Dezvoltarea spirituala - Sfaturile ingerului Rafael

Extras din Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.3 /Cap 3 primita de Jakob Lorber

Ingerul Rafael vorbeste unor romani de rang inalt care se aflau la masa cu Iisus:

"Dumnezeu nu dă nici unui înger şi nici unui om, care, în fond, este şi el un înger în devenire, mai mult decât o viaţă proprie desăvârşită şi în această viaţă mijloacele, ca prin sine să se poată ajunge la asemănarea cea mai mare dumnezeiască. Dar dacă unui înger nou creat cât şi unui om îi sunt cunoscute drumurile, prin care poate ajunge la asemănarea dumneziească şi acesta nu vrea, deci, atunci, la asfârşit, trebuie să accepte dacă se mişcă întruna în moartea trează a neasemănării cu Dumnezeu.
Bineînţeles, că un spirit desăvârşit nu poate ajunge vreodată la înălţimea lui Dumnezeu şi în belşugul său nesfârşit; dar acest amănunt nu face nimic; căci şi atunci se poate înfăptui totul - bineînţeles în ordinea pusă de Dumnezeu -, ce doreşte fiecare în parte. La sfârşit se pot crea din sine, la fel ca Domnul, fiinţe şi acestora li se poate dărui o existenţă liberă şi veşnică şi o astfel de fiinţă poate aduce multă bucurie şi fericire, la fel ca şi unui tată pământesc, copiii săi, - şi toate acestea sunt asemănări dumnezeieşti din belşug!

Eu însumi am creat mai multe lumi cu sori mai mici şi pe acestea le-am popularizat din mine. Şi aceste lumi adeseori sunt mai bine doatate în toate felurile decât pământul vostru. Totul se reproduce la fel ca şi aici şi spiritele de acolo, ca şi voi de aici sunt în stare să ajungă la desăvârşirea cea înaltă. Şi de ce nu ar fi? Căci prin urmare fiecare duh este din Dumnezeu, la fel ca şi sămânţa, pentru planta viitoare, a fost reprodusă de mai multe miliarde de ori.
05] Şi voi, ca fiind descendenţi ai Satanei încă purtaţi Duhul lui Dumnezeu în voi, cu cât mai mult atunci acei descendenţi ai creaţiei noastre puternice, asemănătoare cu cea a lui Dumnezeu!

Şi vedeţi, toate acestea puteţi şi voi să ajungeţi, dacă veţi păşi pe drumul, care vi se va arăta! Dar care dintre voi nu va vrea să păşească pe acest drum, acela nu va putea da vina pe nimeni la sfârşit, atunci când va sta în întuneric, în neasemănarea cu Dumnezeu şi acest lucru în perioade nesfârşite de timp.

Din această pricină, nici unul din voi să nu iubească lumea şi carnea mai mult decât propriul său spirit! Fiecare să se preocupe mai ales de acele lucruri, care sunt ale spiritului şi aşa va primi el cel mai repede, ceea ce este duhovnicesc, adică asemănarea dumnezeiască!

