Ce nu se vede şi nu miroase în apa minerală

Ce nu se vede şi nu miroase în apa minerală
Multe dintre apele îmbuteliate de pe piaţă conţin nitraţi a căror cantitate e ţinută "la secret" de producători.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/ce-nu-se-vede-si-nu-miroase-in-apa-minerala-925378.html

http://www.ecomagazin.ro/clorinarea-apei/

"Clorinarea genereaza cancer, apa din panza freatica este plina de nitrati, iar producatorii de ape minerale ne mint prin omisiune
Procesul clorinarii apei de la chiuveta, prin care se elimina virusi, bacterii sau paraziti, are ca efect secundar generarea de compusi cancerigeni • Consumul apei direct din fantana duce, in cazul sugarilor, la deces • Nici macar fierberea apei din put nu elimina nitratii, ci, din contra, sporeste concentratia acestor compusi si, implicit, a toxicitatii

Tema nitratilor din apa este din ce in ce mai dezbatuta de societatea romaneasca. Companiile de imbuteliere a apei (plate sau minerale) se bat in reclame menite sa convinga consumatorul asupra calitatilor deosebite ale produselor lor, in paralel cu pericolul la care acesta se expune daca alege sa bea apa de la robinet. Pana la beneficii insa, cele mai multe companii, in continuare, nu trec pe etichete cantitatile de nitrati continute de apa imbuteliata, pentru introducerea acestei obligativitati existand chiar un proiect de lege. Si da, alternativa consumului apei de la robinet sau direct din fantana poate aduce grave prejudicii sanatatii umane, mergand pana la moarte, in cazul nou-nascutilor.

Pentru a lamuri lucrurile, am apelat la explicatiile profesorului Gheorghe Mencinicopschi, reputat biolog, biochimist si cercetator roman, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, personalitate extrem de activa in domeniul alimentatiei din Romania. Acesta ne-a explicat ca in ceea ce priveste apa de la robinet, marele pericol il reprezinta trihalometanii, compusi cancerigeni rezultati dupa clorinare. Mai exact, procedeul de clorinare a apei, folosit cu succes timp de mai mult de un secol in controlul bolilor infectioase, determina formarea unor produsi secundari, cum sunt trihalometanii halogenati, ce apar din reactia materiei organice prezente in toate tipurile de apa, cu clorul utilizat ca dezinfectant. „O alta problema o reprezinta insusi clorul, care afecteaza tiroida. Asadar, la inceputul instalatiei, cantitatea de clor continuta de apa de baut de la robinet este una mare, iar la finalul instalatiei, este mica, dar, evident, poate fi mare procentul de virusi, bacterii, paraziti sau oua. Pe tot parcursul apei de la furnizor la consumator, exista insa trihalometanii cancerigeni. Iar daca este corect facuta clorinarea si riscurile de mai sus sunt eliminate, pot sa apara probleme legate de vechimea instalatiilor, administrarea si igienizarea acestora, existenta multor coturi sau a conductelor vechi, din plumb. Lucrurile stau si mai rau in cazul fantanilor. Panza freatica a Romaniei este un dezastru. Exista zone cu un continut extrem de mare de nitrati in apa sau sol, iar pericolul este urias in cazul consumului acestei ape si stim ca aproape jumatate din populatia tarii traieste in mediul rural si consuma apa din astfel de surse. Spre exemplu, un singur paharel de apa dintr-o fantana contaminata cu nitrati, la un sugar, poate duce la hipoxie celulara, ceanozare si chiar deces!”, ne-a declarat Mencinicopschi.

Conform analizelor de laborator, firmele mari, care imbuteliaza apa minerala – carbogazoasa sau plata, ating un maxim de aproximativ 6 mg/ l de nitrati. Variatia este destul de mare, in conditiile in care exista o companie care se lauda cu cel mai mic continut de nitrati, de doar 0,8 mg/ l. Folosirea unei ape cu continut crescut de nitrati la prepararea laptelui pentru un nou-nascut (limita pentru sugari este de 10 mg/ litru) poate produce, in urma consumului de catre bebelus, methemoglobinemie. Adica o concentratie mare de methemoglobina (un compus care nu poate transporta oxigen). Evident, aceasta boala nu afecteaza doar copiii.

