streptococ beta hemolitic grup A

Buna ziua!

Scarface, am o mare rugaminte- Sunt mama a doi copii: un baiat de 3 ani si 10 luni si o fata de 1 an si 3 luni.

Baiatul merge la gradinita din toamna trecuta, a debutat cu otita, apoi diverse episoade cu muci si tuse care treceau , faceam pauza si o luam de la capat. In tot acest timp, fetita rezista si scapa de complicatii pana in primavara asta cand a inceput un adevarat dezastru: fata- pneumonie, internata de urgenta in spital, baiatul- acasa pe picioare dar cu tuse, muci, diverse eruptii care tot apareau si dispareau, ganglioni mariti, febra care aparea si disparea.

Am tot fost la medici, ne-au prescris sacose de medicamente dar niciunul nu s-a gandit sa-mi zica sa fac un exudat faringian pana cand am facut la recomandarea educatoarei, spunandu-mi ca sunt cazuri cu streptococ beta hemolitic grup A si ca ar fi mai bine sa-l fac. L-am facut si ....intr-adevar , il are. Disperata, i l-am facut si fetei si i-a iesit negativ, insa nu stiu cata incredere sa am avand in vedere ca am ales sa fac testul acela rapid. Am ajuns, in fine, la un homeopat care i-a recomandat baiatului Calcarea Carbonica 30 ch, streptococcinum 7 ch, 9 ch, 15 ch progresiv plus niste extracte gemoterapice-nuc, polygemma cavitate bucala, ulei de tea tree si de cuisoare.

Problema este ca dupa atatea tratamente si mers pe la medici am cam ramas fara bani, sincer suntem intr-o situatie f grea in privinta banilor dar pentru a iesi din asta trebuie sa fim sanatosi. Ma gandesc ca e posibil sa avem si noi, parintii, stafilococul. In cazul meu, mai mult ca sigur, pentru ca la un moment dat am avut o durere crunta in gat care nu a trecut decat cu antibiotic dar, ce folos, la o zi dupa terminarea tratamentului a revenit durerea chiar mai atroce. Am reusit sa scap de durere in cele din urma cu propolis pe care efectiv mi l-am turnat pe gat. Ma rog, ideea este ca nu ne permitem sa mergem toti patru la homeopat. Cel putin, nu toti in aceeasi luna. Presupun ca daca facem un tratament, macar sa-l facem toti.

Credeti ca ne-ati putea ajuta cumva cu un remediu comun? Ce parere aveti despre tratamentul prescris deja de homeopat pentru baiat?
Orice alt sfat din partea dvs ar putea fi binevenit. Multumesc mult anticipat!

Buna,

Nu cred ca te astepti la asa un sfat si cat de binevenit va fi acesta cu adevarat....dar sa vedem…

In primul rand, uita toate povestile si basmele cum ca microbii ar fi cauza la ceva. Toti acesti microbe sunt urmarile bolii, nu sunt patogeni ci apar caci corpul are nevoie de i.
Remediile homeopate nu au cum sa ajute si nici nu vor ajuta caci cauza este emotionala si daca este active poti da orice.
Homeopatia, desi stie cam 10 cazuri emotionale de boli, nu stie de fapt mai nimic nici ea despre cauzele adevarate si procesele corpului.
Asta a descoperit de abia D. Hamer acum 30 de ani, Noua medicina germana este stiinta medicala adevarata si singura adevarata si verificabila.

Cauza bolii la baiat sunt conflictele emotionale de la gradinita.
Gradinita imbolnaveste emotional si ca urmare si fizic (boala fizica este de fapt reparatia necesara dupa suferintele emotionale) cam cel putin 90% din copii.
Cauza bolii la fetita nu o stiu dar e legata de familie..in functie de tesutul afectat se poate depista cauza emotionala (conflict).

Citeste aici si lasa tratamentele contra la sfafilococi si streptococci cat si frica inutila si prosteasca de acesti microbi NECESARI.
Ca sa nu mai spun de antibiotice sau chiar remedii homeopate “contra” lor.
Trebuie sa intelegi ca TOT ce am fost invatati si tot ce crede medicina este ABSOLUT gresit. Nu e usor, dar asta e adevarul verficabil in ORICE caz, de la raceala pana
la cancer.

Inchipuie-i ca ajungi la un incendiu si crezi ca pompierii care sting focul, sunt de fapt cei care fac focul sit e apuci sa-I alungi si sa-I omori.
Asta fac medicii si mamicile cu microbii necesar in timp ce cauza bolii este ignorata, necunoscuta si nerecunoscuta.

