Vinerea mare - revelatia faptelor lui Iisus in lumea de apoi dupa crucificare

Vinerea mare
Receptionata prin cuvantul divin de Max Seltmann de la Iisus.
Tradusa de Scarface.

1. Golgota

Tumultos şi infiorator se auzea din multime: „Crucificati-l, crucificati-l!“ şi prin oamenii nervosi parea să treaca un val de sete de sange. Tratativele cu Pontius Pilatius erau urmarite cu atentie de un capitan al trupelor romane stationate în Ierusalim. De fier era linistea sa şi totusi urmarea cu un interes interior intamplarile tragice. Cand Iisus – o imagine chinuitoare - a fost retras parea ca acest capitan ar fi dorit să alerge la Iisus şi să se amestece în tratative. Atunci Iisus s-a uitat la el cu niste ochi care l-au zdruncinat pe roman pana în adancul sufletului. Atunci capitanul a iesit afara; era prea mult ! A ramas în camera anterioara şi a asteptat ordinele.

Inca oadata s-a mai auzit galagie de afara şi dupa aceea o liniste de moarte ! Verdictul de moarte a fost dat şi şi a fost confirmat de popor. Cu dintii inclestati asculta capitanul şi dupa ce a strabatut hala i-a aparut un mesager care la ordonat la Pilatus. Sosit aici i s-a dat ordinul să execute „crucificarea pe Golgota“! Tacând capitanul a preluat ordinul amar însă dupa o scurta pauza i-a spus lui Pilatus: „Fratele meu. La nici un condamnnat nu am intalnit pana acum aceasta demnitate, aceasta inaltime, ca la acest om ! Dacă El este nevinovat ? Atunci ? Cu apa ti-ai spalat mainile de vinovatie, însă cum vrei să-ti speli constiinta ? Eu îi servesc imparatului şi tu esti inloctiitorul lui aici ! Deci să se indeplineasca dupa ordinele tale ! Dixi! (Aşa să fie!). Însă, fratele meu, asculta: dacă pe drumul pana la Golgota va aparea vreun martor al nevinovatiei Lui, atunci eu am să impiedic executia!“
Cu aceste cuvinte a iesit capitanul şi a impartit ordinele sale. Şi aşa a inceput crucificarea. Pe drumul catre locul de executie el a poruncit la trei templieri prinicipali din garda templului să nu plece de langa el. Dupa cateva piedici au ajuns Golgota.

Mii de oameni se adunasera, curiosi, barbati şi femei. Capitanul a dat ordin ca toti copiii să paraseasca dealul. Dupa aceea a dat porunca ca nimeni să nu participe la ceea ce se intampla cu vreun cuvant, sunet sau fapta. Şi un sunet de trompeta a răsunat. Inca o strigare a facut capitanul, care a sunat aşa: „Vedeti pe omul acesta ! Din cauza plangerii voastre a fost condamnat la moarte ! Însă mie imi lipsesc martorii care afirma contrariul la acuzatia voastra! Caci Iisus nu s-a aparat ! Nu are nimeni curajul ?
Cu puterea mea datorita slujbei care o detin va intreb şi va dau timp inca zece minute. Tu însă, condamnat la moarte pregateste-te. I-ati ramas bun dacă ai prieteni!“
Uimiti s-au uitat templierii la capitanul roman, albi la fata, şi capitanul le-a vorbit: „Auziti, dacă se intampla aici o minune sau dacă apar martori pentru nevinovatia condamnatului atunci voi trei veti fi ridicati pe cruce chiar dacă se va distruge intreaga lume ! Caci un om vinovat arata altfel! Să asteptam deci!“

