Caii troiani ai industriei farmaceutice – ce substante ar accepta organismul fara trucuri ?

Caii troiani ai industriei farmaceutice – ce substante ar accepta organismul fara trucuri ?

===========================
Organismul dispune de diverse mecanisme care il ajuta sa identifice si sa depisteze alimentele daunatoare, stricate sau substante toxice si, in caz ca au fost ingurgitate, sa reduca sau sa anihileze efectul lor.

Prin simtul mirosului sau prin analiza optica se pot identifica deja destul de usor multe alimente toxice sau stricate.
Cu ajutorul gustului aceasta analiza poate fi facuta si mai precis.

Gatitul poate anihila anumite toxine din alimente insa in acelasi timp le poate si face neacesibile simturilor.
Prin gatirea unor alimente toxice si pacalirea simturilor cu condimente, mirosul placut de la prajit sau gatit, amestecarea cu alte alimente, ele pot ajunge ajunge totusi in stomac fara ca corpul sa-si dea seama. Acest lucru se intampla des cu ciupercile toxice. Aproape nimeni nu s-ar putea otravi cu ciuperci toxice daca acestea s-ar manca crude sau ar fi gustate inainte, caci simturile ar da imediat un semnal de alarma. Insa tocmai gatirea duce la pacalirea organismului si dupa ce au fost ingerate si digerate este des prea tarziu.

Analiza imbucaturilor insa nu se opreste in gura. Un lucru putin cunoscut: esofagul este capabil deasemea de a analiza chimic ceea ce intra in stomac si o face in mod permanent. Si in stomac se pot depista substante toxice, insa aici sensibilitatea este mai redusa. Urmeaza duodenul si partea superioara a intestinului subtire, care pot si ele sesiza anumite toxine. Daca se descopera ceva toxic in toate aceste sectiuni, se da imediat semnal de voma care se face prin contractia muschilor stomacului si a esofagului, dar la care poate sa participle si musculatura intestinului superior care produce colici durereoase si da in marsarier.

Daca substanta toxica a ajuns in partea inferioara a intestinului subtire se va da si comanda de diaree, adica
peristaltica intestinelor va fi acccelerata astfel incat nu va mai avea loc nici o absorbtie a nutrientilor si a substantelor continute, nici a apei din scaun, material din intestine trecand cu o viteza mai mare prin intestine ca sa fie eliminate cat mai rapid.

In plus, asa cum a dovedit Noua medicina germana, infiintata de Dr. Hamer  organismul nu face diferenta intre o toxina reala si una imaginara (suparare, furie, toxine imaginare, etc.).
Voma si diareea sau colicile intestinale pot fi declansate deci si de emotii negative.
Procesul este identic, numai cauza declansatoare este diferita. Si aici poate aparea voma sau diaree, tot asa cum la vederea unei lamai sau la vorbitul despre lamai glandele salivare din gura isi maresc activitatea.
Inchipuiti-va o lamiae galbena si zemoasa si veti avea saliva in gura desi este ceva imaginar.
Tot asa este si cu toxinele imaginare.

Prin voma si diaree corpul va reduce posibilitatea ca toxinele sa intre in circuitul sanguin si sa creeze daune.
In plus, daca au intrat toxine in sange, ficatul isi va mari automat activitatea ca sa neutralizeze cat mai eficient toxinele prezente.

Acest lucru inseamna, daca este necesar si marirea ficatului in volum si in functie, adica o tumoare, lucru necesar uneori pentru ca un ficat marit are mai multe celule pentru a detoxifica corpul mai efficient.  Si aceasta este si motivul pentru care se face atat de des hepatita C in spitale sau dupa tratamente cu medicamente toxice.
O alta cauza pentru hepatite si cancer la ficat este frica de a ramane fara hrana, bani sau bauturi alcoolice.

