Stil de viata

http://suntsanatos.ro/stil-de-viata/calin-cyfer-muzician-alergator-si-frugivor.html

"Calin Cyfer - muzician, alergator si frugivor
2010 a fost un an foarte bun pentru mine, din punct de vedere profesional. Am avut aproape 100 de concerte și apariții TV/Radio. Promovam noul album, „Color”. Pe de altă parte eram stresat, sedentar, supraponderal și cu sistemul imunitar la pământ. Totul a culminat cu zona zoster, apărută după un lung turneu.
M-am hotărât apoi să fac o serie de schimbări pe plan personal și profesional, majoritatea fiind surprinzătoare pentru prieteni, colegi sau apropiați:
1. Am rărit numărul concertelor și al turneelor
2. Am devenit interesat în meditația zazen și yoga (noiembrie 2010)
3. Am renunțat la cafea (februarie 2011)
4. Am ținut un post negru de 7 zile (mai 2011)
5. Am devenit vegan și în scurt timp raw vegan (mai-iunie 2011)
6. Am refuzat să mai cânt în locațiile în care se fumează (iunie 2011)
7. Am mers singur cu bicicleta București-Brașov și retur(168 kmx2, aprilie 2012)
8. Am început să alerg și am participat la 5 semi-maratoane (2012)
9. Am lansat un album gratuit, liber la descărcare (februarie 2013)
10. M-am mutat în Sud Estul Asiei (mai 2013, acum locuiesc în Cambodgia)
999 0

Parcă venită ca un ajutor în acel moment greu, cartea lui Kenny Werner: „Măestrie fără efort”, mi-a oferit un adevărat manual despre cum să trec peste problemele mele. În carte se menționează fricile și angoasele unui muzician. M-am regăsit în totalitate. Kenny Werner vorbește despre ego și cum acesta dă naștere fricii. Avea un ghid audio pentru meditație. Erau idei total noi pentru mine, dar le-am aplicat cu un succes imediat. Am devenit mult mai relaxat, iar prestația mea muzicală s-a îmbunătățit considerabil. Am ținut să merg mai departe și am citit cărțile la care Kenny Werner făcea referire.

Astfel, am ajuns la Buddhism Zen („Mintea Zen, Mintea Începătorului” Shunryu Suzuki) și Yoga. Am început să practic singur meditația Zazen și Hatha Yoga. Mintea mi-a devenit mai concentrată și asta a dus la alte schimbări. Deși eram băutor înrăit de cafea (3 căni mari pe zi), am renunțat foarte ușor la acest stimulent. L-am considerat total inutil. Aceasta a fost prima mea schimbare în regimul alimentar.

Cartea „Calea Luptătorului Pașnic” de Dan Millman m-a inspirat să devin vegetarian și înainte, să fac un post negru de 7 zile, pentru detoxificare. A fost o săptămână grea, timp în care am slăbit 10kg, de la 93 la 83. Am 186cm în înălțime. După post, am devenit vegan, pentru că am renunțat și la lactate și la ouă. După doar o săptămână, o prietenă mi-a vorbit despre curentul raw vegan și, deși la început mi s-a părut extrem, cartea lui David Wolfe „The Sunfood Diet Success System” m-a convins că este cea mai eficientă dietă.

În următoarele luni de zile, regimul meu alimentar a fost compus dintr-un smoothie de fructe dimineața și o salată imensă după-amiaza. Am mai slăbit 10kg, până la 73, și aveam foarte multă energie. Atunci m-am hotărât să alerg. Nu mai făcusem asta de 17 ani, din liceu, când jucam basket la club și în echipa școlii. La început, puteam să alerg doar câțiva metri, dar am crescut încet volumul până când am ajuns să alerg primul semi-maraton (21 km) în anul următor.

