Despre copii, familie si boli

Copilul trebuie inconjurat cu blindete si iubire

Citeodata un singur copil este capabil sa-si aduca parintele la disperare. Dar daca sint doi, trei sau chiar mai multi? Ce atitudine trebuie sa aibe parintii cind copiii raspund obraznic? Cum sa nu-si iasa din fire, atunci cind cei mici nu mai contenesc cu poznele si se incaiera?

Desigur, ar fi mult mai simplu sa le tragem citeva palme, sa strigam la ei, sa-i urechem si sa-i pedepsim drastic, pentru a ne impune vointa. Dar oare copiii vor veni in bratele unei mame care ii cearta intr-una, striga si-i plesneste la tot pasul? Sau se vor instraina de ea?

Copilul si propria-i judecata

Este deosebit de important ca un copil sa inteleaga cu propria-i judecata ce este bine si ce nu, de ce nu trebuie sa recurgem mereu la forta, la duritati, ci sa discutam unii cu altii, sa stingem conflictele inainte de a le declansa. Copilul trebuie sa invete de mic sa ii lase si pe ceilalti sa traiasca - toti vor ca si el sa aiba o viata proprie. Intelepciunea populara ne invata ce tie nu-ti place altuia nu-i face.

Intr-o buna zi doua surori se certau pentru o coarda. Desigur, mama lor ar fi putut sa le certe, sa le ia coarda si sa le pedepseasca. Ea insa a avut o idee mult mai buna: a transformat cearta fetelor intr-o competitie, astfel incit cea mai puternica sa cistige coarda si sa sara prima, cealalta fiind urmatoarea la rind. Si, dupa ce s-au intrecut in tragerea corzii incolo si incoace, fetitele au obosit si au abandonat amindoua coarda fara sa si-o mai dispute.

Lacrimile copiilor e bine sa ne impresioneze

Cind un copil plinge mama trebuie sa lase totul si sa alerge, sa vada ce s-a intimplat. Oricit de mare ar fi necazul sau durerea copilului, daca mama alearga sa vada ce-i cu el sa-l linisteasca, necazul sau durerea va trece imediat. Linga mama cu mingiierile ei vor seca si lacrimile, va trece si durerea. Caldura mingiietoare si vorbele mamei sint leacul care opreste plinsul oricarui copil.

De multe ori parintii nu-si alina copiii care pling, ci ii cearta si ii fac de ris, ca sint prea mari ca sa mai plinga. Mai mult, de multe ori copiii sint certati, amenintati si chiar batuti ca sa nu mai plinga degeaba.

Aceasta este insa cea mai mare greseala a parintilor: daca nu le este mila de copilul ce varsa lacrimi amare, vor provoca o duritate si asprime sufleteasca, astfel incit copilul va creste si va deveni indiferent in fata lacrimilor altuia. Si in primul rind vor fi insensibili la plinsul batrinei lor mame.

Si copiii au rani sufletesti

Cind cineva este ranit si merge la medic, desigur este binevenit ajutorul acestuia, care il panseaza si ii da medicamentele necesare pentru a alina durerea si a aduce vindecarea.

La fel, cind copilul vine in fuga la mama sau tata, plingind si cautind alinare, el are o rana - fizica sau sufleteasca - si cauta ajutorul parintilor.

Mama - dar si tata - trebuie sa fie un parinte bun, blind si intelegator. Bunatatea parinteasca este in primul rind absenta rautatii si furiei in tratament aplicat copiilor. Chiar daca trecem printr-o perioada grea - dar cind au lipsit oare greutatile?! - copiii trebuie inconjurati cu dragoste, caldura si blindete. Iar mai tirziu, blindetea si dragostea primita de la parinti se vor intoarce catre ei din partea copiilor pe care i-au crescut cum se cuvine.
Postat de JUST ME la 15:21 Taguri: copil, Copilul trebuie inconjurat cu blindete si iubire, incurajarea copilului, sanatate 0 comentarii Pune link catre noi
Copiii, parintii si boala
Copiii, parintii si boala

Cind copilul se simte bine, parintii sint si ei calmi, se simt bine la rindul lor. Cind copilul este bolnav, sufera dintr-o cauza anume, parintii sufera alaturi de el. Dar, paradoxal, majoritatea problemelor de sanatate, a bolilor chiar, isi au originea in sinul familiei!

