai ales care este rolul aluminiului in maladiile Alzheimer, Parkinson si scleroza laterala amiotrofica (maladia Lou Gehrig). De asemenea, s-au pus semne de intrebare in legatura cu potentialele riscuri care apar la sugarii care sint hraniti cu lapte matern continind aluminiu.

In ce masura sintem expusi la aluminiu

Pentru ca aluminiul este omniprezent in mediul inconjurator si utilizat in diverse produse si procedee, este inevitabil ca populatia sa-i fie expusa in fiecare zi.

Aluminiul din alimente

Aluminiul este prezent in mod natural in numeroase alimente, dar in general se afla in cantitati mici. Ceaiurile, de exemplu, acumuleaza mari cantitati de aluminiu care pot fi eliberate prin frunzele lor in infuzii. El poate fi de asemenea introdus in hrana, chiar din cea care se gaseste in caserole, la ustensilele pentru gatit si in ambalaje, dar s-a demonstrat ca aceasta este o cantitate neglijabila.

Anumite alimente, ca produsele lactate, grauntele si produsele cerealiere, deserturile si bauturile pot avea niveluri mai ridicate de aluminiu decit cele normale datorita utilizarii aditivilor alimentari care contin compusi ai aluminiului (de exemplu: fosfat de aluminiu si sodiu). Folosirea acestor aditivi este controlata pentru a se evita utilizarea lor in cantitati excesive.

Aportul zilnic de aluminiu provenit din alimente se ridica in jur de 8 miligrame pentru un adult, anumite estimari indicind totusi niveluri mai ridicate. In ansamblu, aproape 95 la suta din aportul normal pentru un adult de aluminiu provine din alimente. Pentru un bebelus, aportul zilnic de aluminiu se ridica la 1 miligram.

Aluminiul din medicamente

Aportul cotidian poate creste considerabil pentru persoanele care-si administreaza doza maxima pe baza de aluminiu din medicamentele care nu sint prescrise de medici si care se vind la cerere in farmacii, ca antiacizii si acidul acetilsalicilic tamponat. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pina la 5 grame pe zi.

Apa potabila contine aluminiu

Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata din Canada, de pilda, utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Acest procedeu creste de asemenea materia organica prezenta in mod natural in apa, ceea ce reduce formarea nonproduselor de dezinfectare. Acestea rezulta din reactia dintre produsele chimice folosite pentru dezinfectare (de exemplu: clorul) si materia organica prezenta in apa, este posibil totusi ca acestea sa fie o cauza a aparitei cancerului.

Pentru ca sulfatul de aluminiu folosit in tratarea apei este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este un pic mai ridicat decit in cea netratata.

Deci, aportul zilnic de aluminiu din apa potabila nu depaseste 5 la suta din aportul cotidian total al unui adult. Aportul real poate varia mult dintr-un colt al altuia al unei tari in functie de calitatea apei (prezenta naturala a aluminiului in apa), procedeul de tratare folosit si eficacitatea operatiei uzinei de tratare.

Se crede in general ca aluminiul de origine naturala provenit din apa netratata se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. In timpul procesului de tratare cu sulfat de aluminiu, aluminiul este transformat intr-o forma care poate fi usor asimilata.

Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza. In anumite tipuri de apa imbuteliata se poate gasi aluminiu pentru ca el este prezent in sursa de apa. Anumiti producatori de apa imbuteliata utilizeaza apa de la robinet, cu sau fara tratamente suplimentare; daca aluminiul se gaseste in apa de la robinet se intilneste si in cea imbuteliata.

Aerul nepoluat are si el aluminiu

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica cel putin la 4 micrograme pe zi. In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, aportul se poate ridica la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 pina la 7 miligrame de aluminiu pe zi.

Apa, mai importanta decit hrana

Daca este adevarat ca mare parte din aportul zinic de aluminiu provine din alimente, doar un procent mic - de obicei mai putin de 1 la suta - este absorbit de organismul nostru.

Absorbtia depinde de mai multi factori, dintre care tipul compusilor ai aluminiului, compozitia alimentului, virsta si gradul de sanatate al persoanei in cauza.

Aluminiul din apa potabila este mai bine absorbit de organism (adica, mai bine biodisponibil) ca aluminiul care se afla in alimente, chiar daca in primul caz se gaseste o mica cantitate din aportul total cotidian. Ceea ce inseamna ca apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu ca hrana.

