Despre ucenicii Domnului si modul gresit de viata al oamenilor

Extras din Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.3 /Cap 8 primita de Jakob Lorber

01] După asemenea cuvinte se ridică tânărul fariseu, merge dincolo la Mine şi spune: „Doamne, Invăţătorule şi Mântuitorule fără asemănăre! Cine suntem eu şi cei 29 de fraţi ai mei, aceasta o ştii tu cu totul sigur şi precis şi cine eşti tu aşa cu totul de fapt, am auzit de asemenea de la înaltul domn Iuliu; aici nu va fi necesar prin urmare de multe întrebări reciproce. Dar, deoarece am auzit, că primeşti în acest timp şi ucenici, astfel am dori şi noi - pentru un timp scurt numai, dacă n-ar putea cumva să fie unul mai lung - să fim ucenicii tăi!“
02] Spun Eu: „Ar fi totul bine; dar vedeţi: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-şi plece capul. {Mt. 08, 19-20; Lc. 09, 58}
03] Cine vrea să fie sau să devină ucenicul Meu, acela trebuie să ia o povară grea pe spatele său şi să-Mi urmeze astfel! Avantaje lumeşti nu-i aşteaptă pe ucenicii Mei absolut de loc, din contră, ei trebuie să părăsească chiar pentru numele Meu si pentru dragostea Mea avantajele şi proprietăţile deja avute, nu numai pentru un timp, ci pentru totdeauna; chiar şi soţia şi copiii n-au voie să-i împiedice la aceasta, dacă vor să fie pe deplin adevăraţi ucenici ai Impărăţiei lui Dumnezeu.
04] Bani sau alte comori lumeşti n-au voie ei să aibă, de asemenea nici două haine, fără trebuinţă pantofi, genţi pentru a adăposti şi un oarecare băţ sau toiag de călătorie, pentru a se apăra împotriva unui duşman eventual. {fă compa. cu Mt. 10, 10}
05] Ei nu au voie să aibă pe pământ nimic altceva decât numai secretul tăinuit al Impărăţiei lui Dumnezeu. Dacă puteţi voi să vă adaptaţi la aceasta, atunci puteţi fi ucenicii Mei!
06] De asemenea trebuie fiecare ucenic de-al Meu să fie asemenea Mie plin de dragoste, blândeţe şi răbdare faţă de oricine. El trebuie să-l binecuvânteze pe duşmanul său cel mai rău tot aşa ca pe cel mai bun prieten al lui şi trebuie, dacă se iveşte ocazia, să-i facă bine aceluia, care i-a pricinuit mai înainte o pagubă şi să se roage pentru acela, care îl persecută.
07] Mânie şi răzbunare trebuie să fie departe de inima fiecăruia, care vrea să fie ucenicul Meu; asupra întâmplărilor amare de pe acest pământ nu are voie el să se plângă sau să înceapă să murmure chiar furios asupra acestora.
08] El trebuie să fugă de toată viaţa senzual plăcută ca de ciumă, dar pentru aceasta să pună la contribuţie totul pentru a-şi crea într-adevăr pe deplin un duh nou în propria inimă prin cuvântul Meu viu şi să trăiască în sfârşit pe veci pe deplin în acest duh mai departe în belşugul a toată puterea duhovnicească.
09] Reflectaţi de aceea asupra acestor condiţii şi spuneţi-Mi, dacă sunteţi de acord cu acestea şi dacă vreţi să vă supuneţi pe deplin tuturor acestora!“
10] Asupra acestei prezentări ale Mele încep fariseii tineri să se scarpine oarecum foarte tare după urechi şi nimeni nu ştie ce să spună la această treabă, aşa ca să fie cu totul potrivit. Fariseul cel tânăr, care discută de obicei cu Iuliu, dar acum aflându-se încă la Mine spune însă totuşi după un timp, aşa pe jumătate în glumă: „Dragă Invăţător bun şi foarte de neîntrecut! Condiţiile nouă arătate pot să fie pentru sine cu totul bune în privinţa dobândirii chiar şi numai a unor capacităţi ale tale ieşite din comun, asemănătoare cu Dumnezeu; dar numai foarte puţini se vor supune şi se vor declara la acestea! Şi pentru marea masă însă nu poate o asemenea cerere să primească doară oricum niciodată o valoare; pentru că, dacă ar dori la sfârşit toţi oamenii să intre în condiţiile tale de ucenicie, atunci pământul ar arătă acuşi aşa, cum a arătat el după Moise în a doua sau a treia zi a creaţiei, anume pustiu, deşertos şi gol! Ştii tu, prozeliţi (nou convertiţi) vei aduna tu foarte puţini în acest mod! Câţiva puţini da, care se supun unei vieţi aşa numite reculese şi vor să dobândească deja oarecum pe acest pământ ceea ce au ei de dobândit de-abia în lumea cealaltă, se vor supune într-adevăr la aceasta; dar toţi oamenii? O, Doamne, încotro cu lumea?
11] În acest caz este şi rămâne deci totuşi întotdeauna învăţătura veche a lui Moise pentru sfera fizică şi morală a fiecărui om cel mai creativ lucru şi în fiecare privinţă lucrul cel mai folositor pentru toată făptura! Aici poţi să fii în faţa lui Dumnezeu şi în faţa lumii un om respectat asemeni unui David, ceea ce este în cea mai mare măsură necesar pentru menţinerea ordinii pe pământ. Pune tu numai toţi oamenii pe aceeaşi treaptă şi te vei convinge acuşi, unde va ajunge atunci omenirea, deja într-un timp foarte scurt! Unii puţini ar trebui doară să fie în posesia tainelor Impărăţiei lui Dumnezeu pe pământ; dar pentru toţi oamenii se potiveşte aceasta tocmai aşa, ca şi când s-ar afla la o oaste ori numai conducători de oşti de acelaşi rang, sau însă şi numai războinici obişnuiţi, duri fără toată cunoaşterea despre conducerea unui război, deci fără un conducător de oşti. Cu adevărat, cu o asemenea oaste de războinici ar putea la sfârşit să se lupte şi câteva grupuri de femei bătrâne numai întrucâtva bine conduse!
12] Eu pentru mine singur vreau într-adevăr cu destul de mult drag să mă fac ucenicul tău şi dacă mi-ai fi pus condiţii încă mai grele; dar dacă toţi însoţitorii mei se vor acomoda cu acestea, aceasta este o altă întrebare foarte însemnată! Pentru că uite, templul cere într-adevăr cu adevărat foarte multe; dar tu ceri imediat totul, - şi cu aceasta, prietene, cu aceasta vor fi foarte puţini de acord!“

