DESPRE HOMEOPATIE - De vorbă cu D-l Dr. IOAN TELEIANU

UN INTERVIU CARE A APARUT IN REVISTA "SĂNĂTATEA NOASTRĂ"
Sursa: http://www.homeopatia.ro/interviu.htm

DESPRE HOMEOPATIE
De vorbă cu D-l Dr. IOAN TELEIANU

Stimate Domnule Dr. Ioan Teleianu, sunteţi preşedintele Societăţii Române de Homeopatie şi un fervent apărător al doctrinei homeopatice, aşa cum a fost ea statuată istoric, începând cu fondatorul ei modern, Dr. Christian Samuel Hahnemann. Pe parcursul evoluţiei acestei doctrine şi a impunerii ei ca una dintre cele mai eficiente metode medicale de vindecare - confirmată de practica zilnică, inclusiv la noi în ţară - apar în diferite publicaţii sau în discuţii păreri uneori divergente cu privire la felul cum este ea practicată. De aici:


Prima întrebare:
Există mai multe homeopatii ?

Răspuns:
Cel mai aproape de adevăr şi cel mai direct răspuns la această întrebare este că homeopatia nu poate fi decât una singură şi anume cea care respectă principiile de bază statuate în lucrarea fundamentală a lui Hahnemann, denumită „Organon-ul artei de a vindeca”, principii confirmate şi întărite de practica homeopatică de pretutindeni, de peste 200 ani, respectiv:

principiul similitudinii;
principiul individualizării;
principiul folosirii, în diluţii infinitesimale, a remediilor, în urma cunoaşterii efectelor similare ale acestora dovedite prin provinguri (experimente);
principiul administrarii remediului unic şi aşteptării reacţiilor acestuia.

Aplicarea integrală a acestor principii duce la detectarea remediului “simillimum”, cel asemănător totalităţii simptomelor bolnavului si nu doar a celor limitate la unele manifestări ale bolii sale. Numai în acest fel, acea substanţă din natură – care e capabilă să inducă la omul sănătos, în condiţii de experiment, o serie de dereglări, manifestate la exterior prin simptome şi stări specifice de boală – reuşeşte, ca remediu homeopat anume preparat, să recunoască drumul spre vindecare a simptomelor şi stărilor similare întâlnite la un bolnav.

Întrebare:
În acest caz, de ce se vorbeşte de homeopatie unicistă, homeopatie pluralistă, homeopatie complexistă, etc. ?

Răspuns:
Aici intervine maniera de tratament, oarecum parţial acoperitor, cu remedii homeopate ale diferitelor stări sau suferinţe mai mult sau mai putin localizate la unele părţi ale organismului, deci folosirea, nu a homeopatiei, în sensul ei strict menţionat mai sus, ci a homeoterapiei (terapie cu remedii preparate homeopatic), care este altceva. În aceste cazuri se foloseste numai homeopaticitatea limitată (similitudinea parţială) a remediilor respective şi se pot obţine unele ameliorări dar drumul vindecării se opreşte, de regulă, undeva pe calea de întoarcere a bolilor. Totuşi şi în aceste cazuri, nu rareori, forţa vitală a organismului, dacă nu e deranjată iremediabil de remediul “nepoftit”, reuşeşte să rezolve apoi singură o parte din acest drum, ajutată cum am spus doar parţial de remediu.

Întrebare:
Si atunci, cum rămâne totuşi cu" homeopatia"?

Răspuns:
Un medic homeopat, în faţa unor situaţii diferite, apelează, după caz, la fiecare din aceste modalităţi tactice de terapeutică şi de aceea se şi spune că practicarea homeopatiei este o ştiinţă şi o artă în acelaşi timp. E rău atunci când se aplică scheme rigide şi şabloane terapeutice pentru că nu ţin seamă de diversitatea enormă a aspectelor morbide individualizate la fiecare caz în parte..

Intebare:
Dv. preferaţi sau consideraţi că este de preferat una dintre aceste modalităţi?

Răspuns:
Desigur, aplicarea homeopatiei hahnemanniene, cu respectarea totalităţii simptomelor şi individualizarea strictă a tratamentului, în funcţie de fiecare bolnav, fără scheme standard de tratament cum se obişnuieşte în alopatie, este opţiunea ideală, ea ducând la vindecări durabile chiar şi în cazurile cronice cele mai înveterate. Aceasta cere o înaltă măiestrie din partea medicului homeopat şi de aceea ea se instalează după ani de experienţă; bine înteles numai dacă pregătirea lui nu a fost plafonată sau cantonată din diferite motive (de ex. uneori din cauza unei clientele supradimensionate, sufocante, alteori abandonându-se studiul continu, etc) la nivele mult inferioare cerinţelor doctrinei.

Întrebare:
Întâlniţi în practică asemenea situaţii?