Urechea in functie daca e stanga sau dreapta si de stangagi/drepataci: “nu primesc o informative de care am nevoie” sau “nu vreau sa mai aud ceva ce nu-mi place” (cearta parintilor, galagie etc ?)

Nasul: “nu mai pot suporta (mirosi) situatia in care ma aflu… “ceva imi pute” (mersul la gradinita ?)

Pneumonia este faza de vindecare dupa o suferinta emotionala care a afectat mucoasa bronchiala inainte din cauze unei sperieturi.


Citeste aici:


https://sanatate.catsboard.com/t3125-cazuri-analizate-sau-vindecate-pe-baza-legilor-biologice-din-noua-medicina-germana

si mai jos cu atentie:

Endodermul este stratul de germeni care formează cele mai „vechi” organe din timpul primei perioade a stadiului embrionar precum: alveolele pulmonare, partea inferioară a esofagului (1/3), epiteliul stomacului şi al intestinelor, parenchimul hepatic, pancreasul, glanda parotidă (glandă salivară situată dedesubtul urechilor), glandele salivare sublinguale, glanda lacrimală, tiroidă, irisul, submucoasa bucală şi rectală, glanda hipofiză, intestinul în întregime.
CONFLICTE BIOLOGICE: conflicte biologice legate de ţesutul endodermal cu privire la respiraţie (plămâni), alimente (organe ale tubului digestiv), şi procreare (prostată şi uter).

Organele şi ţesuturile tubului digestiv - de la gura până la rect - sunt legate din punct de vedere biologic de „conflicte de îmbucătură” (aluzie la îmbucătura reală alimentară). Incapacitatea „de recuperare a îmbucăturii”, se corelează cu gura şi faringele (inclusiv cerul gurii, amigdalele, glandele salivare); conflictul de „a nu fi în stare să înghiţi îmbucătura” se referă la esofag (partea de jos); conflictul de „a nu fi în măsură să absorbi sau să digeri îmbucătura” este legat de organele digestive, cum ar fi stomacul (cu excepţia curburii mici), intestinul subţire, colonul, rectul, ficatul şi pancreasul.
De exemplu, animalele experimentează aceste conflicte de „îmbucătură” atunci când nu pot găsi hrană sau atunci când o bucată alimentară sau osoasă le rămâne blocată în intestin. Din moment ce oamenii sunt capabili de a interacţiona cu lumea într-o manieră figurativă prin limbaj şi simboluri, ei pot experimenta astfel de conflicte de „îmbucătură” într-un sens transpus. Un contract sau o persoană pe care nu le pot „dobândi”, o remarcă jignitoare pe care nu o pot „digera”.
Vrem să posedăm, „îmbucătura” care ni s-a luat sau nu putem scăpa de „îmbucătură”.
Plămânii, mai precis alveolele pulmonare, sunt afectate de un conflict de „frică de moarte”, declanşat de o situaţie care ne pune în pericol viaţa.

Urechea se referă la conflictele de auz (sunetul „bucăţică”). Conflicul de „a nu fi capabil de a captura o bucăţică de sunet” afectează urechea dreaptă (de exemplu: nu aude vocea mamei), în timp ce conflictul de „a nu fi în măsură de a scăpa de o bucăţică de sunet”, afectează urechea stângă (de exemplu: un zgomot puternic enervant instantaneu) Un conflict activ afectează urechea medie, printr-o „infecţie” în timpul fazei de vindecare.
Tuburile renale, care sunt cele mai vechi ţesuturi ale rinichilor, corespund unor conflicte biologice care se întorc înapoi la momentul în care strămoşii noştri îndepărtaţi au trăit în ocean şi fiind aruncaţi pe ţărm şi-au simţit viaţa periclitată. Noi, trăim astfel un „conflict de abandon” (stare de izolare, excludere) precum un „conflict de existenţă” (sunt în joc viaţa noastră sau mijloacele noastre de trai), sau precum un conflict de „spitalizare”.

Uterul şi trompele uterine, precum şi prostata, sunt legate de conflictele de „procreare” şi de conflictele „urâte” cu sexul opus.
LATERALITATEA: Lateralitatea nu este semnificativă la ţesuturile controlate de trunchiul cerebral. Spre exemplu, dacă o femeie dreptace suferă un conflict de „abandon”, impactul conflictului va avea loc în tuburile renale din dreapta sau din stânga (indiferent dacă conflictul a fost produs de copil sau de partener). Toate organele şi ţesuturile care derivă din endoderm generează o proliferare de celule în timpul conflictului activ. Astfel, cazurile de cancer al gurii, cancer de esofag, stomac şi cancer duodenal, cancer hepatic, cancer de pancreas, cancer de colon şi rect, de vezică urinară, de rinichi, cancer pulmonar, cancer uterin sau cancer de prostată, sunt controlate de trunchiul cerebral şi sunt cauzate de conflictele biologice corespunzătoare acestora. Odată cu soluţionarea conflictului, tumorile se opresc imediat din creştere.

