AcasaPoezii inspirate de sus de la Sanja Cristea-Tiberian - I
4 participanți
Forum de discutii pe teme de sanatate :: Spiritualitate crestina :: Articole, interviuri, linkuri, informatii
Pagina 1 din 1
Poezii inspirate de sus de la Sanja Cristea-Tiberian - I
gabos Lun Noi 23, 2009 1:56 am
Poezii inspirate primite de Sanja Cristea-Tiberian
(selectie facuta de scarface)
Eu scriu
Eu scriu acuma despre ceruri
Şi despre lume deopotrivă
Sunt multe care-mi stau alături
Şi multe care-s împotrivă.
Eu scriu acuma despre suflet
Şi de va fi să-l iei la Tine
Şi scriu apoi despre iertare
Şi scriu în urmă despre bine.
Când mă topesc şi-Ţi curg în palme
Cum se topeşte lumânarea
Eu scriu despre iubirea sfântă
Şi cum să nu-mi abat cărarea.
Şi scriu şi scriu şi stau în mine
Cuvintele-adunate stivă
Iar dacă Tu îmi eşti alături
Degeaba-s alţii împotrivă.
Marturisire
Te-ai aplecat asupra mea, Isuse,
Din ceruri pentru mine ai venit
La glasul Tău s-au depărtat supuse
Durerile din trupul chinuit
Ai desenat căsuţe - cinci la număr -
Cu mâna ta pe trup le-ai desenat
Şi cu blândeţe m-ai atins pe umăr
Şi mi-ai şoptit: întinde-te în pat.
Rămâi în ascultare şi tăcere,
Nu te mişca, la tine-am fost trimis
Da Tatăl Meu să-ţi dăruiesc putere...
Şi n-am ştiut de-s trează sau e vis.
Din mâna Ta în liniştea deplină
În timp ce Te simţeam la capul meu
Au izvorât izvoare de lumină -
Nu bănuiam că Tu eşti Dumnezeu...
Nu-nţelegeam, nu pricepeam nimica,
Doar o căldura-n trup se legăna,
Simţeam cum dintre paturi mă ridica -
Şi tot n-am înţeles puterea Ta.
Şi cum să cred că dintre-atâtea sute
De suferinzi, Tu Te-ai oprit, Isus,
La patul meu zicându-mi: Scoală! Du-te!-
Şi m-am sculat, Isuse şi m-am dus...
N-am ascultat de nimeni, niciodată
Dar glasul Tău l-am ascultat atunci,
Am înţeles că am în cer un Tată
Şi ca şi eu sunt unul dintre prunci.
Şi de-mi va spune: Du-te!- mă voi duce
La margine de ceruri şi pământ
Iar când Isus m-a înviat pe cruce
Am înţeles că viaţa-nseamnă SFÂNT...
Amin!
De va veni
09.12.2008
De va veni nu-i ca un om sa-l vezi
Si de-L trimit tu n-o sa sti de unde
Cum sufla vantul noaptea prin livezi
Asa e taina care ti-L ascunde
Cand va veni n-o sa doresti nimic
Vei sti ca-i El si fara sa vorbeasca
In liniste te saturi pic cu pic
Si din pamant si foc s-aprinde o iasca
El este aici desi nu-l poti vedea
Si ce-a vorbind in rascoliri de minte
L-am pus mereu c-un pas in fata ta
Si unde mergi va merge inainte
Rotund de cer si mare fara mal
Adanc de nori in ruperea de ape
Intors la munte raul din aval
Venitul rau din urma sa-l ingroape
Acum ti-am spus cuvantul tainuit
Si-un inteles din el l-am prins in tine
Dar nu stiai si nici n-ai banuit
Ca Eu sunt El si el este din Mine
Numai Tu, Isuse
Nu vreau să ştiu nimic din ce-o să vie,
Nici de-mi va fi în lumea asta bine,
Nu vreau decât să fiu în veşnicie
Ca să trăiesc, Isuse, lângă Tine
Nu vreau să ştiu de voi avea o casă
Pe-acest pământ când toate mi-s străine,
Nu vreau decât să-Ţi fiu în cer mireasă
Ca să trăiesc, Isuse, lângă Tine
Nu vreau castele, nu vreau nestemate,
Nici faima lumii n-o vreau pentru mine,
Nu vreau decât cu mâinile curate
Să Te slujesc, Isuse, doar pe Tine
Nu vreau să ştiu când va veni pieirea,
Nici să fiu, Doamne, dată de ruşine
Şi nici nu vreau să-mi pierd neprihănirea,
Vreau doar atât, Isus, să fiu cu Tine.
Da, numai Tu, Isuse; da, numai Tu, Isuse
Numai Tu eşti Dumnezeul meu,
Inima-i curată, haina-i fără pată
Vino, Doamne, du-mă-n cerul Tău
Ce frumos eşti, Doamne
Îmi colindă sufletul pe dealuri
Vine cerul, vine peste mine
Simt pe buze unduiri de valuri
Mâna Ta puternică mă ţine
Ce frumos eşti, Doamne, ce aproape,
Ce cuvinte bune mă-nfăşoară
Lacrimi mici se leagănă în pleoape
Ochii Tăi mă nasc a doua oară
Vine cerul , îngerii-s pe munte
Stau pe culme să Te văd mai bine,
Îmi aprinzi luminile pe frunte,
Ce frumos eşti, Doamne, lângă mine...
Asculta-ma ,Doamne...
Asculta-ma, Doamne, ca iar am venit
sa-Ti spun despre mine si cum mi se pare
ca-mi creste iubirea si cum s-a sfarsit
aceasta-ndelunga si multa surpare
Asculta-ma, Domane, ca iar vin sa-Ti spun
de cum stau cu marea si nu mai mi-e frica
de cum mi se face cuvantul mai bun
si-mi tremura-n palme o lacrima mica
Asculta-ma, Doamne,cat pot sa mai cresc
cat poate sa-mi nasca durerea lumina
cat sufletu-acesta e suflet ceresc
si cat sunt cu Tine si cat sunt straina
Asculta-ma, Doamne,ca mult am murit
si azi mi-s genunchii un tot cu pamantul
si-mi plange padurea din care-am venit
si-mi plange padurea si-mi tremura vantul
Voi şti
Voi şti că vin la Tine, Doamne
Voi şti că eşti cu mine iar
Voi şti că Tu eşti cel ce-mi spune
O rugăciune este-un har.
Voi şti că n-ai plecat departe
Că numai eu nu Te-am văzut
De-atâta plâns şi întristare
Mi-a fost şi sufletul căzut.
Mă ia de mână, Doamne, acum
Să mergem amândoi pe drum
Mă ia de mână, nu mai sta
Ca să mă pui la dreapta Ta.
Să fiu cu Tine împreună
Şi să priveşti la chipul meu
Să-mi pui luceferii în mână
Şi dragostea de Dumnezeu.
Să Te cunosc cum nimeni alta
La umbra Ta să odihnesc
Să-Ţi spun apoi cutremurată
Isuse, Doamne, Te iubesc!
Luna noua,luna noua
Luna noua, luna noua
Domnul mi te frange-n doua
si cu solzi curati de peste
si cu flori te-mpodobeste
Luna noua peste umar
cate stele-o sa mai numar,
cate vor mai fi sa cada
sa ma faca de zapada
Luna noua peste pleoape
cate stele mi-s aproape
cate vor mai fi sa vina
sa ma faca de lumina
Luna noua si subtire
mi-am primit un Domn de mire
Luna galbena marunta
si-mi aduce dar de nunta
Luna noua mi te frange
Domnul meu si-apoi te strange
si te matura din poarta
si te face-o luna moarta
Aprinde, Doamne
Vorbeste-mi, Dumnezeul meu,
E foc naprasnic in livada
Imi ard toti arborii , mi-e greu
Ca vine focul si mi-i prada
Opreste, Doamne, focu-n crang
Intinde-Ti mana si-l opreste
Nu vezi ca arborii Tai plang,
Nu vezi ca focul mi-i raneste
Nu stii ca arborii-s ai Tai
C-au inflorit in varf de munte
Si-i arde focul valvatai
Le joaca flacarile-n frunte
Nu vezi ca nu mai sunt nimic,
Ca frunzele-au pornit sa fiarba,
Ca ramurile pic cu pic
Isi scutura povara-n iarba
Aprinde, Doamne, focul sfant
Si da-ne fructele pomana
Sa zamisleasca din pamant
Belsug de dragoste si hrana
Primeste-L
Vrei moarte? Vrei viaţă? - Din două alege,
Nu pot amândouă să fie la fel
Şi-n degetul care purtase o lege
Ca semn pentru lume, ai pus un inel.
Mi-era întuneric, mi-era poate frică,
Purtam o povară în sufletul meu
Dar n-a fost un altul să vină să-mi zică:
Dă-mi mâna şi haide, Eu sunt Dumnezeu.
Cobor dintre ceruri acum pentru tine,
Dă-mi mâna şi vino, dă-mi inima ta,
Eşti floarea aleasă culeasă de Mine,
Eşti floarea albastră de nu-mă-uita.
Aşa mi-ai spus, Doamne, - din valea de plângeri
M-ai scos la lumina-ntr-o lume de vis,
M-ai pus lângă Tine, m-ai pus între îngeri
Şi-o noua iubire în cer s-a deschis.
Vrei moarte? Vrei viaţă? Din doua doar una
Te poate conduce în Ţara de Sus
De vrei să-ţi rămână pe creştet cununa
Primeşte-L în suflet acum pe Isus!...
Amin!
Asa stau si Doamne
Cu pleoapele planse de ploaie si vant
cu inima arsa si flori de pamant
cu mainile-ntinse si palmele reci
Te-astept la raspantii de drumuri sa treci
Cu buzele goale,cu sufletul gol
lovita,ranita,cazuta-n namol
cu lacrimi de frunze crescute din piept
asa stau si, Doamne, asa Te astept
In leagan de toamna cu arborii uzi
cand suiera vantul astept sa m-auzi
cu mainile albe atinse de ger
purtandu-mi pe umeri povara de cer
cu plansul in pleoape si ochi tematori
cu bratele pline de zdrente si nori
cu inima goala uitata in frig
asa vin la Tine si , Doamne, Te strig
Ranita,lovita, batuta de vant
cu ochii de piatra si maini de pamant
asa strig la Tine cand tare mi-e greu:
Ai mila,o,Doamne,de sufletul meu!...
