HPV - Scrisoare deschisa impotriva fraudei HPV si a vaccinari fortate

Artciol preluat de la : http://www.quibono.net

Scrisoare deschisa

Stimate Domnule Streinu-Cercel, stimate Doamne şi Domni din Ministerul Sănătăţii,

Iată ceea ce se ştie despre vaccinul contra HPV şi din păcate nu rezultă din intervenţia Dumneavoastră la Realitatea TV.

Aproximativ 70% dintre femei se infectează cu virusul papilloma uman-HPV, şi nu peste 80% cum aţi spus Dumneavoastră. Dar asta n-ar fi decât un fleac. Virusul este transmisibil prin contact sexual, şi de aceea fetele între 12-17 ar trebui să se vaccineze. În marea majoritate a cazurilor infecţia se “stinge” fără probleme. Dacă însă sistemul imunitar este deficitar, astfel încât nu poate elimina virusul (ca urmare a dezechilibrului dintre celulele ajutătoare Th1-Th2, în favoarea liniei Th2), pot apare modificări în ţesuturi, ceea ce în timp poate duce la un cancer al colului uterin.

În studiile asupra vaccinului a fost cercetat în ce măsură acesta poate duce la o scădere a apariţiei cancerului ca urmare a unei infecţii de durată cu HPV. Există mai mult de 100 de tipuri de HPV, dintre care cel puţin 13 pot declanşa o formă de cancer. Vaccinul protejează doar contra tipurilor cu numerele 16 şi 18. În Austria au murit două femei tinere la scurt timp după ce au fost vaccinate. Cauza deceselor este încă controversată, dar există o puternică bănuială că decesele ar fi survenit ca urmare a vaccinării.

Concernele farmaceutice nu vor să prezinte datele rezultate în urma studiilor.

Cea mai mare problemă cu acest vaccin este faptul că nu există date suficiente şi nici studii serioase prin care să fi fost verificată eficacitatea vaccinului. Producătorii acestor vaccine au astfel de studii, dar nu vor să le facă publice. De ce oare? La rugămintea de a prezenta datele şi cifrele studiilor, firma Sanofi-Pasteur MSD, filiala din Germania, a dat următorul răspuns:“Cifre şi tabele care nu se află în publicaţiile deja apărute, stau doar la dispoziţia celor care lucrează nemijlocit cu acestea, respectiv centralei din USA. Aceste cifre nu sunt în posesia noastră şi nici nu vor fi în viitor.“

Cel de-al doilea vaccin apărut pe piaţă, Cevarix, nu a fost până acuma omologat pe piaţa americană. Probabil că se aşteaptă vaccinare forţată din Romania, pentru a se putea constata pe cobaii români efectele secundare.

Este foarte probabil ca în cazul în care vaccinul este întradevăr eficace, alte tipuri de HPV să ia locul celor neutralizate de vaccin.

Îndoieli asupra vaccinului există şi datorită unui alt motiv important: cum am mai spus, există circa 100 de tipuri de HPV, dintre care cel puţin 13 sunt cancerigene (conform teoriei medicinei şcolastice). Vaccinul conferă protecţie doar contra a două tipuri, 16 şi 18, precum şi contra unor altor câteva variante care provoacă negi genitali, afecţiune neplăcută, dar nu periculoasă pentru viaţa pacientei.

Conform datelor furnizate de Institutul Robert Koch din Germania, HPV-16 este implicat în circa 50-60% dintre cancere, în timp de HPV-18 în doar 10-20 %. Rezultă că împreună aceste două tipuri sunt răspunzătoare pentru doar 70% dintre tumorile la colul uterin. De unde s-a tras şi concluzia că vaccinul are o eficacitate (dacă o are, ceea ce prin studii nu a fost încă certificat) de cel mult 70%. Este totuşi neclar dacă nu cumva alte tipuri de HPV dintre cele peste 100 nu vor ocupa locurile lăsate libere de HPV16 şi 18. În acest caz eficacitatea vaccinului ar fi cu mult mai mică. Desigur că atât campaniile publicitare cât şi informaţiile care le parvin medicilor de la producătorii acestor două vaccinuri nu pomenesc nici un cuvânt despre aceste aspecte. «Oamenii de ştiinţă precum şi medicii sunt lăsaţi în întuneric, fiind confruntaţi cu întrebări la care nici ei înşişi nu cunosc răspunsurile » spune Dr. Ansgar Gerhardus. «Această nesiguranţă este provocată de către producători, care nu pun la dispoziţie datele necesare.»