Valori omise pe etichete

Teoretic, aproximativ 90% din apele imbuteliate, comercializate pe piata, au continuturi de nitrati sub limita de 10 mg/ l (maximul admis pentru sugari), iar limita superioara permisa in apa de consum este de 50 de mg/ l. Insa aceste valori nu sunt mentionate intotdeauna pe etichete, iar consumatorul nu stie despre ce cantitate de otrava este vorba. Omisiunea producatorilor de apa minerala imbuteliata este cu atat mai grava, cu cat vorbim despre un consum permanent si generalizat. Evident, analizele de laborator pot evidentia continutul, dar, la raft, nimeni nu are timp de asa ceva.

In aceste conditii, chiar daca problema nitratilor este de fapt generata la nivelul panzei freatice, nimeni nu propune metode clare de evaluare si decontaminare a solurilor, acolo unde este cazul. Numai o regandire a managementului apelor din Romania ar putea rezolva acest neajuns. Pana atunci, in Parlament a fost deja depusa o initiativa legislativa care presupune ca producatorii de apa minerala din Romania sa fie obligati sa treaca pe etichete cantitatea de nitrati din continutul acesteia. In expunerea de motive se arata ca scopul acestei modificari este acela de a proteja sanatatea oamenilor, prin eliminarea contaminarii apei potabile si asigurarea calitatii.

Omul, responsabil cu otrava

In mod natural, intre nitratii din sol, apa si plante se stabileste un echilibru, rupt doar de activitatea omului, prin utilizarea intensiva in agricultura a ingrasamintelor, mai ales a celor azotoase sintetice.

In natura, in zonele unde omul nu a intervenit, nitratii se gasesc in sol in cantitati intre 0-2,5 mg/ l – conform EPA (United States Environmental Protection Agency), OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), IARC (International Agency for Research on Cancer). Cand continutul de nitrati din sol depaseste 2,5mg/ l, atunci, mai mult ca sigur, surplusul este generat de factorul uman de poluare. Si, deoarece sursele de apa nu sunt restrictionate in interiorul frontierelor nationale, iar protejarea calitatii apei reprezinta un element-cheie al politicii europene de mediu, s-a simtit nevoia unui cadru legislativ pentru a solutiona aceasta problema. In acest context a aparut Directiva privind Nitratii, din 1991, unul dintre primele texte legislative ale UE destinate sa controleze poluarea si sa imbunatateasca apa calitativ, iar toate statele membre au elaborat programe de actiune. In Romania, pentru ca s-a constientizat, intr-un sfarsit, problema grava a poluarii apelor, din 2008 a inceput implementarea Directivei Europene privind nitratii, pe mai multe judete. Fondurile investite au depasit 60 de milioane de euro, dupa cum se precizeaza pe site-ul Ministerului Mediului.

Recent, presa a prezentat cazul unor bebelusi gemeni din judetul Vaslui, care au decedat la numai o luna de viata, dupa ce au fost hraniti cu lapte preparat cu apa din fantana. Medicii de la Spitalul din Husi, care i-au avut in grija in ultimele zile de viata, au declarat ca analizele sugarilor indicau ca in organismele lor se afla o cantitate de nitriti prea mare chiar si pentru un adult.

Nitratii, nitritii si bolile

Odata ingerati, nitratii se transforma in nitriti – substante care in urma contactului cu microflora bacteriana a stomacului, devin mult mai toxice decat nitratii.