Copiii sufera cind parintii lor se cearta

Suferinta copiilor este provocata de absenta unitatii, a armoniei in sinul familiei, cind, din pricina problemelor, cei mari - mama si tata - uita de copil, nu-l mai observa. Atunci, copilul sufera si... se imbolnaveste. Desigur, chiar si un copil fericit, care se bucura de dragostea si grija permanenta a parintilor, se poate imbolnavi, contracteaza o raceala, o boala infectioasa normala pentru cei mici, sau isi luxeaza piciorul la joaca.

Boala - un strigat de ajutor

Majoritatea afectiunilor de care sufera copiii au insa caracter psiho-somatic, adica le contracteaza acei copii care simt nevoia sa fie inconjurati de mai multa dragoste din partea parintilor. Boala este in cazul acestor copii un fel de strigat de ajutor. Mesajul pe care il transmit ei are un continut specific - Iubiti-ma, dragi parinti!

S-ar parea ca doar copiii care traiesc in lipsuri, in saracie si nevoi tinjesc dupa iubirea parinteasca. De fapt insa exista copii nefericiti si in rindul celor ce au de toate: haine, carti, dulciuri, dar nu au atentia si dragostea cuvenite. Copiii au nevoie permanent de atentie si iubire, nu doar de o mica portie. Parintii uita sau nu stiu ca omuletul acela mic nu se poate dezvolta - fizic si psihic - decit in conditii optime. Iar acestea includ, ca factor primordial, iubirea, atentia, grija parinteasca.

Familiile in care copiii sufera

Exista, dupa opinia specialistilor, trei categorii de familii in care copiii sint expusi la afectiuni psiho-somatice. Aceste trei tipuri de familii sint:

1. Familiile de tip dictatorial

Parintii sau unul dintre parinti isi impun vointa, subjuga personalitatea copilului si, ca urmare, acesta ramine infantil, se teme si va continua ca adult sa se teama sa-si exteriorizeze simtamintele.

2. Familiile in care parintii petrec prea putin timp cu copiii

In acest caz, copiii se retrag intr-o lume a lor, interioara, ridica un zid intre ei si lumea exterioara. De aici - cazurile de autism, in majoritatea lor, provocate de izolarea copilului.

3. Familiile in care parintii ignora personalitatea copilului

Familiile in care parintii ignora personalitatea proprie a copilului si il incarca peste poate cu visele si sperantele lor, pe care nu au reusit sa si le implineasca la vremea lor. De fapt, parintii ii manipuleaza pe copii, ii considera o prelungire a propriului lor Eu. De cele mai multe ori insa copiii isi doresc altceva.

Limbajul bolii

Poate parea ciudat ca toate aceste probleme se reflecta la nivelul sanatatii fizice, desi ar parea firesc sa aiba consecinte asupra caracterului sau a psihicului copilului afectat. Iata insa ca realitatea aduce dovezi in sprijinul afirmatiei pe care am facut-o.

In diabet zaharat

Se stie ca un rol important revine factorului ereditar, care creeaza predispozitia pentru a contracta diabetul. Absenta sau insuficienta iubirii parintesti provoaca insa evolutia bolii. Pentru a compensa absenta, lipsa atentiei pe care o reclama copilul, parintii ii cumpara dulciuri. Iar copilul incepe sa caute consolarea in consumarea de bomboane, prajituri, fursecuri, biscuiti etc. Excesele nu duc la nimic bun, dupa cum se stie, asa ca... hop! si diabetul.

La fel se intimpla in caz de ulcer, ca si in alte boli cronice, cu radacini in copilarie.

In boli de piele

Bolile de piele pot avea cauze diverse: atit de insuficient contact fizic, nevoia de mingiiere, cit si tendinta de izolare - Nu ma atingeti! - ca un semn de revolta la lipsa de iubire. Poate fi si un mod de a atrage atentia asupra sa: Iata cit imi este de rau!