Eficacitatea vaccinului HPV

Cele patru studii care au dus la aprobarea pe piaţă a vaccinului Gardasil, nu au fost încă încheiate (definitivate) şi publicate (anul 2008). Participante la aceste studii au fost 21.000 de femei (deci care deja duceau o viaţă sexuală activă) cu vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani, dintre care jumătate au fost vaccinate cu Gardasil, iar cealaltă jumătate cu Placebo (grupă de control). Conform datelor furnizate de însăşi producătorul acestui vaccin, firma americană MSD Merck (a cărei subfilială este Sanusi Pasteur), femeile care până la data vaccinării nu au fost infectate cu HPV tipurile 6, 11, 16 şi 18, au fost protejate 100% de către vaccin. Dacă se iau insă în considerare infecţiile şi displaziile cauzate de celelalte tipuri de HPV, vaccinul lasă mult de dorit. În cadrul primelor date publicate se susţinea că displaziile CIN II-III au fost cu 38% mai rare la femeile vaccinate decît la cele nevaccinate. Actualele rezultate ale studiilor (care nu au fost încă finalizate) relevă însă rezultate dezamăgitoare şi indică o scădere la doar 17% a dispalziilor CIN II-III în primii trei ani de după vaccinare (studiul FUTURE II 2007). iar pentru CIN III, deci o fază premergătoare cancerului care este întradevăr relevantă, eficacitatea nici nu se mai poate consemna statistic (Arzneitelegramm 2007,38(5)).

Alte critici îndreptăţite se ridică la adresa modului în care firma producătoare şi-a realizat singură studiile, «printr-o multidutdine de subgrupe şi analize, care au fost ulterior modificate sau nou definite, ceea ce face ca raportarea rezultatelor la practică să fie discutabilă». (Arzneitelegramm, 2008,39).

Într-un articol de fond din „New Engkland Journal of Medicine” eficacitatea vaccinului HPV este catalogată ca fiind “modestă”; un profit pentru sănătate fiind obţinut doar în cele mai favorabile condiţii ("most optimistic scenario")(SAWAYA 2007).

Dacă în momentul vaccinării femeile respective sunt deja infectate, vaccinul nu mai are eficacitate. Ceea ce practic înseamnă că eficacitatea scontată pentru Gardasil se poate obţine doar înainte de primul contact sexual. Totuşi până în prezent nu există studii de încredere asupra eficacităţii vaccinului pentru fete, înainte şi în timpul pubertăţii, iar producătorul se rezumă la a prezenta dovezi puţin concludente asupra anticorpilor în sângele tinerelor în perioada de după vaccinare. Ceea ce oricum nu foloseşte la nimic, căci anticorpii sunt eficace numai extracelular, în timp ce intracelular are eficacitate monoxidul de azot produs cu ajutorul mecanismelor declanşate de celulele Th1. Astfel că recomandarea de a se vaccina înainte de primul contact sexual stă oricum pe picioare de lut. Comisia STIKO care aprobă în Germania vaccinurile spunea în hotărârea de aprobare a vaccinului: “Deoarece este vorba de un vaccin nou, sunt de aşteptat în viitor alte date asupra imunizării, eficacităţii la tinerele femei, la cele care sunt deja infectate cu HPV, la eficacitatea vaccinului asupra tinerilor şi bărbaţilor (Nota personală: este de aşteptat să ne crească utere şi nouă, bărbaţilor, sau este vorba despre canpania împotriva cancerului de penis?), asupra posibilelor definiţii ale unor grupuri de risc, etc. Comisia STIKo va urmări aceste noi evaluări şi date ce vor apare în timp, şi va adapta recomandarea pentru vaccinare ăn mod corespunzător.” (EB 2007). Această comisie STIKO a fost însă în ultimii 2 ani masiv criticată în presa de specialitate germană pentru legăturile (conflictele) de interese dubioase pe care le are cu marile concerne farmaceutice.

Astfel de date trebuiesc în mod normal să fie cunoscute ÎNAINTE de aprobarea vaccinului, şi nu după ce fetele din România, de exemplu, vor servi ca şi cobai.

Şi rezultatele studiilor pentru Cervarix sunt mai mult decât “subţiri”. S-au făcut evaluări doar pe o perioadă de 15 luni de la data vaccinării, iar producătorul nu a prezentat datele acestor evaluări, respectiv câte femei erau deja la momentul vaccinării infectate cu HPV. De asemenea nu a fost până în prezent evaluat sau publicat care sunt rezultatele pe grupul total de femei vaccinate, independent de faptul dacă ele au fost infectate înainte de vaccinare sau nu, ceea ce ar fi relevant pentru eficacitatea vaccinului.