Pentru că aveam multă rezistență, mai multă decât mă țineau tendoanele în alergare, am hotărât să mă apuc și de ciclism, ca sport auxiliar. După ce am făcut câteva drumuri în jurul Bucureștiului, am decis să merg cu bicicleta până acasă (la Brașov), de Paște. A fost o nebunie. 10 ore de mers pe DN1, cu două cutii de curmale și un calup de banane pe post de combustibil. M-am întors după două zile, tot cu bicicleta, pe o ploaie rece de primăvară. Am fost uimit cât am putut să rezist și a fost o confirmare că noul meu regim alimentar mă susține în totalitate.

În alergare, am fost interesat de minimalism. La început, am alergat cu pantofi de plajă cu talpa plată. Apoi am alergat în sandale tarahumara (confecționate chiar de mine) și când aveam iarbă sau nisip la dispoziție, alergam în picioarele goale. Sunt în special focalizat pe alergarea montană. Am participat până acum la 3 semi-maratoane montane (Cozia, Cheile Râșnoavei, Ciucaș) și la 2 semi-maratone de șosea, ambele la București. Mi-ar plăcea ca la un moment dat să pot termina un ultra-maraton de 100km în munți. Mă antrenez pentru asta.

Imediat după trecerea la raw-veganism, am renunțat la fumatul pasiv. Cea mai mare parte din concertele mele, se desfășurau în cluburi în care se fumează. Am considerat că este total nesănătos, așa că am anunțat oficial că nu voi mai concerta în locații în care se fumează, decât în rare excepții. Știam că numărul concertelor se va diminua considerabil, dar sănătatea trebuie să vină pe primul loc. Spre norocul meu, unele cluburi au acceptat să facă seri de nefumători atunci când cântam eu și cea mai mare parte din spectatorii fumători au fost de acord să participe la concertele mele în noile condiții.

În octombrie 2011 am mai făcut un pas în dieta mea, după ce am citit cartea „80-10-10”, de Douglas Graham. Am învățat să cresc numărul caloriilor provenite din fructe și să le diminuez pe cele provenite din grăsimi (uleiuri, nuci sau semințe). Am devenit mai puternic, am pus mai ușor masă musculară și digestia s-a îmbunătățit.

Acum, Frugivor este termenul care mă descrie cel mai bine din punct de vedere alimentar. În dicționarul explicativ se dă următoarea definiție: „Frugivor – (animal) care se hrănește în special cu fructe”. Într-adevăr, aproximativ 85% din calorii îmi provin din fructe. Într-o zi obișnuită mănânc 2-3 mese mono-fruct. La fiecare masă, mănânc un singur tip de fruct, până mă satur. Seara completez cu o salată, dacă simt nevoia de sărat. Nu adaug sare în salată. Prin poftă de sărat, mă refer la sodiu, care se găsește în verdețuri. Dacă încă îmi este foame după salată, mănânc niște semințe (floarea soarelui, dovleac, in, cânepă) sau nuci (migdale, caju, nuci, nuci braziliene). Aportul caloric variază în funcție de cât de grea a fost ziua. Alerg, merg pe bicicletă, înot, fac yoga. În unele zile sunt foarte activ, în altele mai mult stau. Câteodată mănânc 2000-2500 de calorii, alteori ajung la peste 6000. În medie, sunt aproximativ 4000 de calorii.

Am spus că 85% din calorii îmi provin din fructe, probabil sunteți curioși de unde vin celelalte 15%, atunci când nu vin din salate, nuci și/sau semințe. Nu sunt perfect. 36 de ani am mâncat obișnuit și am fost crescut pe făină albă, care este un drog, nu departe de cocaină. Dintre toate mâncărurile gătite, poftesc cel mai mult produsele din făină albă (covrigi, pâine sau biscuiți). Asta se întâmplă pentru că făina albă nu are fibră, iar produsele din făină au foarte puțină apă. Astfel se digeră ultra rapid și corpul primește un șoc total nenatural, care dă dependență.
Perioade lungi de timp am fost foarte strict, și nu a fost deloc bine pentru confortul mental. Acum îmi permit câteodată un covrig, pachet de biscuiți sau puțină pâine la salată deși știu că nutrițional vorbind, nu primesc nimic în plus, iar alimentele respective sunt departe de ceea ce caut eu. Adică nu sunt crude (au fost puse la cuptor), nu sunt proaspete (grâul și făina au fost depozitate ani de zile până să fie gătite), nu sunt întregi (nu au fibră) și majoritatea nici vegane. Nu mai consider importante aceste accidente. Mai mult mă interesează să mențin acest demers, de a găsi în fiecare zi cele mai hrănitoare alimente și care pot fi acestea, dacă nu fructele coapte, proaspete, neprocesate și organice?

