Schelete umane uriase descoperite in Grecia

Am dat din intamplare de filmuletul urmator. Tot din intamplare stiu si misterul cu aceste schelete uriase si care este descris in volumul 4 de la "Marea Evanghelia a lui Ioan" primit de Jakob Lorber de la Iisus intre anii 1840 si 1850 in care este descris ca o planeta (Malona, exista si o carte cu acelasi nume scrisa mai tarziu tot prin revelatie divina de Leopold Engel unde este descris sfarisitul acestei planete) care avea orbita situata intre Marte si Jupiter dar a fost distrusa acum ca. 4000 de ani un urma unor greseli facute de locuitorii acelor planete care sapau planeta in cautare de niste pietre albe. Planeta a explodat cand a patruns apa intr-un loc fierbinte si s-a destramat in mai multe bucati mari si foarte multe mici iar oamenii de pe acea planeta au zburat prin tot spatiul cosmcn cazand si pe pamant in multe locuri. Resturile acelei planete sunt cunoscute sub numele de centura de asteroizi la care stiinta
are tot felul de teorii, una mai gresita ca alta si oribita acestei centuri este exact intre Marte si Jupiter, pe locul
unde un astronom german o calculase dupa o formula simpla chiar inainte de a fi descoperita.

Caderea acestor oameni uriasi pt. noi pe pamant a creat noi culturi si a dat noi idei, de la stauile de pe Insula Pastelui si aeropoaretele uriase ale incasilor pana la cultura egiptenilor si altor natii.

Egiptenii i-au incinerat si ingropat in morminte de piatra uriase inchise cu smoala si care se gasesc in si pe langa piramide si de la ei au preluat egiptenii si anumite forme de haine cat si mania de a construi cladiri uriase.
Dadusem pe undeva de niste poze ale acestor morminte, dar nu mai stiu acum.

Mormintele se pot vedea ca sunt pline cu oase insa fiind incinerate nu se mai recunoaste usor marimea lor initiala, deoarece aceea planeta fiind una mai mare, similara cu Jupiter in marime, si oamenii de pe ea sunt corespunzator mai mari.

M-am intrebat des pe unde or fi mai cazut oamenii acestia caci pamantul e destul de mare si nu credeam ca au cazut numai in egipt. Cu ei au mai cazut bineintele si tot felul de bucati din planeta respectiva. Iisus spune de o bucata mare de piatra
alba - din care se facea la ei banii si aveau valoarea aurului pt. ei - care a cazut in alpii austrieci si care se si poate vizita.

In orice caz pozele de mai sus cat si atele revelate de sus prin Lorber ne arata ca :
a) ce scrie in Lorber este perfect adevarat
b) ca cei care conduc lumea nu doresc sa stim adevarul
c) ca nu e vorba de extraterestrii care au trait pe pamant
d) ca un corp omenesc aruncat de pe o planeta pe alta nici nu se dezintegreaza nici macar nu are arde asa cum ar banui stiinta
in mod eronat caci si egiptenii i-au gasit intregi si morti desi nu se dau explicatii exacte in Lorber cum aratu cadavrele lor
e) toate planetele sunt locuite cu oameni creeati de Dzeu si arata ca si noi, numai marimea si infatisarea difera asa cum difera si la noi rasele

Ce pare si mai incredibil insa - chiar si pt. mine - este ca bucatile mari ramase din acele planete - asteroizii - sunt inca locuite dar viata este foarte grea caci nu mai exista conditii normale dar totusi viata e inca posibila chiar si pe aceste resturi de planeta ( bucata o insa are cam dimensiunea lunii sau si mai mare!)

