cardul şi dosarul electonic de sănătate

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2013/01/17/de-ce-nu-vom-accepta-cardul-si-dosarul-electonic-de-sanatate-8-argumente-si-ceva/

"De ce NU vom accepta cardul şi dosarul electonic de sănătate:
8 argumente şi ceva

1. Consider că mi se încalcă dreptul la confidenţialitate, atât timp cât informaţia medicală de pe card (prin intermediul SIUI) şi ulterior din dosarul electronic, va fi accesibilă oricarui medic aflat in relaţie contractuală cu Casa de Asigurari, farmaciştilor, precum şi altor persoane enumerate mai jos.
Legislaţia României prevede cu privire la confidenţialitate că nici măcar “ rudele de gradul I nu au acces la datele medicale ale unui pacient, nici măcar după moartea acestuia, dacă pacientul nu-şi exprimă acordul in acest sens.” Prin inscripţionarea unor date medicale pe cipul cardului de sănătate şi prin intermediul dosarului medical electronic, confidenţialitatea va fi practic, NULA, căci la istoricul meu medical, vor avea acces de la 1 ianuarie 2013, prin intermediul cardului naţional de sănătate şi a SIUI multe alte persoane în afara medicului consultat(medicii de familie,iar medicii specialişti, farmaciştii şi furnizorii de dispozitive medicale, precum şi personalul autorizat din cadrul caselor de asigurări de sănătate . Unde mai este confidenţialitatea , mă întreb, atâta timp cât persoane necunoscute mie vor avea acces şi control asupra datelor mele personale, uneori fără ca eu( deţinătorul exclusiv, pînă în prezent, a acestor informaţii )să fiu înştiinţat cu privire la accesarea şi modificarea lor!?
2. Secretul profesional va fi încălcat atât timp cât diverse „entităţi”(enumerate mai sus)
vor avea acces la informaţiile medicale ale pacientului, informaţii pe care le vor furniza medicii. Medicul este obligat să pastreze secretul professional!(Art. 17, 18, 19, 20 din Codul Deontologic al Medicilor).
3. Mi se încalcă dreptul la viaţă intimă şi privată, garantat prin art 26 din Constituţia României, şi prin Articolul 8 al Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale,
căci informaţia medicală aparţine vieţii private. Cardul naţional de sănătate şi dosarul electronic vor deveni cu timpul monitorul serviciilor medicale de care va beneficia un pacient. În el vor fi stocate şi vizitele la medic, reţetele primite, medicamentele prescrise şi intervenţiile chirurgicale.
Lărgirea accesului la datele mele medicale,date care aparțin vieții mele private, unui sistem întreg reprezintă o violare a dreptului la intimitate şi la demnitate ale persoanei .
4. Consider că nu există nicio garanţie în ceea ce priveşte securitatea, confidenţialitatea şi protecţia datelor din cipul cardului sau din dosarul electronic, atâta timp cât:
- chiar responsabilii statului implicaţi în această reformă, au afirmat faptul că singura garanţie o va constitui doar calitatea morală a celor care administrează sistemul şi baza de date (fapt semnalat de altfel şi de specialiştii în etica informaticii),
- chiar specialiştii în tehnologia informaţiei atrag atenţia asupra vulnerabilităţii sistemelor informatice , asupra securităţii sau fiabilităţii insuficiente a reţelelor informatice, precum şi asupra aspectelor etice ale utilizării sistemelor informatice.
- orice sistem informatic poate fi atacat şi defectat, şi orice informaţie stocată pe cip sau într-o bază de date este supusă riscului deteriorării, contrafacerii, pierderii, erorilor de introducere, astfel încât informaţia medicală poate fi oferită eronat medicului, conducându-l spre diagnostice şi tratamente greşite în situaţii de criză(urgenţă) când nu mai are posibilitatea de a verifica datele , confruntându-le cu istoricul furnizat direct de pacient.