Conform medicinii hepatita C este produsa de un virus si acesta este “transimisibil” numai prin sange.
Insa cel putin 90% din cei care face hepatita C,  o fac in spitale sau la scurt dupa o internare sau au facut citostatice sau alte tratamente inainte. Acesti bolnavi nu au primit transfuzii se sange iar acele de seringa sunt de mult timp de unica folosinta. Medicina o tot trage cu explicatia “poate ca s-a infectat de la un ac de seringa” si este incapabila sa recunoasca ce stie de fapt orice om: toxinele chimice afecteaza ficatul!  Si ca urmare nu vrea sa vada ca tratamentele date produc hepatita C ca pe banda rulanta din cauza intoxicarii cu medicamente a pacientilor.

Deci exista mecanisme de depistare a toxinelor incepand cu mirosul si vederea, urmate de gust in gura si de analiza chimica in esofag, stomac si intestine.
In plus exista mecanisme de eliminare (voma, diaree) si de anihilare a toxinelor (procese hepatice, cresterea intentionata a lobului hepatic, febra, inmultirea anumitor bacterii care ajuta la destramarea toxinelor)

Daca stim aceste lucruri reale si importante pentru supravietuire, putem analiza acum ce inseamna adiminstrarea de pastile, infuzii si injectii si ce face medicina pentru a pacali toate aceste simturi si procese de detoxifiere.

Pentru cei care nu stiu inca 99% din substantele active in medicina sunt toxine, otravuri iar restul sunt de regula substante anorganice, greu sau imposibil de asimilat in aceasta forma.
Ceee ca se stie si mai putin este ca un medicament nu contine decat rar numai substanta activa, ci o gramada de alte substante care de regula au anumite efecte dorite, insa aceste efecte sunt orice altceva, dar numai utile pentru organism nu sunt.

Caci cele mai multe sunt folosite numai pentru a impiedica depistarea la timp a toxinelor chimice de catre organism sau ajuta la asimilarea lor fortata si accelarata in intestine, ceea ce corpul nu face niciodata si asta cu atat mai putin cand este vorba de toxine.

==================
Capsulele si pastilele invaluite in filme protectoare

Prima si cea mai simpla pacaleala a organismului in a depista toxicitatea unei substante  este ambalarea  substantelor in capsule de plastic sau de gelatina sau invaluirea pastilelor cu un film protector (cu gummi arabicum, rasini, etc) . Toate aceste lucruri impiedica gura sau esofagul sau stomacul sa faca imediat contact cu substanta activa si sa dea semnal de alarma care sa duca imediat la voma sau diaree in caza ca este nevoie de ele.

==================
PEG -  Polietilen glicol, cel mai des folosit cal troian  

A doua metoda folosita la aproape orice medicament, supozitoare, produs cosmetic, creme,  samponuri, sapunuri sau geluri de dus este folosirea unei substanta care forteaza asimilarea de substante in piele si intestin. Aceasta substanta este PEG -  polietilen glicol, cel mai des folosit cal troian in medicina si cosmetica.

Orice substanta sau otrava este absorbita in mod accelerat si fortat atunci cand se afla si PEG in compozitia produsului, lucru care nu este contestat de nimeni.  

PEG-ul se foloseste in concentratii diferite. Daca o substanta este considerata de exemplu foarte toxica si duce usor la diaree, atunci in medicament se foloseste o cantitate mai mare sau o concentratie mai mare de PEG astfel ca
substanta active s afie asimilata in ciuda reactiei de aparare a corpului.

Daca stim ce face PEG, putem realiza usor ce prostie este luarea unui medicament care contine aceasta toxina, caci
PEG-ul forteaza aborbtia oricarei toxine care ajunge in doza mai mare in sange si da mult mai mult de furca trupului.
Caci organismal stie exact ce substanta ii face bine si ce sunstanta este toxica, el facand absolut totul correct, spre deosebire de insutria farmaceutica, care este interesata numai de profit.

Ca urmare industria farmaceutica este nevoita sa impiedice permanent corpul in folosirea  mecanismele de depistare, eliminare si neutralizare a substantelor toxice vandute de ea.
Caci cine ar mai lua o pastila care produce greata, voma sau diaree si ce efect ar mai avea aceasta pastila ?