Ev. 04. Capitolul 203

01] Aici a luat Rafael cea de-a treia perlă în mână şi a eliberat-o de scoarţa ei.
02] Atunci când a fost ea vizibilă în stare dezvelită, Rafael i-a făcut de îndată atenţi pe cei înfierbântaţi straşnic de lăcomia de cunoaştere asupra statuile lui Memnon foarte bine săpate în piatră şi a spus: “Vedeţi, aici sunt ele deja, cei doi lipsiţi de nume! Dar acolo, în partea de sus, vedeţi voi, ca provenind dinainte de cei fără nume, şapte figuri uriaşe în înfăţişarea îmbrăcată de om şi în jurul lor vedeţi o sumedenie de figuri omeneşti cu totul mici! Ce a vrut aşadar Shivinz-ul înţelept, care a desenat pe toate pietrele cu mâna sa proprie, să indice prin acest fapt?
03] Ascultaţi! În acelaşi timp, cam o sută şapte ani înaintea primului dintre cei doi înaintaşi fără nume, o minge foarte mare de felul pământului a fost distrusă în multe bucăţi în adâncul spaţiu de creaţie prin permiterea Domnului. Foarte mulţi oameni uriaşi au populat-o.
04] La distrugere, de nimeni prevăzută, deşi ea le-a fost prezisă acelor oameni de mai multe ori, s-a întâmplat că şapte dintre acei oameni menţionaţi ai mingii de felul pământului au căzut în partea superioară a Egiptului în mai multe locuri publice ale ţării mari şi au cauzat prin căderea lor grea un cutremur foarte mare al pământului.
05] Această ploaie de oameni a durat peste zece zile, asta înseamnă de la primul căzut până la cel din urmă. Locuitorii ţării au avut de îndurat în acest timp multă frică şi mari sperieturi; pentru că ei se temeau mai cu seamă noaptea, că un asemenea uriaş va cădea peste ei şi i-ar presa pe toţi laolaltă într-un mod foarte rău. De aceea priveau ei necontenit la cer cu o inimă înficoşată, dacă n-ar dori iarăşi un oarecare asemenea uriaş nepoftiti să le facă din cer o vizită extrem de nebinevenită.
06] Mai bine de zece ani, au fost puşi paznici care au rămas astfel, pentru a vedea, dacă n-ar ajunge iarăşi aşa un uriaş foarte îngrozitor din aer; dar deoarece despre acest lucru n-a mai fost după zece ani nici o urmă de descoperit, de aceea cugetele oamenilor au devenit încetul cu încetul iarăşi mai liniştite şi ei îndrăzneau să meargă chiar la cadavrele mari şi pe deplin uscate ale uriaşilor, care zăceau prinprejur resfirate unele faţă de celelalte până în depărtarea de până la a patra parte de călătorie a unui zile.
07] Cei înţelepţi dintre acei oameni străvechi ai Egiptului au fost într-adevăr de părere, că aceştia ar fi cumva uriaşii pedepsiţi de Duhul lui Dumnezeu ai nei ţări mari şi aflându-se departe şi ar fi hulit împotriva lui Dumnezeu şi Dumnezeu ar fi rânduit atunci în mânia Lui dreaptă să fie ridicaţi de pe pământ prin mâna duhurilor Sale puternice şi a rânduit apoi de asemenea ca să fie aruncaţi încoace, pentru a le arăta egiptenilor, că El n-ar cruţa nici măcar uriaşii cei mai mari, dacă ar acţiona împotriva voii Lui. Pe scurt şi bine, s-a început chiar a arde pe bucăţi aceşti uriaşi morţi şi în cincizeci de ani n-a mai fost niciunde de descoperit vreo urmă ai acestor vizitatori uriaşi morţi.
08] Dar ce au reţinut totuşi egiptenii de la aceste înfăţişări uriaşe de oameni, a fost faptul că din aceşti uriaşi care i-au rămas foarte bine întipăriţi în minte au trecut ei dincolo într-o percepere colosală pentru toate lucrurile, pentru care fapt primele lor sculpturi oferă o dovadă mai mult decât evidentă.