Ev. 009. capitol.

01] Spun Eu: „Asta însă chiar nici nu face nimic; Eu doară nu oblig pe nimeni! Cine vrea să Mă urmeze, acela să urmeze; cine nu vrea însă şi nu poate, acela să rămână acasă!
02] Dar în aceste zile îndură Impărăţia lui Dumnezeu forţă; şi aceia care nu o trag la ei cu forţa, aceia nu o vor poseda. {fă comp. Mt. 11, 12; Lc. 16, 16}
03] Eu sunt însă de părere în privinţa condiţiilor Mele, într-adevăr ceva cam grele, puse vouă: Dacă ai o haină veche şi deja foarte zdrenţuită, cu care este o veritabilă ruşine să mai apari între oameni şi dacă vine un om la tine cu o haină nouă, bună şi îţi spune: ‘Prietene, dezbracă haina ta veche şi distruge-o de tot, pentru că ea nu mai este absolut de loc de folosit pentru mai departe în viitor şi eu îţi dau aici pentru aceasta una nouă, care va fi folosibilă pentru toate timpurile pentru că ea este ţesută dintr-un material, căruia nu-i pot pricinui ceva furtunile din vreun timp!’ - vei fi tu la o asemenea cerere într-adevăr încă un nebun şi vei reţine haina zdrenţuită veche, putrezită?
04] Mai departe ştii tu, aşa ca însoţitorii tăi, că această viaţă pământească de şcoală şi de încercare durează numai un timp foarte scurt şi după aceeaşi începe imediat veşnicia foarte nemărginită. ştii tu într-adevăr, cum şi dacă vei avea încă o oarecare viaţă în continuare după moartea trupului? - Eu însă sunt acum singur în stare să-ţi dau ţie precum oricăruia pentru această viaţă scurtă şi mizeră cu cea mai înaltă certitudine viaţa veşnică, foarte desăvârşită a unui înger.
05] Vei mai avea tu unele îndoieli, să accepţi oferta Mea, deoarece Eu sunt singurul, care îţi poate dărui şi pregăti pe veci viaţa eternă? Într-adevăr, Eu cer puţin - şi în schimb îţi dau Eu foarte mult!
06] Crezi tu că pământul ar deveni gol şi pustiu, dacă cu timpul, ce se va şi întâmpla, vor accepta toţi oamenii învăţătura Mea? Oh, tu fariseu rău văzător!
07] Uită-te la acest înger al Meu! El singur are atâta forţă şi putere din Mine, că el, dacă aş vrea Eu, acest pământ întreg, soarele cel mare, luna şi toate celelalte stele vizibile, ar putea el să le strivească într-o clipă, aşa cum a strivit el mai înainte acea piatră. Dar dacă tu crezi, că cultura pământului depinde doar de oameni, atunci tu te înşeli amarnic!
08] Eu vreau să-ţi dau o bucată de pământ, dar mai înainte o acopăr cu blestemul Meu şi tu vei putea după aceea să lucrezi cum vrei, căci nu va purta nici măcar spini sau scaieţi pentru a sătura foamea râmelor tale! Cel ce sădeşte pune sămânţa în pământul bogat; dar la acea semănare trebuie să lucre şi îngerii Mei şi să binecuvânteze pământul, căci altfel niciodată nu-i va aduce nimănui roade! - Înţelegi tu aceasta?
09] Dar dacă lucrătorii principali ai pământului spre purtarea roadelor sunt tot timpul îngerii Mei, atunci aceştia pot să semene şi ei, aşa cum încă mai înfăptuiesc acest lucru în unele părţi ale pământului, în care încă nu a călcat un picior de om
10] Dar pentru că oamenii suferă din pricina vechiului blestem şi vor ei însuşi să lucre cu sudoare pentru trupul lor, -deci, prin urmare, pot sărbători îngerii Mei constant şi fără vreo întrerupere!