Daca am inteles ce inseamna si ce face PEG-ul putem intelege, spre deosebire de gastroenterology si ce prostie
mare este administrarea de 2 litrii de PEG pentru a “curate” intestinele ca sa se faca o colonscopie a acestora.
Si asta mai ales daca imediat dupa aceasta “curatire “ se ingurgiteaza o substanta de contrast pentru o face o radiografie sau tomograf (zeci sau sute de radiografii).

PEG-ul este o substanta aprobata si ca aditiv alimentar – bineinteles, ca sa accelereze asimilarea E-urilor toxice si a aditivilor din produsele industriale.

Sub numele de Macrogol 3350 sau 400 PEG-ul mai este folosit ca medicament contra constipatiei (5-10 grame dizolvate in apa).

Ca PEG este in mod natural o substanta toxica, producand diareea ca metoda de eliminare se poate vedea deja numai din aceste doua intrebuintari in medicina.

Desi in multe articole se spune ca “ PEG nu este toxica”, sau chiar ca “protejeza intestinele” - studiile farmaceutice necontestate de nimeni arata clarca produce diaree si in plus ca “PEG-ul omoara bacterii indepand cu o concentratie de 15%, avand un efect antibiotic”. (wikipedia.de)

PEG-ul nu este folosita numai in mediccamente, cosmetic si alimente ci si in industria plastica, la vulcanizare si in lipiciuri.

Poate de aceea s-a si dovedit stiintific ca, citat Wikipedia :” proteinele lipite de PEG raman mai mult in organism, caci nu pot fi eliminate imediat de catre rinichi”.

Deci daca deja studiile industriei farmaceutice si afimatiile necontestate ale stiintei clar ca PEG-ul favorizeaza si acelereaza aborbtia de toxine in piele si corp si ingreuneaza eliminarea unor protein sau substante de care PEG-ul s-a lipit, facand din ele ceva pe care corpul nu poate elimina usor prin rinichi, sau nu recunoaste daca aceste substante sunt toxice, atunci cum se poate ca in ciuda acestor studii, sa se puna aceasta substanta nenorocita in alimente si in aproape toate medicamentele, cremele si sampoanele de pe piata ?

Stiti ce se face cand un medicament produce constipatie ? Se adauga o substanta care produca ceva diaree.
Stiti ce se face cand un medicament produce voma ? Se adauga un antivomitiv care blocheaza voma la nivel de nervi.
Stiti ce se face cand un sampon produce iritatii la ochi de pe urma chimicalelor din el? Se adauga un anestezic care sa faca ochii sa nu mai simta iritatia.

Exemplu: Tablete de Nurofen 400 mg:
Substanta activa :  Ibuprofen Natrium-Dihydrat
Tabletele sunt invaluite cu un film din gummi arabicum, zahar, praf de talc, carameloza, o combinatie  care nu se dizolva usor nici in gura nici in stomac.

Ele contin in plus 10 alte substante printre care si PEG:
Macrogol 6000 (deci PEG!!!)
Croscarmellose-Natrium Xylitol
Celuloza microcristalina, stearate de magneziu, oxid de siliciu (substanta nano )
Oxid de titan,  
vopsea, Opacode S-1-9460 HV maron, care consta din selac, oxide fier, lecitina de soja
Substanta antispuma DC1510

==================
Alginatul

O alta substanta folosita de medicina ca si cal troian este alginatul, un produs facut din alge.
Prin capsularea celulelor, bacteriilor sau a substantelor in alginat este posibil ca asestea sa fie introduse in corp fara sa fie recunoscute usor sau la timp de sistemul de aparare.

==================
Clorhidrarea.

Daca studiati cu atentie compozitia medicamentelor veti remarca ca multe au substanta activa sub forma de clorhidrat. Adica la substanta activa se adauga un acid, acidului clorhidric.

