Sila de mancare

Buna seara,

Am o fetita de 7 ani (am mai scris la un moment dat), este alergica in general (se scarpina pana la sange, la incheieturi in general dar si pe restul corpului mai usor)si la sfatul Dnei Dr. Soescu, am facut un tratament cu macerat de ulm si mesteacan, Suprarenale 9CH dimineata si seara si lipsa tota de proteina din lapte. Am tinut aceasta cura aprox 6 luni. Fetita s-a simtit mult mai bine. Am inceput sa-i introduc usor iar lapte...pentru ca nu mai aveam ce sa-i dau sa manance. Dupa vreo 2 luni s-a agravat foarte tare. Se scarpina non-stop. Ranile de la scarpinat nu-i mai trec cu nimic. Asa ca am reinceput tratamentul.

Pe langa asta, a ajuns numai piele si os. De cand s-a agravat alergia, parca nici mancarea nu o mai suporta. Imi spune ca-i este foame, dar parca ii e sila de ea. Mananca repede si fara sa o vada (ii dau eu..sa nu vada ce e in ea, ca altfel nu mai mananca deloc. de ex dc vede ardei gras sau ceva rosu...orice... isi face scarba si refuza mancarea). Si pentru ca nu am ce sa-i dau sa manance (fructe nu mananca, multe feluri de manacare le refuza, si mai ales si fara lapte...raman fara optiuni) a ajuns sa fie foarte slaba, nu are energie...). Imi puteti recomanda ceva pentru ea, va rog frumos, ca am ajuns la capatul puterilor...si eu si ea.

Alergia la lapte provine de la o trauma legata de lapte...de ex. cand mama nu.i mai da lapte praf, cand copilul este despartit brutal de san, cand mama nu mai are lapte, etc. Ce s-a intamplat cu ea ?
Ce fel de nastere a avut si cat timp a fost despartita de mama dupa nastere ?
Cat timp a fost alaptata la san ?
In plus lipsa poftei de mancare = lipsa poftei de viata = o trauma emotionala activa.
De cand a inceput exact sa nu mai manance ce crezi ca a afectat-o inainte ?
Cu remedii numai pt. fizic nu se prea poate face ceva aici...

Nu are alergie la lapte...doar ca, se spune ca laptele creaza un mediu propice dezvoltarii alergiilor in general! De aceea mi-a spus dna dr. sa-l scot din alimentatie. Traume a avut destule...in timpul sarcinii am fost stresata, doctorca mi-a spus sa renunt la sarcina eu nu am vrut, apoi mi-a recomandat amniocenteza, am stat cu sters sa nu aiba vreo anomalie...ma gandeam ca daca nu e ok, sa avortez cu toate ca nu sta in principiile mele sa fac asa ceva. La 7 luni iar mi-a zis sa fac amniocenteza noroc ca au convins-o alti doctori sa ma lase in pace. S-a nascut prematur la 1700 gr si apoi aproape 3 saptamani a stat singurica la incubator, nici nu puteam sa stau cu ea... doar scoteam lapte si ii dadea o asistenta sa manance. De cand am ajuns acasa sa zicem ca totul a revenit la normal. Alergiile in schimb au inceput sa apara pe la 6 luni.

Si de aici...chinul. Am incercat toate remediile constitutionale, am fost pe la n doctori. Nimic. Se agraveaza si amelioreaza...

De cand s-a agravat nu a avut vreun soc emotional sau ceva de genul... Dar cine stie ...ca ea este si foarte sensibila la orice. Daca nu merge cu remedii fizice, cu remedii cu dilutii inalte pentru psihic... eu nu stiu ce sa-i mai fac. Sa merg cu ea la psiholog? I-a facut un psiholog un test si a zis ca nu arata sa aiba ceva conflicte grave...ci conflicte usoare de copil normal.

Ma gandeam totusi sa-i dau din cele doua remedii de pofta de mancare in dilutie 7CH (Lotus si Utricularia)...macar sa manance ceva.

Pai conflicte mai mari ca cele din burta ta si imediat dupa nastere aproape ca nu exista si acestea explica tot:
- Frica de moarte in burta
- Frica de amniocenteza in burta
- Nastere premature cu frica ca nu sparietuieste
- Despartire de mama dupa nastere si pusa in incubator
- Despartire de sanul mamei


Crezi ca exista conflicte mai mari ca astea ? Nu exista.
Si oare ce crezi ca este cauza la ce se intampla acum ?
Tocmai aceste trauma imense. Astea nu sunt conflicte usoare, ci conflicte mari care o vor marca TOATA viata.

Oare cand va invatati sa nu mai mergeti la controale in timpul sarcinii ???? Caci tot ce se face este ca sa distruga cat mai mult copiii cu tot felul de analize invazive si sa bage frica in mame in mod inutil.

