Secretele Egiptului antic si ale piramidelor dezvaluite de "sus"

Mai jos cateva explicate inedite si extrem de interesante din sursa divina (Iisus) despre Egiptul antic, functia si scopul adevarat piramidelor si a sfinxului, semnificatia adevarata a zodiacului si alte lucruri pe care omul nu le poate afla altfel.

Extrase din Marea Evanghlie a lui Ioan Vol. 4 - primita acum peste 150 de ani de Jakob Lorber prin dicteu divin de la Iisus.

Ev. 04. Capitolul 200
01] Imediat după aceea îl (n.r. Iisus) chem pe înger şi îi spun, din pricina tovarăşilor de la masă cu voce tare: “Rafael, acum s-a reîntors Oubratouvishar cu camarazii săi la punctul potrivit şi acum poţi să le ajuţi cu o lovitură celor care se ceartă! Ei sunt pe deplin dispuşi, să accepte punctul său de vedere şi înţelegerea sa despre Mine, dacă le poate dovedi, că piatra a fost cu adevărat adusă încoace din Nouabia într-o clipă prin tine. Du-te aşadar acolo şi adu-i fiecăruia, care cere, ceea ce cere, din coliba lui încoace şi toată treaba în jurul mărului discordiei se va sfârşi cu aceasta pe deplin în mod favorabil!
02] Pentru că aceşti oameni cu o voinţă puternică, dar cu o înţelegere greoaie, trebuie să fie convertiţi printr-o minune, pentru că, cuvântul singur are pentru ei o puterea prea mică de convingere. Acestor oameni nici nu le dăunează o minune chiar aşa de mult ca vouă şi cu totul în special aşa unor evrei; pentru că ei înşişi, ca oameni naturali, pot fi în stare de minuni cu totul respectabile doar prin credinţa lor puternică şi prin voinţa lor de neînduplecat, dar ceea ce consideră ei bineînţeles ca fiind o treaba aproape cu totul naturală. De acest fapt ne vom convinge mai târziu. O minune mare are la ei valoarea numai a unei jumătaţi de minune şi aşa pot fi ei prelucraţi prin minuni cu totul într-un mod nepăgubos fără o oarecare supărare. Mergi acum prin urmare acolo! Ceea ce ai de vorbit şi de făcut, se află deja în tine.”
03] Cu acest răspuns, acum tuturor cunoscut, se duce îngerul la masa la care negrii, deveniţi mai vioi prin savurarea vinului, îşi ţin dezbaterile lor destul de gălăgioase. Atunci când ajunge acolo, spune el cu o voce pătrunzătoare: “De care lucru îl invinuiţi pe acest cel mai mare prieten şi binefăcător al vostru, căruia îi aveţi a-i mulţumi tot binele, de parcă ar dori el să vă înşele şi să vă impună o credinţă greşită?! De ce sunteţi suspicioşi în acea direcţie în privinţa minunii, pe care am înfăptuit-o pentru convingerea lui la porunca Domnului, de parcă aş fi eu un înşelător de el rânduit, căruia, pentru a vă înşela pe voi, i-aş sări în ajutor! Ce dovezi doriţi voi deci, care ar putea fi aici în stare, combătând în voi lăcomia voastră de dubii, să vă pună pe făgaşul cel drept? Să vă aduc ceva încoace din colibele voastre? Cereţi şi eu o voi face!”
04] La această prezentare energică au tăcut toţi şi nu ştiau ce să facă de frică.
05] Dar conducătorul a spus: “Acesta este ajutorul lui Dumnezeu! Aceasta mă va dezvinovăţi de învinuirile voastre devenite deja foarte dure! Cereţi şi convingeţi-vă; pentru că nimic altceva decât acesta singur poate numai să spargă nebunia voastră mare!”
06] După aceea, s-a ridicat unul, care avusese cele mai mari dubii şi a spus: “În coliba mea este îngropată o comoară, în afară de mine şi de soţia mea, care este aici, nu ştie într-adevăr nimeni de ea. Adumi-o încoace şi voi crede atunci pe deplin!”
07] Spune îngerul: “În ce măsură de timp să-ţi aduc comoara încoace, pe care ai învelit-o în in şi stufăriş şi pe care ai îngropat-o în acel colţ către răsărit în coliba ta în acel loc, unde în afara colibei se află un palmier mare, două măsuri de încălţăminte adânc în nisip şi care constă dintr-un bulgăre de aur cu totul curat şi greu de treizeci de livre? Spune-mi măsura de timp!”
08] Aici face cel care a avut dubii ochi mari şi spune: “Dar pentru voia a toate cerurile, cum este posibil să ştii tu, tânăr foarte minunat, acest lucru atât de exact? Cu acestea ai nimicit dubiul meu; pentru că acum îmi este totul evident din toate ce a mărturisit conducătorul şi cel mai bâtrân al nostru despre acel bărbat tânăr! Dar la toate acestea devine treaba mereu mai îngrozitor de stranie! Dacă, afară de tot dubiul, sălăşluieşte în acel bărbat întregul belşug al Duhului lui Dumnezeu veşnic străvechi, cum vom putea continua să existăm în faţa Lui! Nu l-a jignit oare dubiul nostru în cea mai mare măsură? O, o, noi toţi suntem pierduţi!”
09] Spune îngerul: “O, nicidecum, voi sunteţi acum numai toţi câştigaţi! Dar acum determină timpul în care să-ţi aduc comoara ta încoace!”
10] Spune cel care se îndoise: “O, minunatule, - nici nu mai este necesar din pricina necredinţei mele; dar dacă vrei să mi-o aduci încoace într-un mod miraculos, atunci să se întâmple acest lucru pentru tine într-un fel uşor! Dacă are ea cumva aici pentru cineva o valoare deosebită, atunci să mi-o cumpere el în schimbul altor unelte folositoare; fiindcă pentru mine nu este comoara oricum de nici un folos! Ea este frumoasă şi are locuri, care strălucesc foarte tare la soare; şi dacă o priveşte destul de atent, constă ea din tot felul de imagini, care sunt vizibile pe suprafaţa ei. Unele sunt întunecate şi lipsite de strălucire, dar altele strălucesc tare la soare. În aceasta a constat pentru mine valoarea propriu zisă a bulgărelui destul de mare şi cu totul compact. Dacă tu, tinere extrem de minunat şi frumos, vrei să mi-l aduci prin urmare încoace, nu trebuie să te prea pripeşti la toată puterea ta miraculoasă!”
11] Spune îngerul: “Uită-te la mine! În această clipă îţi aduc comoara; numără clipele, cât de multe voi avea nevoie din acestea, pentru a ajunge acolo şi a veni iarăşi înapoi!”
12] Cel care a ridicat dubii şi camarazii săi îndreaptă nişte priviri foarte ascuţite asupra îngerului, pentu a vedea, când se va depărta şi cât de acuşi va reveni după aceea iarăşi.
13] Dar îngerul nu se depărtează absolut deloc, ci îl întreabă pe cel cu dubii de mai devreme: “Aşadar, ai observat prezenţa mea?”
14] Spune scepticul: “Nu, pentru că până acum te-ai aflat tare ca piatra în acelaşi loc!”
15] Spune îngerul: “O, nicidecum; pentru că uită-te numai în jos, la picioarele tale se află foarte sănătoasă şi bine întreţinută comoara ta!”
16] Scepticul se uită sub masă şi comoara lui se află în înveliş neatins la picioarele lui! De acest fapt se sperie cel sceptic într-o asemenea măsură, că buzele lui altfel cu totul roşii precum carminul devin de aceea palide şi el începe să se cutremure straşnic.
17] Şi ceilalţi capăta o înfăţişare a feţei cu totul ieşită din comun din pricina acestei apariţii şi strigă: “Dar pentru puterea şi voia lui Dumnezeu! Ce e asta, cum poate fi asta?! Tu minunatule nu te-ai depărtat de pe loc nici o cea mai scurtă clipă! Cum a fost deci posibil acest lucru?”
18] Spune îngerul: “La Dumnezeu toate sunt posibile şi voi puteţi să deduceţi din asta, cum Dumnezeu Domnul, chiar dacă este aici prezent ca Om asemeni unui alt om, conduce, guvernează şi menţine totuşi întreaga nemărginire cu puterea voii Lui cea mai nemărginită şi cum nu poate exista veşnic niciunde ceva tăinuit de ochii Lui atoatevăzători, despre care n-ar şti El în modul cel mai exact!
19] Că Duhul veşnic Dumnezeiesc S-a întrupat acum pe acest pământ şi a devenit El Însuşi Om, la acest fapt L-a îndemnat dragostea Lui peste măsură de mare către voi oamenii acestui pământ mai cu seamă şi prin aceasta şi către oamenii de pe toate celelalte nenumărate corpuri cereşti, pentru a vă fi pe toate timpurile veşnice un Dumnezeu şi Tată perceptibil, vizibil şi capabil de a I se vorbi în toată dragostea! Pentru că El, ca Dumnezeu, este dragostea cea mai puternică şi cea mai curată, dar din care cauză nici un om şi nici un înger nu I se poate apropia altfel, decât doar şi numai în şi prin dragoste.
20] Dacă vreţi să veniţi la El, atunci trebuie să-L iubiţi înainte de toate mai presus de toate şi voi reciproc ca fraţi advăraţi şi ca surori cu o inimă sinceră; fără o asemenea dragoste este o adevărată apropiere de El atât de bine ca curat imposibilă! Dar acum, ridcă tu, iepure speriat, comoara ta şi pune-o sus pe masă şi priveşte cu luare aminte, dacă este ea într-adevăr cea a ta!”