Clorhidrarea face din substantele bazice, substante acide si dupa cum se stie deja, tot ce este acid trebuie neutralizat de organism caci toate lichidele corpului sunt, cu exceptia acidului din stomac, bazice. Scuza pentru care se toxifieaza si acidizeaza medicamentele cu ajutorul acestei substante este ca asa asa ar fi mai solubile in apa sau numai asa ar putea fi dizolvate in apa. Chiar daca este adevarat acest lucru, este o metodo care forteaza corpul sa absoarba o substanta care in mod natural ar trece prin corp fara sa fie absorbita usor, caci nu este dizolvabila in apa in mod natural.

Numai catalogul german de substante (ASK) contine mai mult de 1000 de substante in forma de clorhidrat.
Insa in realitate sunt mult mai multe medicamente ce au fost supuse acestei reactii.

========================
Adausul de halogeni

Se stie ca grupa a 7a din tabelul periodic se afla substante care produc cele mai toxice combinatii : clor, fluor, brom si iod.

La mii de medicamente, pe langa la substanta activa, care este aproape mereu o toxina, se adauga atomi de clor, fluor, brom sau  iod.  Formulele acestor toxine arata asa:

Ciproflaxin (antibiotic): C17 H18 F N3 O3 (F = Fluor)
Ofloxacin   (antibiotic): C18 H20 F N3 O4•HCl (Clor sub forma de clorhidrat)

Un exemplu de antibiotic fara halogeni :
Claritromicina (antibiotic):  C38 H69 N  O13
Ampicilina (antibiotic) :       C16 H19 N3 O4 S
Penicilina (antibiotic) :         C9  H11  N2 O4 S,

Atunci cand corpul destrama in ficat aceste substante cu molecule extrem de mari si zeci sau sute de atomi, halogenii continuti se desprind de molecule si se combina cu alte elemente, producand tot felul de noi legaturi toxice, asa cum sunt majoritatea legaturilor halogenilor. Nimeni nu poate spune exact ce se intampla in corp si ce reactii apar la destramarea acestor molecule.

Ca urmare mult toxine periculoase pot lua nastere de abia in corp cand acesta este nevoie sa destrame substantele in molecule mai simple pentru a le putea elimina.

Cu cat mai multi atomi de carbon, hidrogen si azot, cu atat mai toxica este o substanta si cu atat mai greu este de destramat de catre corp.  Este nevoie de multe trepte de reducere pentru a o putea elimina.
De aceea cu trecerea timpului antibioticele au devenit din ce in ce mai toxice.

Penicilina are formula C9 H11 N2 O4 S, deci este mult mai usor de eliminate decat Claritromicina, care are in plus fata de penicilina 29 atomi de carbon, 58 de atomi de hydrogen si 9 de oxigen.

Ca sa vazi cat de toxica si de usor de eliminat este o substanta dintr-un medicament nu trebuie sa fi toxicolog analizeaza numarul de atomi de carbon, hidrogen si  azot si vezi in plus daca contine fluor, brom sau iod, caci acestea sunt si mai toxice si un singur atom pe molecula ajunge ca sa-I mareasca toxicitatea.

Un lucru pe care il stie de fapt orice toxicolog sau chemist: punand halogeni intr-o substanta, toxicitatea ei creste extreme de mult. Practic cele mai toxice substante chimice inventate de oameni contin halogeni. Formula dioxinei este C12 H4 Cl4 O2 iar a DDT-ului este C14 H9 Cl5, ambele contin 4-5 atomi de clor.
Acetatul de sodiu si fluor este una din cele mai toxice substante si are formula  C2 H2 F Na O2.
Si acesti halogeni se gasesc din ce in ce mai des in medicamentele chimice. Intamplator ?

====================
Injectiile si infuziile

Cred ca despre introducerea de substante chimice direct in vena sau in tesut nu trebuie spus prea mult caci este evident ca aceste substante ajung direct in sange si singurele organe care el mai pot reduce efectul sau le pot elimina - ficatul si rinichii sau pielea in ultimul stadiu de toxifiere  – o pot face deja cand este prea tarziu. Caci substantele inoculate in acest mod nebiologic si care in natura nu exista vor ajunge inevitabil in toate organele inlcusiv la creier unde vor avea anumite efecte. Toata apararea corpului care se face la nivelul pielii sau al tractului digestive  poate sa fie ocolita cu o simpla injectie sau infuzie.