„In situatii deosebite, se poate ajunge la formarea de nitrozamine, substante implicate in aparitia unor forme de cancer. In acelasi timp, nitratii formeaza compusi stabili cu hemoglobina, dand nastere unui compus stabil – methemoglobina, reducand capacitatea hemoglobinei de a transporta oxigen, consecinta fiind aparitia unei stari de hipoxie celulara, tisulara, cu efecte asupra starii de sanatate care merg de la cele mai simple – reprezentate de cefalee – la cele grave, precum cianoza severa sau chiar decesul, mai ales la sugarii care consuma apa care contine peste 10 mg de nitrati la litru”, ne-a mai spus profesorul Mencinicopschi.

Methemoglobinemia la sugari este cunoscuta ca „blue baby syndrome” – „sindromul albastru al nou-nascutului”, fiind considerat, in prezent, a fi produsul unui numar de factori, putand fi inclus oricare factor care produce probleme gastrice, cum ar fi diareea infectioasa, intoleranta la anumite proteine, intoxicatia cu metale grele etc. Nitratii, in cazul in care se numara printre factorii implicati, sunt in cele mai multe cazuri ingerati de copiii mici, prin intermediul apei potabile contaminate cu nitrati in cantitati crescute. Din pacate, nici macar fierberea apei de baut nu constituie o solutie, ci din contra, procesul are drept rezultat doar cresterea concentratiei de nitrati si, implicit, a toxicitatii.

Un raport de sanatate si mediu pentru 2010-2011 al Centrului National de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar a concluzionat ca, in Romania, „in perioada 1984-1995, s-au inregistrat la nivel national 2.346 de cazuri de methemoglobinemie la copii sub un an si 80 de decese. Iar in perioada 1997-2005, la nivel national se inregistrau 3.314 cazuri de methemoglobinemie acuta infantila, cu o rata medie anuala de 368 de cazuri”.

In ceea ce priveste repartitia pe regiuni, Raportul indica faptul ca judetele din Moldova au detinut monopolul, cu 69% din cazuri, in 2010, respectiv 60%, in 2011. Cauza principala este data de compozitia solului, in special in nordul Moldovei, la care se adauga conditiile igienico-sanitare si de amplasare a fantanilor, precum si utilizarea pe scara larga a substantelor fertilizante pe baza de azot in agricultura. Nu in ultimul rand, desi literatura de specialitate prezinta un risc mai mare la sexul masculin, cele mai multe imbolnaviri s-au inregistrat la fete.

„Trebuie luat in considerare numarul mare de fantani publice cu acest risc, deoarece de regula, de la acestea se aprovizioneaza un numar mare de persoane aflate in stari diferite fiziologice sau patologice, cu diferite grade de vulnerabilitate”, concluzioneaza acelasi Raport."

http://www.financiarul.ro/2013/02/05/10-lucruri-nespuse-despre-fluorizarea-apei-potabile/