În Arzneitelegramm se menţionează: “Datele prezentate de Cervarix şi în baza cărora acesta a fost aprobat sunt şi mai puţine şi neconvingătoare decât cele pentru Gardasil.” (AT 2007, 38(11) şi AT 2008,39).

Nelămuriri în privinţa eficacităţii şi perioadei de acţiune a vaccinului

O dovadă ştiinţifică precum că vaccinul HPV protejează contra cancerului nu există. “Dacă, şi în ce măsură, vaccinul protejează contra diplaziilor cervix, carcinoamelor şi deceselor, se va putea cunoaşte abea după decenii” (AT 2008,39). De altminteri acesta este tredul general în ultimele decenii, să se inventeze boli şi/sau vaccinuri a căror eficacitate sau sfârşit (deci decese) să aibe loc cât mai în viitor. Facem bani acuma, iar ce va fi peste 30 de ani... cui îi mai pasă?

De curând au fost relatate două cazuri de carcinom cervix în Israel la două femei vaccinate contra HPV (BELLER 2009). Rămâne de asemenea de aşteptat a se vedea dacă nu cumva celelalte tipuri de HPV nu vor lua locul celor anihilate prin vaccin („Serotype-Replacement“), şi eventual, în anumite condiţii, aceste virusuri să aibe proprietăţi şi mai neplăcute. În studiile efectuate s-a putut constata la cei vaccinaţi, deja după 2 ani fenomene de «repacement» relevante (AT 2006, SAWAYA 2007). Astfel de suspiciuni au determinat probabil pe producători, în cadrul propriilor studii, să vaccineze (începând din februarie 2007) şi femeile care făceau parte din grupul Placebo din cadrul studiului FUTURE (deci grupul de control, care mă întreb ce fel de grup de control o mai fi fost în acest caz?) (AT 2007,38(5)).

Studii mai mai recente din USA constată însă că tipurile de risc 16 şi 18, asupra cărora sunt eficace vaccinurile, pot fi întâlnite în realitate doar într-un procent mult mai mic la femei, faţă de cel considerat iniţial (70%), astfel că pentru HPV16 procentul ar fi de 1,5%, iar pentri HPV18 doar de 0,8% (DUNNE 2007). Într-un alt studiu procentul de 70% s-a micşorat la 44% (FUTURE II). Ori în aceste condiţii o introducere generalizată a unui vaccin foarte scump (circa 450 Euro în Germania) nu se justifică din punctul de vedere al eficacităţii (TTN 2006). De asemenea în Germania se recunoaşte că “date asupra seroprevalenţei infecţiilor HPV sau asupra prevalenţei certificării HPV-ADN nu există pentru nici o categorie de vârstă” (STIKO-EB 2007). Şi mă îndoiesc sincer că lucrurile ar sta altfel în Romania.
Asupra eficacităţii protecţiei oferite de vaccin în timp, datorită scurtei perioade de când acesta este folosit, nu se cunoaşte practic nimic. Şi nici pe viitor nu se va putea şti prea mult, din moment ce grupul de control Placebo a fost şi el vaccinat. (Sincer vorbind, foarte dubioasă acţiune a celor care conduc aceste studii). Ori tocmai această eficacitate pe termen lung este foarte importantă în cazul în care vaccinul se administrează unor copile de 13-14 ani, nu? Dacă infecţia se “amână” printr-un vaccine a cărui eficacitate se diluează în timp, fiind astfel “împinsă” într-o categorie de vârstă mai înaintată, probabilitatea unei cronicizări şi/sau “camuflări” a infecţiei va creşte simţitor.

Calculele “matematice” ale producătorului Sanofi ajung la un rezultat de circa 12 ani pentru 50% dintre persoanele vaccinate (FRASER 2007). Dar conform unei relatări apărute în « New York Times » protecţia oferită de vaccin ar dispare deja după 3 ani! (ROSENTHAL 2008).

Unele indicii din anumite studii sugerează că vaccinul Gardasil poate pe de o parte proteja contra cancerului, dar pe de altă parte îl şi poate favoriza (AT 2006).

Într-un alt studiu s-a relevat bănuiala că vaccinul, în cazul unei infecţii deja prezenta, cu HPV16 sau 18, poate chiar conduce la o displazie celulară (FDA 2006). Teste asupra acestei categorii de risc (infectate deja şi vaccinate) nu au fost făcute. Pe de altă parte, la fel ca şi în cazul vaccinului contra hepatitei B, acest nou vaccin poate induce fals ideea că persoana este protejată, şi astfel nu mai are nevoie de a practica “Safer-Sex”, favorizând astfel comportamente sexuale riscante. Iar în legătură cu aceasta, poate de asemenea scădea şi motivaţia ca pe viitor femeile să efectueze controale preventive regulate. “Prin vaccinare, ca suplinitor al programului de prevenţie, se vor salva şi mai puţine vieţi ca până acum” (RAFFLE 2007).