Dupa un timp un subaltern a pasit în fata şi a anuntat ca cele zece minute au trecut. Atunci capitanul a dat un semn, caci datoria lui îi ordona asta şi crucificarea a inceput şi şi-a luat drumul ei.
Cand Iisus a spus cuvintele „Tata, iarta-i! Caci nu stiu ce fac!“ pe capitan l-a cuprins un dor incat a alergat catre cruce cu inima indurerata şi a cautat privirea lui Iisus; şi Iisus fără să dea atentie durerilor sale l-a privit pe capitan zambind. Romanul a trait atunci o senzatie de fericire care statea în mare descorcondanta cu locul acela al nedreptatii.
“Mie imi este iertat“ ! s-a gandit el eliberat, a pasit apoi catre templieri şi le-a spus: „Uitati-va la ce om curat îi pregatiti moartea ! Cum vreti voi să raspundeti de asta ? Ati vazut vreodata ca un criminal să ceara iertare la Dumnezeul şi Tatal sau pentru cel care îi fac cea mai mare nedreptate ? Niciodata nu s-a intamplat asta ! Pe nici unul care a fost condamnat la o astfel de moarte violenta nu l-am vazut altfel decat în furie, frica sau paralizat.“
Şi nenocirea şi-a continuat drumul. Iisus a suportat cu demnitate durerile infioratoare. Maria, trezindu-se din lesin s-a uitat în sus la fiul ei. Mainile ei gingase de mama au alunecat în sus cautand la trunchiul crucii, au ajuns la picioarele lui Iisus, la cuie, şi un strigat a rasunat, strigat care i-a zdruncinat pana în adancuri pe toti, poporul, soldatii. Aşa simte numai o mama pentru copilul ei !
O miscare mare a trecut prin popor şi setea de sange a disparut. Maria însă s-a uitat în sus, s-a ridicat şi a imbratisat picioarele însăngerate şi Iisus i-a zambit mamei sale ! Inima Mariei a fost atunci umpluta de duhul puterii şi de sacrificiul pentru vointa necunoscuta a lui Dumnezeu ! Şi ucenicul Ioan s-a apropiat şi a primit o binefacere deosebita din susul crucii. Incetul cu incetul multi parasisera locul groaoznic şi au fugit inapoi catre oras însă acum capitanul a ordonat: „Nimeni nu paraseste locul pana nu eu dau voie. A fost dorinta voastra, acum uitati-va ca să nu vi se intample ceva rau din partea mea! Şi imediat a ordonat soldatilor sai să impiedice parasirea locului executiei.

Plin de cea mai adanca mila a auzit capitanul vorbele muribundului Iisus, caci inima lui l-a indrumat catre cele trei femei şi el a fost suprins de demnintatea durerii lor sufletesti. Salutand, el s-a apropiat de ei şi l-a rugat pe ucenicul Ioan să-l clarifice despre Iisus şi invatatura Lui. Ioan i-s spus ca Domnul lui, Iisus, era prieten bun cu comandantii romani supremi (din Asia Mica) Cirenius, Cornelius şi Iulius însă ca Iisus le spusese deja dinainte ca el va muri candva de o moarte trista şi nedemna şi ca nici un om nu o va putea impedica caci asta este dorinta sfânta a lui Dumnezeu.

„Şi chiar dacă asta se intampla astazi, Maestrul şi Domnul nostru va invinge moarte ca mântuitor!“

Uimit şi miscat a ascultat capitanul, i-a dat mana lui Ioan şi i-a spus: „Şi eu am auzit multe despre nazaritean, însă nu l-am intalnit niciodata. Dacă L-as fi cunoscut de mai inainte nu as fi executat aceasta crucificare!“ Şi apoi striga la templieri „Voi evreilor şi feţe de templu, cu voi o să se tina socoteala odata ! „

„Nu aşa“ , a spus Ioan linistit,“ uite, maestrului nostru i-ar fi fost usor sa impiedice toate astea ! Caci toate puterile cerului şi ale pamantului Îi stau la dispozitie! Lupta Lui de ieri din gradina Ghetsemani a fost chiar mai mare decat cea de azi. Ieri s-a lupta cu Sine Insusi aşa incat noi toti ucenicii Lui am devenit fricosi şi nu L-am mai inteles. Însă Iisus a vorbit cartre Tatal Lui atotputernic: „Nu voia Mea, ci a Ta să se indeplineasca!“ Acum lasa-ma singur cu femeile, caci noua ne sangereaza inima. Iti multumesc pentru mila ta, tu care esti un pagan. I-ai usurat maestrului nostru lupta cu moartea, de aceea vin-o la Betania la Lazar! Acolo vei intalni pe prietenii maestrului nostru.“
Ioan a intarit acum femeile. Inainte de toate Maria Magdalena suferea şi imbratisa mereu crucea. Inca odata au stralucit ochii lui Iisus în durerea cea mai mare, ca şi cum ar fi multumit pentru dovezile de dragoste.

Cerul s-a innorat şi un intuneric gri şi nefericit a aparut. Iisus a strigat dupa o bautura, capitanul nu a putut să-i lase să i se dea decat apa amara amestecata cu otet într-un burete. Golgota a devenit din ce în ce mai trista. Ce ar fi fugit acum poporul însă frica îi retinea.

Capitanul s-a indreptat catre templieri şi le-a spus: „Ce spuneti acum, ca ati cerut moartea de la omul asta pur ? Nu vedeti ca este nevinovat?“ Templierii însă au tacut şi capitanul a continuat: „Numai fiidnca nazarineanul mi-a iertat o să renunt la restul!
Însă aveti grija să nu vi se intample o nenorocire! Caci din fapta voastra ndreapta o să se nasca o samanta rea care trebuie să va aduca la toti moartea ! Un cutremur groaznic a zguduit deodata pamantul aşa incat toti cei prezenti au inceput să tremure de frica şi graoza. Ca un tunet le-a ajuns la urechi strigatul lui Iisus „A fost indeplinit“.
În sfarsit se terminase suferinta lui Iisus!