Si-a fost o zi
Mergeam pe drum tinandu-ma de ziduri-
atat mi-era de teama sa nu cad-
pe fata mea cu mii si mii de riduri
jelea a iarna cetina de brad
mai sovaiam, mai intindeam o mana,
mai pipaiam cu groaza-n jurul meu,
ma mai opream sa plang langa-o fantana
si iar porneam si iar imi era greu
Asa umblam pe drumuri tematoare
cu fulgi de iarna zavorati in par
mi se faceau in minte a izvoare
mi se faceau in ochi a flori de mar
si-au curs petale, multe-au curs pe fata
un pas venea venea si celalalt
si-a fost o zi si-a fost o dimineata
cand m-ai luat in cerul Tau inalt
Luaţi, mâncaţi
Luaţi, mâncaţi, acesta-i trupul Meu
Şi sângele ce curge spre sfinţire
Eu am venit ca Fiu de Dumnezeu
Să va aduc prin moarte nemurire - .
Aşa Te-am auzit vorbind, Isus
Şi mi-a pătruns în inimă cuvântul -
"Azi sunt cu voi, dar mâine poate nu-s
Iar când mâncaţi vă ţineţi legământul.
Eu am venit din ceruri pentru voi
Şi pentru tine-am venit anume
Să vă îmbrac cu sufletele noi,
Să vă despart de dragostea de lume.
Asculta-ma
Asculta-ma cand bate vantul
si vine iarna de ma ninge
cand am cutreierat pamantul
si vesnicia mi se stinge
Asculta-ma cand mi se lasa
o noua liniste-n oglinda
cand stelele imi cad pe casa
si vesnicia ma colinda
Asculta intristarii mele
asculta-mi inima saraca
vorbeste-mi,Doamne,dintre stele
si spune inimii sa taca
Asculta-ma cand inca ploua
si-mi sufla peste umeri vantul
cand mi se face luna noua
si mi-am cutreierat pamantul
Chiar de-am sa cer
Chiar stelele din ceruri de le-as cere
sa mi le prind pe toate-n parul meu
sa stralucesc ca fagurii de miere
cand ne-om privi in fata,Dumnezeu,
Chiar luna oglindindu-se in struguri
de aur ori de sange rubiniu
si florile imbobocite-n muguri
si cantecul de viata mai tarziu
Chiar de Ti-as cere inca-o vesnicie
si Te-as ruga sa ma imbraci cu ea
Tu mi le-ai da pe toate,Doamne, mie
si m-ai lasa sa vin in casa Ta
E-atat de multa si-i atat de mare
minunea Ta de dragoste si har
ca de va sta sa ma inece-o mare
mi-ai fi de straja,Doamne,la hotar
Atat de mult am cunoscut din Tine,
atata Te-am iubit in dorul meu
ca de-am sa cer chiar luna pentru mine
ai sa mi-o pui in palme, Dumnezeu
Am intrebat
Am întrebat o floare
Mi-a vorbit
Am întrebat de soare
M-a rănit
Am întrebat de stele
la fereşti,
Le-am întrebat pe ele,
Unde eşti?
Am întrebat pământul:
- Sunt a ta?
am întrebat şi vântul:
- Pot zbura ?
mi-am întrebat şi mâna-
Te-a atins?
Am întrebat pământul
de-am învins
Mi-am întrebat tăcerea
Cine-s eu?
Am întrebat durerea
de-i e greu
I-am întrebat pe unii,
n-au ştiut.
Am întrebat lăstunii-
Te-au văzut?
Am întrebat de floare
şi de vânt
Am întrebat de soare
şi pământ
Am întrebat de mine-
Unde-s eu?
şi Te-am găsit pe Tine,
Dumnezeu...
Asta e tot
Cu gustul intrebarilor pe buze
Te-am asteptat privind in lung de drum
in ochii mei se-ntunecau confuze
pareri de nori si amintiri de fum
Ma apasa pe frunte neputinta
voiam sa inteleg ce n-avea rost
stateam in drum umbrita de dorinta
de-a sti de ce si pentru cine-am fost
Din dor in dor traisem doar cu mine
si-acum priveam la drumul strabatut
nu mi-a fost cald si nici nu mi-a fost bine
si nu stiam nici eu de m-am nascut
Din toate amintirile aceste
imi rasarea pe buze-a gust de fum
a fost demult a fost intr-o poveste
pe cand stateam privind in lung de drum
Nu mai doresc,nu mai intreb
nu-mi mai doresc nimic sa fiu
Eu Te iubesc,Tu ma iubesti
Asta e tot ce vreau sa stiu
Spune-mi,Doamne
Spune-mi,Doamne,Cine esti
Spune-mi despre Tine
Sa-ti aduc din lume vesti
si sa-Ti spun de mine
Spune-mi,Doamne,unde-ai fost
care Ti-a fost chipul
cand aveam de adapost
marea si nisipul
Spune-mi,Doamne,cum mi-au plans
lacrimile Tale
sufletul si trupul strans
ghemuit de jale
Spune-mi,Doamne,cat am stat
cate veri si toamne
cate gene s-au uscat
cate doruri,Doamne...
Spune-mi,Doamne ,cum sa vin-
sapte trepte pline
de dureri si flori de vin
am suit spre Tine
Spune-mi,Doamne,de-am ajuns
de mi-e alb vestmantul
vesnicia mi-a raspuns
si mi-a ars pamantul...
Te-as intreba
Te-as intreba si-as intreba de multe
Te-as intreba cum ai facut pamantul
Te-as intreba cum stau sa Te asculte
si cerul tot si apele si vantul
Te-as intreba daca-ai stiut de mine
de cand n-am fost si pana sunt acuma
Te-as intreba de voi canta cu Tine
de unde-i vara si de unde-i bruma
Te-as intreba de ingeri si de luna
din care taine s-au nascut si unde
spre ce meleaguri am sa cresc mai buna
si cum si cat Te voi putea patrunde
Te-as intreba de-ntelepciunea toata
de ce-a mai fost ,de fiecare nume
de piatra alba care-mi va fi data
de tot ce e si nu mai e in lume
Te-as intreba si-as intreba de multe
cum m-ai facut si mi-ai facut pamantul
si cum se-aduna-n ceruri sa Te-asculte
si stelele si apele si vantul
Sunt floare de lumina
Si daca sunt din Dumnezeu
Sunt floare de lumina
Si m-am nascut sa fiu si eu
In vesnicii deplina
Tu esti Acel ce m-a ales
Cand ma batuse vantul
Cu Tine-am invatat sa tes
Din fericiri cuvantul
Am fost si ploaie,-am fost si ger
Am fost si eu bolnava
Am fost si-n iad ,am fost si-n cer
Am fost la Tine-n slava
Cu rani de foc si ochii goi
Cu trupul nins de frica
Am fost petala si noroi
Si-am fost si eu nimica
Doar Tu ma vindeci, Domnul meu
Doar mana Ta alina
Si daca sunt din Tine eu
Sunt floare de lumina
Dar e tot (bate vantul)
Bate vantul si ma-mbie
sa ma duc cu el departe
cade-o frunza argintie
pana dincolo de moarte
curge limpede o seara
curge lina peste mine
bate-a vant in frunza rara
intunericul ce vine
Bate vantul ,sufla tare
bate vantul si ma-ngana
coborata in uitare
dorm cu lacrimile-n mana
Bate vantul si ma-mbie
sa mai gust un pic din toate
curge-o seara inca vie
dar e tot ce se mai poate...
O,Domnul meu,o,Doamne sfant,
cum sa mai stau pe-acest pamant?
Cand trec prin Valea plangerii
sa-Ti pui de straja ingerii.
Sunt din nou
Si peste invelisul meu de lut
si peste carnea , sangele ce sunt
mi-ai pus Cuvantul semn de inceput
si m-ai lasat in lume s-o infrunt
m-ai marginit cu o pedeapsa-n ea
in cercul fara sir si rotitor
ma nasc si mor si toata viata mea
ma nasc si cresc si iar ma nasc si mor
dar nu sunt eu in casa asta nici
suflarea Ta de viata nu sunt eu
eu sunt din Tine si-am venit aici
doar sa Te-nvat mai bine,Dumnezeu
si daca pot sa ma inalt crezand
ca din iubire vin si ma zidesc
ma pot desprinde dincolo de gand
si umblu iar pe drumul meu ceresc
sunt sfantul Tau si-s dincolo de tot
de tot ce este ,stiu si nu mai stiu
ma-ntorc la Tine,Doamne, astazi pot
sa ma desprind de lutul meu cel viu
sunt nemurirea dincolo de trup
si-o raza de lumina prinsa-n cer
strabat prin spatii de etern si rup
hotarul randuit in care pier
nu sunt nici carne,sange iara nu-s
sunt dragoste,credinta-n ce-i al meu
in Tine sunt Cuvantul ce mi-a spus
ca prin Cuvant sunt libera si eu
si dincolo de starea mea de lut
de-aceste multe vorbe fara rost
am invatat sa fiu de la-nceput
si sunt din nou ce sunt si ce-am mai fost
Sunt orbul Bartimeu
Sunt slabanogul ce Ti-a fost adus
Fetita lui Iair si-s Lazar eu
Si sunt leprosul curatit,Isus,
Sunt orbul Bartimeu
Sunt semnul nuntii Tale pe pamant
Aleasa Ta,Isuse,sunt si eu
Te vad si Te cunosc si totusi sunt
Doar orbul Bartimeu
Desi mi-ai dat lumina Ta in trup
Si m-ai atins cu degetul cand eu
Stateam in nefiinta sa ma rup
Sunt orbul Bartimeu
Femeia ce-a fost prinsa in pacat
sunt ,slabanog,flamand si toti sunt eu
Lepros si mut si Lazar inviat
Sunt orbul Bartimeu
Mai limpezeste-mi ochii de amar
Mai pune-o floare sufletului meu
Alina-mi inima cand,Doamne,iar
Sunt orbul Bartimeu.