Daca copilul cere lapte de ce nu asculti de copil si asculti de medic ? Oare medicul stie ce face ? Habar nu are.
Nu ai raspuns inca la intrebarea legata de alaptat !
Cat timp ai alaptat copilul si incepand de cand ? I-ai dat lapte praf ?

Stati putin, nu sariti, pentru ca acum 7 ani, atunci cand s-a nascut fetita mea, nu stiam atatea cate stiu acum... (intre timp am citit multe si acum stiu multe credeti-ma... si despre vaccinuri si alimentatie si socuri emotionale etc).

A fost alaptata pana la 10 luni dupa care a renuntat ea singura. Am incercat s-o mai pacalesc cu lapte de-al meu in biberon dar refuza complet orice (nu se intamplase nimic in acea perioada, era totul la fel). Am incercat apoi cu lapte praf (repet, nu stiam atunci mai nimic), il refuza si pe acela. Apoi am inceput de la 1 an sa-i dau lapte de vaca de la vecinii mei care au vaci si sunt foarte curati (il iau imediat muls) si pe asta l-a acceptat.

Stiu ce stiu unii doctorii! Tocmai de aceea eu nu ma mai duc la doctori, decat la accidente sau ceva foarte grav la care nu gasesc solutie homeopatica...sau sa las corpul sa se vindece singur. Din pacate pentru ea...nu gasesc solutie si mi-e mila rau de ea.

Nu ti-am raspuns sa-ti fac reprosuri, ci sa va fac atenti la greselile facute ca sa invatati din ele. De asemenea, nu scriu numai pt. tine, ci mai mult pt. ceilalti.
Cum a fost somnul copilului in primele 6 luni, intre 6-12 luni si cum este acum ?

Am inteles... si eu ma enervez cand explic cate ceva parintilor dar nu vor sa inteleaga, merg tot dupa sistemul cu care s-au obisnuit.

1. Somnul pana la 6 luni era foarte agitat, se trezea noaptea destul de des si plangea de foame si nu numai (ma rog cred ca era normal ca bebelus, dar fata de sora ei mai mica, a fost mult mai plangacioasa). Dupa ce o alaptam, nu se culca imediat ci trebuia sa ma plimb o ora cu ea in brate.
2. Somnul intre 6-12 luni cred ca a fost mai bine, era mai relaxata, totusi foarte dependenta de mine. Dormea si in patut (in aceeasi camera) si cu mine in pat.
3. In prezent, inainte sa adoarma se scarpina foarte mult, apoi doarme tun. Adica, daca se mai trezeste sora ei mai mica si tipa din diverse motive, ea nici macar nu da semne ca ar auzi. In plus imi tot spune ca viseaza urat. Are mereu cosmaruri.

Buna,

ceea ce am banuit se releva ca fiind adevarat. Traumele din sarcina, nasterea prematur cat si incubatorul au marcat-o masiv pe fetita.
Somnul agitat dupa nastere,  cosmarurile  - chiar si pana azi – impreuna cu lipsa poftei de mancare sunt cele mai sigure
si clare dovezi a traumelor suferite.

Acest lucru este valabil pt. orice copil: bebelusii si copiii mici care au somn agitat, se trezesc noapta plangand sau tipand, care plang sau sunt prost dispusi la sculare au trauma active si acestea nu inceteaza odata ce cresc, ci devin doar mai rare !

Sufletul se uita la amintiri in timp ce dormim. Cand revede intamplarile traumatice,  sufletul se sperie din nou ca si cum ne speriem si noi la un film de groaza sau filmari ale unor evenimente traumatice. Asta inseamna cosmarul. Cosmarul produce o noua sperietura si intretine suferinta.
Cosmarul ne arata “faceti ceva ca sa ma vindec”---insa cine-I intelege mesajul in lumea noastra ?

Cosmarurile devin mai rare cu cat copilul creste mai mare,  doar din cauza ca in videoteca amintirilor se aduna mai multe filme intre timp
si sufletul nu mai ajunge sa mai vada atat de des filmele traumatice de la nastere/sarcina/etc ca atunci cand este bebelus si nu are decat putine amintiri.

De aceea somnul bebelusilor e agitat in fiecare noapte, al copilor intre 2-3 ani mai rar si al celor mai mari si mai rar. In videoteca sunt atat de multe filme inca sufletul nu mai ajunge la cosmaruri in fiecare noapte. Insa prezenta cosmarurilor si lipsa poftei de mancare arata clar traumele.
Iar cosmarurile nu se termina nici ca adult, daca nu au fost vindicate.

Lipsa poftei de mancare, cosmaruri si  somn agitat sunt un trio care se gaseste in TOATE  cazurilor de traume majore
suferite de copii in burta mamei sau la nastere. Nu este deloc normal ca un copil sa aiba somn agitat, sa planga noaptea disperat sau
sa nu manance bine. La cate greseli se fac astazi in sarcina si nastere nu e de mirare ca cel putin 70% din copii sufera din
cauza acestor trauma si impreuna cu ei si parintii.