5. Nu am niciun control asupra datelor personale care vor fi introduse şi actualizate şi de către persoane necunoscute mie( fiind ulterior stocate într-o bază de date) şi sunt expus riscului de a deveni victimă a “agresiunii informatice”, care se poate manifesta sub următoarele forme:”utilizarea neautorizată a datelor de către angajaţii a căror sarcină este să actualizeze fişierele cu informaţii;scurgerea accidentală de informaţie, prin neglijenţă sau lipsa de atenţie a unor angajaţi sau prin accesul unor intruşi;propagarea de erori şi pagubele pricinuite de acestea (pagube în acest caz, cu atingere directă a datelor cu privire la starea mea de sănătate, ceea ce poate determina erori diagnostice şi terapeutice ulterioare, cu potenţial risc vital);folosirea intenţionată a datelor în scopuri pe care unii oameni le consideră obiecţionabile(…)”
„ Extinderea utilizării tehnicii de calcul în aproape toate domeniile vieţii, precum şi conectarea calculatoarelor în reţele internaţionale a făcut ca infracţiunea comisă cu ajutorul sau prin intermediul calculatorului să fie mai diversă, mai periculoasă şi mai prezentă la nivel internaţional.(…) Odată cu dezvoltarea tehnologiei informațiilor și comunicațiilor tabăra infracţională s-a extins pe” mai multe „direcţii: a). informatica a devenit ea însăşi ştiinţa delincvenţilor(…) b). calculatorul a devenit instrumentul infracţiunii (…)
Toţi utilizatorii de sisteme informatice sunt vulnerabili, pot fi victimele unui atac sau ale urmărilor defectării sistemelor. Anumite sisteme informatice, fie publice sau private, cum sunt cele din domeniul apărării teritoriului, (…)cele privind sistemele de transport, comunicaţii, financiare, de sănătate etc. oferă largi posibilităţi pentru un comportament antisocial sau pentru acţiuni teroriste.(…) Într-un studiu efectuat în anul 1998 de către Universitatea din Würzburg, la cererea Direcţiei a XIII-a a Comisiei Europene, se arată că, fără a se face referiri la aspectele tehnice legate de securitatea sau fiabilitatea insuficiente ale reţelelor informatice, impactul negativ al utilizării TIC s-a concretizat, în prezent, în” mai multe infracţiuni, printre care şi „încălcarea caracterului privat al datelor personale. ”(citate extrase din “ UNELE PROBLEME SOCIALE, ECONOMICE, JURIDICE ŞI ETICE ALE UTILIZĂRII TEHNOLOGIEI INFORMAŢIEI ŞI COMUNICAŢIILOR(TIC) ” Prof. dr. ing. St. Iancu, Secretar ştiinţific al Secţiei de Ştiinţa şi Tehnologia Informaţiei a Academiei Române).
6. Consider că există un mare risc de discriminare si abuz, prin accesul lărgit al celor care pot vizualiza datele medicale personale, devenind astfel vulnerabil faţă de Stat şi faţă de anumite instituţii sau persoane fizice care mă pot marginaliza.
7. Consider că sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experienţă probată suficient care să ateste că introducerea lui serveşte scopurilor proclamate de autorităţi: eradicarea fraudelor şi economisirea banului public.
Deasemenea, Domnul Profesor Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România a a apreciat cardul de sănătate cu cip drept “o încercare de abuz din partea statului asupra asiguraților”şi că “există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate” , că “lipseşte orice analiză etică a acestei acţiuni” , că “ este periculos să fie puse informaţiile medicale personale pe cip”, că “devenim vulnerabili faţă de Stat şi faţă de anumite instituţii “ etc.(afirmaţii făcute public și în emisiunea “Sănătatea FM” din 05/01/2011, la Radio France Internationale România).În plus, Domnul Profesor semnalează şi alte riscuri cu privire la calitatea de donator de organe şi acordul înscris pe cipul cardului, riscuri pe care nu le-am mai enumerat, considerând suficiente argumentele expuse deja.