Sunt cantecul
se-ntuneca ziua se face sa moara
se-ntuneca inima mea
isi scutura plopii caldura usoara
si vine o toamna cu ea
ma sui printre stele spre cerul de taina
si bat la o poarta de rai
sunt singura,Doamne ,Ti-as cere o haina
si-o inima noua sa-mi dai
Ti-as cere un cantec in mainile mele
cununa in ceruri sa-l pun
cununa de taina pe-o frunte de stele
un cantec puternic si bun
Ma plec rezemandu-mi faptura de Tine-
ai fost inainte sa vin-
de-i toamna-n carare si-s plopii cu mine
cu toamna si plopii ma-nchin
Sunt cantecul,Doamne,de cer si de mare
ce-l picuri in inima mea
cununa de stele pe-o frunte de zare
iertare si semn pentru ea
ma urc langa Tine la ceasuri de taina
si-mi las neputinta-n pamant
intinde-mi usoara si alba o haina
Ajuta-ma,Doamne, sa-l cant....
Ajuta-ma,Doamne
O raza molatica,dulce de soare
mi-aprinde-o lumina in parul carunt
se lasa in iarba si frunze racoare
si canta un greier cu glasul marunt
Isi scutura cerul petalele rosii
pe palmele mele,pe crestetul meu
se-aud in departe cum canta cocosii
cand eu dintre arbori Te strig,Dumnezeu
Un clopot se sparge si bate-ntr-o dunga
farame de noapte se-aduna-n livezi
cu maini inclestate in ruga mai lunga
Te strig,Sfinte-Doamne si-astept sa ma vezi
Se-aprinde o candela-n cer pentru mine
purtand peste frunze miresme de frig
cu pleoapele-nchise,cu fata spre Tine
eu stau printre arbori si tot Te mai strig
Ajuta-ma,Doamne,iubeste-ma iara-
atat sunt de mica si-atat mi-e de greu...
cand noaptea se-ngana cu ziua de-afara
Te-astept din lumina sa-mi vii,Dumnezeu...
Ma cant la mijlocul padurii
Ma cant la mijlocul padurii
ma cant pe-o margine de hau
si vin deasupra-mi norii surii
si eu ma cant de dorul Tau
o,Doamne,unde mi Te-ai dusu
si m-ai lasatu-n lume, cui?
mi se sfarama-n ochi apusu`
si cerul tot cu stele sui
si nu mai am Cuvantu-n mine
pustie sunt fara Cuvant
ma cant la noaptea care vine
ma cant la Tine,Doamne sfant
si vina,Doamne,de ma strange
cu plansul meu orfan cu tot
ma suie-n nori si ei m-or plange
m-or plange ei ca eu nu pot...
De dorul Tau
Si daca-as sti ca dincolo de mare
si dincolo de bine si de rau
e locul sfant de taina si-nchinare
si-acolo m-as topi de dorul Tau
de dorul Tau imi tremura Cuvantul
de dorul Tau am invatat sa mor
de dorul Tau am rascolit pamantul
de dorul Tau si palmele ma dor...
s-au scuturat atat de multe toamne
in parul meu si inca n-ai venit-
in fiecare stea Te caut,Doamne,
din zori de zi si pana-n asfintit
Mi-e-atat de dor ca ma cutremur toata-
din care nopti si zile sa Te strang?-
si daca-n ceruri m-as sui vreodata
si-acolo printre ingeri am sa plang...
Dumnezeul meu...
Dumnezeul meu,Dumnezeul meu
nu mai am ce-Ti spune
Dumnezeul meu,Dumnezeul meu
soarele apune
Dumnezeul meu,amintirea mea
taina cea de seara
m-a ajuns tacerea,m-a cuprins in ea
cine-o sa ma ceara
Dumnezeul meu,m-ai lasat aici
m-a-nvelit tarana
ma strabat cohorte rosii de furnici
si-mi mananca mana
Dumnezeul meu,nu Te mai aud
m-a-nghitit pamantul
a ramas in urma invelisul crud
si-l tranteste vantul
Dumnezeul meu,Dumnezeul meu,
taina mea de seara
m-ai lovit cu moarte, singura sunt eu
cine-o sa ma ceara?...
Am spus aproape tot
am spus aproape tot
raurile trec pe langa maluri
umbra ma
acopera...
unde fugi? - apa si umbrele intrebau
picurau
sange albastru maracinii...
Dialog IV -( in memoriam Ion Iuga)
ai ochii blanzi si maini incete
sunt parca pentru-a fi regrete
vorbesti frumos
- Nu sunt Cristos
- de ce ma cauti, cine esti?
- de prin povesti
- de unde vii
- din nopti tarzii
- unde te duci si unde stai
- la omul ce-mi va spune. Hai...
- si unde-ti cresti atuncea dorul
- unde se-nchina calatorul
- o, dragul meu ma mai iubesti'...
- nu mai am vesti...
Si stau
si stau langa cercul cuvintelor toate
pandind obosita un loc de raspuns
cand plange durerea si-n ele se zbate
eu vin cu durerea de-a nu-mi fi de-ajuns
cand toata durerea se zbate in sange
sa iasa,sa strige, sa strige la cer
eu stiu ca din mine se naste si plange
cuvantul acesta pe care Ti-l cer
deschide-mi o poarta, o usa spre Tine,
cu mainile-ntinse Te-astept sa cobori
cand tace-obosita si tremura-n mine
lumina-nvelita cu noapte din zori
si stau langa cercul cuvintelor mele
pandind la rascrucea din sufletul meu
si strig risipita-n cascade de stele:
aduna-ma, iarta, Tu esti Dumnezeu...
Cald si inchis e cerul
cald si inchis e cerul
uitata de Dumnezeu steaua mea...
sunt obosita si alba
cu zapada straina pe umeri...
m-as intoarce plangand
la cuvintele mele
calda si grea e tacerea
uitata de Dumnezeu steaua mea...
poate doare dorul din mine,
dorul meu de-o fuga-n departe
unde nu sunt nici vii
nici morminte,
poate stelele toate lovite
si-au lasat plansul in mine
sa cada
cald si inchis e mormantul
uitata de Dumnezeu steaua mea...
Pasii desculti ma taraie-n strada
si-au intins casele umbra spre mine
numele celor ce-au fost
le-au uitat
calda si grea e tacerea
uitata de Dumnezeu steaua mea...
Ai fost si Tu un om
Chiar si pe Tine ,Doamne,Te-au zdrobit
pe cand suiai la Golgota spre moarte
Ai fost si Tu sub cruce biruit
si-au pus un altul crucea sa Ti-o poarte
Ai fost si Tu un om precum sunt eu
chiar de-ai facut minuni si-atatea semne
si dinadins lasat de Dumnezeu
sa poarte-n trup a biciului insemne
Ai fost un om si-ai plans si Tu,Isus
cand L-ai strigat pe Dumnezeu pe nume
si Te-a lovit si Te-a durut nespus
tacerea grea intinsa peste lume
Dar trebuia un om ca noi sa fii
ca moartea Ta sa biruiasca firea
si trebuia apoi ca sa invii
si sa ne dai in dar dumnezeirea
Ai fost un om cum ,Doamne,sunt si eu
si Te-a durut tot ce putea sa doara
ai fost trimis de insusi Dumnezeu
si randuit din dragoste sa moara
Purtam in piept drept inima un sloi-
fapturi de lut rebele ,nesupuse
ai fost lasat in moarte pentru noi
asa de mult am fost iubiti ,Isuse
Ai fost un om dar suferinta Ta
a fost intreaga,Doamne, pentru mine
si cand Te-au pus sa mori la Golgota
L-am cunoscut pe Dumnezeu prin Tine…
Am un Nume
Eu nu stiu,Doamne cine sunt
si nici ce sunt anume
venita pe acest pamant
sa-mi dai din nou un nume
Am fost odata-acolo sus
Te cunosteam odata
aveam si chip si nume pus
si-o vesnicie data
Eram in Duhul Tau de tot
in scanteieri de stele
stiam ca stiu ,stiam ca pot
sa ma numesc prin ele
eram in Duhul Tau cel viu
ma cunosteam pe mine
suflarea Ta m-ai pus sa fiu
si ma numeam prin Tine
M-am ratacit apoi in lut
m-am despartit de ingeri
si m-am uitat cand am trecut
prin valea cea de plangeri
Dar chiar de nu stiu cine sunt
eu stiu ca nu-s din lume
si chiar de-s astazi din pamant
în ceruri am un Nume…
Esti Domnul
Cu pleoapele planse de ploaie si vant
cu inima arsa si flori de pamant
cu mainile-ntinse si palmele reci
Te-astept la raspantii de drumuri sa treci
Cu buzele goale,cu sufletul gol
lovita,ranita,cazuta-n namol
cu lacrimi de frunze crescute din piept
asa stau ,Isuse,asa Te astept
In leagan de toamna cu arborii uzi
cand suiera vantul astept sa m-auzi
cu mainile albe atinse de ger
purtandu-mi pe umeri povara de cer
cu plansul in pleoape si ochi tematori
cu bratele pline de zdrente si nori
cu inima goala uitata in frig
asa vin la Tine,Isuse, si strig
ranita,lovita, batuta de vant
cu ochii de piatra si maini de pamant
asa strig la Tine cu sufletul greu:
Esti Isus! Esti Isus! Esti Mirele meu!
La Betleem
Era o noapte fără seamăn pe pământ
Când S-a născut în ieslea mică Pruncul Sfânt
Doar o lumină-n cer ardea
Deasupra casei strălucea
La Betleem când Domnul Isus Se năştea
La ceas de taină printre oamenii de jos
Într-o colibă S-a născut Isus Cristos
Alai de îngeri au cântat
Păstorii toţi s-au închinat
La Betleem şi Pruncul Sfânt L-au adorat
Trei crai veniţi doar pentru El din răsărit
S-au închinat adânc şi-apoi I-au dăruit
Tămâie, aur, smirnă şi
Au spus că-n veci va păstori
Din Betleem în veşnicie va domni
Era o noapte fără seamăn pe pământ
Când s-a-mplinit în lume Noul Legământ
S-a împlinit cuvântul dat
Isus Cristos S-a întrupat
La Betleem ni S-a născut un Împărat.