Într-un interviu acordat programului 1, ARD, al televiziunii germane, Profesorul Rolf Rosenbock spune: „Acest vaccin nu înlocuieşte depistarea timpurie a cancerului, şi deci, invers, cine se controlează regulat şi descoperă la timp un cancer, nu are nevoie de vaccin“ emisiunea PLUSMINUS 2007 .

Arzneitelegramm concluzionează: „Tinerele fete care doresc să se vaccineze trebuiesc mai intâi să se informeze exact asupra realelor avantaje, asupra duratei unei astfel de protecţii şi asupra posibilelor interacţiuni ale vaccinului cu alte tipuri oncogene (carem declanşează cancer) de HPV. Strduinţele unora de a vaccina cât mai multe fete cât mai repede, nu pot fi în nici un fel justificate în acest moment.“ (AT 2008,39). Ori a nu cere acordul părinţilor, care, presupun eu, se pot informa mai bine decât nişte copile de 13-14 ani, mi se pare un lucru complect inaceptabil !

Iar ceea ce propuneţi Dumneavoastră, stimate Domnule Streinu-Cercel, este exact ceea ce în Germania nu se recomandă!!! Dar deh, ca noi, românii, nu-i nimeni!

Cancerul de col uterin şi alte cauze posibile în afara HPV

Încă din 1992 s-a ridicat întrebarea dacă întradevăr, conform teoriei înrădăcinate, HPV cauzează cancerul de col uterin. Doi cercetători în biologie moleculară, Peter Duesberg şi Jody Schwartz, de la Universitatea California din Berkeley şi-au exprimat îndoiala asupra cauzalităţii dintre HPV (foarte slab reprezentat în tumori) şi testul HPV-pozitiv. În locul ipotezei şcolastice se sugerează o inducere spontană sau chimică a anormalităţilor cromozomiale care duc la apariţia cancerului, fenomen observat în permanenţă atât la pacientele HPV-pozitiv cât şi negativ.

Între timp, aşa cum deja se ştie de circa 10 ani (dar din motive ce nu au nici pe departe de a face cu o medicină bazată pe evidenţe, ci mai degrabă cu o industrie bazată pe profit), cancerul nu are (practic în niciuna din formele sale) o cauzalitate virală, ci este provocat de stressul nitrosativ şi/sau oxidativ care duce la o puternică afectare a mitochondriilor şi astfel la re-fetalizarea caracterului celulelor, care, nemaiputând fi aprovizionate energetic prin mitocondrii, se „recuplează” la forma veche celulară, cea a celulelor din clasa (tipul) Archaea.

Dar nu cred că este aici cazul de a intra într-o astfel de discuţie, căci scopul urmărit de Ministerul sănătăţii nu este acela de a înlătura cauza cancerului, ci cel de a rezolva anumite probleme financiare curente (şi de mult timp grave) pe care le are medicina românească. Dacă însă aceasta este calea corectă, personal mă îndoiesc şi tocmai de aceea am pornit la redactarea acestei scrisori deschise către Dumneavoastră, Domnule Streinu-Cercel, respectiv către Ministerul sănătăţii.

Nu pot să înţeleg altfel cum, în doar o lună de zile, Ministerul sănătăţii din România declanşează două campanii de vaccinare forţată (obligatorie este cuvântul echivalent) a copiilor din România! Vaccinări care sunt puternic contestate în toate ţările lumii civilizate (contra gripei porcine şi HPV). Fapt ce duce desigur la o diminuare a încasărilor scontate de către producătorii din industria farmaceutică.

Iată că România salvează farmacia!

Dar înapoi la subiect. Nici „National Cancer Institute din USA nu a putut până acum stabili o legătură directă între cancerul de col uterin şi HPV.

Vaccinul HPV şi pancreatita

Una dintre femeile din Australia care a dezvoltat o pancreatită, femeie în vârstă de 26 de ani, a fost internată în spital la 4 zile după ce primise prima doză de Gardasil. În total au existat trei astfel de cazuri, dintre care unul mai este încă în atenţia medicilor, în spital. Cazuri similare au fost semnalate din USA. Între timp există şi o acţiune juridică în desfăşurare (cazul Jesalee Pasons) ca urmare a faptului că tânăra Jesalee a trebuit să fie operată datorită unei pancreatite acute declanşată la câteva ore de la administrarea unui vaccin Gardasil, operaţie în cursul căreia i-a fost eliminat pancreasul! Nici până în ziua de astăzi tînăra nu este într-o stare normală de sănătate.