EV. 201. Capitol.

01] Aici, culegându-se după şocul primit, s-a aplecat negrul şi a ridicat pe masă o bucată destul de mare, a tras paiele şi pânza jos de pe acesta şi în scurt timp s-a aflat dezvelită pe masă bucata de aur; şi mulţi s-au apropiat şi au privit acea comoară costisitoare. Nici chiar Iuda Iscaroteanul nu a putut să-şi stăpânească curiozitatea, a privit acea comoară şi i-a părut rău în secret, că nu era el posesorul acelei comori.
02] Când comoara a fost privită şi admiartă îndeajuns de mult, atunci a întrebat negrul pe înger, cui ar fi cel mai bine să-i facă cadou această bucată, deoarece el nu ar mai vrea s-o poarte pe lungul drum până acasă.
03] Şi îngerul i-a amintit de Cireniu şi a spus aceste cuvinte: “Uită-te acolo, în partea dreaptă a Domnului se află guvernatorul Romei! Acesta domneşte peste Asia şi peste o mare parte a Africii; tot Egiptul se află sub comanda lui şi prin urmare chiar şi superiorul din Memfis! Acestuia să-i dai comoara! Şi tu, Oubratouvishar, ai face mai bine, să dai această comoară guvernatorului, decât superiorului din Memfis, care nu-şi bate capul deloc sau foarte puţin cu astfel de comori! – Dar pe de altă parte este doar un sfat de-al meu, tu însă poţi săvârşi după bunul tău plac!”
04] Spune conducătorul: “Sfatul tău înţelept, este pentru mine o poruncă, pe care eu o voi înfăptui chiar şi cu pierderea vieţii mele, deoarece tu poţi să-mi dai cele mai bune şi înţelepte sfaturi!”
05] Cu aceste cuvinte se ridică amândoi – cel necredincios cu bucata sa de aur şi conducătorul cu diamantele sale mari – şi aşa merg ei spre Cireniu.
06] Când ajung la el, a grăit aşa conducătorul: “Eu nu am ştiut mai devreme cine eşti. Dar eu nu m-am interseat de nimeni altcineva decât de Domnul, deoarece m-am gândit: ‘aici doar unul poate fi Domnul, toţi ceilalţi trebuie să fie slujitorii Săi!’ Dar acum mi-a povestit acel băiat uimitor de alb, că tu, privind pământeşte, eşti un mare domn şi conducător şi aşa m-am hotărât eu împreună cu colegul meu de drum, după sfatul acelui băiat minunat, să-ţi dăruim comorile noastre aduse aici într-un fel minunat ca tu să te foloseşti de ele, dar pentru aceasta, dacă vei putea să ne dai câteva unelte folositoare pentru casă, ca noi să putem coace pâinea în casa noastră, care este aşa de bună şi grozavă la gust.
07] Uneltele noastre de bătut şi de tăiat sunt rele şi se tocesc repede; căci ele sunt făcute cu multă osteneală din lemne şi din oase de animale. În Memfis am văzut noi însă tot felul de unelte de tăiat care nu se tocesc cu atâta uşurinţă nici pe o piatră, - şi de astfel de unelte am avea noi mai multă nevoie decât de metalul galben strălucitor, care este moale şi de nefolosit! – Primeşte de aceea aceste două bucăţi!”
08] Spune Cireniu: “Bine, prieteni, eu voi accepta din partea voastră aceste două bucăţi cât se poate de preţioase; dar nu pentru mine, ci pentru acest popor galileu care este sărac şi are datorii mari de impozite faţă de Roma! Cu aceste două bucăţi este acoperită această ţară faţă de Roma pentru zece ani consecutivi şi ţara se va putea redresa în această vreme.
09] Când vă veţi întoarce voi iarăşi acasă, voi purta eu grija, ca să vi se dea tot felul de unelte bune şi folositoare pentru casele voastre şi dacă voi veţi dori să vă puneţi sub protecţia Romei, atunci ve-ţi primi voi din an în an unelte noi şi folositoare! Căci altfel va trebui ca voi să faceţi la câţiva ani călătoria spre Memfis unde veţi primi voi aceste metale, dar bineînţeles că doar la schimb!”
10] Spune conducătorul; “Pentru a decide aceasta, va trebui ca mai întâi să se ţină o adunare în popor, ceea ce la noi este tot timpul un lucru foarte greu, pentru că ţara noastră este foarte mare şi deseori îi aduce pe locuitori în locuri foarte greu accesibile şi de aceea este foarte greu să se ţină o şedinţă în popor. Dar cel mai bun lucru va fi totuşi, ca noi să mergem din când în când în Memfis pentru a lua de acolo ceea ce ne trebuie cel mai urgent.
11] Legile voastre romane sunt foarte bune; dar ele nu ar folosi şi nu ar fi potrivite pentru poporul nostru. Şi superiorul din Memfis ne-a făcut această ofertă, pe care noi nu am putut s-o acceptăm, aşa cum nu o putem accepta nici pe a ta. Chiar dacă veţi putea intra în ţara noastră, nu v-ar fi de vreun folos! Voi aţi rătăci prin deşerturile fierbinţi şi aţi pieri cu sutele şi nu aţi găsi oameni decât o grămadă de lei, pantere şi tigri în turme de sute de bucăţi, care o să vă sfâşie în bucăţi; dar nu aţi rezista nici împotriva şerpilor şi a viperelor periculoase!”
12] Spune Cireniu: “Dar cum vă descurcaţi voi cu aşa de multe bestii sfâşietoare? Nu vă fac într-adevăr nici un rău?”
13] Spune conducătorul: “Doar ai auzit mai înainte din gura acelui băiat şi din gura sfântă a Domnului, cum suntem noi construiţi! Cum poţi tu să mă mai întrebi şi pe mine? Aşa este, cum a spus Însuşi Domnul despre noi; cum, prin ce şi de ce însă, - nu ştim nici noi! De aceea eu te rog să mă scuteşti cu astfel de întrebări; căci răspunsurile la acestea nu-ţi pot fi de folos!”
14] După aceasta se închină adânc cei doi în faţa noastră şi apoi au mers înapoi la colegii lor de drum pentru a le povesti, ceea ce s-a întâmplat în prezenţa Mea.