Cutremurat a strigat capitanul „O, Tu Dumnezeule pe care am inceput să Te cunosc de abia azi! Iti multumesc ca ai scurtat suferinta aceasta! De acum inainte Tie iti voi sluji ! Caci cu adevarat, acest Iisus trebuie să fi fost Fiul Tau !“ Şi apoi s-a dus la femeile care stateau aplecate. Cutremure şi mai puternice au ridicat pamantul. Acum nu mai era de stat: multimea strapuns lantul soldatilor inspaimantati şi parca manati de furii au luat-o la fuga catre orasul în care deja cateva cladiri cazusera din cauza cutremurului.
Treptat intunericul s-a risipit şi soarele aflat la apus a luminat inca odata locul trist. Capitanul şi-a adunat oamenii lui şi a ordonat subalternilor să aduca targi pentru femei pentru a ajunge cu bine acasa, caci pentru a merge pe picioarele lor ele erau prea slabe.
Dupa aceea a ordonat „Paziti pe crucificatul acesta!“ Şi urcand pe armasarul lui s-a dus în graba la Pontius Pilatus. Fără să se mai anunte a intrat în locuinta lui, i-a dat un raport detaliat şi l-a rugat pentru o paza puternica a trupului lui Iisus caci în templu el nu are incredere.
Atunci a sosit şi trimisi de-al templului la Pilatus care l-au rugat să le dea trupul neinsufleţit a lui Iisus pentru a fi inmormantat. Capitanul însă a reusit să impuna ca aceasta să se intample numai sub paza romana. Atunci Nicodim şi Iosef Arimateea i-au spus „ Nu te teme. Noi insusi suntem prieteni de-ai Lui ! Dacă vrei să ne ajuti atunci tu vei primi multumirile noastre“.

Cu indoiala capitanul să uitat la cei doi şi le-a spus: „Voi sunteti prieteni de-ai nazarineanului ? Unde ati fost atunci cand am cerut martori pentru nevinovatia lui ? Credeti-ma, dacă eu as fi fost prietenul lui mai degraba ar fi fost distrus templul decat sa fi fost crucificat El.“ Pilatius a aprobat luarea trupului fiindca capitanul a asigurat din nou „ Acest nazarinean a murit fără vina!“
Capitanul s-a intors în graba la Golgota însă nu a putut impiedica ca un soldat să impunga cu sulita în coastele crucificatului. Imediat a anuntat aici permisiunea pentru darea jos a trupului şi pentru inmormantare şi a lasat să i se aduca apa, alifii şi carpe. Cu o iubire sfânta prietenii au purtat trupul iubitului lor maestru în cavoul de piatra. Dupa inmormantare capitanul a sigilat mormantul şi a ordonat o paza stricta.

Dupa ce totul a fost pus în ordine capitanul s-a alaturat femeilor şi lui Ioan şi s-au retras impreuna în casa lui Nicodemus care l-a invitat şi pe acesta să ia cu masa de seara. Ajunsi în casa femeile au ramas singure şi acum au simtit dublu cat de singure erau. Ceilalti au luat masa de seara şi capitanul a ascultat din nou ceva despre viata şi faptele lui Iisus de la gazda şi de la Ioan. De abia noaptea tarziu s-a despartit de ei şi s-a dus la casa lui.