09] În templul din Ia bu sim bil au fost înfăţişaţi în fiecare dintre cele trei încăperi şapte uriaşi ca fiind oarecum cei care ţin acoperişul, asta înseamnă că ei au fost săpaţi în pietre şi anume în acea ţinută populară, în care uriaşii mari au ajuns jos din aer; şi egiptenii, care umblau înainte aproape pe deplin goi, au început să se îmbrace şi ei în asemenea feluri, - din care motiv şi până în această zi toate rămăşiţele vechi se pot vedea astfel îmbrăcate. Mumiile şi sarcofagele lor sunt pline de asemenea podoabe.”
10] Întreabă conducătorul, ce înţelegeau aşadar vechii egipteni prin sarcofage şi de ce au numit aşa sicriiele mari precum şi cele mai mici foarte masive.
11] Spune Rafael: “Acest lucru să-l auziţi de îndată şi cu totul temeinic! Voi ştiţi că îngroparea cadavrelor îşi are în această ţară în cea mai mare parte căile sale foarte întortocheate, deoarece în pământul uscat un cadavru trece foarte greu dincolo în starea putrefacţiei şi sticăciunea nu-l poate distruge. În apropierea mai umedă a Nilului, nu s-a vrut să se îngroape morţii şi din motivul foarte înţelept de a nu necurăţi apa fluviului. Deci, a lăsa cadavrele să rămână pe jos sau să fie ele chiar aruncate animalelor sălbatice ca hrană, pentru aceste lucruri au fost mai ales vechii egipteni prea mult cu un simţ uman şi au şi respectat prea mult cadavrele fraţiilor lor decedaţi, ca să le fi putut pricinui o asemenea necinste. Dar ce era aşadar altceva de făcut?
12] Vedeţi, ei au avut o idee foarte deşteaptă! Ei au cioplit din piatră sicrie pe de-o parte foarte mari dar mai târziu şi din acelea cu totul mici în care cel mult unul, două până la trei cadavre aveau spaţiu într-un mod cu totul confortabil. Fiecare sicriu era prevăzut cu un capac relativ mare şi greu. Dacă au fost atunci puse într-un asemenea sicriu unul sau mai multe cadavre, după ce erau mai devreme bine îmbălsămate cu mum (muma, şi mumie, = răşină de pământ, balsam de pământ), capacul a fost după aceea încălzit cu totul până la starea ardentă şi sicriul a fost atunci acoperit cu capacul în starea ardentă, să spunem aşa, pentru timpuri veşnice. Prin acest procedeu, cadavrele din sicriu s-au uscat pe deplin şi la un capac mare foarte încălzit au devenit uneori şi pe deplin carbonizate sau chiar arse până la cenuşă.
13] Dar în localităţile şi comunele mai mari existau şi sicrie comune, care au fost la fiecare şapte ani iarăşi parţial descoperite. Acestea au fost atunci iarăşi umplute încetul cu încetul cu cadavre şi pe deplin acoperite, după care fapt a fost atunci aprins un foc straşnic peste capac, prin care lucru cadavrele din sicriul mare s-au făcut fireşte cenuşă. Când un asemenea sicriu era plin de cenuşă, n-a mai fost deschis, ci rămânea spre amintirea efemerităţii a tot ce este pământesc ca monument de cinstit.
14] Cu timpul, s-au construit cavouri şi piramide peste, din care pricină încă în ziua de azi se găsesc în preajma piramidelor o sumedenie de asemenea sicrie în cavouri uneori foarte înguste şi alte ori în cavouri mai largi ( Cai-tu comba, asta înseamnă încăpere ascunsă). Aceste sicrie, acum vouă limpede descrise, au fost aşadar de aceea numite sarcofage, pentru cu după limba străveche a egiptenilor Sarco înseamnă <în stare ardentă> şi vaga (Vaşa) un <capac greu>.
15] Aici ai tu acum sarcofagele tale; dar acum să păşim la dezvelirea celei de-a patra perle şi să vedem tot ce ne va destăinui aceasta!”