Nu voi fi Eu
M-ai intrebat dar n-am putut raspunde
m-ai adunat apoi la pieptul Tau
cum stau aici n-o sa mai stau niciunde
si nicidecum n-o sa-mi mai para rau
Cand vad cum dintre ceruri se coboara
lumina Ta si arde-n ochiul meu
nici nu mai stiu ce-ar mai putea sa doara
cand Te-ai atins de mine,Dumnezeu
M-am inchinat si m-am rugat cu frica
sa nu ma lasi aicea pe pamant
intinde-Ti,Doamne,mana si ridica
atinge-am din nou cu Duhul sfant
Si-am sa -nteleg ce nu se poate spune
ce-i presimtit in mintea mea de-abia
Fa,Doamne-Dumnezeule-o minune
si-ajuta-ma sa nu mai ies din ea
Desfa-Te Doamne sfinte din inaltul
acestui cer ce sta acolo sus
nu voi fi eu sa Te primesc ci altul
nu voi fi eu,va fi numai Isus…
Ajuta-ma Doamne
O raza molatica dulce de soare
mi-aprinde-o suvita in parul carunt
se lasa in iarba si frunze racoare
si canta un greier cu glasul marunt
Isi scutura cerul petalele rosii
pe palmele mele, pe crestetul meu
se-aud in departe cum canta cocosii
cand eu dintre arbori Te strig,Dumnezeu
Un clopot se sparge si bate-ntr-o dunga
farame de noapte se-aduna-n livezi
cu maini impletite in ruga mai lunga
Te strig ,sfinte Doamne si-astept sa ma vezi
Se-aprinde o candela-n cer pentru mine
purtand peste frunze miresme de frig
cu pleoapele-nchise,cu fata spre Tine
eu stau printre arbori si tot Te mai strig
Ajuta-ma,Doamne,iubeste-ma iara-
atat sunt de mica si-atat mi-e de greu…
cand noaptea se-ngana cu ziua de-afara
Te-astept din lumina sa-mi vii ,Dumnezeu
Ce minune
Ştiu şi eu că vine clipa
Când Te voi vedea, Isus
Când îmi vei întinde mâna
Şi-am să zbor la Tine, sus
Ştiu şi eu că suferinţa
Ce-am trăit-o pe pământ
Se va-ntoarce-n bucurie
Ştiu şi Cred că voi fi sfânt
Ce minune, ce minune,
Cântă azi sufletul meu
Ce minune, ce minune
Să mă nasc din Dumnezeu
Ce minune, ce minune
Ai făcut din viaţa mea
Ce minune, ce minune
Isuse, să pot vedea
Ştiu şi eu că-ntreaga fire
Tace suspinând din greu,
Că suntem lipsiţi de slava
Ta de sfânt şi Dumnezeu
Dar mai ştiu că-mi dai putere
Orişice să-nfăptuiesc
Şi mai ştiu că doar Cuvântul
Tău mă face să trăiesc.
Ştiu şi eu că niciodată
Să mai uit nu voi putea
Când, Isuse, Tu eşti Calea
Şi păşesc şi eu pe ea
Ştiu şi eu că vine clipa
Pentru care m-am născut
Când privindu-Te în faţă
Vom fi iar ca la-nceput.
Cu Tine
Au socotit ca-i bine sa Te-omoare,
sa-Ti stearga Numele dintre cei vii
dar ai putea sa spui Luminii, oare,
sa nu mai stralucesti, sa nu mai fii?
Te-au rastignit crezand cu disperare
ca nu esti Tu Acel ce ni s-a dat
dar tu pe cruce ai cerut iertare
si mii de morti la cruce-au inviat
Cu Tine am murit
pe cruce rastignit
cu Tine-am inviat
cu-adevarat
la Tine-n ceruri sus
eu voi veni, Isus
sa plang, sa Te slavesc
si iar sa Te iubesc
pe cruce la Calvar
mi-ai dat o viata-n dar
prin sangele varsat
eu sunt curat
de-aceea Tata sfant
in cer si pe pamant
in margine de hau
si eu sunt fiul Tau…
Vino Tu Doamne
Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino şi du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ţine-mă, Doamne, în ea.
Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.
Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subţire de in
Fie-mi veştmântul divin.
(selectie facuta de scarface)
Eu scriu
Eu scriu acuma despre ceruri
Şi despre lume deopotrivă
Sunt multe care-mi stau alături
Şi multe care-s împotrivă.
Eu scriu acuma despre suflet
Şi de va fi să-l iei la Tine
Şi scriu apoi despre iertare
Şi scriu în urmă despre bine.
Când mă topesc şi-Ţi curg în palme
Cum se topeşte lumânarea
Eu scriu despre iubirea sfântă
Şi cum să nu-mi abat cărarea.
Şi scriu şi scriu şi stau în mine
Cuvintele-adunate stivă
Iar dacă Tu îmi eşti alături
Degeaba-s alţii împotrivă.
Marturisire
Te-ai aplecat asupra mea, Isuse,
Din ceruri pentru mine ai venit
La glasul Tău s-au depărtat supuse
Durerile din trupul chinuit
Ai desenat căsuţe - cinci la număr -
Cu mâna ta pe trup le-ai desenat
Şi cu blândeţe m-ai atins pe umăr
Şi mi-ai şoptit: întinde-te în pat.
Rămâi în ascultare şi tăcere,
Nu te mişca, la tine-am fost trimis
Da Tatăl Meu să-ţi dăruiesc putere...
Şi n-am ştiut de-s trează sau e vis.
Din mâna Ta în liniştea deplină
În timp ce Te simţeam la capul meu
Au izvorât izvoare de lumină -
Nu bănuiam că Tu eşti Dumnezeu...
Nu-nţelegeam, nu pricepeam nimica,
Doar o căldura-n trup se legăna,
Simţeam cum dintre paturi mă ridica -
Şi tot n-am înţeles puterea Ta.
Şi cum să cred că dintre-atâtea sute
De suferinzi, Tu Te-ai oprit, Isus,
La patul meu zicându-mi: Scoală! Du-te!-
Şi m-am sculat, Isuse şi m-am dus...
N-am ascultat de nimeni, niciodată
Dar glasul Tău l-am ascultat atunci,
Am înţeles că am în cer un Tată
Şi ca şi eu sunt unul dintre prunci.
Şi de-mi va spune: Du-te!- mă voi duce
La margine de ceruri şi pământ
Iar când Isus m-a înviat pe cruce
Am înţeles că viaţa-nseamnă SFÂNT...
Amin!
De va veni
09.12.2008
De va veni nu-i ca un om sa-l vezi
Si de-L trimit tu n-o sa sti de unde
Cum sufla vantul noaptea prin livezi
Asa e taina care ti-L ascunde
Cand va veni n-o sa doresti nimic
Vei sti ca-i El si fara sa vorbeasca
In liniste te saturi pic cu pic
Si din pamant si foc s-aprinde o iasca
El este aici desi nu-l poti vedea
Si ce-a vorbind in rascoliri de minte
L-am pus mereu c-un pas in fata ta
Si unde mergi va merge inainte
Rotund de cer si mare fara mal
Adanc de nori in ruperea de ape
Intors la munte raul din aval
Venitul rau din urma sa-l ingroape
Acum ti-am spus cuvantul tainuit
Si-un inteles din el l-am prins in tine
Dar nu stiai si nici n-ai banuit
Ca Eu sunt El si el este din Mine
Numai Tu, Isuse
Nu vreau să ştiu nimic din ce-o să vie,
Nici de-mi va fi în lumea asta bine,
Nu vreau decât să fiu în veşnicie
Ca să trăiesc, Isuse, lângă Tine
Nu vreau să ştiu de voi avea o casă
Pe-acest pământ când toate mi-s străine,
Nu vreau decât să-Ţi fiu în cer mireasă
Ca să trăiesc, Isuse, lângă Tine
Nu vreau castele, nu vreau nestemate,
Nici faima lumii n-o vreau pentru mine,
Nu vreau decât cu mâinile curate
Să Te slujesc, Isuse, doar pe Tine
Nu vreau să ştiu când va veni pieirea,
Nici să fiu, Doamne, dată de ruşine
Şi nici nu vreau să-mi pierd neprihănirea,
Vreau doar atât, Isus, să fiu cu Tine.
Da, numai Tu, Isuse; da, numai Tu, Isuse
Numai Tu eşti Dumnezeul meu,
Inima-i curată, haina-i fără pată
Vino, Doamne, du-mă-n cerul Tău
Ce frumos eşti, Doamne
Îmi colindă sufletul pe dealuri
Vine cerul, vine peste mine
Simt pe buze unduiri de valuri
Mâna Ta puternică mă ţine
Ce frumos eşti, Doamne, ce aproape,
Ce cuvinte bune mă-nfăşoară
Lacrimi mici se leagănă în pleoape
Ochii Tăi mă nasc a doua oară
Vine cerul , îngerii-s pe munte
Stau pe culme să Te văd mai bine,
Îmi aprinzi luminile pe frunte,
Ce frumos eşti, Doamne, lângă mine...
Asculta-ma ,Doamne...
Asculta-ma, Doamne, ca iar am venit
sa-Ti spun despre mine si cum mi se pare
ca-mi creste iubirea si cum s-a sfarsit
aceasta-ndelunga si multa surpare
Asculta-ma, Domane, ca iar vin sa-Ti spun
de cum stau cu marea si nu mai mi-e frica
de cum mi se face cuvantul mai bun
si-mi tremura-n palme o lacrima mica
Asculta-ma, Doamne,cat pot sa mai cresc
cat poate sa-mi nasca durerea lumina
cat sufletu-acesta e suflet ceresc
si cat sunt cu Tine si cat sunt straina
Asculta-ma, Doamne,ca mult am murit
si azi mi-s genunchii un tot cu pamantul
si-mi plange padurea din care-am venit
si-mi plange padurea si-mi tremura vantul
Voi şti
Voi şti că vin la Tine, Doamne
Voi şti că eşti cu mine iar
Voi şti că Tu eşti cel ce-mi spune
O rugăciune este-un har.
