Despre conducerea diferita a popoarelor de pe pamant

Extras din Marea Evanghelie a lui Ioan Vol 2 /cap 250 - primita de Jakob Lorber

205. Popoarele diferite necesită o conducere diferită.

Spune Jarah: „O da, Doamne, Tu singura mea dragoste, adevăraţii copii necesită o educaţie mai severă decât copiii sclavilor; căci copiii casei sunt crescuţi după părinţi, sau ei sunt învăţaţi să se ocupe de întreaga casă, în vreme ce copiii sclavilor trebuie să ştie doar atât, cât necesită munca lor monotonă! Bineînţeles se mai poate întreba, de ce Dumnezeu, Domnul, lasă ca aşa ceva să se întâmple, că un om de pe acest pământ trebuie să-i fie celuilalt un sclav şi stăpânul său are chiar dreptul de la împărat ca acesta să se servească de viaţa sau de moartea sclavului cum doreşte el.“
Spun Eu: „Da, draga Mea fiică, pentru a explica toate acestea, ne-ar conduce pe noi toţi mult prea departe; dar câteva pilde îţi voi spune ţie şi tuturor celora care sunt prezenţi. Cine le va înţelege pe acestea, va înţelege şi multe altele cât se poate de limpede; şi de aceea ţineţi minte şi ascultaţi-Mă cu atenţie:
Există mai multe soiuri de cereale, în afară de grâul drept şi cu barbă, orzul, secara, ovăzul şi porumbul înalt; căci mai există şi lintele şi mai multe feluri de fasole; şi iată, diferitele soiuri au nevoie de pământuri diferite, căci fără aceasta ele nu ar creşte. Un soi de cereale are nevoie de un pământ lutos puternic, celelalte au nevoie şi ele de un pământ lutos, care însă trebuie să fie tot timpul gras, căci altfel cerealele nu cresc. Iarăşi un alt soi de cereale necesită un pământ nisipos şi pietros şi un alt soi are nevoie de un pământ nisipos. Unele soiuri necesită un pământ umed iar altele unul uscat. Toate acestea învaţă experienţa omului.
Tot aşa au oamenii diferiţi nevoie de o educaţie diferită, precum sunt construite inimile şi sufletele lor. Dar cum se întâmplă la oameni atunci când sunt copii a unui singur tată, tot aşa se întâmplă cu toate comunităţile şi cu popoarele cele mai mari. Este un popor, care are nevoie de o tratare moale şi uşoară şi el se ridică spre marea binecuvântare a celorlalte popoare ale lumii. Un alt popor are însă nevoie de o tratare dură, căci altfel s-ar strica şi s-ar destrăma, spre marele blestem al popoarelor din jur. Tot aşa are un popor înclinaţia spre tiranie şi spre dominarea oamenilor din jur. Pentru sufletele unor astfel de oameni este atunci mai bine, ca ei să pice pentru mai mulţi ani într-o scalavie dreaptă, ca ei să fie umiliţi întru totul. Când ei se regăsesc în acea umilinţă şi îşi poartă destinul cu răbdare şi fără a spune un cuvânt, atunci de abia vor deveni ei cetăţeni liberi pe acest pământ şi vor creşte şi se vor dezvolta ca un fruct bun pe un pământ îngrăşat.
Vedeţi, aceasta este o imagine, care poate fi pricepută de voi toţi, deoarece voi aţi înţeles acum destul de multe!
Dar pentru a explica acest lucru extrem de important, vă explic acum părţile trupului omenesc, a cărui fiecare parte are o altă formă şi necesită bineînţeles un alt leac, atunci când este bolnav, ca să se vindece. Dacă cineva simte o durere în ochi, atunci cu siguranţă necesită alt leac decât atunci când îl doare un picior sau altul. Cine are o durere în burtă, trebuie s-o trateze altfel, decât dacă ar avea o durere la o mână sau la cealaltă şi prin aceasta trebuie avut grijă şi la bolile trupului, ca să se vadă dacă acestea sunt tinere sau bătrâne sau dacă sunt foarte avansate. O boală începătoare se poate deseori vindeca pe o cale uşoară, în vreme ce o boală îndelungată are nevoie de o medicină pe viaţă şi pe moarte, ca să fie înlăturată din trup. Dar oamenii se aseamănă în sufletele lor cu părţile proprii ale trupului. Dar cu cât mai mult se aseamănă sufletul cu o parte a trupului în nobileţe sau nu, cu atât mai mult trebuie ca aceasta să se trateze ca şi partea proprie, cu care se aseamănă.
Aceasta este valabil şi pentru oamenii sferelor lor sufleteşti şi după datinele lor, căci ei trebuie trataţi ca şi părţile propri ale corpului, cu care corespund ei în datină şi sufleteşte. Cu un dinte stricat în gură trebuie ca la sfârşit, atunci când nu mai folosesc alte mijloace, să fie scos şi stârpit, ca să nu cumva să-i strice şi pe ceilalţi dinţi sănătoşi; tot aşa se întâmplă şi cu un om care nu vrea să se îndrepte într-o comunitate. Tot aşa trebuie stârpit un popor întreg în morală, dacă nu chiar fizic, ca, la sfârşit, să nu se strice toate popoarele acestui pământ prin acela singur.
Uitaţi-vă în cronică şi voi veţi găsi, ce popor mare au fost pe vremuri babilonienii, ninivitenii, mederii, persanii, egiptenii, vechii greci şi înaintea lor feniţienii şi troianii! Unde sunt acum toate aceste popoare? Unde sunt gomoriţii şi sosomiţii şi unde sunt celelalte popoare din acele zece cetăţi? Da, psihic mai există ele în urmaşii lor împrăştiaţi, dar care nu mai au nicăieri un nume şi nu mai vor avea pe acest pământ un popor sub tot acel nume; căci nimic nu este mai rău decât un nume vechi, de care este agăţată faima îngâmfată şi fără vreun sens. Astfel de oameni sau popoare se cred cu mult mai nobili şi mai buni decât un popor tânăr care se află în starea dreaptă, în faţa lui Dumnezeu, prin tandreţe, umilinţă şi dragoste.
Dacă vă uitaţi voi doar cu puţină atenţie, atunci voi veţi găsi de îndată, cât de bun şi de drept este Tatăl din ceruri! Căci acest pământ este menit pe veci să crească copiii ai Duhului dumnezeiesc şi din această cauză este necesar, ca pământul să fie mai mult pietros şi tare, decât îngrăşat şi moale.
Buruiana care creşte cu planta nobilă nu o opreşte în vreun fel ca aceasta să devină fruct, pentru că cresc şi se coc împreună şi aici este ici şi colo cât se poate de folositoare pentru aceasta că se mai află şi pământ tare şi pietros. Pe scurt: Ceea ce Dumnezeu lasă ca să se întâmple, este bine şi la sfârşit îi este omului pur totul limpede, ce poartă pămânul în sine pe şi peste sine. - Spuneţi acum dacă voi aţi înţeles totul din ceea ce Eu am vorbit acum!“