Aici poze cu Templu de la Abu simbel in Egipt
http://www.aegypten-hotels.com/tempel-abusimbel.html



Poza cu restul cladirii colosale descrise in capitolul urmator.




Ev. 04. Capitolul 205

01] (Rafael:) “Fiţi acum bine atenţi; aici o avem deja pe cea de-a cinci-ea perlă! Cum trebuie folosite asemenea moşterniri găsite ale timpului străvechi şi de fapt cum trebuie ele destăinuite, v-am arătat acum deja şi aşa vreau să le dezvelesc pe cele trei din urmă doar prin puterea voinţei mele şi iată, - aici avem deja a cinci-ea perlă destăinuite în faţa noastră!
02] Priviţi tocmai aici un zodiac din Diathira desenat în faţa noastră pe suprafaţa cea mai frumoasă şi cea mai mare a perlei! Aici se află un templu colosal; 365 de stâlpi de felul cel mai masiv poartă o boltă tot atât de masivă din pietre cubice de granit roşiatic, construită extrem de iscusit în privinţa zidirii şi construită foarte stabil. Cea mai înaltă deschidere a boltei este ridicată de la pământ la o înălţime de 66 de măsuri de om. Bolta întreagă are exact 365 de deschideri, care sunt tocmai aşa postate, că în timpul duratei unei zodii, sub care se află soarele, lumina lui trebuia să cadă pe punctul din mijloc pe un stâlp stând în picioare în mijlocul templului, exact în amiaza zilei. Lumina prin celelalte cădea, ce-i drept, de asemenea pe altar în orele diferite ale zilei, dar nu mai trecea prin puncutul din mijloc, ci cu unul sau mai multe grade alături.
03] Această boltă construită ca să fie extrem de bogată în sensuri mai există şi în ziua de astăzi, chiar dacă puţin dărăpănată din pricina trecerii timpului şi va mai exista mult timp şi le va servi celor cunoscători ai astrelor ca punct de direcţionare.
04] Voi întrebaţi pentru ce fel de folos ar fi zidit marele Shivinz aşa cu totul de fapt această boltă, desigur cu cea mai mare osteneală din lume? – Înainte de acesta nu exista nici o împărţire lămurită a timpului. Puţina devenire mai scurtă sau mai lungă a zilei de-abia că se observa. Luna era încă împărţitorul cel mai sigur şi cel mai de încredere al timpului. La Diathira, ca fiind oraşul lucrătorilor celor osteniţi de creşterea animalelor, era nevoie de o împărţire exactă a timpului, pe timp de noapte precum şi pe timp de zi şi pentru acest scop şi din pricina ordinii mai exacte făcuse Shivinz-ul nostru aşadar şi această boltă, dar avusese de lucru pentru construirea acesteia în decursul zece ani buni cu o sută de mii de lucrători.
05] Bolta era fireşte foarte lată şi la câte 30 şi 31 de deschidere rotunde, pictate cu simbolul uneia dintre cele douăsprezece zodii, peste care pictură de obicei de culoare roţie constelaţia era amplasată cu alb şi întocmai realităţii. Voi vedeţi aici pe perlă desenat interiorul boltei cu totul bine cu linii fine, care erau atunci unse prin frecare cu o culoare de un roşu închis şi vă puteţi imagina acum bine, ce fel de duh înţelept era Shivinz-ul nostru şi ce fel de respect nemărginit aveau popoarele Egiptului faţă de el! Dar urmarea acestui lucru era şi una într-un asemenea fel, că trebuia doar să facă un semn cu mâna şi sute de mii de oameni începeau să se mişte cu toată energia şi o lucrare măreaţă dispărea prin miracole de pe solul pământului!
06] Pe cei mai înţelepţi din popor i-a făcut el învăţători şi preoţi şi: a zidit pretutindeni şcoli pentru toate materiile posibile ale tonului şi activităţii omeneşti folositoare. Cea mai înaltă învăţătură despre Dumnezeu era însă de dobândit în secret numai în Kar nag de pe lângă Korak şi în Ia bu sim bil prin multe încercări dure.”
07] Aici a întrebat bătrânul hangiu Marcu, întrerupându-l pe înger în explicaţia sa: “Prietene extrem de drăgălaş, deoarece te afli tu deja o dată în destăinuirea perlei, n-ai dori aşadar să ne explici cum stă treaba deci cu acel Sfinx foarte straniu, care, ca un ceva pe jumătate femeie şi pe jumătate animal le-a prezentat oamenilor misterul celebru într-un mod mereu pe viaţă şi pe moarte: ce ar fi anume acest animal, care ar merge dimineaţă pe toate patru picioare, amiaza pe două şi seara pe trei picioare? Cine n-a fost în stare să desluşească misterul, era ucis de Sfinx-ul misterios; dar cine l-ar desluşi, de acela s-ar lăsa Sfinx-ul să fie ucis! – Este în această treabă într-adevăr ceva adevărat prin dovezi sau nu?”