EV. 010.capitol.

01] (Domnul:) „Nu aţi citit voi despre Edenul care a existat pe pământ, acolo unde a fost creat primul om? Acest pământ a fost o grădină mare şi a fost bogat în cele mai bune fructe de pe tot pământul ; şi totuşi nu a fost posibil ca o mână de om să fi lucrat toate acelea! Tot aşa primii oameni nu au avut case sau oraşe; ei aveau necesităţi minore, care erau uşor de îndeplinit, dar au rămas sănătoşi, au ajuns la vârste foarte înaintate şi au avut de aceea mult timp, să se ocupe de formarea sufletelor lor şi aproape tot timpul aveau legături vizibile cu puterile cerurilor.
02] Dar un Cain prin influenţa lui Satana a construit fiului său Enoh o cetate sub acelaşi nume; şi prin aceasta a ridicat el baza pentru toate relele de pe lume.
03] Eu vă spun: Omul nu are nevoie de multe pentru a trăi pe acest pământ; dar manierele omului, lenevia, aroganţa, egoismul şi dorinţa de domnie au nevoie de foarte multe pentru a fi satisfăcute! (Mt.06, 25-34; lk.12, 22-32)
04] În schimb nevoile omului sunt hrănite şi oamenii bineînţeles că nu mai au vreme, să se ocupe de ceea, ce ar trebui, pentru că din această pricină au fost aşezaţi de Dumnezeu pe acest pământ.
05] De la Adam şi până la Noe nu au purtat vreodată război copiii munţilor, pentru că necesitaţile lor erau cât se poate de reduse şi nici unul nu dorea să fie mai mult, decât era fratele său şi părinţii îşi menţineau tot timpul poziţia lor fermă în faţa copiilor, deoarece aceştia erau tot timpul ghizii şi învăţătorii înţelepţi ai copiilor lor.
06]Dar în adâncuri, unde oamenii orbi în inimă şi în minte au împodobit mult prea măreţ ghizii şi învăţătorii lor, acolo unde au început să le îmbălsămeze capul şi îl onorau cu coroane şi le dădea importanţă şi putere şi forţă, a început să se termine dintr-o dată viaţa cu necesitaţile reduse!
07] Luxul are un stomac mare, care nu mai poate fi săturat. Pămânul nu a mai putut da roade suficiente pe o bucată de pământ mică şi oamenii luxurioşi, greu de săturat, au început, să se întindă din ce în ce mai departe, au numit pământul ocupat imediat proprietatea lor, au instalat acolo de îndată luxul şi prin aceasta ei au trezit invidia şi gelozia şi imediat după aceea reavoinţa, certurile, supărarea şi războiul şi cel care a fost mai tare a primit la sfârşit dreptul şi a domnit peste cei mai slabi şi i-a forţat, să lucreze pentru el şi să asculte cu toţii de el. Cei care nu vroiau să asculte, au fost pedepsiţi şi chiar şi cu moartea au fost ei obligaţi spre ascultarea deplină!
08] Şi vedeţi, toate acestea fuseseră urmările culturii întinse de pe pământ, a dragostei pentru lux şi aroganţa care urmase!
09] Dar dacă Eu vin acum în Duh din ceruri şi vreau să vă conduc înapoi la starea fericită de la începuturi şi vă arăt acum drumurile pierdute spre împărăţia lui Dumnezeu, cum puteţi voi spune, că condiţiile impuse de Mine, pentru ca voi să deveniţi ucenici, sunt prea crunte şi în mare parte de nerezolvat!
10] Eu vă spun: Greutatea pe care Eu o pun pe umerii voştri, este uşoară şi povara, pe care Eu vi-o ofer spre a fi purtată, este uşoară ca o pană în comparaţie cu ceea ce purtaţi voi acum, zi de zi.
11] Cât de departe în lume vă sunt îndreptate grijiile! Zi şi noapte nu aveţi voi linişte şi nu vă odihniţi; şi acest lucru doar din cauza lumii şi ca nu cumva să se scurteze luxul imaginat şi viaţa cea bună, iar toate acestea se întâmplă pe spatele fraţilor şi a surorilor voastre slabe cu sudoarea lor însângerată!
12] Cum poate la astfel de griji să mai găsească sufletul timp, să facă ceva spre trezirea Duhului lui Dumnezeu în aceasta!?
13] Da, sufletele voastre şi sufletele milioanelor de oameni nici măcar nu mai ştiu, că sunt purtători ai Duhului dumnezeiesc, dar să nu mai vorbim de faptul că nu pot face nimic spre avansarea sufletului, din pricina grijilor lumeşti. Omenirea săracă şi slăbită este mult prea mult folosită pentru lucru spre a vă menţine vouă luxul şi viaţa bună şi nu poate face nimic pentru libertatea şi independenţa spiritului lor şi prin urmare sunteţi voi, împreună cu slujitorii voştri morţi şi sunteţi într-adevăr copiii lui Satana şi nu vreţi să auziţi cuvântul Meu, care vă conduce cu seriozitate şi în adevăr deplin spre viaţă, ci voi vă apăraţi cuvântul vostru, din care evident că urmează moartea pentru voi şi pentru toţi cei care vă slujesc!“

EV.011. capitol.