În faza de vindecare, celulele suplimentare (tumora) care au servit unui scop biologic în timpul fazei de conflict activ, sunt descompuse cu ajutorul microbilor de specialitate (ciuperci şi micobacterii). În cazul în care microbii aferenţi nu sunt disponibili, probabil din cauza unui exces de antibiotice, tumora rămâne în vigoare şi se încapsulează, fără a se mai dezvolta.
De regulă, procesul natural de vindecare vine odată cu umflătura (edem), inflamaţia, (tuberculoză), transpiraţiile nocturne, febra şi durerile. Aici vom găsi, de asemenea cazuri, cum ar fi boala Crohn şi colita ulceroasă, precum şi „infecţiile” provocate de ciuperci, cum ar fi candidoza. Devin „cronice”, în cazul în care procesul de vindecare aflat în desfăşurare este întrerupt de recidivarea conflictului.

Mezodermul

Mezodermul creierului vechi este direcţionat de cerebel, care este o parte a creierului vechi (trunchiul cerebral si cerebelul). Mezodermul creierului nou este direcţionat de măduva cerebrală (cerebral medulla) care este o parte a creierului mare.
Mezodermul creierului vechi. Toate organele şi ţesuturile care provin din mezodermul creierului vechi sunt formate din celule adenoid, din această cauză cancerele acestor organe sunt numite „adenocarcinoame”
Organele şi ţesuturile care derivă din mezodermul creierului vechi sunt controlate de CEREBEL (parte a creierului vechi). Conflictele biologice se referă la funcţia organului respectiv.
Organele şi ţesuturile care derivă din mezodermul creierului vechi sunt:
– Corium (startul de piele aflat între epidermă şi stratul adipos subcutanat),
– Pleura (membrana seroasă a plămânului),
– Peritoneul (membrana seroasă care căptuşeşte cavitatea abdominală),
– Pericardul (membrana care înveleşte inima),
– Glandele mamare (glandele producătoare de lapte)

CONFLICTE BIOLOGICE: conflictele biologice sunt legate de mezodermul creierului vechi iar ţesuturile pot fi afectate de conflicte de „atac” (de piele, în primul rând) şi de conflicte de „îngrijorare cu privire la cuib” (glande mamare).
Conflictele de „atac” pot fi experimentate la propriu sau la figurat. De exemplu, un atac “împotriva pielii” (corium) poate fi declanşat de un atac fizic, atac verbal, sau de un atac împotriva integrităţii noastre, dar poate fi declanşat şi din cauza soarelui „arsuri” sau datorită degerăturilor produse de „îngheţ”, deoarece organismul le poate trăi ca un „atac”.
Un “atac împotriva abdomenului” (peritoneu) poate fi cauzat, la figurat, de un anunţ neaşteptat cu privire la o intervenţie chirurgicală în zona abdominală (de colon, ovare, uter, etc).
Un atac “împotriva pieptului” (pleura) poate fi declanşat, de exemplu, din cauza unei mastectomii. Glandele mamare, sunt sinonime cu grija şi cu hranirea, răspund la un conflict de „îngrijorare faţă de cuib”.
LATERALITATEA: În ceea ce priveşte organele şi ţesuturile controlate de cerebel, există o relaţie de corespondenţă de la creier la organe. Deci, lateralitatea trebuie luată în considerare. Dacă, de exemplu, o femeie dreptace suferă un conflict legat de „cuib” în legătură cu copilul ei, impactul conflictului va afecta emisfera dreaptă a cerebelului, cauzând dezvoltarea unui cancer glandular la sânul stâng în faza de conflict activ.

Toate organele şi ţesuturile care provin din mezodermul creierului vechi generează în timpul fazei de conflict activ o proliferare celulară. Cancerul de piele (melanom), cancerul de sân, peritonita, tumorile pleurale şi pericardice sunt toate controlate de cerebel şi sunt cauzate de conflictele biologice corespunzătoare acestuia. Odată cu soluţionarea conflictului,
tumorile se opresc imediat din creştere. În faza de vindecare, celulele suplimentare (tumora), care au servit unui scop biologic în timpul fazei de conflict activ, sunt descompuse cu ajutorul microbilor de specialitate (ciuperci şi micobacterii).
De regulă, procesul natural de vindecare este însoţit de umflătură (edem), inflamaţie, (tuberculoză), de „infecţii”, de transpiraţii nocturne, febră şi durere. În cazul în care nu sunt disponibili microbii aferenţi ţesutului, tumora rămâne şi se încapsulează, fără a se mai dezvolta.
– Oase (inclusiv dentina dintelui)
– Cartilaje
– Tendoane şi ligamente
– Ţesutul conjunctiv
– Ţesutul adipos
– Sistemul limfatic (nave limfatici & ganglionilor limfatici)
– Vasele sanguine (cu excepţia vaselor coronare)
– Muşchi (masa musculară striată)
– Miocard (ţesut muscular cardiac)
– Rinichi
– Cortexul suprarenal
– Splină
– Ovare
– Testicule