Voi şti că n-ai plecat departe
Că numai eu nu Te-am văzut
De-atâta plâns şi întristare
Mi-a fost şi sufletul căzut.
Mă ia de mână, Doamne, acum
Să mergem amândoi pe drum
Mă ia de mână, nu mai sta
Ca să mă pui la dreapta Ta.
Să fiu cu Tine împreună
Şi să priveşti la chipul meu
Să-mi pui luceferii în mână
Şi dragostea de Dumnezeu.
Să Te cunosc cum nimeni alta
La umbra Ta să odihnesc
Să-Ţi spun apoi cutremurată
Isuse, Doamne, Te iubesc!
Luna noua,luna noua
Luna noua, luna noua
Domnul mi te frange-n doua
si cu solzi curati de peste
si cu flori te-mpodobeste
Luna noua peste umar
cate stele-o sa mai numar,
cate vor mai fi sa cada
sa ma faca de zapada
Luna noua peste pleoape
cate stele mi-s aproape
cate vor mai fi sa vina
sa ma faca de lumina
Luna noua si subtire
mi-am primit un Domn de mire
Luna galbena marunta
si-mi aduce dar de nunta
Luna noua mi te frange
Domnul meu si-apoi te strange
si te matura din poarta
si te face-o luna moarta
Aprinde, Doamne
Vorbeste-mi, Dumnezeul meu,
E foc naprasnic in livada
Imi ard toti arborii , mi-e greu
Ca vine focul si mi-i prada
Opreste, Doamne, focu-n crang
Intinde-Ti mana si-l opreste
Nu vezi ca arborii Tai plang,
Nu vezi ca focul mi-i raneste
Nu stii ca arborii-s ai Tai
C-au inflorit in varf de munte
Si-i arde focul valvatai
Le joaca flacarile-n frunte
Nu vezi ca nu mai sunt nimic,
Ca frunzele-au pornit sa fiarba,
Ca ramurile pic cu pic
Isi scutura povara-n iarba
Aprinde, Doamne, focul sfant
Si da-ne fructele pomana
Sa zamisleasca din pamant
Belsug de dragoste si hrana
Primeste-L
Vrei moarte? Vrei viaţă? - Din două alege,
Nu pot amândouă să fie la fel
Şi-n degetul care purtase o lege
Ca semn pentru lume, ai pus un inel.
Mi-era întuneric, mi-era poate frică,
Purtam o povară în sufletul meu
Dar n-a fost un altul să vină să-mi zică:
Dă-mi mâna şi haide, Eu sunt Dumnezeu.
Cobor dintre ceruri acum pentru tine,
Dă-mi mâna şi vino, dă-mi inima ta,
Eşti floarea aleasă culeasă de Mine,
Eşti floarea albastră de nu-mă-uita.
Aşa mi-ai spus, Doamne, - din valea de plângeri
M-ai scos la lumina-ntr-o lume de vis,
M-ai pus lângă Tine, m-ai pus între îngeri
Şi-o noua iubire în cer s-a deschis.
Vrei moarte? Vrei viaţă? Din doua doar una
Te poate conduce în Ţara de Sus
De vrei să-ţi rămână pe creştet cununa
Primeşte-L în suflet acum pe Isus!...
Amin!
Asa stau si Doamne
Cu pleoapele planse de ploaie si vant
cu inima arsa si flori de pamant
cu mainile-ntinse si palmele reci
Te-astept la raspantii de drumuri sa treci
Cu buzele goale,cu sufletul gol
lovita,ranita,cazuta-n namol
cu lacrimi de frunze crescute din piept
asa stau si, Doamne, asa Te astept
In leagan de toamna cu arborii uzi
cand suiera vantul astept sa m-auzi
cu mainile albe atinse de ger
purtandu-mi pe umeri povara de cer
cu plansul in pleoape si ochi tematori
cu bratele pline de zdrente si nori
cu inima goala uitata in frig
asa vin la Tine si , Doamne, Te strig
Ranita,lovita, batuta de vant
cu ochii de piatra si maini de pamant
asa strig la Tine cand tare mi-e greu:
Ai mila,o,Doamne,de sufletul meu!...
Si-a fost o zi
Mergeam pe drum tinandu-ma de ziduri-
atat mi-era de teama sa nu cad-
pe fata mea cu mii si mii de riduri
jelea a iarna cetina de brad
mai sovaiam, mai intindeam o mana,
mai pipaiam cu groaza-n jurul meu,
ma mai opream sa plang langa-o fantana
si iar porneam si iar imi era greu
Asa umblam pe drumuri tematoare
cu fulgi de iarna zavorati in par
mi se faceau in minte a izvoare
mi se faceau in ochi a flori de mar
si-au curs petale, multe-au curs pe fata
un pas venea venea si celalalt
si-a fost o zi si-a fost o dimineata
cand m-ai luat in cerul Tau inalt
Luaţi, mâncaţi
Luaţi, mâncaţi, acesta-i trupul Meu
Şi sângele ce curge spre sfinţire
Eu am venit ca Fiu de Dumnezeu
Să va aduc prin moarte nemurire - .
Aşa Te-am auzit vorbind, Isus
Şi mi-a pătruns în inimă cuvântul -
"Azi sunt cu voi, dar mâine poate nu-s
Iar când mâncaţi vă ţineţi legământul.
Eu am venit din ceruri pentru voi
Şi pentru tine-am venit anume
Să vă îmbrac cu sufletele noi,
Să vă despart de dragostea de lume.
Asculta-ma
Asculta-ma cand bate vantul
si vine iarna de ma ninge
cand am cutreierat pamantul
si vesnicia mi se stinge
Asculta-ma cand mi se lasa
o noua liniste-n oglinda
cand stelele imi cad pe casa
si vesnicia ma colinda
Asculta intristarii mele
asculta-mi inima saraca
vorbeste-mi,Doamne,dintre stele
si spune inimii sa taca
Asculta-ma cand inca ploua
si-mi sufla peste umeri vantul
cand mi se face luna noua
si mi-am cutreierat pamantul
Chiar de-am sa cer
Chiar stelele din ceruri de le-as cere
sa mi le prind pe toate-n parul meu
sa stralucesc ca fagurii de miere
cand ne-om privi in fata,Dumnezeu,
Chiar luna oglindindu-se in struguri
de aur ori de sange rubiniu
si florile imbobocite-n muguri
si cantecul de viata mai tarziu
Chiar de Ti-as cere inca-o vesnicie
si Te-as ruga sa ma imbraci cu ea
Tu mi le-ai da pe toate,Doamne, mie
si m-ai lasa sa vin in casa Ta
E-atat de multa si-i atat de mare
minunea Ta de dragoste si har
ca de va sta sa ma inece-o mare
mi-ai fi de straja,Doamne,la hotar
Atat de mult am cunoscut din Tine,
atata Te-am iubit in dorul meu
ca de-am sa cer chiar luna pentru mine
ai sa mi-o pui in palme, Dumnezeu
Am intrebat
Am întrebat o floare
Mi-a vorbit
Am întrebat de soare
M-a rănit
Am întrebat de stele
la fereşti,
Le-am întrebat pe ele,
Unde eşti?
Am întrebat pământul:
- Sunt a ta?
am întrebat şi vântul:
- Pot zbura ?
mi-am întrebat şi mâna-
Te-a atins?
Am întrebat pământul
de-am învins
Mi-am întrebat tăcerea
Cine-s eu?
Am întrebat durerea
de-i e greu
I-am întrebat pe unii,
n-au ştiut.
Am întrebat lăstunii-
Te-au văzut?
Am întrebat de floare
şi de vânt
Am întrebat de soare
şi pământ
Am întrebat de mine-
Unde-s eu?
şi Te-am găsit pe Tine,
Dumnezeu...
Asta e tot
Cu gustul intrebarilor pe buze
Te-am asteptat privind in lung de drum
in ochii mei se-ntunecau confuze
pareri de nori si amintiri de fum
Ma apasa pe frunte neputinta
voiam sa inteleg ce n-avea rost
stateam in drum umbrita de dorinta
de-a sti de ce si pentru cine-am fost
Din dor in dor traisem doar cu mine
si-acum priveam la drumul strabatut
nu mi-a fost cald si nici nu mi-a fost bine
si nu stiam nici eu de m-am nascut
Din toate amintirile aceste
imi rasarea pe buze-a gust de fum
a fost demult a fost intr-o poveste
pe cand stateam privind in lung de drum
Nu mai doresc,nu mai intreb
nu-mi mai doresc nimic sa fiu
Eu Te iubesc,Tu ma iubesti
Asta e tot ce vreau sa stiu
Spune-mi,Doamne
Spune-mi,Doamne,Cine esti
Spune-mi despre Tine
Sa-ti aduc din lume vesti
si sa-Ti spun de mine
Spune-mi,Doamne,unde-ai fost
care Ti-a fost chipul
cand aveam de adapost
marea si nisipul
Spune-mi,Doamne,cum mi-au plans
lacrimile Tale
sufletul si trupul strans
ghemuit de jale
Spune-mi,Doamne,cat am stat
cate veri si toamne
cate gene s-au uscat
cate doruri,Doamne...
Spune-mi,Doamne ,cum sa vin-
sapte trepte pline
de dureri si flori de vin
am suit spre Tine
Spune-mi,Doamne,de-am ajuns
de mi-e alb vestmantul
vesnicia mi-a raspuns
si mi-a ars pamantul...