Vaccin cu efecte negative pe termen îndelungat

În cazul Gardasil este vorba despre un vaccin ale cărui efecte negative pe timp îndelungat nu sunt deloc cunoscute. Până în prezent nu a putu fi certificat nici măcar faptul că acest vaccin conferă o protecţie contra cancerului de col uterin. Situaţia în cazul Cervarix este şi mai neclară.

În cadrul unui document publicat de „Judicial Watch”, până la data de 11 Mai 2007 au fost semnalate 1.637 de sesizări asupra unor efecte negative provocate de vaccinul HPV, unele dintre ele (371) grave, care au necesitat spitalizarea pacientelor. Printre aceste efecte grave se numără paralizia facială, sindromul Guillain-Barre, crampe acute precum şi cazuri de deces.

O serie îngrijorător de mare de organe de presă au pus în repetate rânduri recomandările de vaccinare sub semnul întrebării: (DLF 2007, SZ 2007, TAZ 2007, Frontal 21 2008, Monitor 2008, FR 2009, SZ 2009 ). (PLUSMINUS 2007).

Într-o scrisoare deschis (un fel de manifest chiar) publicată în Noiembrie 2008, 13 oameni de ştiinţă, medici germani cunoscuţi şi pe plan internaţional din Hamburg, Berlin, Bremen, Göttingen, Bielefeld şi Essen au cerut o reevaluare a vaccinului contra HPV şi eliminarea informaţiilor contradictorii care planează asupra acestuia:

„Rezultatele consemnate în studiile publicate stau în evidentă contradicţie cu reclama pozitivă care circulă în unele medii ale presei. Nu dorim ca prin vaccinarea contra HPV să aduce prejudicii sănătăţii pacientelor şi nici, datorită informaţiilor insuficiente sau false, să ne practicăm meseria cu un permanent sentiment de vină şi frică. Cerem ca incertitudinile din documentaţia asupra vaccinului să fie clarificate ştiinţific. Sugerearea unui procent de 70% sau chiar 98% (acesta este şi procentul pe care Ministerul român al sănătăţii îl vântură pe sub nasul neinformaţilor) trebuie confirmat prin studii, fapt care încă nu s-a petrecut. Ba bai mult, studii mai recente sugerează un procent de doar circa 40%.” (Dören 2008).

Pentru ca un vaccin atât de scump să fie introdus în practică sub forma unei vaccinări obligatorii, ar trebui mai întâi ca Ministerul sănătăţii să instituie o comisie „Health Technology Assessment (HTA)” care să evalueze costurile vaccinării în comparaţie cu alte măsuri de prevenţie a cancerului prin diferite forma şi campanii. De asmenea aceste costuri ar trebui comparate cu eficacitatea care este departe de a fi cât de cât mulţumitoare a vaccinurilor HPV. (ZECHMEISTER 2007).

Chiar şi Centrul European de prevenire şi control al bolilor (ECDC 2008), a cerut realizarea unor studii cu grupuri mari de femei vaccinate puse în comparaţie cu un grup de control nevaccinat. Ori astfel de studii nu

s-au efectuat până acum. Ceea ce s-a facut, şi mai ales ceea ce se intenţionează a se face în România, nu este altceva decât un „experiment necontrolat efectuat asupra părţii feminie a populaţiei” aşa cum se exprimă (fără a se referi direct la România) Artzneitelegramm (AT 2008,3).

Iar un editorial al renumitului „New England Journal of Medicine” constată: „Deoarece în această privinţă există foarte multe întrebări la care nu s-a primit încă un răspuns, există foarte bune motive pentru a privi critic o iniţiere de programe şi campanii de vaccinare contra HPV. Ar trebui să ne concentrăm asupra unor noi studii care să conţină argumente pertinente, şi nu să luăm decizii globale costisitoare şi riscante, care se bazează pe presupuneri, în loc să aibe la bază argumente solid certificate.” (HAUG 2008 ).

Efectele secundare ale vaccinurilor contra HPV

Din momentul aprobării folosirii vacinului HPV au apărut o serie de efecte secundare nedorite îngrijorător de mare. „Efectele semnalate sunt reale şi nu pot fi pur şi simplu date la o parte” spune Diane Harpe, unul dintre medicii care au verificat studiile HPV al Merck şi GlaxoSmithKline (GANDEY 2008).