CONFLICTELE BIOLOGICE legate de ţesuturile mezodermului creierului nou se referă mai ales la conflictele de „autodevalorizare”. Adică de „subestimare”, de „subapreciere” sau de „subevaluare”.
Conflictele de „autodevalorizare” implică, în funcţie de intensitatea lor, oasele, muşchii, cartilajele, tendoanele, ligamentele, ţesutul conjunctiv, ţesutul adipos, vasele de sânge, sau ganglionii limfatici. Un conflict de „autodevalorizare” sever afectează oasele sau articulaţiile, unul mai puţin sever afectează ganglionii limfatici sau muşchii iar un conflict mic de „autodevalorizare” afectează tendoanele.
Rinichii sunt asociaţi cu un conflict de „lichide” (de exemplu, experienţa unui înec); cortexul suprarenal este legat de un conflict de „direcţie greşită” (de exemplu, a luat o decizie greşită).
Mezodermul creierului nou
Toate organele şi ţesuturile care provin din mezodermul creierului nou sunt controlate de MĂDUVA CEREBRALĂ, care este partea interioară a creierului mare.Ţesutul muscular este controlat de măduva cerebrală, excepţie face musculatura aflată în contracţie (izometrică şi izotonică) pentru a realiza o mişcare. În acest caz muşchiul este condus de cortexul motor. Musculatura netedă a miocardului (20%), a colonului şi a uterului este controlată de trunchiul cerebral.
Organele şi ţesuturile care derivă din mezodermul creierului nou sunt:
Ectodermul
Toate organele şi ţesuturile care provin din ectoderm sunt formate din celule epiteliale scuamoase. Acesta este motivul pentru care cancerele acestor organe sunt numite “carcinoame scuamoase epiteliale”. Toate organele şi ţesuturile care provin din ectoderm (cel mai tânăr strat germinal) sunt controlate de cea mai tânără parte a creierului, SCOARŢA CEREBRALĂ sau CORTEXUL CEREBRAL, prin urmare, se referă la conflicte biologice mai avansate.
Organele şi ţesuturile care derivă din ectoderm sunt:
– Epiderma (piele)
– Periost (membrană care acoperă oasele)
– Gura (mucoasa superioară), inclusiv buzele, cerul gurii, gingiile, limba, mucoasa glandelor salivare
– Nasul şi sinusurile
– Urechea interna
– Smalţul dinţilor
– Corneea, conjunctiva (membrană care acoperă suprafaţa internă a pleoapelor şi suprafaţa anterioară a globului ocular), retina şi corpul vitros al ochilor
– Ţesutul care căptuşeşte canalele galactofore
– Ţesutul care căptuşeşte canalele glandei tiroide
– Ţesutul care căptuşeşte canalul faringian
– Ţesutul care căptuşeşte arterele şi venele coronare
– Esofag (partea de sus 2 / 3)
– Mucoasa laringiană
– Mucoasa bronşică
– Mucoasa gastrică (curbura mică)
– Ţesutul care căptuşeşte canalele biliare şi vezica biliară
– Ţesutul care căptuşeşte canalele pancreatice
– Cervix şi vagin
– Ţesutul care căptuşeşte pelvisul renal, vezica urinară,
ureter şi uretră (canal membranos prin care se elimină
urina din organism)
– Ţesutul care căptuşeşte rectul (partea inferioară)
• Celulele nervoase ale sistemului nervos central
•
CONFLICTE BIOLOGICE: În conformitate cu dezvoltarea evolutivă a organismului uman, conflictele biologice legate de ţesuturile ectodermice sunt de o natură mai avansată.Cortexul cerebral controlează ţesuturile legate de conflictele „sexuale” (respingere sexuală sau frustrare sexuală), de conflictele de „identitate” (nu ştiu de unde să fac parte), sau de conflictele „TERITORIALE”. De exemplu, conflictele de „frică teritorială” (frica sau teama în legătură cu un teritoriu), afectează laringele şi bronhiile, conflictele de „pierdere teritorială” (frica de a pierde teritoriul sau pierderea reală a acestuia), afectează vasele coronare; conflictele de „furie teritorială” - afectează mucoasa stomacului, hepatobiliare, şi canalele pancreatice; incapacitatea de marcare a teritoriului (afectează bazinul renal, vezica urinară, ureter si uretră).
Conflictele de „separare” afectează pielea şi ţesutul care căptuşeşte ductele mamare (canal care transportă laptele) şi conflictele de „auz” (Nu vreau să aud asta!). Toate aceste conflicte sunt controlate în mod exclusiv de zonele cerebrale specifice