De indata ce se introduce in corp antibiotice si orice alte medicamente, chiar si vitamina C, corpul incepe imediat sa le elimine afara, cee ace s epoate observa imediat in urina prin miros sau culoare.
Oare de ce daca sunt atat de “folositoare” ? Pentru ca organismul stie exact cat de toxice si inutile sunt si face tot ce poate sa le elimine cat mai repede. Iar medicina pe de alta parte – in numele “stiintei” face totul ca sa intoxice corpul si sa se lupte impotriva lui. Bineninteles ca niciodata in mod gratuit, ci mereu contra-cost. Si bineinteles ca tot acest actionism robotic se face doar pe baza unor scheme fixe care cine stie cine le-a facut (angajatii concernelor?).

Infuzia cu antibiotice sau alte substante este cel mai grav si masiv atac asupra corpului la care corpul are cele mai mici sanse de a se apara. Si acest atac este cu atat mai grav cu cat exista deja insuficienta renala sau hepatica.

Exista medici care administreaza prin infuzie la bolnavi pana la 10-12 antibiotice simultan sau in decurs de putine ore si asta in tari ca Germania unde sistemul cu medical este considerat de “un inalt nivel profesional”.
12 medicamente toxice diferite, in doze massive, direct  prin vena la un singur pacient, in decurs de numai 12 ore am vazut personal. Si asta numai pentru o simpla banuiala de infectie.

Una din putinele masuri medciale care poate intradevar sa salveze este viata unui om este hidratarea prin vena in cazul unei dezhidratari masive – de exemplu in urma diareei care a durat mult prea mult si de la care corpul a pierdut deja multa apa. Unii terapeuti si pacienti au remarcat insa ca la diaree, admistrarea frecvanta de apa putina (sa zicem o lingurita la 5 minute) la copiii care vomeaza cantitati mai mari de apa, atunci cand sunt baute, pot hidrata la fel de bine ca si picaturile de solutie care curg in vena prin infuzie. Deci greseala este de regula
modul cum se bea apa si faptul ca pacientul vomeaza apa bauta. Deci exista si tactici de a rehidrata pe cale naturala fara a avea nevoie de infuzii. Cel putin asta functioneaza in cazuri care nu s-a ajuns deja la limite periculoase.
In plus atat voma cat si diareea se poate opri usor cu remedii homeopate si nu s-ar ajunge decat rar la o dezhidratare daca medicina ar folosi remedii care elimina cauza si nu numai toxine care combat ceva in corp.

=================
Supozitoare, spraiuri nazale si pentru astmatici

Mucoasele si pielea sunt capabile de a absorbi substantele atunci cand intra in contact cu aceasta.
Substantele absorbite direct prin piele sau mucosae ajung direct in sange si ocolesc analiza si filtrarea care se face in mod normal prin tractul intestinal. Astfel de administrari au un efect mai rapid si de aceea exista spraiuri pentru astmatici. Eefcul mai rapid nu se datoreaza faptului ca substanta ajunge in plamani ci fiindca asa ea ajunge mai raoid in sange si are un efect mai rapid, deoarace substantele in sine nu actioneaza la plamani ci la creier sau la centrii hormonali.

Folositul de supozitoare rectale sau trasul pe nas prin contactul cu mucoasa nazala(droguri, spraiuri nazale) sunt alte doua posibilitati de a introduce in corp substante in mod rapid, dar in acelasi timp evitand analiza si filtrarea lor prin tractul digestiv.

Exista si plasturi cu hormoni sau alte substante ce se pot administra prin contactul cu pielea.