EV. 202. Capitol.

01] Dar colegii lor au spus: “Cum aţi putut voi rezolva ceva la Domnul, deoarece voi nu aţi vorbit nici un cuvânt cu El!?”
02] Atunci a spus conducătorul: “Aici unde se află El, provine totul din persoana Sa şi de aceea avem tot timpul de-a face numai cu el, cu toate că noi negociem doar cu ucenicii Săi!” – Cu această explicaţie au fost toţi mulţumiţi şi nu au mai spus nimic.
03] Dar unii au spus către înger: “Ascultă tu, băiat miraculos, nu vrei să aduci şi comorile noastre aici, deoarece toţi cinci avem ascunse lucruri preţioase în casele noastre?”
04] Spune îngerul: “Ridicaţi-le de la picioarele voastre pe masă şi noi vom vedea ce se află acolo!”
05] Atunci se uită cei cinci negri care stăteau la masă, la picioarele lor şi văd spre marea lor mirare sacoşele binecnoscute şi destul de mari, le ridică pe acestea sus pe masă şi mai apar la vedere încă patru bucăţi mari de aur, care împreună cântăreau mai mult de o sută de livre; dar în cea de-a cince-a sacoşă apar şapte pietre de codru, pe care Marcu, care se afla lângă înger, nu le dăsea nici o valoare.
06] Dar îngerul a spus: “Aşteaptă numai şi tu vei vedea, că aceste şapte pietre au chiar valoarea cea mai mare, pământeşte vorbind! Adu aici un ciocan de piatră rezistent şi noi le vom controla!”
07] Marcu fuge plin de curiozitate în cămara sa cu unelte şi apare imediat cu un ciocan de fier solid şi îi înmânează acesta îngerului. Acesta ia o piatră şi îi dă câteva lovituri atente, după care pică jos învelişul albicios al pietrei şi o perlă de mărimea unui cap de om apare la vedere, ceea ce pe toţi cei prezenţi ia surprins foarte tare.
08] Pe suprafaţa acestei perle era gravate hiroglife şi alte semne. Printre altele mai era un desen bun a templului din Ja bu sim bil în momentul ridicării acestuia, desenul era în acea clipă, unde cele patru figuri impresionante au fost terminate după o lucrare de o sută şaptezeci de ani plină de sudoare şi de unele jertfe şi unde se mai lucra cu mult efort la finisări şi prin sculptări au fost gravate scripturi imense şi alte semne în locul larg, plat şi în acelaşi timp s-au început lucrările la deschiderea porţilor în mijlocul a câtor două dintre astfel de figuri imense. Cine putea citi bine aceste scrisuri şi semne, care se puteau vedea cât se poate de limpede, acela avea în faţa ochilor provenienţa acelui templu şi motivul, de ce a fost construit de egipteni în acel timp şi de ce atât de aproape de Nil.

(N.R. Templul Jabu Simbil asa cum arata azi se numeste "Abu Simbel".
Cele doua obeliscuri din fata templului au fost furate de englejii)


Templul luminat noaptea





Una din cele 8 coloane din interiorul templului Abu Simbel.


09] Această perlă nu avea o valoare nedefinită doar pentru faptul că era un exemplar uriaş din felul ei, ci avea chiar şi o valoare istorică. Dar pe lângă aceasta ea era din acea perioadă a pământului, după care au mai fost nevoie de mi de ani, până când a pus piciorul primul om pe această lume.
10] În acel timp al pământului, când asemenea animale uriaşe în scoici au populat pământul, valurile mărilor lumii udau cea mai mare parte a pământurilor mai joase ale Africii. Egiptenii mai vechi au găsit scoica mamă la săparea de temelie a primei piramide şi atunci când au deschis scoica mamă, au găsit în ea aceste şapte perle, dintre care îngerul a eliberat-o acum pe aceasta de scoarţa ei.

11] Fireşte că îngerul a fost acum împresurat cu întrebări şi el a şi explicat starea lucrurilor tocmai aşa, cum a fost ea relatată acum, aici, pe scurt.
12] Atunci când Rafael a sfârşit cu explicaţia fireşte superficială primei perle destăinuite, a spus el: “Ceea ce este nevoie, v-am spus acum pe scurt atât de bine pe înţelesul vostru pe cât este posibil; să trecem acum la destăinuirea celei de a doua perle, care va fi cu ceva mai mică decât prima!”
13] Aici a luat îngerul a doua perlă şi a eliberat-o de scoarţa ei în modul şi felul de mai devreme. Şi ea era plină de semne şi inscripţii. Pe una din suprafeţele cele mai netede a fost săpat foarte bine templul mic de la Ia bu sim bil şi pe lângă acesta un căpătâi, asemănător aceluia al marelui Sfinx. Şi îngerul a fost iarăşi împresurat în privinţa faptului de a explica toate aceste semne şi inscripţii.
14] Şi el (îngerul) a spus: “Prieteni, fără deplina trezire a duhului din suflet nu poate nimeni din oamenii care trăiesc acum să desluşească, ce reprezintă toate acestea ce sunt scrise şi desenate aici pe această perlă!
15] Deşi este această perlă tot atât de veche ca prima şi cea mai mare, astfel s-a desenat şi s-a scris pe ea în acest fel însă totuşi cu o sută de ani mai târziu şi anume în aproximativ în timpul terminării templului mic de stâncă, dar în care interiorul marelui templu n-a fost încă pe deplin terminat. De aceea este aici şi templul mic înfăţişat deja ca fiind pe deplin săvârşit.
16] Capul îl repezintă pe acela al regelui păstor atunci deja al şaptelea, care şi-a dat numele de Shivinz (greşit <Sfinx>), cel vioi, cel întreprinzător. El ajunsese la o vârstă de aproape trei sute de ani şi capul său fusese sculptat colosal dintr-o stâncă mare de granit, care este încă şi astăzi, destul de bine prezervat, de văzut.
17] Acest Shivinz introdusese îmbunătăţiri mari în şcoli, precum şi în creşterea animalelor şi în agricultură şi s-a bucurat însă în poporului lui şi de o divnizare aproape dumnezeiască. Dar semnele şi inscripţiile înfăţişează binele, pe care îl introdusese cu duhul său foarte activ în privinţa a toate îmbunătăţirile din această ţară.



18] El nu începuse să sape marele templu, pentru că acest lucru l-au făcut doi înaintaşi ai lui care erau foarte devotaţi Duhului invizibil al lui Dumnezeu; dar din cinstire mare a rânduit el ca ei să fie sculptaţi nu departe de marele templu pe o câmpie frumoasă în poziţie şezândă, în piatră într-o mărime colosală şi a rânduit ca aceste sculpturi să fie puse aproape de Nil spre pomenirea veşnică. Şi deoarece cei doi n-aveau nici un nume şi nici nu vroiau să poarte unul din modestie pură, de aceea le-a dat el un nume şi i-a numit <cei fără nume> (Me maine oni, = greşit în timpul de mai târziu! <Memnon>), care stâlpi, sunt şi până în ziua de astăzi destul de bine păstraţi pentru ochii celor privitori.”
19] Spune conducătorul: “Da, da, toate acestea le-am văzut şi le-am admirat foarte tare! Dar cât de vechi sunt într-adevăr acum aceste lucrări extraordinare?”
20] Spune îngerul: “Aproape trei mii de ani şi cele trei milenii următoare nu vor şterge urmele lor pe deplin! – Dar aşteptaţi acum puţin, noi vom dezveli acum cea de-a treia perlă; pe a cărei suprafaţă veţi vedea săpate pe lângă cei doi înaintaşi ai lui Shivinz deja ca statui încă un alt eveniment memorabil foarte mare, care vă va pune foarte tare pe gânduri!”