Deseori Gardasil a dus la efecte secundare locale: dureri (84%), inflamaţii şi iritaţii (25%) şi mâncărimi (3%). La 8% dintre cazuri aceste efecte au fost catalogate ca fiind grave. 10% dintre vaccinaţi dezvoltă febră. În afară de aceasta, în legătură cu vaccinul sunt puse o serie de evenimente alergice (urticarie, astma) precum şi efecte autoimunitare. Deseori au apărut dureri în articulaţii şi îmbolnăviri ale glandei tiroide, în copmparaţie cu grupul Placebo (MILLER 2008).

Atât în grupul vaccinat cât şi în cel Placebo au apărut o serie de afecţiuni autoimunitare (foarte probabil ca urmare a adjuvantului pe bază de aluminiu, care a fost de asemenea injectat şi femeilor din grupul Placebo (lor nu le-a fost injectat antigenul, dar restul reţetei le-a fost vaccinat). Una dintre cele 43 de persoane care făcea parte dintr-un studiu american asupra Gardasli a trebuit să fie scoasă din studiu ca urmare a gravelor efecte secundare autoimunitare (Ehgartner 2009).

Cinci dintre femeile care, fără să ştie, au fost vaccinate în timpul primei săptămîni de sarcină, au adus pe lume copii cu anomalii (CBER 2006). Despre acest lucru se preferă a nu se spune nimic, deşi a te face că nu vezi (sau ştii) este una dintre cele mai păguboase metode!

În studiile efectuate asupra Cervarix s-au putut observa următoarele: în 50% dintre cazuri au fost constatate dureri la locul injecţiei, oboseală, dureri musculare şi de cap, dureri în articulaţii (10-30% dintre cazuri), tulburări ale funcţionării stomacului şi intestinelor, febră şi erupţii pe piele. În 3,5% dintre cazuri au apărut efecte secundare grave, iar în 1,5% dintre cazuri au apărut noi afecţiuni cronice, dintre care 0,5% afecţiuni autoimunitare (PAAVONEN 2007).

Sistemul american VAERS de colectare a sesizărilor legate de cazurile suspecte în privinţa persoanelor vaccinate a înregistrat între Iulie 2006 şi Decembrie 2008 nu mai puţin de 12.424 de cazuri, dintre care 772 catalogate ca fiind grave (SLADE 2009). Ceea ce a însemnat un procent de 20% de complicaţii ca urmare a vaccinării. Printre alte efecte înregistrate sunt reacţii alergice de diferite grade, dureri de cap, dureri articulare, tromboze, ameţeli, pierederea temporară a vederii, dereglări în vorbire, colaps, paralizii şi crize de crampe.

(JW 2007, GANDEY 2008, NVIC 2009).
Un număr de 15 femei s-au îmbolnăvit până în Iulie 2007, alte şase în 2008 de sindromul Guillain-Barre, o afecţiune foarte gravă care produce o paralizie treptată (AAPS 2007, JW 2008 ). La 18 din 42 de femei care din neatenţie au fost vaccinate în timpul sarcinii, s-a ajuns la complicaţii (avort, copii cu anomalii).

În Ianuarie 2009 autorii australieni au relatat despre 5 tinere femei, care la scut timp după efectuarea vaccinului Gardasil s-au îmbolnăvit de scleroză multiplă, care a condus înapoi spre efectul puternic imunostimulant al particulelor din vaccin (SUTTON 2009).

În cadrul unui congres asupra sclerozei multiple desfăşurat la mijlocul lui Septembrie 2009 în Duesseldorf, Germania, a fost prezentat un alt caz de scleroză multiplă cauzat de Gardasil (MEDSCAPE 2009). În banca de date care cuprinde cazurile suspecte de efecte secundare, bancă de date ce se află la Institutul Paul Ehrlich din Germania, sunt cuprinse, până în Mai 2009 zece relatări despre cazuri de scleroză multiplă care sunt puse în legătură cu vaccinurile HPV, nouă cazuri după o vaccinare cu Gardasil şi unul după o vaccinare cu Cervarix (AKDÄ 2009). Cercetătorii americani presupun o legătură între vaccinul HPV şi grava afecţiune, scleroza amiotopică laterală ALS (WEBMD 2009).

Pur statistic, se consideră că la fiecare 38.000 de femei vaccinate se ajunge la un caz cu complicaţii extrem de grave (şoc alergic) (Brotherton 2008). Posibilii declanşatori ai unor astfel de şocuri alergice sunt proteniele din drojdie pe care le conţine stabilizatorul Polysorbat 80 sau chiar inactivatul virus HP insuşi. Spre deosebire de o infecţie naturală cu HPV, în care particule virale nu ajung direct în sistemul circulator!

