Legaturile subtile dintre degete si organe vazute de o clarvazatoare

Valentin Garlea, clarvazatoare din Iasi spune ce vede despre degeletele omului


"Să vă spun însă şi altceva: eu văd la toate vârfurile de degete - atât la cele de la picioare, cât şi la cele de la mâini -, eu văd şi aici beculeţe colorate. Şi fiecare organ are nu numai legătura sa cu becul lui din şira spinării, dar are legătură şi cu becuşoarele din degetele de la mâini şi de la picioare. De fapt, eu văd foarte multe puncte luminoase în corpul omului, şi lucrând un timp la un cabinet de tratament cu bioenergie - am aflat că, în aceste puncte luminoase- care şi ele sunt în legătură cu organele din trup - se poate face tratament cu înţepături de ace, acelea la care li se spune acupunctura.

Să vă spun mai întâi de mâna dreaptă, începând de la degetul cel mic.

• Degetul mai mic are în vârful lui un bec albastru; ăsta-i corespondentul învelişului luminos al inimii, care întotdeauna îşi are stratul ei de culoare. Dacă luminiţa din deget e schimbată, atunci înseamnă că şi la organ se întâmplă ceva. De multe ori, albastrul ăsta se înroşeşte; aşa văd că omul acela e bolnav de inimă. Sau, câteodată, într-o parte a luminiţei apare ca o săbiuţă, ca o săgeată care sângerează. Mă uit atunci pe organ şi văd că acolo i-o plesnit un fir cu sânge - la care doctorii îi zic că-i infarct. Deci, lucrul ăsta se vede direct la becul degetului; nici nu mai trebuie să mă duc cu privirea să-l caut înăuntru pe om.

• Becuşorul de la degetul al doilea e portocaliu; el ţine legătura, la bărbaţi, cu prostata şi cu rinichii. La femei, ţine tot cu partea genitală. Şi aici văd pe becuşor dacă sunt modificări ale culorii.

• Degetul ăsta din mijloc, cel mai mare- cel mai lung - are legătură cu sexul. Şi becul ăsta e foarte important, că sunt chiar tineri care au nevoie de ajutor, de sfat şi de leac şi văd asta de pe mâna lor.

• Degetul următor, care e ceva mai scurt - arătătorul - e cu zona pancreasului, a plămânilor, a ficatului. Şi de aici se vede plămânul la om; dacă nu respiră bine când cablurile prin care trage şi apoi dă afară aerul sunt înfundate, totdeauna la degetul arătător apar modificări la culoarea becului; ba chiar din el pleacă luminiţa acolo unde e ceva bolnav. Pleacă aşa, ca nişte săbiuţe, ca nişte săgeţi de lumină. Culoarea acestui beculeţ e un verde, ca şi becul din zona plămânilor, care e tot verde; dar nu-i un verde ca cel din straturile de culori; e un altfel de verde, numai al lui.

• Degetul mare e cu un beculeţ auriu. Totdeauna când sunt obosită, cu el mă ajut. Că obosesc şi eu la atâta lume câtă trebuie să văd când vin pacienţii în cabinetele domnilor doctori. Printre ei vin mulţi cu aura urâtă, murdară; vreau, nu vreau, fără ca ei să ştie, îmi fură din aura mea şi îmi iau energie. Eu nu vreau, dar aşa se întâmplă cu culorile.

Când culorile mele slăbesc şi se murdăresc de aura întunecată a diferitor oameni, mă ajut foarte mult cu degetul mare dacă îl duc la obraz şi strâng celelalte degete în palmă.

Dar, cu degetul mare mă ajut şi altfel: îl îndrept către pacient, mă gândesc şi mă uit concentrat la luminiţa din vârful lui şi cu acea lumină a lui îi luminez organele din interior.