Ev. 04. Capitolul 203

01] Aici a luat Rafael cea de-a treia perlă în mână şi a eliberat-o de scoarţa ei.
02] Atunci când a fost ea vizibilă în stare dezvelită, Rafael i-a făcut de îndată atenţi pe cei înfierbântaţi straşnic de lăcomia de cunoaştere asupra statuile lui Memnon foarte bine săpate în piatră şi a spus: “Vedeţi, aici sunt ele deja, cei doi lipsiţi de nume! Dar acolo, în partea de sus, vedeţi voi, ca provenind dinainte de cei fără nume, şapte figuri uriaşe în înfăţişarea îmbrăcată de om şi în jurul lor vedeţi o sumedenie de figuri omeneşti cu totul mici! Ce a vrut aşadar Shivinz-ul înţelept, care a desenat pe toate pietrele cu mâna sa proprie, să indice prin acest fapt?
03] Ascultaţi! În acelaşi timp, cam o sută şapte ani înaintea primului dintre cei doi înaintaşi fără nume, o minge foarte mare de felul pământului a fost distrusă în multe bucăţi în adâncul spaţiu de creaţie prin permiterea Domnului. Foarte mulţi oameni uriaşi au populat-o.
04] La distrugere, de nimeni prevăzută, deşi ea le-a fost prezisă acelor oameni de mai multe ori, s-a întâmplat că şapte dintre acei oameni menţionaţi ai mingii de felul pământului au căzut în partea superioară a Egiptului în mai multe locuri publice ale ţării mari şi au cauzat prin căderea lor grea un cutremur foarte mare al pământului.
05] Această ploaie de oameni a durat peste zece zile, asta înseamnă de la primul căzut până la cel din urmă. Locuitorii ţării au avut de îndurat în acest timp multă frică şi mari sperieturi; pentru că ei se temeau mai cu seamă noaptea, că un asemenea uriaş va cădea peste ei şi i-ar presa pe toţi laolaltă într-un mod foarte rău. De aceea priveau ei necontenit la cer cu o inimă înficoşată, dacă n-ar dori iarăşi un oarecare asemenea uriaş nepoftiti să le facă din cer o vizită extrem de nebinevenită.
06] Mai bine de zece ani, au fost puşi paznici care au rămas astfel, pentru a vedea, dacă n-ar ajunge iarăşi aşa un uriaş foarte îngrozitor din aer; dar deoarece despre acest lucru n-a mai fost după zece ani nici o urmă de descoperit, de aceea cugetele oamenilor au devenit încetul cu încetul iarăşi mai liniştite şi ei îndrăzneau să meargă chiar la cadavrele mari şi pe deplin uscate ale uriaşilor, care zăceau prinprejur resfirate unele faţă de celelalte până în depărtarea de până la a patra parte de călătorie a unui zile.
07] Cei înţelepţi dintre acei oameni străvechi ai Egiptului au fost într-adevăr de părere, că aceştia ar fi cumva uriaşii pedepsiţi de Duhul lui Dumnezeu ai nei ţări mari şi aflându-se departe şi ar fi hulit împotriva lui Dumnezeu şi Dumnezeu ar fi rânduit atunci în mânia Lui dreaptă să fie ridicaţi de pe pământ prin mâna duhurilor Sale puternice şi a rânduit apoi de asemenea ca să fie aruncaţi încoace, pentru a le arăta egiptenilor, că El n-ar cruţa nici măcar uriaşii cei mai mari, dacă ar acţiona împotriva voii Lui. Pe scurt şi bine, s-a început chiar a arde pe bucăţi aceşti uriaşi morţi şi în cincizeci de ani n-a mai fost niciunde de descoperit vreo urmă ai acestor vizitatori uriaşi morţi.

08] Dar ce au reţinut totuşi egiptenii de la aceste înfăţişări uriaşe de oameni, a fost faptul că din aceşti uriaşi care i-au rămas foarte bine întipăriţi în minte au trecut ei dincolo într-o percepere colosală pentru toate lucrurile, pentru care fapt primele lor sculpturi oferă o dovadă mai mult decât evidentă.
09] În templul din Ia bu sim bil au fost înfăţişaţi în fiecare dintre cele trei încăperi şapte uriaşi ca fiind oarecum cei care ţin acoperişul, asta înseamnă că ei au fost săpaţi în pietre şi anume în acea ţinută populară, în care uriaşii mari au ajuns jos din aer; şi egiptenii, care umblau înainte aproape pe deplin goi, au început să se îmbrace şi ei în asemenea feluri, - din care motiv şi până în această zi toate rămăşiţele vechi se pot vedea astfel îmbrăcate. Mumiile şi sarcofagele lor sunt pline de asemenea podoabe.”
10] Întreabă conducătorul, ce înţelegeau aşadar vechii egipteni prin sarcofage şi de ce au numit aşa sicriiele mari precum şi cele mai mici foarte masive.
11] Spune Rafael: “Acest lucru să-l auziţi de îndată şi cu totul temeinic! Voi ştiţi că îngroparea cadavrelor îşi are în această ţară în cea mai mare parte căile sale foarte întortocheate, deoarece în pământul uscat un cadavru trece foarte greu dincolo în starea putrefacţiei şi sticăciunea nu-l poate distruge. În apropierea mai umedă a Nilului, nu s-a vrut să se îngroape morţii şi din motivul foarte înţelept de a nu necurăţi apa fluviului. Deci, a lăsa cadavrele să rămână pe jos sau să fie ele chiar aruncate animalelor sălbatice ca hrană, pentru aceste lucruri au fost mai ales vechii egipteni prea mult cu un simţ uman şi au şi respectat prea mult cadavrele fraţiilor lor decedaţi, ca să le fi putut pricinui o asemenea necinste. Dar ce era aşadar altceva de făcut?
12] Vedeţi, ei au avut o idee foarte deşteaptă! Ei au cioplit din piatră sicrie pe de-o parte foarte mari dar mai târziu şi din acelea cu totul mici în care cel mult unul, două până la trei cadavre aveau spaţiu într-un mod cu totul confortabil. Fiecare sicriu era prevăzut cu un capac relativ mare şi greu. Dacă au fost atunci puse într-un asemenea sicriu unul sau mai multe cadavre, după ce erau mai devreme bine îmbălsămate cu mum (muma, şi mumie, = răşină de pământ, balsam de pământ), capacul a fost după aceea încălzit cu totul până la starea ardentă şi sicriul a fost atunci acoperit cu capacul în starea ardentă, să spunem aşa, pentru timpuri veşnice. Prin acest procedeu, cadavrele din sicriu s-au uscat pe deplin şi la un capac mare foarte încălzit au devenit uneori şi pe deplin carbonizate sau chiar arse până la cenuşă.
13] Dar în localităţile şi comunele mai mari existau şi sicrie comune, care au fost la fiecare şapte ani iarăşi parţial descoperite. Acestea au fost atunci iarăşi umplute încetul cu încetul cu cadavre şi pe deplin acoperite, după care fapt a fost atunci aprins un foc straşnic peste capac, prin care lucru cadavrele din sicriul mare s-au făcut fireşte cenuşă. Când un asemenea sicriu era plin de cenuşă, n-a mai fost deschis, ci rămânea spre amintirea efemerităţii a tot ce este pământesc ca monument de cinstit.