01] (Domnul:) „Se mai dă vina principală şi lui Dumnezeu şi se spune: ‘Cum a putut Dumnezeu să omoare toată viaţa de pe faţa pământului printr-un potop şi cum a putut să distrugă toţi oamenii din Sodoma şi Gomora!?’ O nimic nu este mai uşor de explicat decât acest lucru! Căci de ce să se mai afle nişte bucăţi de carne pe pământ, a căror suflete s-au îndepărtat aşa de mult de ordinea lui Dumnezeu, că a dispărut chiar şi cea mai mică urmă a cunoştinţei propri de multele griji pentru carne!?
02] Dar poate exista şi o altă încarnare a sufletelor omeneşti mai rea decât atunci când sufletul nu mai are habar despre Duhul dumnezeiesc şi la sfârşit se pierde aşa de tare, că începe într-adevăr să-şi nege existenţa şi nu mai poate fi în nici un fel convins, că există!?
03] Da, dacă la omenire se instalează o astfel de stare, atunci a încetat întru totul omul, să fie un om; el este atunci doar un animal cu instincte raţionale şi nu este capabil pentru formarea mai avansată a sufletului. De aceea trebuie să moară o astfel de carne şi trebuie să putrezească împreună cu sufletul prea intensiv incarnat, ca să poată după mai multe mii de ani un astfel de suflet încarnat să-şi înceapă drumul spre formarea proprie pe acest pământ sau pe altul.
04] Că mai există deseori oameni, care din pricina grijilor lumeşti şi a cărnii nu mai ştiu nimic de propriul lor suflet, acest lucru puteţi să-l vedeţi în parte la voi, în parte la saduchei şi în cea mai mare parte la toţi oamenii; căci nici unul nu mai poate spune cu certitudine, cine şi ce este de fapt sufletul! Se pronunţă şi se spune: ‘Pentru sufletul meu’ şi ‘în sufletul meu’: dar dacă întrebi pe cineva şi îi spui: ‘Prietene, cine şi ce este în fond şi la urma urmei sufletul?’, atunci cel care a fost întrebat, se comportă ca şi boul la poarta cea nouă şi nu ştie pe unde este intrarea sau ieşirea!
05] Dacă sufletul nu se mai recunoaşte şi la sfârşit uită de tot ceea ce este şi cum este, atunci totul se sfârşeşte! Şi lui Dumnezeu nu-i rămâne altceva de făcut, decât manevra cea veche de stârpire a trupurilor omeneşti să se năpustească asupra pământului, o dată în măsură mai mică, altădată în măsură mai mare, depinde de situaţia oamenilor şi cât de mult mai ştiu aceştia despre existenţa duhului şi sufletului lor.
06] Astfel de oameni lumeşti şi de carne sunt în forma lor exterioară foarte frumoşi, dar mai ales sexul femenin; motivul uşor de înţeles se află în faptul că sufletul lor se uneşte cu carnea lor. Dar astfel de oameni devin slăbiţi şi foarte receptivi la toate părerile psihice. Astfel de trupuri se îmbolnăvesc repede şi cea mai mică adiere de ciumă le aduce moartea inevitabilă, în vreme ce asupra oamenilor, care au un suflet liber şi în acesta un spirit liber, se pot năpusti toate otrăvurile lumii şi nimic nu le va putea provoca un rău; căci un suflet liber şi un spirit în acesta liber are destulă putere şi mijloace, să întâmpine orice duşman eficient, în vreme ce un suflet prins în carne cu frânghii tari se aseamănă cu un uriaş legat, care la sfârşit nu se poate apăra nici măcar de o muscă şi trebuie să accepte, dacă un pitic supărat îi separă foarte încet capul de trup cu un cuţit.“