2. Experienta romanului în noaptea urmatoare.

Ajuns în locuinta lui capitanul a ramas sezut la masa pana dimineata gandindu-se la toate cele care s-au intamplat. Deodata s-a luminat în jurul sau. Un om tanar într-o haina stralucitoare a aparut în fata lui, s-a aplecat şi a spus: „Draga prietene ! Dragostea pentru Dumnezeul şi Creatorul nostru iubit, Dragoste care ne-a lasat azi să traim cea mai mare minune, ma aduce la tine pentru a-ti multumi pentru ceea ce tu ai facut din vointa inconstienta a inimii. Uite, în Iisusul tau, în acest Fiu al Omului nu este nimeni altul decat Dumnezeul nostru din vesnicie în vesnicie !
Pentru Dumnezeu, Creatorul tututor oamenilor şi fiintelor nu mai a existat nici un alt drum, dupa ce au fost incercate toate, pentru a-şi salva creatia şi toate fapturile create de distrugerea interioara decat acela de a deveni El Insusi un om pamantean.
Dacă Iisus ar fi strigat dupa ajutor lumesc sau dupa martori, atunci Lucifer, antipolul lui Dumnezeu ar fi triumfat. Semnificatia importanta pentru suferinta şi moartea lui Iisus pentru intreaga creatie s-a manifestat şi prin eclipsa de soare şi curtremurele care au aparut. Toate fiintele duhovnicesti (din lumea de apoi) au privit catre Golgota. Însă noi, locuitorii cerului am fost aici fără putere, caci Dragostea Dumnezeiasca vesnica aşa a dorit. De aceea intelege asta ! Şi atunci vei intelege şi tu drumurile deseori dureroase dar şi telurile inalte pe care Dumnezeu le-a deschis pentru salvarea sufletelor oamenilor.!“
Uimit şi indurerat capitanul s-a ridicat, i-a intins mana strainului şi i-a spus: „Draga prietene ! Nu te intreb „cine esti“ sau „cum ai intrat aici prin usa incuiata?“, caci am trait prea multe minuni astazi şi interiorul meu este aşa de miscat ca niciodata. Însă spune-mi te rog: „Unde este Iisus acum? Caci El, dupa marturia ta, în ciuda mortii pe cruce doreste să ni se arate ca un „invingator al mortii! Dacă asta este adevarat şi El a murit acum pentru ca în viitor să nu mai fie „nimic mort“ în El, inseamna ca El trebuie să traiasca undeva! Insă unde şi cum ? Aceasta intrebare nu imi lasa pace. Şi dacă poti ajuta-ma ca să-mi fie limpede !“
„Draga frate şi prietene“, a vorbit ingerul, „linistete-te mai intai în interiorul tau pentru a-ti putea arata milostivirea Dumnezeului nostru, dragostea şi mila Lui sfânta iertatoare şi mantuitoare. Intra în tine ! Adanceste-te în privirile iubitoare pe care Domnul şi Maestru nostru ti le-a aratat şi da atentie la tot ceea ce traiesti ! Cu ajutorul puterii şi bunatatii lui Dumnezeu te voi pune în starea spirituala necesara pentru ca să ma poti urma. Însă numai dacă ma urmezi de bunăvoie, caci fără vointa ta libera nu pot să fac aşa ceva. Şi da ordin slujitorilor tai să nu intre în camera în timpul asta caci corpul tau nu are voie să fie atins atata vreme cat spiritul tau ma insoteste în lumea spiritelor. Capitanul a facut aşa cum i s-a spus şi atunci a zis: „Da, este vointa mea. Condu-ma pentru ca să-mi devina limpede şi liniste şi pace!“ Ingerul a atins acum fruntea şi inima capitanului şi acesta a cazut într-un somn adanc. Sufletul, ca o infatisare frumoasa s-a desprins de trupul adormitului şi s-a dus cu viteza gandului la Golgota impreuna cu ingerul.

3. Intamplarile din lumea duhurilor de pe Golgota

La locul executiei ei au vazut o ingramadeala interminabila de multimi de spirite. Iisus statea într-o lumina care lumina peste tot şi arata la spirirtele care stateau într-un intuneric trist şi gri mainile şi picioarele Lui care inca mai sangerau. Ca la un ordin invisibil prin multimea spiritelor s-a deschis o ulita mica şi cei doi stateau acum în fata Lui ! O linistea plina de asteptare domnea în jurul lui Iisus atunca cand El a spus: „Tot ce ati vazut şi ati auzit a fost dragoste, dragoste sfânta. Şi tot ce am facut Eu am facut din spiritul acestei dragostei Dumnezeiesti !
Însă acum vreau să va mai dau o dovada a dragostei Mele mantuitoare. Şi aşa vino tu, cel care ai fost crucificat cu Mine şi care ti-am promis „ Astazi vei fi cu Mine în paradis. Paseste în fata fără frica. Tu ai fost un martor al suferintei Mele şi acum să fi un martor al victoriei Mele ! Însă o conditie leg de promisiunea Mea: ca tu să ierti la cei care te-au pus pe cruce. Aici ucigasul a ingenunchiat şi s-a rugat să i se ierte marea vină şi a promis să stearga tot ceea ce mai este ura şi rautate în el. Atunci Iisus l-a ridicat şi i-a spus: Du-te şi adu-l pe fratele meu pierdut (Iuda) care în pasiune oarba şi în disperare şi-a pus singur capat vietii. Il vei gasi în templu“. Ucigasul s-a rugat: „ O tu sfânt maestru. Voia Ta să se indeplineasca! Da-mi curaj şi putere pentru asta de dragul Dragostei Tale ! Şi Iisus l-a binecuvantat şi l-a lasat să plece.

