Purtatul crucii

Foarte sugestive imaginile...

Acelasi lucru cu prapastia este si valabil pt. cei care judeca pe altii, pt. cei care cred ca ei detin adevarul si cunoasterea atunci cand nu au fost invatati de Dumnezeu ci de mintea lor si pt. multe alte tipuri de oameni care se cred deja la poarta cerului daca au biblia in mana si stiu sa citeasca si sa citeze din ea. Nu credinta ci iubirea este totul, caci iubirea include automat credinta in timp ce credinta fara iubire nu este nimic.

Faza cu prapastia e valabila de asemenea si pt.cei care vb si care cred in alte lucruri decat in cele ce se cuvin...oricum la final ne vom da seama cine are dreptate si cine nu. E logic...

Nu a fost deloc o aluzie la tine, sa sti, daca cumva ai crezut asta...

Foarte sugestiv, Scarface!

de mult nu am mai vazut niste imagini asa de sugestive si pline de inteles .Ma duc cu gandul la multele nemultumiri pe care le adresam in gand sau verbal bunului Dumnezeu,intrebandu-ne :de ce Doamne se intampla asta dar ailalta,de ce eu nu am ca ala ,de ce sunt bolnav si ala nu?In definitiv toti avem cate o cruce de purtat. Chiar mi-au placut si am trimis linkul si unor prieteni sa vada.

Da, asa e. Ca si omul din imagine noi ne facem singuri crucea prea grea sau prea scurta.
Daca incepem sa privim viata ca pe o scoala in care orice se intampla are un folos si lasam crucea sa ne fie saltata de Dumenzeu in vremuri mai grele atunci viata o putem trai cu totul altfel si povara nu mai exista in ciuda crucii.

Trebuie in primul rand sa devenim constienti ca exista o cruce de purtat pt. fiecare dar si de faptul ca Dumenzeu sta langa noi sa ne ajute sa o purtam si ne usureaza greutatea daca apelam la El. El nu vrea sa o purtam singuri si nici nu este asa ca in poza ca o purtam singuri.

Trebuie sa intelegem ca purtatul crucii - indiferen cum este ea - este de folos si ca totul are un rost in viata.
Totul este insa si urmarea gandurilor, cuvintelor si faptelor noastre si des crucea devine prea grea numai din propria noastra intuncare si orbire, mai ales cand refuzam ajutorul si sprijunul lui Dumnezeu.
Ne vaitam in loc sa intelegem.
Dam vina pe altii, pe Dumenzeu sau pe "soarta" in loc sa sa intelegem ca noi suntem cei care ne facem singuri soarta
etc etc

... si ca o completare la tot ceea ce ai spus, scarface, " nimic nu este intamplator in viatza". Tot ce ni se intampla si toate prin cate trecem este din vointa bunului Dumnezeu !

Depinde la ce te referi cu "vointa" lui... Nu chiar tot ce se intampla este vointa lui Dumnezeu... chiar cele mai putine sunt...ma refer la greselile noastre... voia lui Dzeu inseamna des ca Dzeu le lasa se se intample, desi sunt negtive ca sa ne dam cu capul sa vedem ca asa nu merge... o greseala este des un ocol si o amanare...nu poate fi deci vointa lui Dzeu...daca te referi ca lucrurile rele sunt lasate de Dzeu e altceva,..