14] Cu timpul, s-au construit cavouri şi piramide peste, din care pricină încă în ziua de azi se găsesc în preajma piramidelor o sumedenie de asemenea sicrie în cavouri uneori foarte înguste şi alte ori în cavouri mai largi ( Cai-tu comba, asta înseamnă încăpere ascunsă). Aceste sicrie, acum vouă limpede descrise, au fost aşadar de aceea numite sarcofage, pentru cu după limba străveche a egiptenilor Sarco înseamnă <în stare ardentă> şi vaga (Vaşa) un <capac greu>.
15] Aici ai tu acum sarcofagele tale; dar acum să păşim la dezvelirea celei de-a patra perle şi să vedem tot ce ne va destăinui aceasta!”
------------------
N.R.
Intradevar cavourile uriase (sarcofagele) descoperite in piramide sunt pline ochi de oase si cenusa de oase. Lorber a scris cartea inainte sa se descopere acest lucru in piramide ceea ce dovedeste veridicitatea si exactitatea celor scrise mai sus.

Aici o poza cu sarcofagele si oasele din ele:


----------------------------------------------------------------------------------
Alte poze cu templul Abu Simbel
http://www.aegypten-hotels.com/aegypten-images/abu-simbel/abu_simbel_15.jpg
-----------------------------------------------------------------------------------

Ev. 04. Capitolul 204

01] Îngerul o ia cu foarte mare grijă în mână şi o eliberează de scoarţă.
02] Aici conducătorul îl întreabă pe înger şi spune: “O, tânăr minunat, tu deget servitor al Celui mai mare, nu fii conturbat, dacă te supăr cu o întrebare printre cele povestite de tine! Vezi, pe mine mă apasă ciocanul în conştienţa celeilalte puteri miraculoasă a ta! Îţi este el absolut necesar, sau te serveşti de acesta doar şi numai, pentru a ni te arăta într-o stare naturală mai mare, ca să putem să te privim şi să te ascultăm cumva cu mai puţină frică şi mai liniştiţi!”
03] Spune îngerul: “Niciuna dintre cele două, - ci acest lucru îl fac doar şi numai de aceea, pentru a vă arăta, cum trebuie să vă purtaţi la întâmplări asemănătoare cu asemenea pietre, pentru a le dezveli, dacă găsiţi cumva iarăşi unele dintre acestea! Pentru că mai ales în Egiptul superior şi în cel din mijlocse găsesc o masă mare de asemenea pietre încrustate şi anume în deşert extrem de resfirate; fireşte că asemenea perle vor fi puţine pe altundeva. Dar şi celelalte pietre sunt prevăzute cu asemenea semne, inscripţii şi desene; pentru că vechii egipteni n-aveau nici pe departe hârtie pentru a scrie pe ea. De aceea s-au folosit suprafeţe de piatră, pentru a săpa pe ele tot felul de lucruri spre pomenire la început cu condei de ardezie şi mai târziu cu dintr-a acela de bronz.
04] Inscipţiile cele dintâi fireşte că au de oferit într-adevăr puţine alte lucruri decât întâmplările foarte simple ale turmelor lor; dar cele mai târzii conţin întâmplări mari şi pline de însemnătate, nu numai pentru această ţară şi acest popor mare, ci de îndată pentru întreg pământul. Pentru că Domnul a vrut, ca această ţară să fie o şcoală primară cu totul straşnică pentru venirea Sa, din care pricină El a şi trimis aşadar poporul Lui ales cu foarte mult drag, evreii într-o şcoală a vieţii în Egipt care a durat foarte mult. Şi Moise, proorocul mare al Domnului, a parcurs şcolile lui în cornul lui Cahi (Cahiro), în Teba (Tebai, şi Tebsai, = casă de nebuni, mai târziu fireşte un oraş mare, bogat în popor), în Kar nag la Korak şi în oraşele cele mai vechi Memphis, Diathira (Dia daira = loc al muncii de corvoadă) şi la Elefantine (EL ei fanti = urmaşii copiilor lui Dumnezeu) şi a fost condus de Duhul lui Dumnezeu la o sfinţenie mai mare de-abia la vârsta de cincizeci şi şapte de ani în Maidan peste Suez, în stare fugitivă faţă de un varion (faraon) groaznic, începând din care loc puteţi să citiţi în Scriptură istoria lui de mai târziu.
05] Pe scurt, Egiptul a fost deci determinat de Dumnezeu ca să fie o şcoală premergătoare şi locuitorii acestei celei mai vechi populate ţări de pe pământ au fost înzestraţi deja din timpuri străvechi cu multă înţelepciune şi au şi făcut negoţ şi schimburi de mărfuri cu aproape toate popoarele mai bune ale acestui pământ. Voi veţi înţelege acum de asemenea, cum şi de ce tocmai în această ţară are totul ce se găseşte acolo o însemnătate adesea foarte adânc pătrunzătoare.
06] Şi acum, la cea de-a patra perlă a noastră dezvelită!
07] Aici vedem mai multe imagini ale unor vânători cu tolbe, arcuri şi săgeţi şi o turmă mare, care este înconjurată de lei. Aceasta înseamnă o luptă mare a egiptenilor cu elii, care în acele timpuri dădeau târcoale în număr mare la turmele îngrăşate ale Egiptului.
08] Şi priviţi, mai mult în partea dreapta a acestei scene vedeţi păşunile înconjurate deja de ziduri şi pe ele se află capete de tauri, cu coarnele îndreptate când în sus, când în jos sau lateral, ce indică totul în acea direcţie, că turmele cirezile s-au aflat necontenit cu totul fără apărare în pericol mare înainte de împrejmuirile imense cu zid ale păşunilor mari. În colţurile zidurilor vedeţi şi un câine mare, ca gata de luptă, acuşi stând în picioare, acuşi intins; numele lui pe care i l-au dat vechii egipteni acestui animal păzitor, este Pas, şi Pastshier (păzitor al păşunii).
09] Aici, mai departe în dreapta, îl vedeţi iarăşi pe regele păstorilor Shiviniz (Sfinx), alături de el un câine uriaş de mare şi în faţa câinelui mai multe bucăţi ale leului. Dar mai departe în dreapta, mai mult în sus, îl vedem pe acelaşi câine, sub el imaginea soarelui şi a lunii. Ce reprezintă acestea?
10] Ascultaţi! Shivinz-ul nostru avea ca rege al păstorilor în serios unul dintre cei mai mari câini, faţă de care nici un leu şi nici un leopard nu era sigur de viaţa lui. Acest câine a păzit mult timp cirezile Shivinz-ul. Dar atunci când cu timpul câinele a stat învers (a murit) în consecinţa vârstei sale, a hotărât Shivinz-ul, din respect şi pomenire, să-şi simbolizeze tot timpul acest animal cu o constelaţie din partea sudică a cerului. El a numit constelaţia cu numele determinant al câinelui mare, care păzise devotat ani de-a rândul turma regelui. Că regele şi-a transpus câinele său printre stele, este vizibil din faptul că sub stomacul câinelui devine vizibile luna şi soarele. La toate unde sub se află vizibile soarele şi luna, se află printre stele simbolic spre pomenirea a ceva de o însemnătate mare şi puternică.
11] Un câine foarte mare şi păzitor nu este în ziua de astăzi – mai ales în această ţară, unde nu există aproape nici un fel de animale sfâşietoare – într-adevăr de o oarecare însemnătate deosebită; dar în Egiptul vechi, unde existau haite întregi de bestii sfâşietoare şi unde mai există parţial dintre acestea, era un câine mare, puternic şi curajos o necesitate extrem de mare. Pentru că, în primul rând, era un asemenea câine păzitorul cel mai devotat al turmelor. Ţinerea lui era foarte uşoară, pentru că această rasă mare de câini se hrănea de obicei cu şoarecii de pământ nenumărat de mulţi, în care privinţă această ţară n-a avut mai niciodată o lipsă; mâncau de asemenea şi lăcuste într-o zi în număr de mii. Numai o dată pe zi primeau ei ceva lapte şi acest lucru îi făcea să-i rămână devotaţi turmei.
12] Dar pe lângă câinii mari erau acceptaţi bine la vechii egipteni şi un fel de câini mai mici; numele lor era Mal pas (câine mic). Aceştia erau cei care făceau gălăgie; Poroshit înseamnă după limba veche <semn> sau <făcător de gălăgie>. Dacă ceva străin se apropia de o casă sau de o turmă, atunci începeau câinii mici să latre deja; acest fapt îi făcea atenţi pe acei mai mari şi aceştia începeau atunci cu lătratul lor imens, să umple împrejurimea cu respect pentru bestiile sălbatice, după care lucru şi începeau acestea să se retragă.
13] Câinii mici erau multiplu şi păzitori ale găinilor şi ale ouălor acestora, pentru care treabă erau ei în special dresaţi. Toate acestea au fost o invenţie a Shivinz-ului, care făcuse de-abia aceste păsări să fie nişte animale de casă foarte folositoare şi le arătase egiptenilor, cât de bună este carnea lor şi cât de bune la gust sunt ouăle lor fierte sau fripte. Aşa a învăţat el deja atunci locuitorii acestei ţări mari deveniţi foarte numeroşi să cunoască mijloace noi de hrană şi să cunoască animale noi, ale căror ouă şi friptură era mai târziu numai prea bune la gust, - căci altfel nu ar fi izbucnit o dată mai târziu un război straşnic din pricina găinilor, despre care pomeneşte chiar şi istoricul Herodot într-un mod de mit.
14] Shivinz-ul nostru, care a pus câinele mare pe cer, i-a procurat şi celui mai mic un loc printre astre şi i-a dat numele de Porishion (Prozion). În apropierea lui se află bătrâna Cocla (găină); mai târziu a primit această constelaţie şi numele de Peleada, şi Peleadza şi a primit în consecinţa unei legende greşite a grecilor de la greci numele de Pleade.
15] Aici, sus de tot pe perlă vedeţi şi acest lucru foarte bine însemnat şi puteţi să recunoaşteţi din acestea, ce cap iluminat a fost Shivinz-ul nostru. Pe el nu l-a interesat atât de mult a le aduce aminte mereu uceniciilor săi de câinii şi de găinile sale prin constelaţiile uşor de recunoscut, ci să-i înveţe să cunoască după astre mersul timpului.
16] Shivinz-ul a fost de asemenea acela, care realizase la Diadaira (Diathira) primul zodiac (Sa diazc = pentru lucrători), l-a inventat mai întâi pe firmament şi le-a dat constelaţiilor numele lor după apariţiile şi întâmplările din ţară care aveau loc în acelaşi timp, cum vom vedea un asemenea lucru de îndată pe a cinci-a perlă dezvelită!”