CORTEXULUI SENZORIAL.

CORTEXUL POSTSENZORIAL controlează periostul (membrană conjunctiv-fibroasă care acoperă oasele), şi este legat de conflictul de „separare”, cu experienţă deosebit de gravă sau “brutală”.
CORTEXUL MOTOR controlează mişcările musculare şi este programat cu răspunsuri biologice la conflicte de tip „motoric”, cum ar fi „nu pot scăpa” sau de „sentiment blocat”.

LOBUL FRONTAL receptează conflictele de „frică frontală” (frica de a te afla într-o situaţie periculoasă) sau conflicte de „neputinţă”, legate de ţesutul care căptuşeşte canalele glandei tiroidei şi ţesutul care căptuşeşte canalul faringian.

CORTEXUL VIZUAL se referă la „pericolele care te ameninţă din spate”, legate de retină şi corpul vitros al ochilor.
Alte conflicte care se referă la cortexul cerebral sunt conflictele de „duhoare” (membrana nazală), conflictele de „îmbucătură” (smalţul dinţilor), conflictele „orale” (gura, inclusiv gingiile), conflictele de „auz” (urechea internă), conflictele de „dezgust şi repulsie” sau conflictele de” frică” şi de „rezistenţă” (celulele insulare pancreatice).

LATERALITATEA: Cu organele care sunt controlate de cortexul motor, cortexul postsenzorial, şi cortexul vizual, normele de lateralitate trebuie luate în considerare. Dacă, de exemplu, un bărbat biologic stângaci suferă un conflict de „separare” de mama lui, impactul conflictului va afecta emisfera stângă a cortexului senzorial, cauzând o erupţie de piele pe partea dreaptă a corpului în timpul fazei de vindecare.

În lobul temporal (a se vedea diagrama), trebuie luat în considerare pe lângă lateralitate şi genul (masculin sau feminin) şi nivelul hormonal, mai exact nivelul de estrogen şi de testosteron. Starea hormonală determină dacă conflictul este experimentat într-un mod masculin sau feminin, situaţie care, la rândul său, determină dacă impactul conflictului afectează partea dreaptă sau stângă a lobului temporal. Partea dreaptă a lobului temporal este partea „masculină sau de testosteron” iar partea stângă este partea „feminină sau de estrogen”. Dacă statutul hormonal se schimbă după menopauză, sau dacă nivelul de estrogen sau de testosteron este modificat de medicaţie (contraceptive, estrogen sau testosteron, droguri sau chimioterapie), se schimbă şi identitatea biologică. Prin urmare, după menopauză o femeie poate suferi conflicte „masculine”, care se înregistrează pe partea dreaptă „masculină” a creierului, cu diferite simptome fizice în cazul în care ea se află în premenopauză.

Toate organele şi ţesuturile care derivă din ectoderm generează în timpul fazei de conflict activ pierderi de ţesut (ulceraţii). Odată cu soluţionarea conflictului procesul de ulceraţie se opreşte imediat. În faza de vindecare, pierderea de ţesut care a servit unui scop biologic în timpul fazei de conflict activ este redobândită printr-o proliferare celulară.
Procesul natural de vindecare este de obicei însoţit de umflătură (edem), inflamaţie, febră şi durere. Bacteriile (dacă sunt disponibile) sprijină formarea ţesutului cicatrizat, cu simptome de „infecţie bacteriană” (ex. infecţia vezicii urinare).
Vom întâlni tipuri de cancer, precum cancerul mamar (carcinom ductal), cancerul pulmonar, cancerul laringian, limfomul Non-Hodgkin sau cancerul de col uterin. Toate au un caracter curativ în cazul în care conflictul a fost rezolvat. Aici vom găsi, de asemenea, erupţii cutanate, hemoroizi, răceală, bronşită, laringită, icter, hepatită, cataractă, sau guşă.

multumesc mult !!!! ma apuc de citit !

care stramosi indepartati au trait in ocean?

:-) pestii