Cel puţin 29 de fete şi femei au decedat în USA la foarte scurt timp după administrarea vaccinului HPV (NVIC 2009).

La Institutul Paul Ehrlich din Germania au fost înregistrate până în Ianuarie 2008, 198 de efecte secundare grave, printre care tulburări ale vitezei de sedimentare a sângelui, ameţeli, paralizii şi alte afecţiuni neurologice. În Septembrie 2007 a fost internată în clinica Bremen-Ost o tânără de 18 ani, care la 3 zile după un vaccin HPV a suferit o gravă paralizie a nervilor faciali (sindromul Miller-Fischer). În clinica din Heidelberg a fost internată o tânără de 20 de ani care la 28 de zile de la data vaccinării s-a îmbolnăvit de o encefalită gravă, după cea de a doua doză de Gardasil (WILDEMANN 2009). În Austria o fată de 16 ani a supravieţuit unei acute encefalomielite, doar datorită terapiei cu doze şoc de cortison.

La începutul anului 2008 s-a semnalat câte un caz de deces ca urmate a vaccinului HPV atât în Germania cât şi în Austria. Cauza decesului celor două tinere, în vârstă de 18, respectiv 19 ani, nu a putut fi stabilită cu certitudine, dar într-un caz a fost constatată ca şi cauză a dcesului o ecnefalită disiminată, o cunoscută complicaţie ca urmare a unui vaccin (DER STANDARD 1.2.2008).

În Germania se aud din ce în ce mai des voci critice la adresa vaccinului HPV, şi asta în organele de presă cele mai cunoscute şi citite (SZ 2007, SZ 2008, Frontal 21 2008, Monitor 2008, FR 2009 ). Chiar şi Societatea germană pentru medicină generală şi medicina familiei DEGAM s-a distanţat de recomandarea vaccinului HPV : «Ceea ce ne nelinişteşte sunt relatările din ultimele săptămâni asupra cazurilor de decese ale unor femei tinere, în relaţie temporală cu vaccinul HPV, femei care până în acel moment erau într-o deplină stare de sănătate... În baza situaţiilor relatate, nu mai recomandăm vaccinul pentru perioada următoare. Atunci când vor exista date clare asupra acestui vaccin, vă vom informa.” (DEGAM 2008 ).

Deşi în 2006 au existat în Germania 22 de cazuri de decese cu cauze neclare, dar corelate temporal cu vaccinarea HPV, autorităţile au considerat că „astfel de cazuri de decese pot apare şi fără a se fi efectuat un vaccin.” Corect. Doar că în cazurile respective S-A EFECTUAT!

Scandalos este faptul că vaccinul HPV pentru fetiţe între 9-16 ani nu a fost până în prezent suficient studiat din punct de vedere al siguranţei şi absolut deloc studiat din punctul de vedere al eficacităţii (JW Report 2008). Tocmai de aceea Diane Harper, una dintre cele mai cunoscute cercetătoare din domeniul vaccinurilor HPV nu recomandă vaccinarea persoanelor sub 18 ani (WND 2007).

Concluzii:

- vaccinul HPV este inutil. Cancerul de col uterin poate fi prevenit prin metodele de „sex sigur” şi prin programele preventive deja existente, iar incidenţa sa este în descreştere de ani de zile. Prezervativele conferă o bună protecţie contre infectării cu HPV, par femeile trecute de 30 de ani care o dată la 3 ani efectuează un test de depistare zervix, reduc riscul cancerului cu 90%; (Faptul că în România există atât de multe cazuri, aşa cum afirmă Domnul Streinu-Cercel, rezultă probabil din cu totul alte cauze: stress, alimentaţie deficientă, condiţii sanitare neadecvate, asistenţă medicală insuficiente, neefectuarea testelor periodice contra cancerului. Şi astea toate porbabil datorită lipsei de fonduri -care au dispărut unde?- precum şi lipsei de personal medical specializat care, aşa cum ne spune Domnul Streinu-Cercel, a dispărut în Anglia. A se încerca economisirea de fonduri pentru prevenţie şi informare prin vaccinarea HPV mi se pare un mod de a gândi incorect).

- eficacitatea vaccinului HPV asupra stadiilor preliminare cancerului este deosebit de slabă. Vaccinul Gardasil (care, apropos, trebuieşte administrat de 3 ori), micşorează riscul modificărilor celulare în colul uterin cu 17%, dar o protecţie contra modificărilor celulare razante, care conduc de fapt la cancer, nu a putut fi nici constatată şi nici certificată.