Dar cine se preocupă mai mult, de cele ale lumii şi a cărnii, da, acela trebuie să poarte consecinţele atunci, când va rămâne în întunericul morţii. Toată viaţa se poate transforma într-o viaţă veşnică şi cu mult mai desăvârşită, dacă se depune efortul, să se păşească pe drumul impus de ordinea dumnezeiască. Dar dacă viaţa rămâne pe loc într-un anumit punct, mai ales la începutul mare al vieţii, deci, atunci bineînţeles că nu merge mai departe, ci rămâne pe loc şi se ofileşte la fel ca şi o plantă iarna, dacă nu creşte pe aceasta fructul vieţii ei, după ordinea lui Dumnezeu cea veşnică.
De aceea înfăptuiţi şi înfăptuiţi pentru spirit! Nici un pas înainte nu va fi cu păreri de rău! Căci fiecare faptă şi fiecare pas este însoţit de cea mai înaltă binecuvântare a lui Dumnezeu.
Să nu credeţi, că eu, ca fiind un înger sunt desăvârşit, m-aş putea transpune în inactivitatea deplină, pur şi simplu! Eu câştig prin prezenţa mea aici nenumărat de multe şi pentru creaţia mea proprie pot înfăptui lucruri cu mult mai desăvârşite. Dar dacă eu, ca un spirit curat, pot câştiga atât de multe, cu cât mai mult voi, care sunteţi atât de îndepărtaţi în desăvârşire faţă de mine!
Mulţumiţi-I de aceea lui Dumnezeu Domnul, care va condus spre această ocazie sfântă şi plină de milă, prin care într-o oră va fi spiritul vostru mai departe, decât prin învăţăturile voastre lumeşti în zece mii de ani!
Vedeţi, astfel de ocazii mari sunt oferite din partea lui Dumnezeu doar foarte rar; de aceea fiecare care are marele noroc să devină coleg cu o astfel de ocazie, să o folosească din toate puterile pentru spiritul său.
Dacă trimite sau trezeşte Dumnezeu undeva vreun profet, atunci toţi trebuie să stea în jurul acestuia şi să asculte spre binele lor cel mai înalt cuvânt sfânt al lui Dumnezeu; căci Dumnezeu trezeşte astfel de bărbaţi doar din o sută în o sută de ani în înţelepciunea dreaptă a cerurilor.
Profeţi mari însă, prin care Dumnezeu vesteşte oamenilor lucruri multe şi cât se poate de înalte, sunt trimişi pe acest pământ cel mult o dată la o mie sau la două mii de ani, ca, în primul rând, să le arate oamenilor drumuri noi spre Dumnezeu şi desăvârşirea înaltă şi în al doilea rând, să-i ghideze pe drumul cel drept, de pe drumurile greşite, pe care şi le-au croit oamenii.
Deoarece vedeţi, în creaţia mare a lui Dumnezeu se mişcă totul, la fel ca şi timpul de pe pământ, care nu rămâne niciodată pe loc! Spiritele evident că fac progrese mari. Dar pentru că în împărăţia spiritelor curate se întâmplă tot timpul astfel de progrese, aşa nu au voie să rămână în urmă fiinţele nemuritoare ale planetelor, ca nu cumva să rămână prea departe de împărăţia duhurilor.
După apariţia unor astfel de profeţi mari le merge oamenilor bine şi prin propriile fapte, chiar dacă nu în general, dar la unii. Dar dacă în lumea duhurilor avansează ei mult, atunci nu mai poate fi vorba de tot acelaşi profet măreţ învăluit în lumină; unul nou este trezit şi trimis şi omenirea progresează şi ea, chiar dacă doar în unele locuri, mai aproape de lumea spiritelor.
Dar omenirea lucrează mult şi în câteva secole va crea nişte lucruri, despre care vechiile generaţii nici măcar nu au visat.
Dar dacă omenirea a ajuns, după doisprăzece sau cincisprăzece secole la un punct culminant, atunci cu siguranţă că ar fi puturoasă şi ar rămâne pe loc, aşa cum este îngăduit de la Dumnezeu pe acest pământ, ca să se poată întâlni toate scenele de formare posibile, ca prin urmare acei oameni treziţi să înveţe din aceasta, că omenirea fără revelaţiile făcute din vreme în vreme ar rămâne de la sine mii de ani în acelaşi stagiu de dezvoltare şi nu ar avansa nici măcar un strop, aşa cum voi puteţi vedea acum aceasta la indieni şi la indienii îndepărtaţi.
Domnul îngăduie aceasta, deoarece oamenii, care vor ajunge odată acolo, să se poată convinge singuri, că totul este exact aşa, cum eu v-am spus acum. Dar acei oameni îi veţi creşte chiar voi prin urmaşii voştrii; deoarece din popoarele, care se află pe cea mai joasă treaptă a formării spiritului lor, nu se trezeşte niciodată vreun profet mai mare, ci Dumnezeu le lasă, adică popoarele mai nedezvoltate şi le lasă să fie trase într-un fel prin revelaţiile primelor popoare de bază ale acestui pământ şi pentru acestea are Dumnezeu motivele Sale cât se poate de înţelepte.“