Şi dupa aceea El a vorbit cu ceilalti: „Voi toti cei stati în şi în jurul mormintelor voastre intunecate ! Intoarceti-va la Mine, la lumina! Toti cei care Ma auziti astazi puteti să credeti ca Eu sunt cel pe care il asteptau tatii şi stramosii vostrii ! Acum puteti să-l priviti pe Cel care v-a deschis poarta care până acum a fost inchisa!

Ascultati: „ Nu paşesc printre voi ca un judecator, nu, ci ca un Mantuitor ! De aceea mergeti în voi ! Este vremea celei mai mari milostiviri din existenta voastra ! Dacă Ma recunoasteti astazi şi Imi recunoasteti Cuvantul atunci voi toti, şi cei mai intunecati dintre voi, puteti să veniti cu Mine la templu şi să fiti martori la cum Imi voi termina misiunea şi acolo ! Cine merge cu Mine iese din elementul mortii catre viata libera vesnica ! Însă un lucru trebuie să lasati inapoi şi anume : ura voastra şi dorintele şi pasiunile care inca bantuie în voi. Caci uitati-va: aşa cum Am lucrat şi actionat Eu în dragostea care nu se gandeste deloc la sine tot aşa în viitor nu va fi posibil altora să stea langa şi cu mine decat atunci cand şi ei actioneaza în aceasta dragoste care nu se gandeste la sine. Vreti să ma urmati atunci trebuie să va impacati în inima cu toti şi urmarea va aduce dovada ca în spiritul iubirii noi de vom da mainile. De aceea veniti toti la Mine, toti ce sunteti incarcati şi impovarati şi cei care va este dor de Cel care va ajuta la nevoie. Acela care va da painea vietii ! Acela care va scoate din intunericul acesta rece intr-o viata de iubire şi de bucurie! Amin !

O liniste sfânta a urmat aceste cuvinte. Şi apoi un mos inconvoiat de povara pacatelor a pasit în fata catre Iisus, a cazut în genunchi şi a spus: „O, Tu, Cel care vrei să ne aduci lumina şi viata, cat de bucurosi iti salutam noi venirea Ta ! Cat de vesnic lunga a fost captivitatea noastra! Ca o muzica cereasca suna vorbele Tale aşa de mult promitatoare! O Tu, care ai spus ca ne iubesti, în Tine l-am privi cu drag pe Mantuitor, pe Salvator, pe Mesia!
Însă acum ca vrem să te urmam ni se pun în noi bariere peste bariere ! Noi nu putem să te urmam, caci numai tu ai indeplinit „legea“ ! Noi însă ne simtim vinovati ! O Dumnezeu, o Iehova ! Legea ta ne zdrobeste ! Şi totusi ca spirite am putut vedea ceea ce ai facut Tu pe pamant, am vazut suferinta Ta, moartea Ta nevinovata ! Am trait cum ai dat iertare, milostivire şi ajutor al celui care a fost crucificat cu tine ! O arata-ne noua la toti cum putem ajunge şi noi la mantuire. Uite, noi toti de aici am veni cu mare drag la Tine, însă sarpele Evei (iadul din om) este lantul care ne leaga de ceea ce este josnic. O Doamnue, O Iisuse ! Ajuta ! Ajuta-ne noua aşa cum ai ajutat aşa de milostiv şi altora ! „

Lacrimile curg din ochii batrânului. Iisus a pasit catre el, i-a pus mana dreapta gaurita de cuie pe cap şi a spus: „Prinde în inima ta curaj şi recunoaste liber şi de bună voie însă plin de cainta vina ta şi ca vrei să intri de acum în viata adevarata dragostei care ajuta fără să se gandeasca la sine ! Caci numai de aceea vin la voi cei care ati fost martori ai cele mai mari injosiri a Mea şi ati putut să va uitati la Duhul Nou al Milostivirii! Intelege acest Duh Nou şi intoarce-te la Mine ! Caci în Mine il vezi pe Dumnezeu şi pe Iehova !“

4. Iuda în fata Domnului

Din nou s.a creeat fără galagie o ulita printre multimea de duhuri şi ucigasul cu numele de Dismas a venit de mana cu Iuda. Iuda a pasit în fata lui Iisus tremurand. Însă Iisus l/a privit cu ochii plini de dragoste şi i-a spus „Iuda, recunosti acum dupa toate suferintele tale ca „viata adevarata“ se gaseste numai în iubire ?“ Uite, la mii am putut să ajut şi în curand la milioane le va fi ajutat prin faptul va ei vor putea să atinga şi să priveasca viata milostiva ! Tu însă nu ai pretuit vorbele Mele ! Şi nici invatatura mea dupa care nenumarate inimi tanjeau şi care ar fi trebuit să slujeasca şi ca vindecare pentru inima ta. De aceea iti arat acum ranile Mele ! Aceste rani vor fo pentru aceeia care se ratacesc ghidul catre milostivirea care iarta totul. La toti de aici am putut spune: O, veniti cu Mine! Va arat Eu drumul catre Viata ! Tie însă iti spuna cum: tu trebuie să gasesti singur drumul catre Mine ! Caci tu imi cunosti cuvantul, invatatura şi faptele Mele. Iuda, tie nu pot să te ajut şi nici să te sfatuiesc. Numai să te iert pot !