Motivația civică a fost exprimată de toți cei care văd în implementarea acestei tehnologii nu atât un câștig, un beneficiu adus sistemului medical și cetățeanului, cât o încercare de uzurpare și restrângere a drepturilor și libertăților omului, multe dintre ele consfințite și protejate de Constituția României (libertatea de conștiință și religie, dreptul la viață privată și intimitate, dreptul de opțiune, accesul liber și neîngrădit la informație, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, etc), această tehnologie putând fi folosită și pentru monitorizarea și controlul individului.
8. În baza învăţaturii creştin- ortodoxe considerăm că acest sistem electronic de supraveghere a stării de sănătate este doar începutul creării unui sistem mai vast de supraveghere a tuturor activităţilor desfăşurate de un cetăţean, publice sau private, prin adăugarea de noi tipuri de informaţii în baze de date, colectate de noi carduri cu cip pe care cetăţeanul va accepta să le folosească. Astfel se va ajunge la un control aproape total asupra vieţii individului şi la dependenţa totală a oricărui cetăţean de sistemul informatizat. Practic, se va ajunge la situaţia în care o persoană să nu poată desfăşura diverse activităţi în societate, în viaţa de zi cu zi, (“ încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde”), decât dacă posedă carduri speciale cu care să se legitimeze în sistemul electronic şi numai dacă acest sistem recunoaşte codul sau numărul de înregistrare atribuit acelei persoane( „decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”) existente în baza de date, permiţându-i astfel accesul în sistem. De aici vor decurge numeroase constrângeri asupra persoanei care a devenit prizoniera unui sistem electronic, cu care nu se poate negocia, dar şi mai multe limitări vor fi impuse celor care nu ar face parte din acest sistem.
Atât din punctul de vedere al unui cetăţean liber, cât şi din punctul de vedere al învăţăturii de credinţă ortodoxă, cardul de sănătate cu cip şi modalitatea de a dovedi calitatea de asigurat exclusiv prin card cu cip sunt inacceptabile, fiind etape premergătoare şi constitutive momentului în care nu vom mai putea exista în societate, nu vom mai putea cumpăra, vinde, sau călători fără a avea cipul biometric la noi, în actele cu care vom fi obligaţi să ne legitimăm pentru început şi ulterior, foarte probabil, cu un cip implantat în propria fiinţă.(„16.Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. 17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” Apocalipsa Sf . Ioan Teologul cap.13, versetele 16,17 “).
Obligativitatea existenţei cipului în actele personale e posibil să conducă(din motive de siguranţă, de exemplu) la implantarea cipului în fiinţa umană, într-un viitor nu prea îndepărtat. Aceasta ne face, pe noi ortodocşii, să ne gîndim că cipul în sine are toate şansele să devină „semnul” fiarei pe care orice creştin ortodox trebuie să-l refuze. De aceea orice document care asociază numelui meu un cip este un compromis inacceptabil pentru mine ca şi creştin ortodox.
Această evoluție a lucrurilor este expusă de Sfântul Paisie Aghioritul care spunea: „Încet, încet, după cartelă și buletin de identitate, adică după “ îndosariere”, vor înainta în mod viclean la pecetluire. Vor sili prin diferite mijloace viclene, pentru ca oamenii să primească pecetea pe frunte sau pe mână. Vor forța astfel lucrurile și vor spune:Vă veți mișca numai cu cartele; banii se vor desființa(…)” și “După cartele și buletin, vor înainta cu viclenie și la pecetluire, îi vor constrânge pe oameni să se pecetluiască pe mână sau pe frunte. Numai cei care vor avea pecetea vor putea să cumpere, să vândă și vor avea toate înlesnirile”.
Deci, învăţătura Bisericii ne face să înţelegem două aspecte:1. Mai întâi faptul că primirea actelor cu cip în forma actuală nu reprezintă pecetluirea finală. 2.Al doilea este conştiinţa că primirea lor este unul din ultimii paşi înaintea pecetluirii finale şi că această primire are drept consecinţă intrarea pe un drum al cărui capăt este acceptarea pecetluirii pe mână şi frunte şi apostazia."