Continuarea firească a acestui întreg proces de recondiționare a corpului meu este mutarea la tropice. Noi oamenii am evoluat la tropice. Am părăsit aceste locuri relativ recent. Din această cauză, mediul tropical pune cel mai puțin stres pe organism. Aici abundă alimentele pentru care suntem cel mai bine adaptați: fructe dulci și proaspete. Corpul poate produce vitamina D pe tot timpul anului, prin contactul cu soarele. Temperatura este constantă și confortabilă. Ziua și noaptea sunt tot timpul egale (12 ore), ideal pentru refacerea somnului, respectiv a glandelor suprarenale.

Odată ce m-am hotărât să mă localizez la tropice, a trebuit să aleg unde anume. Erau doar 4 opțiuni viabile. America centrală, Africa, India/Sri Lanka sau Asia de Sud Est. America Centrală e cam departe de România și prețurile sunt mari. Africa e instabilă politic, singura țară cât de cât ok e Tanzania, dar mi s-a părut cam limitat să poți locui doar într-o țară. India mi se pare insalubră, dar Sri Lanka încă mă atrage, mai ales că tatăl meu a locuit acolo doi ani și a fost cea mai plăcută perioadă pentru el. Am ales până la urmă Asia de Sud Est pentru că toți parametrii: prețuri, curățenie, siguranță, dezvoltare sunt la un nivel acceptabil pentru mine. Zona este vastă și sunt opțiuni multe: Indonezia, Malaezia, Thailanda, Cambodgia, Laos, Myanmar, Vietnam sau Filipine.
În Asia de Sud Est e ușor să stai la ocean. Deși sunt din Brașov, sunt născut la Constanța și în copilărie, toate verile le-am petrecut la mare. Iubesc plaja, îmi place să înot și să stau la soare. Să pot face asta oricând pe parcursul anului este extraordinar.
Înainte să plec, am ținut să fac un cadou fanilor mei. Am lansat un album gratuit intitulat Blues La Prima. Conține toate piesele clasice de blues pe care le-am cântat de-a lungul anilor. Oricine poate să descarce sau să asculte materialul direct de pe saitul meu. www.cyfer.ro