Te-as intreba
Te-as intreba si-as intreba de multe
Te-as intreba cum ai facut pamantul
Te-as intreba cum stau sa Te asculte
si cerul tot si apele si vantul
Te-as intreba daca-ai stiut de mine
de cand n-am fost si pana sunt acuma
Te-as intreba de voi canta cu Tine
de unde-i vara si de unde-i bruma
Te-as intreba de ingeri si de luna
din care taine s-au nascut si unde
spre ce meleaguri am sa cresc mai buna
si cum si cat Te voi putea patrunde
Te-as intreba de-ntelepciunea toata
de ce-a mai fost ,de fiecare nume
de piatra alba care-mi va fi data
de tot ce e si nu mai e in lume
Te-as intreba si-as intreba de multe
cum m-ai facut si mi-ai facut pamantul
si cum se-aduna-n ceruri sa Te-asculte
si stelele si apele si vantul
Sunt floare de lumina
Si daca sunt din Dumnezeu
Sunt floare de lumina
Si m-am nascut sa fiu si eu
In vesnicii deplina
Tu esti Acel ce m-a ales
Cand ma batuse vantul
Cu Tine-am invatat sa tes
Din fericiri cuvantul
Am fost si ploaie,-am fost si ger
Am fost si eu bolnava
Am fost si-n iad ,am fost si-n cer
Am fost la Tine-n slava
Cu rani de foc si ochii goi
Cu trupul nins de frica
Am fost petala si noroi
Si-am fost si eu nimica
Doar Tu ma vindeci, Domnul meu
Doar mana Ta alina
Si daca sunt din Tine eu
Sunt floare de lumina
Dar e tot (bate vantul)
Bate vantul si ma-mbie
sa ma duc cu el departe
cade-o frunza argintie
pana dincolo de moarte
curge limpede o seara
curge lina peste mine
bate-a vant in frunza rara
intunericul ce vine
Bate vantul ,sufla tare
bate vantul si ma-ngana
coborata in uitare
dorm cu lacrimile-n mana
Bate vantul si ma-mbie
sa mai gust un pic din toate
curge-o seara inca vie
dar e tot ce se mai poate...
O,Domnul meu,o,Doamne sfant,
cum sa mai stau pe-acest pamant?
Cand trec prin Valea plangerii
sa-Ti pui de straja ingerii.
Sunt din nou
Si peste invelisul meu de lut
si peste carnea , sangele ce sunt
mi-ai pus Cuvantul semn de inceput
si m-ai lasat in lume s-o infrunt
m-ai marginit cu o pedeapsa-n ea
in cercul fara sir si rotitor
ma nasc si mor si toata viata mea
ma nasc si cresc si iar ma nasc si mor
dar nu sunt eu in casa asta nici
suflarea Ta de viata nu sunt eu
eu sunt din Tine si-am venit aici
doar sa Te-nvat mai bine,Dumnezeu
si daca pot sa ma inalt crezand
ca din iubire vin si ma zidesc
ma pot desprinde dincolo de gand
si umblu iar pe drumul meu ceresc
sunt sfantul Tau si-s dincolo de tot
de tot ce este ,stiu si nu mai stiu
ma-ntorc la Tine,Doamne, astazi pot
sa ma desprind de lutul meu cel viu
sunt nemurirea dincolo de trup
si-o raza de lumina prinsa-n cer
strabat prin spatii de etern si rup
hotarul randuit in care pier
nu sunt nici carne,sange iara nu-s
sunt dragoste,credinta-n ce-i al meu
in Tine sunt Cuvantul ce mi-a spus
ca prin Cuvant sunt libera si eu
si dincolo de starea mea de lut
de-aceste multe vorbe fara rost
am invatat sa fiu de la-nceput
si sunt din nou ce sunt si ce-am mai fost
Sunt orbul Bartimeu
Sunt slabanogul ce Ti-a fost adus
Fetita lui Iair si-s Lazar eu
Si sunt leprosul curatit,Isus,
Sunt orbul Bartimeu
Sunt semnul nuntii Tale pe pamant
Aleasa Ta,Isuse,sunt si eu
Te vad si Te cunosc si totusi sunt
Doar orbul Bartimeu
Desi mi-ai dat lumina Ta in trup
Si m-ai atins cu degetul cand eu
Stateam in nefiinta sa ma rup
Sunt orbul Bartimeu
Femeia ce-a fost prinsa in pacat
sunt ,slabanog,flamand si toti sunt eu
Lepros si mut si Lazar inviat
Sunt orbul Bartimeu
Mai limpezeste-mi ochii de amar
Mai pune-o floare sufletului meu
Alina-mi inima cand,Doamne,iar
Sunt orbul Bartimeu.
Sunt cantecul
se-ntuneca ziua se face sa moara
se-ntuneca inima mea
isi scutura plopii caldura usoara
si vine o toamna cu ea
ma sui printre stele spre cerul de taina
si bat la o poarta de rai
sunt singura,Doamne ,Ti-as cere o haina
si-o inima noua sa-mi dai
Ti-as cere un cantec in mainile mele
cununa in ceruri sa-l pun
cununa de taina pe-o frunte de stele
un cantec puternic si bun
Ma plec rezemandu-mi faptura de Tine-
ai fost inainte sa vin-
de-i toamna-n carare si-s plopii cu mine
cu toamna si plopii ma-nchin
Sunt cantecul,Doamne,de cer si de mare
ce-l picuri in inima mea
cununa de stele pe-o frunte de zare
iertare si semn pentru ea
ma urc langa Tine la ceasuri de taina
si-mi las neputinta-n pamant
intinde-mi usoara si alba o haina
Ajuta-ma,Doamne, sa-l cant....
Ajuta-ma,Doamne
O raza molatica,dulce de soare
mi-aprinde-o lumina in parul carunt
se lasa in iarba si frunze racoare
si canta un greier cu glasul marunt
Isi scutura cerul petalele rosii
pe palmele mele,pe crestetul meu
se-aud in departe cum canta cocosii
cand eu dintre arbori Te strig,Dumnezeu
Un clopot se sparge si bate-ntr-o dunga
farame de noapte se-aduna-n livezi
cu maini inclestate in ruga mai lunga
Te strig,Sfinte-Doamne si-astept sa ma vezi
Se-aprinde o candela-n cer pentru mine
purtand peste frunze miresme de frig
cu pleoapele-nchise,cu fata spre Tine
eu stau printre arbori si tot Te mai strig
Ajuta-ma,Doamne,iubeste-ma iara-
atat sunt de mica si-atat mi-e de greu...
cand noaptea se-ngana cu ziua de-afara
Te-astept din lumina sa-mi vii,Dumnezeu...
Ma cant la mijlocul padurii
Ma cant la mijlocul padurii
ma cant pe-o margine de hau
si vin deasupra-mi norii surii
si eu ma cant de dorul Tau
o,Doamne,unde mi Te-ai dusu
si m-ai lasatu-n lume, cui?
mi se sfarama-n ochi apusu`
si cerul tot cu stele sui
si nu mai am Cuvantu-n mine
pustie sunt fara Cuvant
ma cant la noaptea care vine
ma cant la Tine,Doamne sfant
si vina,Doamne,de ma strange
cu plansul meu orfan cu tot
ma suie-n nori si ei m-or plange
m-or plange ei ca eu nu pot...
De dorul Tau
Si daca-as sti ca dincolo de mare
si dincolo de bine si de rau
e locul sfant de taina si-nchinare
si-acolo m-as topi de dorul Tau
de dorul Tau imi tremura Cuvantul
de dorul Tau am invatat sa mor
de dorul Tau am rascolit pamantul
de dorul Tau si palmele ma dor...
s-au scuturat atat de multe toamne
in parul meu si inca n-ai venit-
in fiecare stea Te caut,Doamne,
din zori de zi si pana-n asfintit
Mi-e-atat de dor ca ma cutremur toata-
din care nopti si zile sa Te strang?-
si daca-n ceruri m-as sui vreodata
si-acolo printre ingeri am sa plang...
Dumnezeul meu...
Dumnezeul meu,Dumnezeul meu
nu mai am ce-Ti spune
Dumnezeul meu,Dumnezeul meu
soarele apune
Dumnezeul meu,amintirea mea
taina cea de seara
m-a ajuns tacerea,m-a cuprins in ea
cine-o sa ma ceara
Dumnezeul meu,m-ai lasat aici
m-a-nvelit tarana
ma strabat cohorte rosii de furnici
si-mi mananca mana
Dumnezeul meu,nu Te mai aud
m-a-nghitit pamantul
a ramas in urma invelisul crud
si-l tranteste vantul
Dumnezeul meu,Dumnezeul meu,
taina mea de seara
m-ai lovit cu moarte, singura sunt eu
cine-o sa ma ceara?...
Am spus aproape tot
am spus aproape tot
raurile trec pe langa maluri
umbra ma
acopera...
unde fugi? - apa si umbrele intrebau
picurau
sange albastru maracinii...
Dialog IV -( in memoriam Ion Iuga)
ai ochii blanzi si maini incete
sunt parca pentru-a fi regrete
vorbesti frumos
- Nu sunt Cristos
- de ce ma cauti, cine esti?
- de prin povesti
- de unde vii
- din nopti tarzii
- unde te duci si unde stai
- la omul ce-mi va spune. Hai...
- si unde-ti cresti atuncea dorul
- unde se-nchina calatorul
- o, dragul meu ma mai iubesti'...
- nu mai am vesti...
Si stau
si stau langa cercul cuvintelor toate
pandind obosita un loc de raspuns
cand plange durerea si-n ele se zbate
eu vin cu durerea de-a nu-mi fi de-ajuns
cand toata durerea se zbate in sange
sa iasa,sa strige, sa strige la cer
eu stiu ca din mine se naste si plange
cuvantul acesta pe care Ti-l cer
deschide-mi o poarta, o usa spre Tine,
cu mainile-ntinse Te-astept sa cobori
cand tace-obosita si tremura-n mine
lumina-nvelita cu noapte din zori
si stau langa cercul cuvintelor mele
pandind la rascrucea din sufletul meu
si strig risipita-n cascade de stele:
aduna-ma, iarta, Tu esti Dumnezeu...