Riscurile de sanatate legate de aluminiu

S-a considerat inca de acum mult timp aluminiul ca fiind putin toxic, persoane sanatoase putind tolera doze orale de pina la 7 grame pe zi, fara sa apara efecte nocive. Pe de alta parte, multe date indica astazi ca aluminiul poate provoca consecinte nefavorabile sistemului nervos uman si al animalelor.

Encefalopatia persoanelor aflate sub dializa

Pacientii care sufera de maladii renale si primesc tratamente de dializa regulat si care, in consecinta, pot fi expuse la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa si medicamente pot sa manifeste encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de tremurari, convulsii, psihoza si alte schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Cea mai mare parte a expertilor sint de parere ca nivelurile ridicate de aluminiu ale lichidelor pentru dializa si medicamentele sint cauzele dementei, iar controlul nivelurilor diminueaza considerabil incidentele acestei boli.

Maladia Alzheimer

In Canada, de exemplu, maladia Alzheimer este cea mai frecventa dementa degenerativa primara si o cauza importanta a decesurilor. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sint pierderile de memorie, dezorientarea si depresia.

Cercetatorii au studiat diverse teorii pentru a determina cauzele aparitiei maladiei. Aceste teorii tin cont de factorii genetici, de proteinele anormale, de agentii infectiosi, de agentii din mediul inconjurator precum aluminiul, de alte metale si solventi si de modificarile metabolice. Exista din ce in ce mai multe dovezi care indica interactiunea dintre o predispozitie genetica si imbatrinirea, de exemplu, si seria de evenimente declansatoare ale bolii.

O cauza posibila a maladiei Alzheimer

S-a indicat ca expunerea la aluminiu este o cauza posibila a maladiei Alzheimer, deoarece celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pina la 30 de ori mai mult aluminiu decit media. Totusi, nu a fost stabilit daca acumularea de aluminiu este cauza sau rezultatul bolii.

Mai multe studii asupra oamenilor au indicat un risc usor crescut al maladiei sau al dementei conexe in colectivitatea in care apa potabila contine puternice concentratii de aluminiu. Din contra, alte studii nu au demonstrat nici o asociere intre prezenta aluminiului in apa potabila si aparitia dementei. Mai mult, animalelor de laborator pe care le-au expus la aluminiu cercetatorii nu le-au putut provoca prin aceasta schimbari in creier de tipul maladiei mai sus mentionate si nici nu au putut explica absenta modificarilor de tip Alzheimer in creierele pacientilor suferind de encefalopatie. Alte studii au aratat inexistenta sau existenta unei mici acumulari de aluminiu in tesutul cerebral al pacientilor care sufera de acest tip de boala.

Dupa ce au evaluat toate datele, expertii au ajuns la concluzia ca, chiar daca nu este posibilitatea demonstrarii unei legaturi directe intre boala si puternicele concentratii de aluminiu din apa potabila, posibilitatea nu poate fi exclusa mai ales in cazul persoanelor virstnice.

Maladiile Lou Gehrig si Parkinson

Aluminiul s-a asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Ca si in cazul maladiei Alzheimer, existenta unei asocieri, chiar daca aceasta s-a facut, nu este cunoscuta. O probabilitate crescuta a maladiilor este realizata la populatia indigena din Guam si Noua Zeelanda, sugerind o corelare intre aceste boli si conditiile mediului care exista, mai ales nivelurile mari de aluminiu si cele mici de calciu si magneziu intilnite in sol si in alimente. La fel cum se intimpla si in cazul maladiei Alzheimer, unde persoanele bolnave au un grad ridicat de aluminiu in anumite portiuni ale creierului, chiar daca nu a fost demonstrat faptul ca prezenta lui provoaca aparitia maladiei. Trebuie indreptata atentia asupra altor posibili factori ai declansarii bolii, cum ar fi regimul alimentar al populatiei din Guam si factorii genetici, mai ales cei care nu privesc mediul.

Alte afectiuni cu aceeasi cauza

Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcturi.

Cantitatea de aluminiu folosita in ustensilele de bucatarie si foliile din aluminiu utilizate in alimentatie este in general neglijabila

Fabricantii nu gasesc aditivi alimentari convenabili, avind aceleasi efecte tehnice, pentru a inlocui aditivii care contin aluminiu

Pina la ora actuala, nici un studiu nu a demonstrat ca medicamentele pe baza de aluminiu ingurgitate ar produce efecte nefavorabile