Mercurul din peste - ce soiuri alegi si la ce renunti

Mercurul din peste - ce soiuri alegi si la ce renunti

A manca peste in mod regulat nu este lipsit de riscuri pentru sanatatea noastra, fapt demonstrat de cele mai recente studii, care vorbesc despre prezenta mercurului in acesta.

Un raport comun al Biodiversity Research Institute si Zero mercury working grup, intocmit in urma studierii unor probe prelevate din zone maritime importante destinate pescuitului, trage un nou semnal de alarma in ceea ce priveste mercurul continut in pestele care ajunge pe masa noastra, aflam din Notre-planete.

Oceanele, adevarate rezervoare de mercur

Mercurul, un metal care se gaseste in mod normal in natura, rezulta in zilele noastre si in urma unor activitati industriale diverse (minerit, metalurgie, transformarea celulozei, arderea deseurilor si combustibililor fosili), ajungand in concentratii tot mai mari in ecosistemele terestre si marine.

Astfel, care urmare a intensificarii activitatilor umane generatoare de mercur, se estimeaza ca, in ultimii 100 de ani, cantitatea de mercur prezenta in primii 100 de metri de la suprafata oceanelor s-a dublat. In apele mai adanci, concentratia de mercur a crescut cu 25%. Astazi, oceanele lumii pot fi considerate adevarate "rezervoare de mercur".

Consumul pestelui, principala sursa de expunere alimentara a omului la metil-mercur

In apa, mercurul isi schimba structura, devenind metil-mercur. Sub aceasta forma este asimilat de diverse organisme marine si de pesti, patruzand astfel in lantul trofic alimentar si constituind un pericol pentru sanatatea omului, consumatorul final.

"Practic, urme de metil-mercur pot fi identificate astazi in tesuturile fiecarui individ, ceea ce reflecta omniprezenta acestui element in mediu si expunerea crescuta prin consumul de pesti si crustacee", se afirma intr-un studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

Ghid pentru consumatorii de peste

Biodiversity Research Institute si partenerii sai, pe baza examinarii a aproape 26.000 de probe prelevate din zonele maritime de pescuit din intreaga lume, au intocmit un "ghid pentru consumatorii de peste".

Astfel, tinand cont ca anumite specii contin cele mai mari cantitati de mercur, pestii care nu ar trebui consumati sunt urmatorii: marlin, macroul rege (macrou mare), pestele - spada, tonul rosu. Paradoxal, pentru acesta din urma se platesc sume exorbitante, deoarece din el se pregateste sushi, acel fel de mancare foarte apreciat in restaurantele japoneze.

In categoria pestilor care nu ar trebui consumati decat o data pe luna intra alte specii de ton, cum ar fi cel intalnit in conservele obisnuite, pionul portocaliu, epinefelul, merluciul.

Exista specii recomandate a fi consumate o data pe saptamana, cum sunt hamsia, stavridul, sardinele, si specii care pot fi consumate si de doua ori pe saptamana: macroul, heringul, codul.

In categoria pestilor care pot fi consumati fara restrictie intra eglefinul si somonul.

Necesitatea revizuirii normelor sanitare

Chiar si in concentratii foarte scazute, mercurul este nefast, in special pentru dezvoltarea creierului. Din aceasta cauza, Edward Groth, consilier la OMS, declara ca aceste recomandari in ceea ce priveste restrictionarea consumului la anumite specii de pesti ar trebui tratate cu toata seriozitatea.

De asemenea, acelasi reprezentant recomanda revizuirea normelor actuale ale Agentiilor nationale de siguranta a alimentelor, deoarece "nivelurile de expunere la mercur prezentate ca fiind sigure de catre normele in vigoare cauzeaza de fapt efecte nedorite asupra sanatatii".