Răspuns:
Da şi încă destul de multe. Este vorba de cazurile când, neştiind sau nestudiind cu rigurozitate simptomele si starea pacientului, văzute global (grabă, superficialitate, dificultăţi de comunicare), pentru a decide cu profesionalism şi responsabilitate asupra remediului potrivit, medicul începe să administreze o multitudine de remedii aparent apropiate, în speranţa că măcar unul dintre ele se va potrivi, ceea ce poate afecta nu numai starea bolnavului ci şi imaginea homeopatiei în care bolnavul şi-a pus mare speranţă.

Întrebare:
În site-urile dv. pe Internet, am remarcat unul, dedicat pacienţilor, care cuprinde multe informaţii despre homeopatie. Are nevoie populaţia de aşa ceva?

Răspuns:
Da. Populaţia noastră nu a avut parte de difuzarea unor materiale care să asigure o educaţie sanitară la nivelul cerut de practica homeopatică pe scară largă. În ţările din Occident, pacienţii ştiu în mai mare măsură când şi în ce cazuri pot face tratamente homeopatice dar şi când există restricţii sau când trebue să se oprească un anume tratament cu rezultate nesemnificative.
La noi, întâlnim tot mai frecvent şi cazuri când unii pacienţi, impresionaţi de rezultate, se apucă să citească câte ceva din diverse lucrări de popularizare sau din reviste, unde apar de multe ori materiale nejudicios verificate - şi încep să se trateze singuri, ca şi când remediile homeopatice ar fi asemănătoare cu celelalte medicamente pe care le iei, de exemplu, un antinevralgic, pentru că te doare capul. Asta este o mare confuzie şi chiar dăunătoare. Apoi popularizarea haotică în diverse ocazii sau goana după senzaţional, chiar când iniţiativa este bine intenţionată la punctul ei de plecare, face mari deservicii homeopatiei, ca şi lipsa de rigoare sau exagerările privind explicarea aspectelor teoretice ale acestei discipline terapeutice, care duce la vehicularea unor idei şi puncte de vedere care nu-i aparţin sau o deformează.
În pagina de care amintiţi, am realizat un dialog extrem de util cu mulţi pacienţi, încercând prin sfaturi şi precizări să-i atenţionez asupra unor astfel de abuzuri posibile, care vin din toate părţile.

Întrebare:
Uneori, acest lucru l-am remarcat şi la cursurile dv. de homeopatie, sunteţi vehement în a recomanda tratamente homeopatice, fără a fi intricate cu alte metode care au apărut incontrolabil în ultima vreme la noi în ţară. S-ar putea înţelege că sunteţi împotriva acestor alte metode şi a celor care le practică. Care este realitatea?

Răspuns:
Intrebare de o sută de puncte. Niciodată nu mi-am dorit să-mi fac duşmani. Ei apar si singuri iar la experienţa mea nu am nevoie de o grijă în plus.
Nicidecum. Problema este: cine practică aceste metode, cu ce pregătire medicală de bază o fac şi ce răspundere îşi asumă, dar asta este efectiv problema celor în cauză.
Ca homeopat, implicat profund în promovarea homeopatiei, ştiu bine că homeopatia a câştigat teren, pas cu pas, numai datorită rezultatelor sale excelente obţinute metodic în lupta cu bolile. Pacienţii au fost cei mai convingători privind efectele ei, nu laudele sau explicaţiile încâlcite date de medici sau de oamenii de ştiinţă. Este de la sine înţeles că practicarea homeopatiei, amalgamată cu alte metode, nu va fi în favoarea ei, ca validitate şi factor de convingere, nici în caz de succes nici în caz de eşec. În plus, nici nu are nevoie, doctrina ei extrem de clară fiind destul de acoperitoare dacă este aplicată întocmai. În caz contrar homeopatia va fi scoasă din matca ei şi nu se ştie unde va ajunge, dacă e purtată de valurile altor terapeutici. La nevoie, medicii homeopaţi ştiu să stabilească şi strategii de colaborare medicală interdisciplinară, acolo şi atunci când acestea sunt dictate de starea bolnavului şi devin oportune. Aceste decizii integrative totdeauna cer pregătire medicală ireproşabilă şi un înalt simţ al responsabilităţii profesionale.

Întrebare:
În final, ne puteţi spune şi ceva mai aparte?

Răspuns:
Da. Mi-ar face plăcere să salut Revista dv. pentru strălucirea multelor mesaje care o onorează şi să vă redau, dacă acceptaţi şi ceva personal, pasajul referitor la homeopatie cu care începe pagina mea de pe Internet, adresată iubiţilor mei pacienţi:

“Stimaţi Pacienţi,
Cunoaşteţi zicalele următoare ?
- "Cui pe cui se scoate..."
- "Ce e mult nu e bun..."
- "Doamne, fereşte-mă de prea mult bine..."
Dacă sesizăm semnificaţia lor profundă, ne aflăm deja in aria unei filozofii care îndeamnă la cumpătare, la menţinerea unei sănătăţi depline din punct de vedere mintal şi fizic, la evitarea exceselor, la tratamente care să vindece boala pornind ştiinţific de la rădăcinile ei.” (www.homeopathy-romania.freeservers.com)

Acestea sunt, de fapt, ideile majore pe care se bizuie medicina homeopatică.

---------------------------
A consemnat
Dr. Mirela Gorongia