Definitiile amigdalitei si a anginei in medicina alopata

Ce sunt angina si amigdalita?

Amigdalita este o infectie faringiana cu interesare amigdaliana. Daca inflamatia cuprinde pe langa amigdale si mucoasa faringiana, atunci vorbim despre angina. Asadar, in continuare, ne vom referi in special la angina.

Datorita etiologiei variate, anginele se clasifica in mai multe tipuri:

1. Angine eritematoase care sunt produse de virusuri.

2. Angine eritemo-pultacee care au un debut viral si care se supraincarca ulterior bacterian cu:
- Haeomophilus influenzae;
- Pneumococ;
- Streptococ;
- Stafilococ;
- Moraxella catharalis.

3. Angine cu false membrane, produse de:
- difterie ;
- Pneumococ;
- Streptococ;
- Stafilococ .

4. Angine cu ulceratii superficiale, date de:
- virusul Herpes simplex;
- virusul Coxackie;
- angina aftoasa;
- angina buloasa.

5. Angine cu ulceratii profunde:
- Plaut-Vincent;
- Moore;
- din bolile de sange;
- din bolile infecto-contagioase.

Anginele cronice mai contin si un grup cu etiologie specifica:
- TBC faringian;
- lupus faringian;
- sifilis faringian;
- SIDA a carei debut e deseori in sfera ORL.
Simptomele anginei

Angina, oricare ar fi etiologia ei, are o serie de simptome comune:
- durerea spontana sau la deglutitie;
- hipersialoree (secretie salivara excesiva);
- halena fetida (respiratie urat mirositoare);
- disfagie (tulburari de deglutitie);
- tuse;
- stare generala alterata;
- senzatie de usturime si arsura.

In functie de ceea ce a determinat angina, exista o serie de simptome particulare, cum ar fi:
- febra cu frisoane;
- otalgie reflexa (dureri de ureche).
- cefalee (durere de cap);
- mialgii (dureri musculare);
- adenopatie latero-cervicala (marirea in volum a ganglionilor din regiunea laterala a gatului, ei devenind si durerosi). Diagnosticul anginei

Atunci cand simptomatologia sugereaza instalarea unei angine sau a unei amigdalite, indicat este un consult ORL. Diagnosticul de angina, se pune urmarind o serie de etape:

1. Anamneza (discutia cu pacientul) care aduce informatii despre:
- momentul in care a debutat afectiunea;
- cum a debutat;
- simptomele anginei;
- care a fost evolutia;
- eventuali factori favorizanti.


2. Examenul clinic este important prin prisma:
- palparii grupelor ganglionare;
- bucofaringoscopiei pentru examenul orofaringelui;
- rinoscopie posterioara pentru rinofaringe;
- laringoscopie indirecta pentru hipofaringe.

3. Alte investigatii:
- fibroscopia flexibila este utila pentru oricare din segmentele faringelui unde s-ar putea afla leziunea;
- exudatul faringian si cel lingual ajuta in stabilirea etiologiei;
- eventual, radiografie simpla sau tranzit baritat pentru hipofaringe;
- rar, tomografie computerizata si rezonanta magnetica;
- ecografia cervicala este utila in studiul adenopatiilor si daca vrem sa facem diagnostic diferential cu o formatiune tumorala.

Aspectul bucofaringoscopic specific anginei este de congestie si edem orofaringian cu hipertrofie si congestie amigdaliana, la care se adauga:
- depozite purulente amigdaliene daca exista suprainfectie bacteriana;
- false membrane care sangereaza spontan sau la detasare;
- vezicule albicioase la nivelul valului palatin, a mucoasei jugale sau faringine in anginele cu ulceratii superficiale;
- ulceratii la nivelul amigdalelor insotite de necroza in anginele cu ulceratii profunde.
Tratamentul anginelor

In tratamentul anginelor este important de cunoscut cine a produs afectiunea, lucru care se realizeaza prin exudatul faringian. Totusi, in asteptarea unui rezultat, se poate institui un tratament pe baza anamnezei si a examenului clinic sugestiv pentru o anumita etiologie.

Asadar, etiologia virala impune un tratament simptomatic:
- regim hidric si vitaminoterapie corespunzatoare;
- antiinflamatorii nesteriodiene: Paracetamol sub diferite forme: Nurofen, Coldrex;
- antiseptice faringiene: Faringosept, Strepsils.
- gargara cu Citrolin, badijonaj cu albastru de metilen.

Daca etiologia este bacteriana, atunci este obligatoriu sa se asocieze si un tratament antibiotic:
- antibiotice cu spectru larg: Augumentin, Unasin, Claritromicina, Penicilina.

Daca disfagia este severa, atunci este indicata asocierea antiinflamatoriilor steriodiene intravenoase: hemisuccinat de hidrocortizon sau dexametazona.

Strict in cazul amigdalitelor, se poate interveni chirurgical, indicatiile fiind:
- hipertrofie amigdaliana severa;
- angina pultacee mai mult de 4-5 ori/an;
- complicarea unei angine acute cu flegmon periamigdalian sau abces;
- amigdalita cronica cazeoasa;
- tumori maligne de amigdala.

Afectiunile comune sunt intotdeauna tratate cu superficialitate. Complicatiile lor sunt cele care impun o responsabilizare in tratamentul acestor boli!

Sursa
http://www.divahair.ro/sanatate/orl/angina_si_amigdalita:_simptome,_diagnostic,_tratament