EV.012. capitol.

01] (Domnul:) „Reţineţi acest lucru! Dacă ajungeţi într-un loc, unde există oameni frumoşi şi curaţi de ambele sexe, de acolo să mergeţi repede mai departe; căci acolo nu se poate încheia nici un târg pentru Impărăţia lui Dumnezeu, pentru că acolo cel puţin pe jumătate sunt dezvoltate Sodoma şi Gomora! Într-un astfel de loc nu mai este îndepărtată judecata de pedepsire a lui Dumnezeu; căci astfel de suflete în boldul cărnii, care în mare parte propria lor existenţă şi toată conştiinţa au aşezat-o în mormântul cărnii lor, sunt mult prea tare legate. Şi dacă carnea lor frumoasă este atacată de spiritele naturii rele, necoapte şi cât se poate de neformate (bacterii, infecţii şi aşa mai departe), nu se pot în nici într-un fel proteja sufletele legate şi sunt învinse cu tot cu carnea lor, care, din pricina că este prea mult amestecată cu sufletul, este cu mult mai receptivă şi sensibilă decât carnea trupului a unui suflet liber.
02] Mergeţi şi prindeţi de braţ aşa o gingaşă desfrânată de oraş sau de o altă parte a trupului şi aceasta va striga de durere; dar mergeţi la ţară la o femeie care lucrează, care pe lângă lucru încă mai poartă grija cea dreaptă pentru sufletul ei şi al copiilor ei, acolo puteţi să prindeţi braţul ei şi al copiilor şi puteţi să strângeţi şi să scuturaţi cât doriţi şi ei nu vor striga de durere sau de spaimă!
03] Voi credeţi, că o astfel de insensibilitate provine de la munca grea şi din obişnuinţă?! Da de unde, vă spun Eu; şi insensibilitatea lor este doar o urmare a sufletului liber prin tot felul de abnegaţii pricinuite trupului, prin care şi trupul se întăreşte pe măsură.
04] Dar unde se poartă toate grijile pentru fineţea trupului şi unde se află chiar şi nişte şcoli, în care trupul este menţinut în formă prin tot felul de exerciţii şi la sfârşit este uns cu tot felul de uleiuri şi de balsamuri pentru a fi cât mai fin posibil, acolo nu mai există un suflet liber şi tare; şi dacă doar o mică adiere de otrăvuri se năpusteşte asupra unor astfel de trupuri slăbite, atunci poate moartea să-şi sărbătorească învingerea uşoară.
05] Atunci încep plângerile şi văităturile şi un credincios pe jumătate după altul îşi deschide gura şi spune: ‘Dar ce distracţie poate avea Dumnezeu, dacă El le trimite oamenilor tot felul de nenorociri?!’ Acolo numai că nu poate fi vorba de vreun Dumnezeu, sau Dumnezeu este mult prea înalt şi nu se mai sinchiseşte de viermii acestui pământ, sau Dumnezeu doreşte jertfe şi tămâie, trebuie liniştit prin jertfe bogate, cuvinte magice şi bineînţeles, prin tămâie! Sau Dumnezeu este supărat şi se răzbună pe omenirea săracă şi slabă; trebuie ca oamenii să se căiască şi să arunce cel puţin doisprăzece ţapi în Iordan!

