Un blog cu niste cugetari

Citez aici una care mi-a placut:
"Copilul este sincer, nu minte, chiar daca este intrebat ceva de o persoana vicleana, adica un secret, pe care un tanar sau un adult nu l-ar destainuii deoarece poate avea consecinte nefaste. Copilul nu duce grija zilei de maine, daca v-a mai avea mancare, lucruri sau alte obiecte trebuincioase pentru ca nu-l intereseaza,deoarece e obisnuit ca parintii sa-i ofere tot cea ce are nevoie si el nu pune pret pe partea materiala. Cand distruge ceva nu pune pret pe obiectul respectiv oricat ar fi el de scump ci se gandeste doar sa nu fie pedepsit de catre parinti La varstele foarte mici copilul nu vine cu cerinte in fata parintilor sau vine foarte rar caci cea ce are nevoie i se ofera deja cum daca vom cauta Imparatia lui Dumnezeu totul va veni de la sine. Copilul poate avea unele cereri iar in cazul in care aceastea sunt gresite si nu il ajuta, parintele intelept nu i le satisface pentru ca in primul rand vrea binele copilului sau si eventual ii explica de ce nu i le satisface pentru ca copilul sa nu sufere pentru ca nu i s-a indeplinit dorinta. To asa si Parintele nostru Ceresc procedeaza cu copii Sai care vin cu cereri gresite chiar daca ei le considera bune, nu le spune insa direct de ce nu sunt bune ci ii ghideaza prin situatii de viata ca acestia sa descopere ei insisi de ce nu sunt bune prin aceasta sufletul lor primind maturizare. In legatura cu respectul exagerat pentru oameni un copil ii intreaba pe cei mari vorbindule de la egal la egal, nu tine cont de gradele sau functiile acestora, pe cand noi folosim un limbaj cu o stima exagerata ne numim “ domni” si “doamne” de parca am domni peste ceva cand nu avem controlul perfect asupra noastra insine. Un copil mic nu tine cont de aceasta politete exagerata ce slaveste omul. Un copil admite mereu ca tatal sau il poate proteja de pericole ( caci el e slab) si totodata se lasa indrumat"