====================
Injectiile si infuziile

Cred ca despre introducerea de substante chimice direct in vena sau in tesut nu trebuie spus prea mult caci este evident ca aceste substante ajung direct in sange si singurele organe care el mai pot reduce efectul sau le pot elimina - ficatul si rinichii sau pielea in ultimul stadiu de toxifiere – o pot face deja cand este prea tarziu. Caci substantele inoculate in acest mod nebiologic si care in natura nu exista vor ajunge inevitabil in toate organele inlcusiv la creier unde vor avea anumite efecte. Toata apararea corpului care se face la nivelul pielii sau al tractului digestive poate sa fie ocolita cu o simpla injectie sau infuzie.

De indata ce se introduce in corp antibiotice si orice alte medicamente, chiar si vitamina C, corpul incepe imediat sa le elimine afara, cee ace s epoate observa imediat in urina prin miros sau culoare.
Oare de ce daca sunt atat de “folositoare” ? Pentru ca organismul stie exact cat de toxice si inutile sunt si face tot ce poate sa le elimine cat mai repede. Iar medicina pe de alta parte – in numele “stiintei” face totul ca sa intoxice corpul si sa se lupte impotriva lui. Bineninteles ca niciodata in mod gratuit, ci mereu contra-cost. Si bineinteles ca tot acest actionism robotic se face doar pe baza unor scheme fixe care cine stie cine le-a facut (angajatii concernelor?).

Infuzia cu antibiotice sau alte substante este cel mai grav si masiv atac asupra corpului la care corpul are cele mai mici sanse de a se apara. Si acest atac este cu atat mai grav cu cat exista deja insuficienta renala sau hepatica.

Exista medici care administreaza prin infuzie la bolnavi pana la 10-12 antibiotice simultan sau in decurs de putine ore si asta in tari ca Germania unde sistemul cu medical este considerat de “un inalt nivel profesional”.
12 medicamente toxice diferite, in doze massive, direct prin vena la un singur pacient, in decurs de numai 12 ore am vazut personal. Si asta numai pentru o simpla banuiala de infectie.

Una din putinele masuri medciale care poate intradevar sa salveze este viata unui om este hidratarea prin vena in cazul unei dezhidratari masive – de exemplu in urma diareei care a durat mult prea mult si de la care corpul a pierdut deja multa apa. Unii terapeuti si pacienti au remarcat insa ca la diaree, admistrarea frecvanta de apa putina (sa zicem o lingurita la 5 minute) la copiii care vomeaza cantitati mai mari de apa, atunci cand sunt baute, pot hidrata la fel de bine ca si picaturile de solutie care curg in vena prin infuzie. Deci greseala este de regula
modul cum se bea apa si faptul ca pacientul vomeaza apa bauta. Deci exista si tactici de a rehidrata pe cale naturala fara a avea nevoie de infuzii. Cel putin asta functioneaza in cazuri care nu s-a ajuns deja la limite periculoase.
In plus atat voma cat si diareea se poate opri usor cu remedii homeopate si nu s-ar ajunge decat rar la o dezhidratare daca medicina ar folosi remedii care elimina cauza si nu numai toxine care combat ceva in corp.

=================
Supozitoare, spraiuri nazale si pentru astmatici

Mucoasele si pielea sunt capabile de a absorbi substantele atunci cand intra in contact cu aceasta.
Substantele absorbite direct prin piele sau mucosae ajung direct in sange si ocolesc analiza si filtrarea care se face in mod normal prin tractul intestinal. Astfel de administrari au un efect mai rapid si de aceea exista spraiuri pentru astmatici. Eefcul mai rapid nu se datoreaza faptului ca substanta ajunge in plamani ci fiindca asa ea ajunge mai raoid in sange si are un efect mai rapid, deoarace substantele in sine nu actioneaza la plamani ci la creier sau la centrii hormonali.

Folositul de supozitoare rectale sau trasul pe nas prin contactul cu mucoasa nazala(droguri, spraiuri nazale) sunt alte doua posibilitati de a introduce in corp substante in mod rapid, dar in acelasi timp evitand analiza si filtrarea lor prin tractul digestiv.

Exista si plasturi cu hormoni sau alte substante ce se pot administra prin contactul cu pielea.