Cauzele tuturor relelor

06] Dar nimeni nu se gândeşte, că toate suferinţele, toate bolile, toate războaiele, toate scumpirile, foametea şi ciuma provin de la faptul, că oamenii, în loc să facă totul pentru suflet şi pentru spiritul lor după ordinea lui Dumnezeu, fac tot posibilul doar pentru trup!
07] Sufletelor moarte li se predică frica de Dumnezeu, în care nu mai crede de mult timp predicatorul cu sufletul mort, ci cerde doar în ceea ce primeşte el pentru acea predică şi ce respect şi ce poziţie îi vor da predica lui bine studiată. Şi aşa conduce un orb pe celălalt şi aşa vrea un mort să-l învie pe celălalt. Primul predică pentru trupul său şi celălalt ascultă predica din pricina trupului său. Dar ce avantaj poate fi în toate acestea pentru un suflet bolnav în cea mai înaltă măsură?

Cum a vindecat Iisus

08] Eu sunt un vindecător; cum, se întreabă oamenii orbi şi prin urmare morţi, îmi poate fi posibil acest lucru? Şi eu vă spun, că Eu nu vindec carnea omului, ci acolo unde un suflet nu este prea tare amestecat cu carnea, eliberez Eu doar sufletul şi trezesc, cât se poate de bine, spiritul îngropat din suflet. Acesta întăreşte de îndată sufletul, care se eliberează şi după aceea este foarte uşor, ca toate necazurile cărnii să fie aduse la ordinea normală.
09] Acest lucru se numeşte o vindecare miraculoasă, cu toate că acest lucru este cel mai natural fel de pe această lume pentru a însănătoşi carnea bolnavă! Ceea ce are cineva, poate să şi ofere; dar ceea ce el nu are, acel lucru nici nu-l poate da!
10] Cine are un suflet viu după ordinea lui Dumnezeu şi are în acesta un spirit liber, acela poate să elibereze sufletul fratelui său, dacă acesta nu a intrat prea mult în crane şi aşa spiritul îşi ajută cu uşurinţă trupul de carne bolnav. Dar dacă doctorul sufletului are chiar el un suflet cât se poate de bolnav, care este mai mult mort decât viu, cum să-i dea prin urmare unui alt suflet ceea ce lui îi lipseşte în totalitate?! De aceea gândiţi-vă bine!
11] Condiţiile prin care voi puteţi deveni ucenicii Mei, vi le-am arătat şi relele lumii în profunzime. Faceţi acum ce vreţi! Eu nu vă iau spre a fi ucenicii Mei şi nici nu vă interzic, să deveniţi. Dar dacă vreţi să deveniţi ucenicii Mei, atunci trebuie mai întâi să eliberaţi şi să întăriţi sufletele voastre, căci altfel nu vă va ajuta la nimic ucenicia în învăţătura Mea!“

EV.013. capitol.

