Om bogat,om sarac - eseu

OM BOGAT, OM SARAC


Este saracia un motiv al scrierii? Daca dragostea cere cuvinte pentru ca vine cu teama de suferinta , saracia este o suferinta sigura.

Virtutea saracului este curatenia. Se spune: sarac dar curat. Sarmanul ar replica despre expresia aceasta ca este o inventie a bogatilor, pentru ca este in primul rand o ironie. Curatenia nu este o consecinta a saraciei ci o cauza a acesteia.

Curatenia saracului se datoreaza fie fricii, fie lenei, fie spiritului. Cel lenes nu e curat si la propriu, cel fricos se ascunde. Multumirea e semnul saraciei cauzate de spirit. Multumirea e o arma mai puternica decat o avere. Mai este sarac si cel neputincios. Acesta e saracul crestin, cel pe care trebuie sa-l ajute bogatul.

Este bogatia un motiv al scrierii? Daca dragostea cere cuvinte pentru ca vine cu teama de suferinta , bogatia este o suferinta si mai sigura sigura.

Daca si bogatia si saracia aduc suferinta , atunci care mai este o diferenta intre ele?
Este. Cei bogati plang avand convingerea ca sunt auziti, cei saraci plang in singuratate. Numai ca plansul nimeni nu il asculta.
Saracul are avantajul de a avea dreptate. Nefericita lui intelepciune il salveaza de ridicol.

Rasul saracului este o uitare, un somn adanc. Bogatul nu poate rade, el doar interpreteaza gestul de a rade din cauza permanentei sale stari de veghe. Stie ca atunci cand uita de bogatia sa, devine imediat sarac. Totusi rasul bogatului e mai galagios, el are siguranta zilei de azi si probabil si a celei de maine. E un avantaj indiscutabil.

Intre bogatie si saracie nu e decat un somn in care unii nu vor sa cada si din care ceilalti nu vor sa se trezeasca.

Ce preferi ? Sa fii bagat sau sa fii sarac?
Toti oamenii isi vor pune aceiasi intrebare inainte de a raspunde: ce am de pierdut?
Simtul conservarii e mai adanc decat cel al proprietatii. Toata lumea prefera inainte de toate, SA FIE.

Curatand ultimul peste mi-am zis : ce peste norocos ! Pe urma m-am intrebat daca acest peste fusese in balta unul sarac sau unul bogat. Intre A Fi si A AVEA este inca o disputa neincheiata.

Nu se spune EU AM BOGATIE ci EU SUNT BOGAT. Indiferent cat de mult are sau nu are , omul stie ca pentru a beneficia trebuie in primul rand sa existe.

Daca ESTI sarac, TE rogi, TE superi , saracia te schimba de la ESTI la TE. Daca ESTI bogat , atunci ESTI rugat , ESTI suparat, ESTI respectat. Ramai de la ESTI la ESTI. Pana si in gramatica saracia isi cere pretul.

Daca esti sarac poti iubi, iubirea nu are granite. Tema aceasta este a saracilor. Bogatii pretind iubirea. Iubirea pretinsa e o cladire mare zidita pe nisip. Iubirea saracului e o coliba ridicata pe o fundatie de piatra.

Exista si cladiri mari, pe fundatii de piatra , dar putine. Aceste constructii nu se fac cu mesteri platiti ci se construiesc caramida dupa caramida de catre cei in cauza.


Saracia si bogatia sunt doua extreme . La mijlocul distantei este starea normala, in realitate starea confuza. E un dus cu jumatate din siroaie fierbinti si jumatate reci. O farfurie in care sunt puse si ciorba si tocana si prajitura. Viata celor din aceasta zona sociala e cea mai grea.

Si saracii si bogatii isi dezvolta cu usurinta o filozifie pe care se bazeaza viata lor. Gandirea celor de mijloc nu are o definitie de baza lamurita. Daca aparent starea de mijloc confera o stabilitate pe care nici bogatii si nici saracii nu o au , aceasta este una exterioara. Compensarea acestui avantaj se face printr-un permanent consum psihic.

Toata viata lor acesti oameni privesc spre cele doua lumi, din stanga si din dreapta lor ( nu in jos si in sus), a celor saraci si a celor bogati si sunt alternativ multumiti si nemultumiti. Saracul s-a decis a fi multumit, bogatul s-a decis a fi nemultumit, ambii au aceasta liniste esentiala, s-au impacat cu o decizie.

Conceptul modern de societate puternica, avand o larga patura de mijloc e amagitor si dramatic. Acestia sunt oamenii invizibili, decorul neimportant al strazii, armatele din economie. Ei sunt fundatia dedesuptul careia e nisipul.

Eseu de Cornel Marginean