10 lucruri nespuse despre fluorizarea apei potabile
1. 97% din Europa Occidentală a ales apa fără fluor
Printre aceste ţări se numără Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Irlanda de Nord, Norvegia, Scoţia, Suedia şi Elveţia. Aşadar, în loc să se impună obligativitatea unui tratament al fluroului pentru toată populaţia, Europa Occidentală oferă cetăţenilor săi dreptul de a alege sau de a refuza fluorul.
2. Fluorul este singura substanţă chimică care se adăugă la apa potabilă cu rol de “medicament”
Toate celelalte substanţe chimice sunt adăugate pentru a trata apa (ceea ce fluorul nu face). Acesta este unul din motivele pentru care cea mai mare parte a Europei a refuzat fluorul. De exemplu:
- În Germania: “argumentul Ministerului Federal al Sănătăţii împotriva unei permisiuni generale a fluorizării apei potabile este natura problematică a constrângerii la medicamente”.
- În Belgia: “poziţia fundamentală a sectorului de apă potabilă este aceea că nu este sarcina sa de a furniza tratament medical oamenilor”.
- În Luxemburg: “din punctul nostru de vedere, apa potabilă nu este modalitatea potrivită pentru tratament medical, iar oamenii care au nevoie de un supliment de fluor pot decide singuri să folosească tratamentul cel mai adecvat”.
Deşi unii adepţi susţin că fluorul nu poate fi considerat “medicament” deoarece se produce “în mod natural” (la niveluri foarte mici), Administraţia Americană a Alimentelor şi Medicamentelor (FDA) a confirmat că fluorul este un medicament atunci când este folosit pentru a preveni, trata sau atenua o boală.
3. Contrar concepţiilor anterioare, fluorul are beneficii minime atunci când este înghiţit
Când a început fluorizarea apei, în anii ’40 şi ’50, stomatologii credeau că fluorul este o “substanţă nutritivă” care trebuia înghiţită pentru a avea eficienţă. Totuşi, această convingere a fost discreditată de numeroase cercetări actuale.
Potrivit Academiei Naţionale de Ştiinţe, fluorul nu este o substanţă nutritivă, iar oamenii nu au nevoie de fluor pentru prevenirea vreunei boli, nici măcar în ceea ce priveşte cariile dentare.
Cu alte cuvinte, orice beneficiu care ar putea rezulta din utilizarea fluorului, provine dintr-o aplicare directă a fluorului pe exteriorul dinţilor şi nu prin ingerare. De aceea, nu este nevoie ca alte ţesuturi să fie expuse la fluor prin înghiţire (aşa cum se întâmplă, în mod inevitabil, atunci când fluorul este adăugat în apă).
4. Apa fluorizată nu mai este recomandată pentru bebeluşi
În noiembrie 2006, Asociaţia Americană a Stomatologilor (ADA) a sfătuit părinţii să evite să le dea bebeluşilor apă fluorizată. Deşi ADA a revenit asupra acestei recomandări, mulţi cercetători dentari au făcut recomandări asemănătoare de-a lungul ultimelor două decenii.
Bebeluşii expuşi la fluor se află în faţa unui risc mare de dezvoltare a fluorozei dentare, un defect permanent al dinţilor provocat de fluor prin deteriorarea celulelor care formează dinţii. Fluoroza dezvoltată la sugari va apărea în principal pe cei mai importanţi dinţi ai copilului din punct de vedere cosmetic, dinţii din faţă.
Alte ţesuturi din organism pot fi de asemenea afectate de expunerea timpurie la fluor. Potrivit unei analize publicate într-o revistă medicală, fluorul poate afecta creierul în curs de dezvoltare şi poate provoca deficite de învăţare. O analiză mai recentă, realizată de o echipă cercetători de la Harvard, a descoperit că majoritatea studiilor care au investigat efectul fluorului asupra coeficientului de inteligenţă au arătat reduceri ale acestui coeficient.