Cald si inchis e cerul
cald si inchis e cerul
uitata de Dumnezeu steaua mea...
sunt obosita si alba
cu zapada straina pe umeri...
m-as intoarce plangand
la cuvintele mele
calda si grea e tacerea
uitata de Dumnezeu steaua mea...
poate doare dorul din mine,
dorul meu de-o fuga-n departe
unde nu sunt nici vii
nici morminte,
poate stelele toate lovite
si-au lasat plansul in mine
sa cada
cald si inchis e mormantul
uitata de Dumnezeu steaua mea...
Pasii desculti ma taraie-n strada
si-au intins casele umbra spre mine
numele celor ce-au fost
le-au uitat
calda si grea e tacerea
uitata de Dumnezeu steaua mea...
Ai fost si Tu un om
Chiar si pe Tine ,Doamne,Te-au zdrobit
pe cand suiai la Golgota spre moarte
Ai fost si Tu sub cruce biruit
si-au pus un altul crucea sa Ti-o poarte
Ai fost si Tu un om precum sunt eu
chiar de-ai facut minuni si-atatea semne
si dinadins lasat de Dumnezeu
sa poarte-n trup a biciului insemne
Ai fost un om si-ai plans si Tu,Isus
cand L-ai strigat pe Dumnezeu pe nume
si Te-a lovit si Te-a durut nespus
tacerea grea intinsa peste lume
Dar trebuia un om ca noi sa fii
ca moartea Ta sa biruiasca firea
si trebuia apoi ca sa invii
si sa ne dai in dar dumnezeirea
Ai fost un om cum ,Doamne,sunt si eu
si Te-a durut tot ce putea sa doara
ai fost trimis de insusi Dumnezeu
si randuit din dragoste sa moara
Purtam in piept drept inima un sloi-
fapturi de lut rebele ,nesupuse
ai fost lasat in moarte pentru noi
asa de mult am fost iubiti ,Isuse
Ai fost un om dar suferinta Ta
a fost intreaga,Doamne, pentru mine
si cand Te-au pus sa mori la Golgota
L-am cunoscut pe Dumnezeu prin Tine…
Am un Nume
Eu nu stiu,Doamne cine sunt
si nici ce sunt anume
venita pe acest pamant
sa-mi dai din nou un nume
Am fost odata-acolo sus
Te cunosteam odata
aveam si chip si nume pus
si-o vesnicie data
Eram in Duhul Tau de tot
in scanteieri de stele
stiam ca stiu ,stiam ca pot
sa ma numesc prin ele
eram in Duhul Tau cel viu
ma cunosteam pe mine
suflarea Ta m-ai pus sa fiu
si ma numeam prin Tine
M-am ratacit apoi in lut
m-am despartit de ingeri
si m-am uitat cand am trecut
prin valea cea de plangeri
Dar chiar de nu stiu cine sunt
eu stiu ca nu-s din lume
si chiar de-s astazi din pamant
în ceruri am un Nume…
Esti Domnul
Cu pleoapele planse de ploaie si vant
cu inima arsa si flori de pamant
cu mainile-ntinse si palmele reci
Te-astept la raspantii de drumuri sa treci
Cu buzele goale,cu sufletul gol
lovita,ranita,cazuta-n namol
cu lacrimi de frunze crescute din piept
asa stau ,Isuse,asa Te astept
In leagan de toamna cu arborii uzi
cand suiera vantul astept sa m-auzi
cu mainile albe atinse de ger
purtandu-mi pe umeri povara de cer
cu plansul in pleoape si ochi tematori
cu bratele pline de zdrente si nori
cu inima goala uitata in frig
asa vin la Tine,Isuse, si strig
ranita,lovita, batuta de vant
cu ochii de piatra si maini de pamant
asa strig la Tine cu sufletul greu:
Esti Isus! Esti Isus! Esti Mirele meu!
La Betleem
Era o noapte fără seamăn pe pământ
Când S-a născut în ieslea mică Pruncul Sfânt
Doar o lumină-n cer ardea
Deasupra casei strălucea
La Betleem când Domnul Isus Se năştea
La ceas de taină printre oamenii de jos
Într-o colibă S-a născut Isus Cristos
Alai de îngeri au cântat
Păstorii toţi s-au închinat
La Betleem şi Pruncul Sfânt L-au adorat
Trei crai veniţi doar pentru El din răsărit
S-au închinat adânc şi-apoi I-au dăruit
Tămâie, aur, smirnă şi
Au spus că-n veci va păstori
Din Betleem în veşnicie va domni
Era o noapte fără seamăn pe pământ
Când s-a-mplinit în lume Noul Legământ
S-a împlinit cuvântul dat
Isus Cristos S-a întrupat
La Betleem ni S-a născut un Împărat.
Nu voi fi Eu
M-ai intrebat dar n-am putut raspunde
m-ai adunat apoi la pieptul Tau
cum stau aici n-o sa mai stau niciunde
si nicidecum n-o sa-mi mai para rau
Cand vad cum dintre ceruri se coboara
lumina Ta si arde-n ochiul meu
nici nu mai stiu ce-ar mai putea sa doara
cand Te-ai atins de mine,Dumnezeu
M-am inchinat si m-am rugat cu frica
sa nu ma lasi aicea pe pamant
intinde-Ti,Doamne,mana si ridica
atinge-am din nou cu Duhul sfant
Si-am sa -nteleg ce nu se poate spune
ce-i presimtit in mintea mea de-abia
Fa,Doamne-Dumnezeule-o minune
si-ajuta-ma sa nu mai ies din ea
Desfa-Te Doamne sfinte din inaltul
acestui cer ce sta acolo sus
nu voi fi eu sa Te primesc ci altul
nu voi fi eu,va fi numai Isus…
Ajuta-ma Doamne
O raza molatica dulce de soare
mi-aprinde-o suvita in parul carunt
se lasa in iarba si frunze racoare
si canta un greier cu glasul marunt
Isi scutura cerul petalele rosii
pe palmele mele, pe crestetul meu
se-aud in departe cum canta cocosii
cand eu dintre arbori Te strig,Dumnezeu
Un clopot se sparge si bate-ntr-o dunga
farame de noapte se-aduna-n livezi
cu maini impletite in ruga mai lunga
Te strig ,sfinte Doamne si-astept sa ma vezi
Se-aprinde o candela-n cer pentru mine
purtand peste frunze miresme de frig
cu pleoapele-nchise,cu fata spre Tine
eu stau printre arbori si tot Te mai strig
Ajuta-ma,Doamne,iubeste-ma iara-
atat sunt de mica si-atat mi-e de greu…
cand noaptea se-ngana cu ziua de-afara
Te-astept din lumina sa-mi vii ,Dumnezeu
Ce minune
Ştiu şi eu că vine clipa
Când Te voi vedea, Isus
Când îmi vei întinde mâna
Şi-am să zbor la Tine, sus
Ştiu şi eu că suferinţa
Ce-am trăit-o pe pământ
Se va-ntoarce-n bucurie
Ştiu şi Cred că voi fi sfânt
Ce minune, ce minune,
Cântă azi sufletul meu
Ce minune, ce minune
Să mă nasc din Dumnezeu
Ce minune, ce minune
Ai făcut din viaţa mea
Ce minune, ce minune
Isuse, să pot vedea
Ştiu şi eu că-ntreaga fire
Tace suspinând din greu,
Că suntem lipsiţi de slava
Ta de sfânt şi Dumnezeu
Dar mai ştiu că-mi dai putere
Orişice să-nfăptuiesc
Şi mai ştiu că doar Cuvântul
Tău mă face să trăiesc.
Ştiu şi eu că niciodată
Să mai uit nu voi putea
Când, Isuse, Tu eşti Calea
Şi păşesc şi eu pe ea
Ştiu şi eu că vine clipa
Pentru care m-am născut
Când privindu-Te în faţă
Vom fi iar ca la-nceput.
Cu Tine
Au socotit ca-i bine sa Te-omoare,
sa-Ti stearga Numele dintre cei vii
dar ai putea sa spui Luminii, oare,
sa nu mai stralucesti, sa nu mai fii?
Te-au rastignit crezand cu disperare
ca nu esti Tu Acel ce ni s-a dat
dar tu pe cruce ai cerut iertare
si mii de morti la cruce-au inviat
Cu Tine am murit
pe cruce rastignit
cu Tine-am inviat
cu-adevarat
la Tine-n ceruri sus
eu voi veni, Isus
sa plang, sa Te slavesc
si iar sa Te iubesc
pe cruce la Calvar
mi-ai dat o viata-n dar
prin sangele varsat
eu sunt curat
de-aceea Tata sfant
in cer si pe pamant
in margine de hau
si eu sunt fiul Tau…
Vino Tu Doamne
Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino şi du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ţine-mă, Doamne, în ea.
Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.
Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subţire de in
Fie-mi veştmântul divin.
Ultima editare efectuata de catre gabos in Lun Noi 23, 2009 2:10 am, editata de 2 ori
gabos- Mesaje : 80
Data de inscriere : 19/11/2009
Partea 2a
gabos Lun Noi 23, 2009 2:06 am
De-atâtea ori
De-atâtea ori am tremurat
Mergând pe calea Ta
Credeam că poate m-ai uitat
C-am rătăcit pe ea.
De-atâtea ori Te-am aşteptat
Să vii, Isus, să-mi spui
Că-s seminţie de-mpărat
Şi nu-s a nimănui.
De-atâtea ori, Isuse-al meu
Să-mi spui Te-am aşteptat
Ca sunt copil de Dumnezeu
Şi-s fiu de împărat.
De-atâtea ori chemarea mea
Nu şi-a primit răspuns
De-atâtea ori când mă durea
Credeam că Te-ai ascuns.
De-atâtea ori a fost târziu
Şi m-am pierdut în somn
N-am înţeles că Tu eşti viu
Şi eşti în toate Domn.
Abia atunci când m-ai atins
Şi să mă scol mi-ai spus,
Când boldul morţii l-ai învins
Te-am cunoscut, Isus.
Eli, Eli
inspirat din Psalmul 22
Ca apa ce se scurge am ajuns
Si oasele mi se despart si iara
Astept sa-mi dai din ceruri un raspuns
si inima Mi s-a facut de ceara.