Iuda s-a aruncat în genunchi în fata Maestrului şi a vrut să-I imbratiseze picioarele, însă Iisus a vorbit din nou : „Uita, sarmanule ! Atata vreme cat eram îinca oameni ( adica pe pamant) Te-as fi putut ajuta, caci erai inca un nestiutor ! Însă aici, în imparatia vietii spirituale numai vointa libera personala este cea care conduce. Tu esti acum un stiutor şi poti să-ti gasesti singur drumul catre Mine prin felul tau care trebuie să se aplece şi mai adanc. Inca traieste în tine ura, mania şi iubirea de sine bolnava. Conducerea în tine inca o are ratiunea lumeasca. De aceea Ti-am iertat, caci tu ai actionat în patima lumeasca oarba. Însă intelege acum ca imparatia Mea este o imparatie spirituala ! Imparatia vietii vesnice ! Şi de aceea pune la inima cuvintele Mele !“
Catre ceilalti Iisus a vorbit: „Acum lasati-ne să mergem la templu! Cin vrea să vin să vina! „ Din nou s-a format un culoar prin multime. Iisus a mers în mijlocul multimii de spirite şi o coloana infinit de lunga l-a urmat şi a intrat în templu. Era de parca peretii templului se mareau, toti au avut loc în templu. ( În lumea spirituala legile spatiului şi ale timpului sunt altele). Iisus a mers pana la altar. Numai doi au ramas la Golgota, ucigasul de pe cruce şi Iuda.

5. Domnul în templul

(Templul din lumea spirituala se asemana cu cel de pe pamant)
În templu de pe pamant domnea o mare ameteala caci perdeaua scumpa care ascundea altarul se rupsese şi nu putea fi recusuta. De fiecare data cand s-a incercat ea se rupea din nou. Acum Iisus a sosit cu coloana mare de spirite în templu ( din lumea spirituala) şi a pasit în altar. Însă nici un preot şi nici un om pamantesc nu avea vreo idee de ce eveniment spiritual important o să se petreaca în templu.
Ingerul impreuna cu capitanul roman statea în apropierea lui Iisus şi urmareau cu mare interes toate discursurile şi actiunile. Ingeri cu trimbite au pasit langa Domnul şi la un semn al lui Rafael (arhangelul), care îi conducea pe acestia, au lasat să rasune tare trimbitele. Atunci mormintele şi catacombele din templu s-au deschis şi de peste tot au inceput să iasa fiinte spirituale (adica spirite, adica oameni fără carne omeneasca ci formati numai din suflet, sufletul aratand ca şi un om cu trup) imbracate cu hainele preotilor.

Unul în ei pasit inainte şi a intrebat cu voce tare ce inseamna asta ? Şi Rafael, mesagerului Domnului i-a raspuns: „Acestea sunt trimbitele de la judecata de apoi (judecata care de fapt nu exista ca o anumita zi şi nici ca judecata. Preotii din templul spiritual nu erau bineinteles morti, ci în orbirea lor crezand în aceea „judecata de apoi“ gresit inteleasa în care ingerii vin cu trimbite să trezeasca mortii, traiau ca atare vii în mormintele din templu asteptand acea judecata. Aici „judecata“ cu trimbite a fost numai simulata de ingeri pentru a-şi face să iasa din mormintele în care dormeau de fapt asteptand acele trimbite)
Rafael: „Aici este Acela care vrea să ia sufletele care vi s-au lasat voua în grija. Domnul o să ia acum inapoi pe cei peste care voi ati fost pusi prin slujba voastra. Bucurati-va, dacă veti fi gasiti ca fiind drepti, altfel nu va va merge bine !“

Cu privirea serioasa şi cu capul plecat preotul inalt s-a dus la Iisus, al carui haina stralucea ca o zapada proaspata luminata de soare. Cand preotul a vazut ranile s-a speriat şi a cazut ca şi mort la picioarele Domnului. Şi cand ceilalti preoti au vazut ca conducatorul lor nu s-a mai sculat au cazut în genunchi şi au asteptat cu frica lucrurile urmatoare care se vor intampla.