5. Există modalităţi mult mai puţin invazive de a furniza fluor, decât adăugarea sa în apă
Prin adăugarea fluorului în apa de la robinet, mulţi bebeluşi şi alte segmente de populaţie cu risc sunt puse în faţa pericolului. Acest aspect nu este numai greşit, dar şi complet inutil. Aşa cum a demonstrat Europa occidentală, există multe modalităţi eficiente şi mai puţin invazive de a furniza fluor oamenilor, însă numai celor care au nevoie de el. De exemplu:
- Produsele cu fluor, cum ar fi pasta de dinţi şi apă de gură (care vin cu instrucţiuni explicite să nu fie înghiţite) sunt disponibile la toate magazinele alimentare şi în farmacii. Astfel că, pentru acele persoane care îşi doresc să folosească fluor, substanţa este foarte uşor de găsit şi la un preţ redus.
- Dacă există temeri că unele persoane din comunitate nu îşi permit să cumpere pastă de dinţi cu fluor, banii economisiţi prin nefluorizarea apei pot fi cheltuiţi subvenţionând produsele cu fluor (sau alternative non-fluorizate) pentru familiile care au nevoie.
6. Ingestia de fluor are puţine beneficii, dar multe riscuri
Efectele adverse din ingestia fluorului au fost analizate la oamenii care trăiesc în zone fluorizate. De exemplu:
Risc pentru creier. Potrivit Consiliul Naţional de Cercetare (CNC), fluorul poate afecta creierul. Studiile pe animale realizate în anii ’90 de către cercetătorii EPA au descoperit efecte asemănătoare cu demenţa la aceleaşi concentraţii (1ppm) folosite şi la fluorizarea apei, în timp ce studiile pe oameni au descoperit efecte adverse asupra coeficientului de inteligenţă la niveluri reduse de doar 0,9 ppm în rândul copiilor cu deficienţe nutritive şi la 1,8 ppm în rândul copiilor cu un aport nutritiv adecvat.
Risc pentru glanda tiroidă. Potrivit CNC, fluorul este “un perturbator endocrin”. Cel mai notabil, CNC a avertizat că dozele de fluor care pot fi atinse prin consumul de apă fluorizată, poate reduce funcţia tiroidei în rândul persoanelor cu un aport redus de iodină. Reducerea activităţii tiroidei poate duce la pierderea acuităţii mentale, depresie şi luarea în greutate.
Riscul pentru oase. Potrivit CNC, fluorul poate diminua puterea oaselor şi poate creşte riscul pentru o fractură a oaselor. În timp ce CNC a fost incapabil să determine ce nivel de fluor este sigur pentru oase, instituţia a notat că cea mai bună informaţie disponibilă sugerează că riscul de fractură poate creşte la niveluri ale fluorului de doar 1,5 ppm, ceea ce este un nivel uşor mai ridicat decât concentraţia adăugată la apă pentru fluorizare.
Riscul pentru cancer la oase. Studiile pe animale şi pe oameni, inclusiv un studiu recent efectuat de o echipă de cercetători de la Harvard, au descoperit o conexiune între fluor şi o formă serioasă a cancerului la oase (osteosarcoma), la bărbaţii care au sub 20 de ani. Conexiunea între fluor şi osteosarcoma a fost descrisă de Programul Naţional de Toxicologie ca fiind “plauzibilă din punct de vedere biologic”. Până la jumătate dintre adolescenţii care au dezvoltat osteosarcoma au murit în decursul a câţiva ani de la diagnostic (16-19 ani).
Risc pentru pacienţii cu afecţiuni renale. Persoane care suferă de o boală renală au o susceptibilitate crescută la toxicitatea fluorului. Riscul crescut rezultă dintr-o capacitate redusă de a elimina fluorul din organism. Ca şi rezultat, nivelul toxic de fluor se poate acumula în oase, poate intensifica toxicitatea acumulării de aluminiu şi poate provoca sau exacerba o boală a oaselor dureroasă, cunoscută ca şi osteodistrofie renală.
7. Substanţele chimice industriale folosite pentru fluorizarea apei prezintă riscuri suplimentare