Ev. 04. Capitolul 205

01] (Rafael:) “Fiţi acum bine atenţi; aici o avem deja pe cea de-a cinci-ea perlă! Cum trebuie folosite asemenea moşterniri găsite ale timpului străvechi şi de fapt cum trebuie ele destăinuite, v-am arătat acum deja şi aşa vreau să le dezvelesc pe cele trei din urmă doar prin puterea voinţei mele şi iată, - aici avem deja a cinci-ea perlă destăinuite în faţa noastră!
02] Priviţi tocmai aici un zodiac din Diathira desenat în faţa noastră pe suprafaţa cea mai frumoasă şi cea mai mare a perlei! Aici se află un templu colosal; 365 de stâlpi de felul cel mai masiv poartă o boltă tot atât de masivă din pietre cubice de granit roşiatic, construită extrem de iscusit în privinţa zidirii şi construită foarte stabil. Cea mai înaltă deschidere a boltei este ridicată de la pământ la o înălţime de 66 de măsuri de om. Bolta întreagă are exact 365 de deschideri, care sunt tocmai aşa postate, că în timpul duratei unei zodii, sub care se află soarele, lumina lui trebuia să cadă pe punctul din mijloc pe un stâlp stând în picioare în mijlocul templului, exact în amiaza zilei. Lumina prin celelalte cădea, ce-i drept, de asemenea pe altar în orele diferite ale zilei, dar nu mai trecea prin puncutul din mijloc, ci cu unul sau mai multe grade alături.
03] Această boltă construită ca să fie extrem de bogată în sensuri mai există şi în ziua de astăzi, chiar dacă puţin dărăpănată din pricina trecerii timpului şi va mai exista mult timp şi le va servi celor cunoscători ai astrelor ca punct de direcţionare.
04] Voi întrebaţi pentru ce fel de folos ar fi zidit marele Shivinz aşa cu totul de fapt această boltă, desigur cu cea mai mare osteneală din lume? – Înainte de acesta nu exista nici o împărţire lămurită a timpului. Puţina devenire mai scurtă sau mai lungă a zilei de-abia că se observa. Luna era încă împărţitorul cel mai sigur şi cel mai de încredere al timpului. La Diathira, ca fiind oraşul lucrătorilor celor osteniţi de creşterea animalelor, era nevoie de o împărţire exactă a timpului, pe timp de noapte precum şi pe timp de zi şi pentru acest scop şi din pricina ordinii mai exacte făcuse Shivinz-ul nostru aşadar şi această boltă, dar avusese de lucru pentru construirea acesteia în decursul zece ani buni cu o sută de mii de lucrători.
05] Bolta era fireşte foarte lată şi la câte 30 şi 31 de deschidere rotunde, pictate cu simbolul uneia dintre cele douăsprezece zodii, peste care pictură de obicei de culoare roţie constelaţia era amplasată cu alb şi întocmai realităţii. Voi vedeţi aici pe perlă desenat interiorul boltei cu totul bine cu linii fine, care erau atunci unse prin frecare cu o culoare de un roşu închis şi vă puteţi imagina acum bine, ce fel de duh înţelept era Shivinz-ul nostru şi ce fel de respect nemărginit aveau popoarele Egiptului faţă de el! Dar urmarea acestui lucru era şi una într-un asemenea fel, că trebuia doar să facă un semn cu mâna şi sute de mii de oameni începeau să se mişte cu toată energia şi o lucrare măreaţă dispărea prin miracole de pe solul pământului!
06] Pe cei mai înţelepţi din popor i-a făcut el învăţători şi preoţi şi: a zidit pretutindeni şcoli pentru toate materiile posibile ale tonului şi activităţii omeneşti folositoare. Cea mai înaltă învăţătură despre Dumnezeu era însă de dobândit în secret numai în Kar nag de pe lângă Korak şi în Ia bu sim bil prin multe încercări dure.”
07] Aici a întrebat bătrânul hangiu Marcu, întrerupându-l pe înger în explicaţia sa: “Prietene extrem de drăgălaş, deoarece te afli tu deja o dată în destăinuirea perlei, n-ai dori aşadar să ne explici cum stă treaba deci cu acel Sfinx foarte straniu, care, ca un ceva pe jumătate femeie şi pe jumătate animal le-a prezentat oamenilor misterul celebru într-un mod mereu pe viaţă şi pe moarte: ce ar fi anume acest animal, care ar merge dimineaţă pe toate patru picioare, amiaza pe două şi seara pe trei picioare? Cine n-a fost în stare să desluşească misterul, era ucis de Sfinx-ul misterios; dar cine l-ar desluşi, de acela s-ar lăsa Sfinx-ul să fie ucis! – Este în această treabă într-adevăr ceva adevărat prin dovezi sau nu?”