Homeopatia nu poate face aici nimic caci NU INTELEGE toate aceste simptome si ca urmare nici nu dau tratamente potrivite
pentru conflictele suferite. Se dau remedii constitutionale - des in mod inutil - fara sa inteleaga omul si necazurile lui.

Remediile cele mai generale si eficiente in astfel de cazuri  sunt cele Bach legate de trauma, frici si sperieturi:
“ remedii Bach Mimulus, Star of Bethlehem, Rock rose”
- 3 remedii generale pt. frica, soc, sperietura.

Zilnic de 2 ori vreo 14 zile – seara si dimineata,  remedii facute cu metoda cu eticheta descrisa aici pe forum.
Cand se scoala cu cosmar repetata doza de 2-3 ori.


Da-i in plus Paeonia officinalis CH30 odata pe saptamana sau dupa un cosmar, care este un remediu pt. cosmaruri de la trauma.
Si in plus si  Vanilla planifolia CH9 zilnic o data, timp de 10 zile.

Daca bea lapte de vaca da-i lapte de vaca si uita ce ti-a spus doctorita.
Fata are inca frica in oase de la teama traita in timpul sarcinii si este speriata noaptea din nou de cosmaruri, atunci cand le are.
Ca urmare este resperiata des de vise si asta nu-I da pace.
Apetitul revine de la sine odata ce fricile dispar.

Daca fata face ulterior ceva la plamani cu tuse, respiratie grea sau alta boala fizica este procesul de vindecare dupa terminarea traumelor.
Caci orice trauma vindecata duce la necesitatea repararii tesuturilor afectate in timpul traumei si deci asta e un semn bun si “boala” adica reparatia necesara trece de la sine. Boala nu prea se ia cu mana asa cum crede lumea, ci vindecarea traumelor este urmata de o vindecare a trupului si de simptome.
Raporteaza schimbarile dupa 4-5 zile..caci vor fi.

In plus pune-o sa-ti descrie cosmarurile in detaliu si raporteaza-le aici.

Pune-o sa-si faca o agenda in care sa-si noteze cand a visat rau si ce a visat exact.
Asa se depisteaza usor cauza lor

Scarface esti un miracol pe pamantul asta! Asa voi face! O sa se bucure enorm cand va afla ca are voie lapte . Revin cu detalii! Multumesc muuult de tot!

Revin.. i-am spus sa-mi spuna in detaliu cosmarurile ei si cel de azi noapte... Dupa cum se uita mi-am dat seama ca inventeaza, i-am zis ca e ceva serios si sa nu ma minta. A recunoscut ca inventeaza ca are cosmaruri doar pentru ca vrea sa atraga atentia asupra ei si sa doarma cu cineva noaptea. Un singur cosmar i-a ramas in minte si asta mai demult, acum cateva luni, unul in care noi (eu si sotul) muream calcati de masina si ea a ramas cu buni. A spus ca asta i-a ramas in cap.

Deci, se schimba cu ceva remediul?

nu. ramane asa. de multe ori nu-ti amintesti ce ai visat

Revin dupa o saptamana de tratament... am revenit iar la lapte cum ne-ati spus (cu toate ca intr-un topic deschis de dvs, spuneti ca laptele nu este bun pentru cei alergici). Mi se pare atat de rau...se scarpina incontinuu, nu mai rezista. Cateodata, seara se scarpina si cate o jumatate de ora pana adoarme, de se clatina patul cu ea. Macar, cu lactate, pot gati ce-i place ei si a inceput sa manance mai bine...tocmai pt ca e mai gustoasa mancarea sau ii pot da dimineata lapte cu cereale..fata de ceai gol.

Are momente cand este deprimata si are niste vorbe de genul (la 7 ani)
1. Credeam ca o sa fiu frumoasa si desteapta cand voi fi mare, nu cu alergiile astea...
2. Prietenii mei nu ma plac...
3. Tu nu intelegi viata mea
4. Imi simte lipsa (am foarte multa treaba si am si eu niste probleme) si imi spune ca "Viata nu mai e chiar asa frumoasa fara mama"
...si mai multe de genul.

Cosmaruri nu are. Parca mi-am pierdut orice speranta!

programeaza-i Lac defloratum CH9 si da-i zilnic de 2 ori pr alergia de lapte.
Trebuie sa alegi intre scarpinat si murit de foame daca spui ca nu mananca altceva...
Fata are traume emotionale si una din ele e asociata cu laptele

Am vorbit cu ea si am hotarat sa continuam tratamentul prescris de dvs mai sus (pentru temeri) dar fara lapte si produse lactate in dieta sau macar mai putin. O sa incerc sa-i dau sucuri de fructe (mai cu forta), pt ca oricum fructele ca atare nu mananca. Am cules azi mure proaspete din gradina si l-am facut suc cu miere...a fost foarte bun (obligat l-a baut). O sa revin cu informatii. Multumesc frumos.