Când vine în faţă câte un om foarte închis la culoarea straturilor ca să fie consultat de unul dintre medici, şi vreau să-l verific în aşa fel încât să nu greşesc, mă ajut de acest deget mare, căci auriul e culoarea minţii. Atunci când îndrept degetul mare către capul lui, îi văd toată cenuşa, toate becurile şi becuşoarele. [N.A.: Prima dată când Valentina a perceput prin vederea superioară creierul oamenilor, a remarcat că acesta are o culoare cenuşie. De aceea, în vorbirea ei curentă a rămas cu acest termen, de "cenuşă", pentru organul cerebral; totuşi, în prezent, ea ştie prea bine că masa gri din cap este creierul.] Cu lumina degetului mare văd mai bine orice modificare din ţesuturile organelor şi chiar din interiorul celulelor. Şi e foarte adevărat că, atunci când închidem pumnii şi ţinem degetul mare ridicat, şi dacă ne gândim - cu stratul şase - la cineva la care luminile degetelor să se ducă în acele momente, razele astea îi luminează mintea acelei persoane, aşa, ca să aibe spor şi reuşită în ceea ce face- la examen sau acolo unde se duce să realizeze ceva.

[N.A.: Iată expusă foarte simplu şi natural acea putere neştiută a "pumnilor strânşi"!]

- La fel şi la degetele de la mâna stângă se văd beculeţele colorate, aflate în legătură cu organele noastre:

• La degetul cel mic se văd foarte bine maţele omului. Dar aici, culorile pot fi mult schimbate, după cum poate să fie ceva afectat la maţul gros, acela care este aici, sub splină, sub pancreas, unde stă acolo ca o potcoavă mare. Dacă acolo are ceva sau dacă au de gând să se încâlcească, apar la luminiţă un pic de galben şi un pic de portocaliu. Am văzut mulţi copii cu maţe încâlcite. Uitându-mă întâi la degetele lor, am văzut luminiţa becuşorului din vârful degetului că era în spirală. Atunci, uitându-mă la organe, am văzut că aşa era: maţele erau încâlcite. Dacă luminiţa vine întreruptă atunci când iese din deget, înseamnă că acolo a fost umblat înăuntru. Şi aşa mi s-o confirmat de fiecare dată când am spus lucrul ăsta.

• Degetul următor e cu partea de maţe subţiri, dar are legătură şi la rinichi. Dacă apăsam la rădăcina degetului, aici pulsează organul dinăuntru -prostata, rinichii. De aceea, se face masaj la rădăcina degetelor (atât la mâna stângă, cât şi la mâna dreaptă), căci aşa putem ajuta organul care corespunde ca să pulseze mai bine.

• Degetul mare, din mijloc, e în legătură cu sexul.

• Arătătorul e în legătură cu plămânii. Când sunt găuri în plămâni -că sunt oameni care au boli ce le fac găuri în plămâni, atunci de la beculeţul din vârful degetului arătător nu mai pleacă sutele de raze. Luminiţa lui parcă e zdrobită, e tot întreruptă.

• Degetul cel mare e şi la mâna asta cu lumină de la minte.

Când îs obosită, mă ajut la mintea mea şi cu degetul mare de la mâna stângă. Îmi pun mâna la obraz şi, ţinând-o acolo, lumina lui se duce la cap şi îmi mai potoleşte oboseala.

Dar, de multe ori am simţit un îndemn să fac şi altfel: pun deget pe deget, vârf la vârf şi palmele alipite faţă în faţă. Atunci, luminile din palme- că şi aici, în mijlocul palmelor, avem becuri luminoase - parcă fac un circuit şi îl întăresc pe om. Dacă omul stă zece minute cu degetele şi cu palmele alipite aşa, devine foarte odihnit şi toate organele îi revin la normal; ele îşi reiau pulsarea lor şi munca lor mult mai bine.

---------------------
Dupa cazurile analizate de mine, aceste relatari ale Valentinei Garlea sunt perfect adevarat. Oamenii cu probleme mai seriose
de ficat sau plamani au mereu degetul aratator inconvoiat sau stramb la ultima falanga, oamenii care nu sunt sinceri ("inima stramba") au mereu degetul mic stramb, etc.
Scarface