01] După această cuvântare cască toţi ochii mari şi spun în taină: ‘Vina mea!’ şi tânărul fariseu nu ştie apoi ce să răspundă la acestea. Şi Cireniu şi Iuliu fac aici nişte mine puţin cam gânditoare şi Ebahl şi Jarah înşişi, căreia frumuseţea ei feminină începe să-i fie puţin îngrijorătoare!
02] Şi Cireniu spune, după un timp de gândire adâncă: „Doamne şi Invăţătorule, eu am petrecut cu tine deja pe ici pe colo câteva zile şi nopţi şi am văzut de la Tine multă înfăptuire miraculoasă şi Te-am şi auzit vorbind foarte ascuţit, dar aşa ca această cuvântare a Ta nu m-a făcut încă niciodată nimic să-mi ies aşa de tare din toată firea mea de viaţă! Pentru că după afirmaţia Ta de această dată nu suntem noi absolut de loc cu mult mai bine poziţionaţi decât în timpurile lui Avraam, a Sodomei şi Gomorei. Şi toată a noastră grijie, acţiune şi înfăptuire este cu totul în optima forma (ceea ce înseamnă în cea mai bună formă) a lui satana. Prietene, aceasta este o învăţătură foarte dură! Din păcate nu se poate tăinui cu nici un preţ de pe lume, că ne-ai pus aici în faţă adevărul cel mai gol; dar cum să-ţi impui acum o poziţie de opinie, începând de la care ai putea să-i arăţi spatele întregii lumi acum desigur foarte bucuros şi să poţi să foloseşti atunci tot timpul asupra cultivării sufletului şi a duhului?“
03] Spun Eu: „Prietene, nimic mai uşor decât aceasta! Tu rămâi ce şi cine eşti tu şi stai în faţa aceluia, căruia îi eşti introdus; dar nu spre faima ta, ci pentru folosul multilateral al oamenilor!
04] Pentru că uite, când în timpul lui Noe a venit potopul peste suprafaţa pământului, pe care îl popula de fapt şi la urma urmei omenirea cea mai stricată a vieţii, atunci a ucis potopul, exceptându-l pe Noe şi familia acestuia mică şi animalele pe care Noe le putuse lua în corabie, totul în regiunea întinsă a lumii, numai peştii din mare bineînţeles nu.
05] Cum şi-a păstrat însă viaţa Noe şi familia lui larg deaspura tuturor valurilor aducătoare de moarte a marelui potop? Vezi, el s-a aflat în corabia lui tare, pe care apele mari trebuiau s-o ducă cu totul ascultătoare pe spatele lor şi nu puteau să pătrundă pe niciunde în interiorul corabiei, unde ele ar fi putut deveni periculoase şi faţă de viaţa lui Noe!
06] Potopul ucigător al lui Noe se menţine însă duhovnicesc încă în continuare peste suprafaţa acestui pământ; şi Eu ţi-o spun, că acest potop al lui Noe duhovnicesc şi perseverent al păcatului nu este faţă de viaţa oamenilor lumii cu nimic cumva mai puţin periculos decât cel în mod natural de odinioară, în timpurile lui Noe.
07] Cum poţi însă să te protejezi de înecarea până la moarte în potopul duhovnicesc? Eu îţi spun aceasta: Ceea ce Noe a făcut trupeşte, aceea s-o faci acum duhovnicesc şi eşti pentru totdeauna protejat faţă de înecarea până la moarte în potopul duhovnicesc mare şi perseverent!
08] Cu alte cuvinte spus: Să se dea şi lumii după ordinea lui Dumnezeu, ceea ce este al lumii, - dar mai presus de toate lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
09] ‘Arca lui Noe’ este adevărata smerenie, dragoste către aproapele şi către Dumnezeu a unui om.
10] Cine este cu adevărat smerit şi plin de curata dragoste neinteresată pentru persoana proprie către Dumnezeu Tatăl şi către toţi oamenii şi are mereu aspiraţia dreaptă să le slujească, dacă este posibil, tuturor oamenilor, în ordinea lui Dumnezeu, acela înoată cu totul teafăr şi foarte bine ferit deasupra apelor altfel aducătoare de moarte chiar foarte uşor a tuturor păcatelor lumeşti; şi la sfârşitul acestei căi de viaţă pământeşti a lui, când pentru el potopul va scădea şi se va scurge în adâncurile lui întunecoase, atunci arca lui va cuprinde o linişte bine întemeiată pe marele Ararat a celei mai vii Impărăţii a lui Dumnezeu şi îi va fi aceluia care a dus-o, o casa veşnică de locuit.“