Substanţele chimice, acid fluorosilicic, silicofluor de sodiu şi fluorură de sodiu, folosite pentru fluorizarea apei potabile sunt produse reziduale industriale de la industria îngrăşămintelor de fosfat. Dintre aceste substanţe chimice, acidul fluorosilicic (AFS) este cel mai des folosit. AFS este un acid coroziv care a fost asociat cu un nivel ridicat al plumbului din sângele copiilor.
Plumbul este o neurotoxină care poate provoca deficienţe în învăţare şi probleme de comportament la copii.
8. Beneficiile pentru dinţi ale apei fluorizate au fost exagerate
Chiar şi susţinătorii fluorizării apei recunosc că acest proces nu este la fel de eficient cum se susţinea la un moment dat. În timp ce unii adepţi încă susţin eficienţa sa, un număr tot mai mare de studii pun la îndoială această afirmaţie. Potrivit unei analize sistematice, “amploarea efectului fluorizării nu este semnificativă din punct de vedere statistic şi poate să nu aibă o importanţă clinică”.
De exemplu, nu există nicio diferenţă între ţările fluorizate şi cele nefluorizate la capitolul “carierea dinţilor”. În timp ce fluorizarea apei este adesea considerată ca fiind factorul care reduce cariile dentare, datele statistice arată că, în ţările occidentale care nu au adăugat niciodată fluor în apă, numărul pacienţilor cu carii dentare nu este mai mare.
Majoritatea ţărilor Europei occidentale nu a acceptat fluorizarea apei. Cu toate acestea, potrivit datelor OMS, cariile dentare în aceste ţări sunt la fel de reduse şi, de fapt, mai reduse decât rata cariilor din SUA, de exemplu.
Cariile nu apar atunci când se opreşte fluorizarea. Contrar descoperirilor anterioare, cinci studii publicate începând cu anul 2000 nu au raportat nicio creştere a apariţiei cariilor dentare în comunităţile care au încheiat procesul de fluorizare.
În timp ce unii ar putea spune că fluorizarea este în special eficientă în cadrul comunităţilor cu un venit redus, există puţine dovezi care să susţină această afirmaţie.
Potrivit unei analize sistematice realizată de guvernul britanic, “dovada referitoare la reducerea inegalităţilor în sănătatea dentară a fost de o calitate slabă, contradictorie şi nesigură”.
Aşadar, în ciuda unor afirmaţii emoţionale, fluorizarea apei nu previne dezvoltarea problemelor de sănătate orală asociate cu sărăcia şi lipsa unui acces la îngrijire stomatologică.
9. Fluorizarea reprezintă o povară suplimentară şi un risc crescut pentru comunităţile cu venituri mici
În loc să fie benefică în special pentru comunităţile cu venituri mici, fluorizarea este o povară dăunătoare.
De exemplu, familiile cu venituri reduse sunt cel mai puţin capabile să evite apa fluorizată. Datorită costurilor ridicate ale apei îmbuteliate sau ale filtrelor de apă, familiile cu un venit mic vor avea cele mai puţine şanse să evite fluroul care este adăugat în apă. Ca şi rezultat al acestui aspect, familiile cu un venit redus vor fi cel mai puţin capabile să urmeze recomandările potrivit cărora bebeluşii nu ar trebui să primească apă care conţine fluor.
Familiile cu venituri reduse au un risc mai mare de toxicitate cu fluor. În plus, este demonstrat că persoanele cu un aport nutritiv inadecvat au înregistrat o sensibilitate crescută la efectele toxice ale fluorului.
Astfel, este foarte probabil ca efectele adverse asociate cu expunerea la fluor să fie cel mai des întâlnite în rândul comunităţilor cu un venit mic.
10. Datorită altor surse, mulţi oameni sunt expuşi în exces la fluor
Spre deosebire de momentul în care a început fluorizarea apei, oamenii asimilează fluor din mult mai multe surse, nu doar de la sursa de apă. Ca şi rezultat, mulţi oameni depăşesc acum aportul zilnic recomandat, ceea ce îi aşează în faţa unui risc foarte mare de a suferi din cauza efectelor toxice ale acestei substanţe. De exemplu, mulţi copii “mănâncă” mai mult fluor doar din pasta de dinţi, depăşind nivelul considerat a fi “optim” pentru o zi întreagă.
Din cauza unei creşteri în ceea ce priveşte expunerea la fluor din toate sursele combinate, rata fluorozei dentare (un indicator vizibil al expunerii exagerate la fluor în timpul copilăriei) a crescut semnificativ în ultimii 50 de ani. În timp ce fluoroza dentară avea un impact asupra a mai puţin de 10% dintre copiii în anii ’40, în ultimele studii s-a descoperit că afectează acum 41% dintre adolescenţi.
Surse de fluor: produse dentare cu fluor, pesticide cu fluor, produse farmaceutice fluorizate, alimente procesate şi ceai."