În mai 2013 am decolat către Kuala Lumpur (Malaezia). Am stat două luni în Thailanda, iar apoi m-am mutat în Cambodgia. Am fost întrebat de mai multe ori ce fac în Asia de Sud Est, dacă am vreo slujbă, sau din ce trăiesc. Răspunsul meu scurt este: „sunt strângător, mi-am făcut economii”. Unii cred că am câștigat la loto, sau am o sursă obscură de venit, dar secretul nu stă în banii pe care îi fac, ci în banii pe care nu-i cheltui. În ultimii ani mi-am redus drastic cheltuielile. Am renunțat la o serie de obiecte nefolositoare. Procesul continuă și acum. Mă îndrept spre minimalism, spre o viață din ce în ce mai simplă.
Iată un calcul simplu, pentru a vedea ce sumă aș putea pierde anual, sau ce sumă cheltuie anual un om obișnuit (statistic vorbind) în România.
• Nu fumez, dar 45% din bărbații Români fac asta. În medie un fumător cheltuie 700 euro/an pe țigări;
• Nu consum alcool. Estimez că băutura unui om obișnuit în București costă cel puțin 500 euro/an: nimic exagerat, câteva beri, puțin vin și eventual una mică.
• Nu beau cafea sau ceai. Acestea mă costau 100 euro/an.
• În ultimii 2 ani am redus aproape la zero mersul cu mașina personală. Am mers oriunde în oraș pe jos. Am folosit trenul, atunci când am ieșit din București. În medie, automobilul propriu mă costă 3000 euro/an, incluzând aici motorina, reparațiile, reviziile și spălătoria. În ultimul an m-a costat doar 1000 euro, deci o economie de 2000 euro.
• Nu mi-am mai cumpărat medicamente, și am fost doar o dată la medic pentru un control de rutină, de când am schimbat regimul alimentar. Românii cheltuie pe afecțiuni cronice ușoare cel puțin 250 euro/an.
• În ultimul an, nu mi-am mai cumpărat haine sau încălțăminte. Și-așa mi se pare că am enorm de multe și apuc să port doar o mică parte din ele. Aici mi-e mai greu să estimez cât aș fi cheltuit sau cât ar cheltui un om obișnuit: 300euro/an?
• N-am dat drumul la căldură toată iarna. Probabil o să vi se pară extrem, dar eu am observat că atunci când consumul de calorii e suficient (asta la mine însemna 4500-5000 calorii, majoritatea din carbohidrați), corpul are suficientă energie să se încălzească singur. A fost cea mai plăcută iarnă a a mea, din punct de vedere al confortului termic și am dormit în fiecare noapte cu geamul deschis. Salvați: 300 euro.
• Alimentele nu m-au costat mai mult decât atunci când mâncam junk. Țin să precizez asta, pentru că mulți îmi spun: „bine, mănânci doar fructe și legume crude, dar probabil te costă o avere”. Ei bine, după ce devii mai experimentat în acest stil de viață știi cum să reduci costurile. Înainte să plec din România îmi cumpăram aproape totul din Piața Sudului (București), care este foarte ieftină. Alergam până acolo, 5km, după care mă întorceam pe jos cu 20 kg în mâini. E un super antrenament. Are și un nume: „mersul fermierului”. Îți lucrează aproape fiecare mușchi din corp. Am renunțat și la acele super alimente folosite în lumea raw vegan (spirulina, maca, uleiuri, semințe exotice și celebrul goji).
• Pe lângă banii salvați anual, am scăpat de o mare parte din lucrurile pe care le dețineam: toate electrocasnicele (cuptor cu microunde, steamer, oale sub presiune, grătar, etc… nefolositoare pentru un raw vegan). Am vândut și o parte din sculele muzicale și electronicele pe care nu le mai foloseam sau erau redundante. Din aceste vânzări am strâns 4000 euro.

În total 4150 euro pe care aș fi putut să-i cheltui în ultimul an. Dacă adun și cei 4000 euro obținuți din obiecte nefolositoare, înseamnă 8150 euro sau 10800$. E o sumă destul de mare și pentru România, dar în Cambodgia e enorm. Aici trăiesc foarte bine, cu 400$/lună, deci 10800$ înseamnă doi ani de stat la soare și mâncat fructe tropicale.

După cum vedeți, nu trebuie să fii milionar, sau să câștigi la loto pentru a te muta o perioadă la tropice. Trebuie doar să decizi foarte clar dacă vrei asta, să-ți definești prioritățile, să-ți stabilești un plan pe termen mediu și să te ții de el cu tenacitate.

Aceasta este povestea schimbării mele și simt că este doar începutul. Schimbările adevărate au loc în interiorul meu, iar acțiunile mele exterioare sunt doar o reflexie a procesului. Important este să dezovoltăm concentrarea minții. Doar așa putem obține satisfacția: realizând că micile distracții ale minții, cele mai facile fiind mâncarea junk și viciile, duc în cele din urmă la suferință."