Ev. 04. Capitolul 206

01] Spune Rafael: “Uită-te aici, această a şasea perlă îţi va răspunde la întrebare! Aici o ai tu destăinuită; ce vezi la prima vedere?”
02] Spune Marcu: “Acolo văd iarăşi chipul colosal al Shivinz-ului şi câteva piramide; în faţa celei mai mari se află doi stâlpi cu vârf ascuţit, numite obeliscuri şi alături de piramidele mari, în realitate probabil la o depărtare de două sute de paşi, ceea ce se poate într-adevăr cu greu determina din imagine, este iarăşi vizibilă o statuie destul de colosală. Aceasta are un cap de femeie, mâini feminine şi un piept feminin şi puternic. Acolo unde se sfârşeşte pieptul, în locul stomacului, începe un trup de animal cu totul nedeterminat. În spatele acestei statui ciudate, este larg răspândit un zid în formă de cerc, prin care este înclus un loc mare de păşunat. Acest lucru pare constitui un ceva întreg şi aparţinând laolaltă. – Ce reprezintă toate acestea?”
03] Spune Rafael: “Imaginea colosală a pieptului este tocmai Shivinz-ul, pe care poporul, pentru a-l cinsti pe marele binefăcător, a rânduit să-l îndeplinească din imboldul propriu de către cei mai buni săpători în piatră şi ziditori de asemenea pe socotelile foarte proprii. Piramida mare cu cele două obeliscuri era o casă de şcoală, numită <Omule recunoaşte-te pe tine însuţi!> Ea avea în interior nişte încăperi mari şi culoare ducând departe înspre toate direcţiile, în care se găseau tot felul de amenajări ciudate pentru recunoaşterea propriului eu şi din aceasta pentru recunoaşterea Celui mai înalt Duh al lui Dumnezeu. Amenajările arătau uneori foarte îngrozitoare; dar ele au ratat numai foarte rar scopul lor. Celelalte piramide sunt cel mai adesea numai semne ale acelor locuri subterane, unde se aflau o sumedenie de sarcofage, care au fost acoperite cu zid, cum un asemenea fapt a fost deja arătat mai devreme.
04] Dar în acest timp se mai găsesc o sumedenie de piramide şi tot felul de temple în valea largă şi foarte lungă a Nilului, care temple şi piramide s-au format mult mai târziu sub conducerea faraonilor în timpurile lui Avraam, Isaac şi Iacov; despre acestea nu este vorba aici, ci doar şi numai despre acelea, care au fost construite sub conducerea Shivinz-ului.
05] Piramidai era numele străvechi propriu zis şi însemna atât de mult ca: <Cel curat caută ceea ce este sublim, frumos şi curat>. <Belo> însemna de fapt <alb>; dar fiindcă întreaga culoare albă era valabil la vechii egipteni, ca semn a ceea ce este curat, sublim şi frumos, de aceea s-a numit cu acest nume şi ceea ce este sublim, curat şi frumos.
06] Efectul bun al unor asemenea şcoli a fost acuşi cunoscut în lung şi-n lat şi au venit acuşi străini pentru vizitarea unor asemenea şcoli şi dintre aceia au fost atât de mulţi, că nu puteau fi cazaţi şi întreţinuţi. Atunci a inventat Shivinz-ul nostru în ultimul timp al guvernării sale un mijloc puţin cam de rău augur, pentru a ţine străinii la distanţă, ca să nu vină des în vizită, la şcolile făcute de el. Dar în ce a constat tocmai acest mijloc?
07] Aici, pe această perlă, vedeţi statuia pe jumătate omenească şi pe jumătate de animal. Ea era într-adevăr în aşa fel că un om putea ajunge pe nişte trepte întortocheate în capul ei şi din gura statuii, care avea un spaţiu gol în jos în formă de pâlnie, putea să vorbească foarte tare şi bine perceptibil şi din cauza vocii puternice se avea şi aparenţa de parcă ar fi vorbit în serios statuia colosală.
08] Când veneau atunci străinii acolo şi cereau să fie primiţi în şcoală, erau făcuţi ei atenţi de un servitor al statuii asupra faptului, că ar avea să se pună într-un loc anumit în faţa statuii sublime, care ar fi pe dinafară moartă, iar în interior vie şi anume trebuiau să se pună unul după celălalt. Atunci, primea fiecare, care dorea să fie un ucenic al piramidei, o întrebare enigmatică pe viaţă şi pe moarte de la Shivinz-ul sublim. Dacă cel întrebat desluşea misterul, era primit şi prin primire îi era acordat dreptul opus, să-i pună şi el o întrebare statuii şi în cazul în care statuia n-ar fi în stare să-i dea un răspuns satisfăcător, ar avea voie s-o distrugă pe aceeaşi şi oarecum s-o ucidă.
09] Dar întrebările îi erau făcute cunoscute clienţilor cu trei zile înainte pentru a putea reflecta; dar în a treia zi, când primiseră aceeaşi întrebare din gura statuii pe viaţă şi pe moarte, nu se lăsa desigur niciunul să depindă de această întrebare, ci se retrăgea foarte modest înapoi, plătea taxa cerută pentru întrebarea premergătoare şi pleca în patria lui adeseori foarte îndepărtată.
10] Datând dintr-un timp târziu, spune un mit, că unui grec i-ar fi reuşit să desluşească vechiul mister; doar că acest fapt este cu alte sute de mii cu siguranţă o fabulă şi lipsită de orice adevăr! Pentru că enigma celebră a desluşit-o Moise, dar n-a distrus de aceea statuia, pentru că şi această statuie, chiar dacă puţin derăpănată cu trecerea timpului, mai este şi astăzi vizibilă.
11] Fireşte că amenajarea interioară nu mai poate fi acum găsită, pentru că ea a fost cu totul acoperită de mâl şi de nisip; pentru că Nilul se revarsă de obicei o dată la fiecare o sută de ani, uneori şi după două sute de ani, într-un mod cu totul neobişnuit de puternic, astfel încât îşi împinge în regiunile mai înguste de vale valurile lui la o înălţime de peste treizeci de stânjeni peste nivelul obişnuit al apei sale. Prin acest lucru se pustiesc multe şi devin nefolosibile, pentru că acolo o grămadă de pietriş şi nisip şi mâl se depune peste culoarele mai înainte extrem de frumoase.
12] Au existat după timpul Shivinz-ului două revărsări ale apelor Nilului, ale cărui valuri au ajuns sus peste vârfurile piramidelor. O asemenea inundaţie a avut loc şi acum 870 de ani, calculat de acum, prin care templul de la Ia bu sim bil a fost aproape până la jumătate umplut cu nisip şi cu mâl şi nu s-a mai fost în stare să se cureţe acesta şi multe alte monumente pe deplin de nisip şi de mâl începând din acel timp. Şi aşa stau lucrurile acum şi cu statuia noastră enigmatică; ea este în interior plină de mâl şi nisip întărit, pe care nu le va mai putea într-adevăr nimeni duce afară! Aşa, dragul meu Marcu, stau lucrurile în adevăr cu Sfinx-ul misterios! – Eşti tu acum lămurit în această privinţă?”
13] Spune Marcu: “N-a îndrăznit aşadar într-adevăr în decursul a aproximativ o mie de ani nici un om cu o inimă curajoasă să-şi lase rostită enigma cunoscută de către Sfinx pe costul vieţii sale? Şi dacă ar fi făcut el acest lucru, ce i s-ar fi întâmplat, dacă într-un mod cu totul de înţeles n-ar fi desluşit enigma?”
14] Spune Rafael: “În locul în care era amplasat cel întrebat, era prevăzută o trapă, cu ajutorul căreia ar fi fost scufundat rapid într-o fântână; şi dacă ar fi fost o dată jos, l-ar fi luat atunci câţiva slujitori în primire, l-ar fi dus prin culoare subterane din pricina curajului său, chiar dacă descifrase greşit enigma, în acea şcoală, de la care n-ar fi scăpat mai devreme decât până ce ar fi devenit un om desăvârşit. Dar niciodată nu s-a ajuns la acest lucru; şi în timpurile când enigma a fost descifrată, era această amenajare foarte veche deja plină cu nisip şi cu mâl într-o asemenea măsură, că era pe deplin de nefolosit şi primii regi păstori şi poporul lor au fost până atunci deja de mult oarecum cuceriţi de un popor fenician şi varaonii însăşi în timpurile lui Avraam erau deja fenicieni.
15] Acum cunoşti tu şi despre acest lucru o explicaţie scurtă şi de aceea trecem acum la destăinuirea a perlei celei de-a şaptea, fiind totodată ultima!”