Iisus s-a uitat catre toate partile, şi-a ridicat mainile gaurite şi şi-a aplecat capul. O liniste de moarte era printre multimile de spirite caci vocile preotilor din templul material (care traiau în carne şi se aflau intradevar in templu) nu le auzeau. Acum o muzica gingasa şi fina a inceput să sune, de la un fasait slab pana la un fasait foarte puternic pentru a se stinge incet.
Atunci preotul inalt s-a trezit şi Iisus i-a vorbit „ Ridica-te ! Azi vin Eu Insumi!

V-am trezit din somnul vostru spiritual ! Eu, Viata, am inlaturat barierele. Am invins moartea pentru a arata la toti drumul catre viata vesnica ! Pana în lumea spirituala a fost anuntata existenta Mea de pe pamant ! Şi multi s-au putut intrema la izvorul vietii, invatati de ingeri ! Însă voi ? Unde ati fost voi ? Cum se face ca voi nu Ma cunoasteti şi ca mai intai trebuie să sune trimbitele pentru ca să va deschideti celulele intunecate ?“
(Aşa traiesc din pacate, şi pentru foarte foarte multi ani, cateodata secole intregi, aproape toti oamenii din lumea de apoi care au murit cu credinta ferma ca o judecata de apoi impreuna cu trambitele ingerilor trebuie să vina în acest fel mai intai pentru ca ei sa iasa din mormintele creeate de o astfel de imaginatie. )
Aici preotul a spus în sfarsit „Tu esti Domnul ? Dumnezeu ? Zebaot ? Sau trimisul Lui ? Ochiul tau este bland, însă mainile şi picioarele Tale poarta semnele unui crucificat ! Cine esti Tu ? Cand te-am vazut mai inainte în lumina, o senzatie m-a cuprins: Tu esti Dumnezeu! Acum însă dupa ce ti-am vazut ranile nu mai poti fi Dumnezeu ! Şi nici cel la care speram noi să vina să ne mantuie, cel care vine insotit de ingeri sfinti ! Nu vad nimic decat popor, mult popor în jurul Tau ! Faptul ca ai intrat în mormintele noastre nu imi dovedeste ca Tu este Cel Atotputernic !

Şi haina ta curata şi frumoasa nu imi este nici ea o dovada ! Caci multi au venit la noi care chipurile au fost trimisi de Dumnezeu. Însă noi nu i-am crezut. Însă eu sunt cel responsabil ca slujitor al acestui templu şi aşa ca eu trebuie să te intreb să ne spui cine esti Tu ? Trimbitele acestea care au sunat ca cele ale judecatii de apoi ar putea să fie false şi muzica asta frumoasa ar putea să fie muzica de farmece pentru a ne ademeni afara din templu. De aceea vorbeste Tu ! Caci eu ca preot inalt am aici dreptul acesta, fiindca ne aflam în altar. Cu mult timp în urma s-a rupt perdeaua ( în lumea spirituala li se parea aşa numai) de aceea nu va dau afara din aceasta sfintenie, ca Dumnezeu va tolereaza aici!“

Iisus a spus: „Eliasib ! Saracule ! Orbule ! Cat timp mai vrei să stai inca aici ? Nu iti vine în constiinta ca acest templu al vostru este numai o iluzie ? Inca nu ai recunoscut ca slujba ta aici în acest templu iluzoriu este fără valoare ? Nu ai remarcat ca pe altare se folosesc tot timpul aceeasi jertfa ? Inca nu ti-a venit gandul ca tu şi cu preotii tai faceti numai ca va place să faceti ? Spune, cand vreti să incepeti să faceti voia lui Iehova ?

Însă te-ai straduit tu vreodata să cercetezi voia lui Dumnezeu ? Da, atunci cand tu ai fost uns în aceeasta functie ai avut cele mai bune intentii, caci tu l-ai rugat pe Dumnezeu in inima să Iti stea alaturi în noua ta slujba şi de aceea vin Eu acum la tine şi iti aduc aminte de asta ! Nu am uitat niciodata ce ti-am spus şi ti-am fagaduit ! Însă tu ai uitat curand de Domnul şi Dumnezeul Tau, de Creatorul Tau şi cu toate astea te-ai simtit bine în inalta ta functie ! Însă iti spun aici tie ca şi voua la toti : Pacatele voastre aici sunt numarate !
Pentru ca voi nu ati avut nici un simt pentru Dumnezeirea vesnica s-a putut intampla ca voi să dormiti şi să va odihniti aici pe banci şi saltele în templul vostru iluzoriu si nu ati putut să auziti vestile despre marile şi sfintele intamplari de pe pamant ! Doar ai auzit expresia lui Simeon: „Doamne, acum lasa-i pe slujitorii tai (ingerii) să mearga în pace, caci ochii mei l-au vazut pe Mantuitor !“