In bilbiiala

Bilbiiala poate fi consecinta unui soc nervos, spaima spre exemplu, dar uneori se datoreaza excesului de informatii pe care copilul nu reuseste sa le asimileze in intervalul de timp insuficient.

In astm bronsic

Astmul bronsic atesta ca, pentru copil, este greu de respirat in atmosfera de acasa. De regula daca nu exista cauze climatice - smog, regiune mlastinoasa etc. - copiii astmatici provin din familii caracterizate printr-o excesiva retinere in manifestarea sentimentelor fata de cei mici. Parintii blocheaza emotiile copilului: Nu plinge, taci nu mai tipa, fii cuminte etc.

Emotiile negative blocate nu pot fi exteriorizate si, acumulindu-se, declanseaza astmul.

In alte afectiuni

De asemenea, reprimarea, blocarea starilor emotionale poate duce si la alte imbolnaviri. Un tic nervos, de exemplu, este o manifestare a unei stari de iritare, de furie. Reprimate, ele duc la acest limbaj al simbolurilor - ticurile.

Copilul are nevoie de iubire

Copilul s-a imbolnavit, si prima reactie a parintilor este sa cheme medicul sau sa dea fuga la policlinica. Foarte bine, doar ca, in acelasi timp, ar trebui sa se gindeasca la ceea ce se intimpla in relatiile dintre parinti si copii: nu cumva ceva nu merge tocmai cum trebuie?

In loc sa azvirlim cu invective in copilul care greseste de genul: esti un prost!, derbedeule, leneso etc. este mai bine sa-i aratam unde a gresit.

In loc sa-l coplesim cu strigate, este mai bine sa-i spunem ca, prin comportarea sa nepotrivita, ne face de ris, ne supara, caci ne atrage oprobiul celorlalti, desi noi, parintii, am dori sa fim mindri de copilul nostru, caci il iubim.

Copilul tebuie ingrijit inca din pintece

Familiile care abia au in plan un copil este bine sa se ingrijeasca din timp de sanatatea acestuia, inainte de a se naste.

Se stie, este demonstrat stiintific, ca fatul aude tot, simte orice atingere, distinge vocile si miinile mamei si tatei. Contactul cu cel mic trebuie stabilit deci inca din faza intrauterina. Copilul simte caldura, grija, iubirea parintilor.

Cu deosebire fatul asteapta semne ale atentiei tatalui sau, caci de mama oricum este legat permanent. Atingerea miinilor tatalui ii da incredere si siguranta, iar vocea - o stare foarte placuta. Dupa nastere este bine ca firul ce ne leaga de copil sa nu se rupa, iar copilul se va simti iubit si ocrotit si va fi mult mai sanatos!
Postat de JUST ME la 15:21 Taguri: cearta, copiii, parintii si boala, sanatate 0 comentarii Pune link catre noi
Copiii si frica de apa
Copiii si frica de apa

Caldurile mari din timpul verii ne coplesesc pe toti, adulti sau copii. Asa ca, plecati in concediu, la mare, la munte, sursele de apa sint o binefacere. Vara este bucuria copiilor pentru ca se pot balaci in voie in piscina, in mare, in riuri, la stranduri fara sa se mai gindeasca la faptul ca parintii le vor spune sa aiba grija sa nu dea apa pe jos in baie sau sa nu foloseasca prea multa apa pentru ca au apometre. Dar exista si unii copii carora le este frica de apa.

De ce le este teama copiilor de apa

Primele noastre luni de existenta, ca embrion, s-au petrecut in apa, in lichidul amniotic, in pintecele mamei. Totusi, pe unii copii apa ii inspaiminta. Un exemplu este acela al unei fetite in virsta de 2 ani si jumatate, care se temea de apa, fie ca era marea, piscina sau chiar apa din cada, in asa fel incit nu vroia ca vreo picatura de apa sa-i atinga fata.