Ev. 04. Capitolul 207

01] (Rafael:) “Priviţi, aici este ea deja! Ce vedeţi pe ea? – Voi vedeţi într-adevăr ceva, dar nu vă descurcaţi în această privinţă; pe această perlă frumoasă sunt desenate toate zodiile şi unse cu o culoare de un roşu maroniu şi ele au rămas bine păstrate sub scoarţă până la această oră.
02] Din această perlă nu învăţăm altfel multe lucruri şi lucruri chiar prea deosebite; dar acest lucru deducem oricum de la ea, că Shivinz-ul nostru cunoştea bine cerul înstelat şi a fost cu totul sigur primul, care a adus zodiile într-un anumit sistem. Şi aşa cum a numit el zodiile, tot aşa sunt ele numite încă până la această oră!
03] Înainte de conducerea sa arăta treaba la vechii egipteni aşa destul de slabă, atât în privinţa semnelor şi în cea a scrierii care a reieşit din acestea, cât şi în privinţa recunoaşterii corecte a persoanei proprii şi mai slabă arăta treaba cu recunoaşterea lui Dumnezeu. Dar Shivinz-ul nostru a pus toate acestea într-o ordine cu o osteneală nespus de multă şi a făcut din poporul nomad mai devreme sălbatic unul dintre cele mai înţelepte şi educate popoare ale întregului pământ, ceea ce fireşte că i-a produs cu timpul mulţi învidioşi. Pentru că străinii au găsit numai prea acuşi o bineplăcere mare în privinţa unei asemenea culturi minunate a acelei ţări şi a acelui popor; totul la ce priveau, li se părea chiar minunat de ceresc, astfel încât ei, ajunşi o dată acolo, nu se mai putea despărţi de acestea.
04] Cu cât mai mulţi începeau să meargă acolo în pelerinaj, cu atât mai mulţi se şi stabileau cu timpul acolo şi aşa s-a întâmplat prima subjugare a popoarelor străvechi şi a regilor lor cel mai adesea pe o cale pe deplin paşnică.
05] Urmaşii Shivinz-ului au devenit tot mai mult nişte oameni mai gingaşi şi mai înmuiaţi, au trăit bine prin voia lor, indicau către slava părintelui lor străvechi şi au lepădat pe deplin treburile guvernării. Urmarea acestui fapt a fost, că străinii imigraţi, care aveau acolo mult păr dinţi, au fost acuşi şi uşor numiţi şi stabiliţi de băştinaşi chiar să le fie îndrumători şi conducători şi toate acestea fără sabie.
06] Acest fapt a fost, ce-i drept, într-o anumită privinţă cu totul bine şi potrivit, dar băştinaşii străvechi n-au câştigat la această schimbare totuşi chiar prea mult. Pentru că păstorii străini (varioni; greşit faraoni) au format numai prea acuşi o putere într-armată şi au devenit adevăraţi tirani şi împresurători ai poporului. Şcolile au fost accesibile numai puţinor oameni şi ce s-a mai predat acolo, era diferit ca de la cer la pământ faţă de ceea ce se preda înainte, din care cauză şi din ce motiv s-a şi format acuşi din adevărul mai devreme extrem de curat idolatria cea mai absurdă, legată de cel mai intens întuneric, în spatele cărora cultura străveche a acestei ţări era într-adevăr abia de desluşit – chiar şi pentru mari înţelepţi.
07] De aceea, cele şapte perle sunt de o valoare atât de neestimabilă de mare, pentru că mai provin dintr-un timp, în care Egiptul se afla în înflorirea cea mai înaltă duhovnicească a lui şi ele nu pot fi de aceea destul de bine păstrate!”
08] Întreabă unul dintre negri, la ce ocazie ar fi ajuns prin urmare aceste perle în nisipul Nilului şi s-ar fi pierdut în nisipul fluviului.
09] Spune Rafael: “V-am arătat doară totuşi, cum fluviul Nilului creşte în anumite timpuri până la dimensiunea unui adevărat popot! La aproximativ 567 de ani după Shivinz a căpătat Nilul nostru o înălţime misterioasă; în strâmtori a ajuns el la peste o sută şaizeci de stânjeni peste nivelul său obişnuit al apei. Toate oraşele care se aflau mai mult în adâncimea văilor au fost pe deplin îngropate de revărsare în decursul a cinci săptămâni şi la această ocazie perlele împreună cu casele în care fuseseră ţinute la adăpost au fost duse de acolo de către puterea valurilor şi au fost acoperite de mâl şi nisip asemeni structurilor cubice din care erau construite clădirile.
10] În starea lor de a fi îngropate de aproape trei mii de ani s-a şi format o asemenea crustă în jurul lor, cum aţi găsit-o voi şi de care le-am dezvelit acum în faţa voastră, la început într-un mod cu totul natural şi acum mai târziu în cel miraculos mie posibil.
11] Acum ştiţi şi acest fapt şi aveţi cu aceste şapte perle şapte cărţi, care acum şi pentru toate timpurile vă pot da şi vă vor şi da întotdeauna o învăţătură cu totul straşnică despre ţara, pe care o populaţi parţial şi voi. Păstraţi-le de aceea bine; pentru că aici fiecare dintre aceste perle este de o mult mai mare valoare decât o împărăţie mare!
12] Deocamdată, să le ia Oubratouvishar, ca fiind evident cel mai înţelept dintre voi, în păstrare; şi când va părăsi el o dată acest pământ, să determine el, cine să fie mai departe demn, pentru a lua în păstrare această comoară neestemabilă. Vai de un nevrednic, care ar dori să se facă stăpân pe ele cumva din lăcomie de avuţie!
13] Eu, ca un mesager şi o fiinţă care pun în îndeplinire voia Aceluia, Care şade acolo, cred că am făcut acum îndeajuns de multe fapte miraculoase pentru înviorarea credinţei voastre; dacă nu vă ajung acestea, nu vă va ajunge nici ceva mai mult şi ulterior! Credeţi acum, că Acel Care şade acolo este Acela, pentru Care marele Shivinz şi cei doi înaintaşi ai săi au construit marele templu stâncos din Iabusimbil?”
14] Spun toţi: “Da, da, da, ţie, tu minunat mesager puternic al Domnului, să-ţi fie acest lucru cu aceste cuvinte confirmat cu desăvârşire din cea mai adâncă temelie a vieţii noastre!”
15] Cu asta, i-a părăsit îngerul şi Cireniu M-a întrebat, dacă această reprezentare de fapt cu totul curat istorică a Egiptului ar fi aşadar de asemenea o necesitate în domeniul Evangheliei rostită de Mine.
16] Şi Eu i-am spus: “Una dintre cele mai mari! Pentru că, după mai multe secole, se vor trezi cercetători de tot felul şi vor căuta dovezi în această ţară într-un mod foarte meticulos şi vor mai găsi multe lucruri, despre care a fost vorba acum prin gura lui Rafael. Acest lucru îi va zăpăci foarte, precum el v-ar zăpăci pe voi şi pe urmaşii voştri următori de asemenea; dar această revelaţie pe deplin adevărată vă va pune şi în această privinţă pe făgaşul cel bun. Dar în timpul de mai târziu voi trezi deja iarăşi oameni, care le vor destăinui oamenilor, celor ce caută şi cercetează iarăşi aceste mistere vechi. – Dar cum, vrem să ne ducem noi înşine dincolo la ei şi să le dăm adevărata Evanghelie din ceruri.”
17] Ne-am aridicat atunci şi ne-am dus la negri, care ne aşteptau cu nerăbdare.
------------------------------------------------

Cartea intreaga din care s-au extras aceste pasaje (Marea Evanghelie a lui Ioan Vol. 4) o gasiti aici: LINK