Dacă ai fi fost treaz atunci ai fi vazut şi minunea în Fiul lui Dumnezeu! Uiti-va peste voi ! Veti vedea multi cunoscuti care deja savureaza fericirea caci ei au recunoscut timpurile de gratie care au inceput pentru toti care ma recunosc pe mine şi ma vad şi despre care scriprura scrie, pe Cel care le aduce la toti care Il iubesc şi vor să Il urmeze libertatea şi viata ! De aceea inca o data va chem „parasiti voi aceasta atitudine stramba !“ Caci voi sunteti de mult în imparatia spiritelor ! (Acesti oameni se credeau inca traind in carne pe pamant în templul material)

Şi Eu Insumi, ca Duh şi ca biruitor al mortii vin acum la voi ca să va duc la viata adevarata! Şi va spun ca sunteti saraci, mult mai saraci decat credeti! Şi numai prin Mine, ca Mesia al vostru puteti ajunge la constiinta „Dumnezeu va mai iubeste pana astazi !“ Uitati-va aici „ Mainile şi picioarele Mele au fost strapunse pe cruce ! Ele sunt dovezile ascultarii Mele a vointei lui Dumnezeu şi a Dragostei Mele iertatoare pentru voi toti. Dovada invizibila şi mai bună însă o veti gasi însă mai intai în inima voastra dacă simtiti ca vi s-a iertat vina !
Numai credinta cer de la voi şi să Ma urmati acolo unde viata adevarata a unui slujitor al lui Dumnezeu care lucreaza în iubirea care nu se gandeste la sine va asteapta! Aşa ca te intreb Eliasib : Poti să ma crezi ?“
„Nu, nu te cred! „ a raspuns preotul inalt. Dacă ai fi fost Mesia atunci ar fi trebuit să sti ca aceasta incapere este altarul desi perdeaua nu mai il acopera ! Şi de aceea iti spun cu puterea functiei mele: paraseste aceasta sfintenie cu multimile tale pentru ca cel putin să ne putem curata noi!“
„Opreste-te ! Nu mai vorbi nici un cuvant, tu nebun orb !“ i-a raspuns Iisus serios !
Ceea ce ti s-ar fi putut da astazi în gratia luminii va trebui să cauti cu greutate singur acum !
Însă cum gandesc ceilalti ? Vreti să mai stati aici în continuare în aparenta asta iluzorica sau vreti să intrati în imparatia Mea în lumina adevarului ? Timpul Meu este masurat, caci vreau să aduc chemarea de gratie şi altora ! Cati asteapata cu dor vremea cand Eu voi sosi pentru a-i elibera din inchisoarea greselilor lor ! Cu asta ne terminam aici misiunea noastra. Tu Rafael ai grija ca toti cei care au o vointa bună să paraseasca templul acesta şi ca el să se prabuseasca în bucatele dupa aceea“ .
Acum ingerii şi-au ridicat trimbitele şi sub sunetele lor Domnul a plecat cu ai Lui catre Muntele Maslinului. Toti cei care au putut fi castigati de aici au fost dusi de ingeri la locurile lor şi aşa Domnul a putut să salveze o prada bună de la moartea spirituala.

Atunci cand nimeni nu a mai parasit templul aceasta cladire iluzorie s-a prabusit în fum şi foc şi la ingropat pe preotul inalt Eliasib cu alesii lui. Cu greu şi inconvoiati de durere acestia s-au adunat dintre ramasite şi L-ar fi urmat acum cu drag pe Iisus care îi rugase aşa de serios mai inainte. Insă în jurul lor era şi a ramas intuneric.
Şi aşa a petrecut şi capitanul aceasta noapte, noaptea spirituala în care traise pana atunci. Şi s-a facut lumina în constiinta lui despre ce este dumnezeiesc şi lumesc. Ingerul l-a condus în locuinta lui, i-a redat realitatea pamanteasca inapoi şi i-a spus: „Să nu crezi ca ai dormit sau ca inca dormi! Crede viu ! Iubeste viu ! Slujeste cu fidelitate Aceluia pe care L-ai recunoscut ca fiind adevarat! Şi dupa aceea vei putea să te uiti mai departe în conducerile Dumnezeului nostru minunat ! Şi acum eu te parasesc. Nu te teme de nimic ! De acum o să primesti darul vazului spiritual! Şi cand este voia Dumnezeului nostru sfant atunci te voi conduce din nou. Şi aşa să lucreze mai departe vointa lui Dumnezeu cu noi şi în noi. Amin !“

... ( se continua)