- vaccinul este ineficace după primul contact sexual sau după ce a avut deja loc o infecţie du HPV16 sau 18.

- studii clinice cu adolescenţi sub 16 ani NU EXISTĂ, astfel că foloasele şi eficacitatea vaccinului pentru această categorie de vârstă este complect neclară. Recomandarea vaccinului pentru tinerele fete nu este în concordanţă cu medicina bazată pe evidenţe.

- vaccinurile HPV sunt extrem de scumpe, ceea ce poate duce la o epuizare a fondurilor din resortul „Sănătate” fără a se obţine o eficacitate corespunzătoare, dar cu certe efecte negative (lipsă de fonduri) pentru alte sectoare ale sănătăţii publice. (Şi aici vă rog să mă iertaţi, Domnule Streinu-Cercel, dar am urmărit interviul acordat de Dvs. postului Realitate, in care spuneţi că România cheltuieşte anual 60 de milioane Euro pentru femeile bolnave de cancer al colului uterin, iar că cheltuielile pentru vaccin se ridică undeva pe la 6 Euro pe cap de locuitor? Adică aţi numărat şi pensionalii, bărbaţii, bebeluşii, căpşunaii din Spania, şi mai ce încă? Campania de vaccinare se adresează tinerelor de, hai să zicem 14-16 ani. Cîte sunt în România la ora actuală? Nu cunosc cifra actuală, dar să zicem că sunt 400.000. Vaccinul Gardasil, care trebuieşte administrat de 3 ori costă 450 de Euro, înmulţit cu 400.000, ar însemna 180 de milioane de Euro! Cine cunoaşte cifra reală a fetelor între 14-16 ani poate calcula exact, ca sa nu greşesc eu. În orice caz veţi obţine cu mult peste 60 de milioane de Euro pentru terapii. Şi presupun că o dată la doi ani veţi face o nouă campanie de vaccinare şcolară, pentru fetele care între timp au intrat în respectiva categorie de vârstă, nu? Sau „bomoboana” asta o primesc doar cele care acum au 14-16 ani? Cu tot respectul, matematica Dumneavoastră lasă de dorit.)

- durata (în timp a) eficacităţii vaccinului nu este încă lămurită. Întrebări deschise rămân şi în privinţa a ceea ce este denumit „serotyp-replecement”. Adică ocuparea nişei lăsate libere de HPV16 şi 18 de către alte tipuri de HPV din cele 100 , sau cel puţin din cele 13 care sunt considerate ca fiind declanşatoare ale unui cancer.

- vaccinul produce deseori la efecte secundare, în unele cazuri chiar grave. În studiile efectuate au fost semnalate afecţiuni alergice şi autoimunitare. Tromboze, colapsuri, şi deranjamente neurologice. O sarcină trebuieşte complect exclusă înainte de efectuarea unui vaccin. Efecte secundare pe termen lung nu sunt sistematic studiate.

- în baza datelor insuficiente sau neverificabile, în mod normal vaccinul ar trebui eliminat din lista vaccinurilor recomandabile.

- cum sunt reglate cazurile în care efectele secundare produc daune majore sănătăţii unor tinere fete, în România. Cine plăteşte despăgubirile? Mă îndoiesc că producătorii. Deci, Guvernul? Ministerul sănătăţii? Păi parcă nu existau destule fonduri ca să tratăm măcar persoanele care au deja cancer de col uterin, nu?

Stimate Domnule Streinu-Cercel, Stimate Doamne şi Domni de la Ministerul Sănătăţii,

cu doar o zi înainte de a face Dumneavoastră cunoscută intenţia de a vaccina „fără acordul părinţilor” fetele din România (campanie şcolară) am auzit în jurnalele de ştiri din Germania o ştire interesantă: firma Merck relatează pentru anul în curs însemnate pierderi în încasările preconizate iniţial. De asemenea Merck a pierdut la bursa americană acum câteva zile 4% la valoarea acţiunilor. Ceea ce este mult! Deci evident Merck se află în dificultate.

Să nu vă supăraţi că vă întreb (desigur că nu am dovezi, căci altfel nu v-aş ruga să nu vă supăraţi), dar cui foloseşte acestă campanie naţională de vaccinare? României sau firmei Merck? Şi asta la doar o lună după ce s-a decis campania de vaccinare forţată contra gripei porcine (ajutor pentru Glaxo SmithKline? Despre ei nu am auzit cum că ar avea dificultăţi financiare).


Sursele documentelor si studiilor care stau la baza scrisorii deschise

Scrisoarea descisa sub forma de PDF