Cei mici nu cred ca apa inseamna placere

Este adevarat ca apa, de cele mai multe ori, este sinonima cu placerea. Cufundarea sugarilor in apa provoaca pielii acestora senzatii agreabile, pe care ei si le manifesta prin zimbete si gingureli. Totusi, nu toti sugarii par sa impartaseasca aceasta bucurie si unii isi manifesta reactia prin plinsete chiar de la introducerea unui degetel si pina la cufundarea intregului corp. Anumiti psihologi leaga frica precoce de apa cu un traumatism particular in momentul nasterii: ruperea apei poate fi asociata cu o senzatie foarte stresanta si nelinistitoare pentru bebelus, care si-a fixat senzatia in memorie.

Copiii trebuie invatati sa iubeasca apa

Citeodata, anumiti parinti sint uimiti de copiii lor, bebelusi-inotatori chiar de la virsta de 4 luni sau care se comporta ca pestele in apa la mare de la virsta de 2 ani, si care vara urmatoare stau pe marginea piscinei sau pe malul apei fara sa mai fie tentati de apa. De fapt, familiarizarea cu apa este tot o invatare, la fel ca si mersul. Copiii trec adesea prin perioade de mari progrese sau prin momente de regresie. Este adevarat si faptul ca obisnuirea copilului cu apa, actiune care are loc in propria baie, poate sa-l determine pe copil, cind se mareste, sa-i fie frica de imensitatea marii si sa-l inspaiminte.

De ce anumitor copii le e frica de apa

Teoretic, copilul nu resimte frica de apa pina la 4 luni. Dupa aceasta virsta, fiecare bebelus are multe motive pentru a-i fi frica de apa, fiecare copil avind deja propria istorie si propriul motiv de a-i fi teama.

O amintire neplacuta

Poate fi vorba despre o experienta neplacuta cu apa. Fara sa stie, copilul a pastrat-o in memoria sa si de fiecare data cind se iveste ocazia de a intra in apa, aceasta amintire se declanseaza si ii provoaca teama. De exemplu, se poate ca, atunci cind era mai mic, sa fi facut baie cu apa prea calda, sau sa fi baut un ceai fierbinte, sau poate ca si cufundarea lui in apa sa-i fi provocat o otita dureroasa.

O amintire neplacuta la scoala

Se poate ca la scoala copilul sa fi fost impins in apa de un alt copil contrar dorintei sale sau sa fi fost tinut cu forta in apa, sau sa fi fost fortat sa sara de pe trambulina. Aceste motive pot fi suficiente pentru a-i provoca teama de apa.

Apa, asimilata cu un cosmar

In anumite perioade ale cresterii sale, mai ales dupa virsta de 2 ani, copilului ii poate fi frica de apa, mai ales daca el crede ca ea are puterea de a-l inghiti. Este deci victima imaginatiei sale bogate si a dificultatii sale de a diferentia realitatea de imaginar. Un baietel era ingrozit de fiecare data cind trebuia sa faca baie pentru ca avea impresia ca sifonul de la baie il va inghiti.

Indispozitie psihologica

Citeodata, fara ca totusi copilul sa aiba vreo teama, spaima brusca de apa sa fie expresia unei indispozitii interioare care sa nu aiba vreo legatura particulara cu apa. Cauzele trebuie cautate in mediul in care traieste: ele pot fi legate de nasterea unei fratior/a unei surioare, divortul parintilor, mutarea dintr-o locuinta intr-alta sau pot fi legate de faptul ca a invatat prea repede sa faca alta actiune, de exemplu, sa mearga.

Frica de apa a unuia dintre parinti

Ca unuia dintre parinti sa-i frica de apa este o situatie foarte frecventa, caci numerosi adulti (unu din patru, conform statisticilor) se tem, de asemenea, de apa. Este deci posibil ca, chiar fara sa-si fi manifestat aceasta frica, parintele sa-i fi transmis copilului frica de apa.

O adevarata fobie sau hidrofobie

Anumitor copii le este frica de apa la fel cum altora le este teama de paianjeni sau de serpi fara sa ii fi vazut vreodata. Este vorba despre o adevarata fobie, adica o frica inexplicabila fara ca ea sa aiba legatura cu o amintire neplacuta cu apa.