Mi se topeste inlauntrul Meu
Puterea ca si lutul se usuca
tarana mortii Ma apasa greu…
Dar cine este crucea sa mi-o duca.
Cand Ma-nconjoara haitele de câini -
Nelegiuiti ce dau si dau târcoale -
Piroanele Mi s-au infipt în mâini
Si parca si orbitele Mi-s goale
Ei insa Ma pandesc si Ma privesc
Cu zambet rau si inima trufasa
Si hainele-ntre ei le împartesc
Si trag acum la sorti pentru camasa.
Dar, Doamne, Tu, Tu nu Te-ndeparta
Si vino-n ajutorul Meu degraba,
Tu, Doamne, care esti taria Mea,
Indura-Te, ca Mi-e faptura slaba.
Nu Ma lasa de hrana pentru lei,
De ghearele acestor caini Ma scapa
Doar va veni o zi si pentru ei
Cand o sa bea otet în loc de apa.
Eu despre Tine spune-voi la frati,
Te-oi lauda in mijloc de-adunare,
Uitati-va si va cutremurati
Ca nimeni nu mai este-atat de mare.
Iar cei saraci vor fi atunci satui,
Vor lauda si vor slavi pe Domnul
Si Iti vor spune Numele oricui
Uitand pentru vecie ce e somnul.
Toti cei puternici vor marturisi
Despre dreptatea Ta, despre lumina
Si despre Tine, Doamne vor vesti
La cei ce dupa dansii au sa vina…
Eu scriu
Era o noapte limpede ,curată
Întinsă peste ceruri şi pământ
Foşnea prin iarbă caldă tremurată
O adiere molcomă de vânt
Dormeau adânc şi turmele-n câmpie
Şi-n flori de vis gemeau încetişor
Plutea-n văzduh parfum de iasomie
Şi stelele vegheau asupra lor
Într-o colibă mică printre vite
Având lumină-un bulgăre de seu
S-au împlinit cuvintele vestite
Şi S-a născut un Fiu de Dumnezeu
Alai de îngeri I-au sfinţit venirea
Şi I-au cântat, s-au închinat la Cel
Ce-a fost menit să-aducă mântuirea
Cristosul sfânt şi viu, Emmanuel
Trei crai veniţi pentr-un copil anume
Călăuziţi de-o stea înspre apus
Sosiţi străini din margine de lume
Tămâie, aur, smirna I-au adus
Cutremuraţi se închinau păstorii
Şi îngerii cântau în jurul lor
Cu limbi de foc li se vestira zorii
Păstorii -aveau de-acuma un păstor
Era o noapte limpede, curată
Întinsă peste ceruri şi pământ
Când s-a-mplinit făgăduinţa dată
Şi S-a născut în lume Pruncul sfânt.
Întoarce-te
Întoarce-te din dragoste de mine
La porţi de ceruri stăruiesc mereu
Vai, cum aş plânge, Doamne, lângă Tine
Şi-n umbra ta m-aş odihni şi eu.
Adu-Ţi aminte, Doamne, cu-ndurare
Că doar un om am fost şi am rămas
Şi când am vrut să umblu pe cărare
Cu Tine am făcut întâiul pas.
Alăturea mi-ai fost întotdeauna
Şi numai printre îngeri m-ai purtat
Ai pus apoi pe capul meu cununa
O, Doamne, cât de mult te-ai bucurat…
Te rog să ierţi neveghea de o clipă
Adu-Ţi aminte, Doamne, că-s a Ta,
Opreşte, Doamne-a timpului risipa
De vezi că uit, tu, Doamne, nu uita
Mă-ntorc din nou cu inima spre tine,
Cu sufletul ce-i tot sufletul meu
Îngăduie-mă, Doamne şi mă ţine
La umbra Ta să m-odihnesc şi eu…
M-ai chemat
M-ai chemat in taina,Doamne,m-ai suit la Tine-
singura treceam prin cerul care Te-ascundea
tremuram de suferinta celor morti in mine
tremuram de deznadejde ca ma poti vedea
Doamne,cata inserare se zbatea sub pleoape
cate rugaciuni pripite,vorbe fara rost
M-ai chemat sa vin in ceruri langa Tine-aproape
tremurand de suferinta celei care-am fost
M-au purtat pe brate,Doamne,jertfa leganata
stelele si heruvimii inaintea Ta
Te priveam cu plans de fluturi cand am fost chemata
tremurand de suferinta ca ma poti uita
Jertfa ridicata,Doamne,m-ai cuprins plapanda
inaltandu-ma in slava tainelor ceresti
Ti-am simtit intai tacerea,mangaierea blanda
si-am stiut atuncea ,Doamne,ca Tu ma iubesti
Si daca Tu ma vrei
Si daca Tu ma vrei in vesnicie
eu am sa vin si-am sa Te-astept la poarta
sa fiu si eu in lumea ce-o sa vie
un arc de iris peste-o lume moarta
si daca Tu ma vrei sa stau pe munte
sa-Ti fiu si eu in cer imparateasa
Am sa Te-astept cu florile pe frunte
sa ma atingi si sa ma faci mireasa
Ma dor atatea,Doamne,ce-s in lume
si plang si-adun un sac de nestemate
dar daca Tu ma chemi si-mi spui pe nume
eu Ti le dau si ma despart de toate
Apune seara si rasare luna-
o viata-ntreaga m-a ajuns carunta-
dar daca vrei sa-mi pui pe cap cununa
am sa Te-astept in hainele de nunta
Si-n toate esti Domnul
Ma rog catre Tine la ceasuri de nopate
in pleoapele-nchse mai staruie somnul
ma-nconjura ingeri si tainice soapte
si-n toate si -n totul esti Domnul
Iubirea mea urca spre Tine si creste
isi scutura frunzele vestede somnul
de moare o floare o alta-nfloreste
si-n toate si-n totul esti Domnul
De trece o vara e alta ce vine
si iarna din stele de-si scutura somnul
eu stiu ca si iarna e parte din Tine
si-n toate si-n totul esti Domnul
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună şi mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus.
Te-am privit
Fluturii mi s-au uscat in mana
am ajuns cu gleznele-n pamant
tulburata apa din fantana
se ridica-n palele de vant
Cumpana deasupra-i se apleca-
mana prabusita peste ea-
poruncit-ai norilor sa treaca
si m-ai despartit de viata mea
Astfel m-ai chemat sa vin aproape
dintre stele,ape,bolovani
m-ai chemat si mi-ai aprins in pleoape
lumanari din floare de castani
Te-am privit o clipa tremuranda
dintre arbori Te-am privit amar
am ramas cu stelele la panda
cand mi-ai pus iubirea la hotar
Si-ai lasat ca frunzele s-o poarte-
in pamant o urma a ramas
semnul Tau de dincolo de moarte
ce mi-a dezmierdat intaiul pas
Fluturii mi-au inflorit in mana
gleznele mi-au inflorit cand eu
tot privind la apa din fantana
Te-am vazut pe Tine,Dumnezeu
Voi veghea ( psalm 39)
Voi veghea asupra drumurilor mele,
Îmi ziceam şi ca să nu păcătuiesc
Voi închide gura la cuvinte rele
Limbii îi voi pune frâul s-o strunesc
Mut am stat măcar că sufeream întruna,
De durere multă sufletu-mi ardea
Ca durerea asta nu era niciuna
Şi un foc lăuntric tot mă mistuia
Nu ştiu când mi-e dusă vremea şi niciunde
Care e sfârşitul vieţii mele,-am zis
Care mi-e măsura zilelor, răspunde,
Spune-mi, Doamne, câte zile mi-ai fost scris?
Care e lungimea zilelor aceste?
Cât un lat de palmă-s singur,pe pământ
O suflare omul, o suflare este
Cum e umbra piere şi se pierde-n vânt
Se frământă, Doamne, uită şi de Tine,
Pentru el nu este noapte şi nici zi
Avuţii adună dar nu ştie cine
Le-a lua şi-n lume le va risipi
Iar acuma spune-mi care mi-e măsura,
Eu mă-ncred în Tine şi nădăjduiesc
Nu –ndrăznesc cuvinte să rostesc cu gura
Ca un mut stau, Doamne, ca să nu greşesc
Tu lucrezi şi mâna Ta mă mântuieşte
Un pribeag cum fost-au şi părinţii viu
Să Te rog la mine , Doamne, Tu priveşte
Până nu m-oi duce ca să nu mai fiu
Alerg catre cer
Tu eşti viaţa şi Dumnezeul meu viu
Tu eşti fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, eşti singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aş putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.
Tu eşti Dumnezeul puternic şi drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credinţă şi-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.
Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...
Cantarea lui David - 2 Samuel
Psalm 18
L-am chemat strigând pe Domnul-n strâmtorarea mea
L-am chemat pe Cel ce este Domnul Dumnezeu
Din locaşul Lui de veghe El mă auzea
Şi-a venit ca să răspundă strigătului meu.
Cum s-a zguduit pământul, s-a cutremurat
Când din ceruri coborâse Domnul pe pământ
S-au pornit la vale munţii şi s-au clătinat
Pe un heruvim venise, pe aripi de vânt...
Cerurile-au fost plecate, aruncate-n hău
Nopţile-I stăteau alături şi-L înconjurau
Învelite cu-ntuneric lângă cortul Său
Erau ape-ntunecate, negri nori erau.
Şi din strălucirea-I mare ca un foc încins
Nori ieşeau zvârlind în lume grindină, cărbuni
Domnul a tunat în ceruri, glasul Lui aprins
A făcut să se-nfioare liniştea-n genuni.
Loviturile de trăznet când s-au înmulţit
Când săgeţile în valuri s-au pornit şuvoi
Au fugit urlând vrăjmaşii şi s-au risipit,
Au fugit neputincioşii înfricaţi şi goi.
Albia apelor toate s-a văzut atunci
Şi descoperite fost-a lumii temelii
Le-ai mustrat şi cu blândeţe dar şi cu porunci
Mi-ai întins apoi o mână-n mână să mă ţii.
Doamne, Tu-mi aprinzi lumina, Tu mă luminezi,
Dacă Tu îmi stai alături biruiesc ce-i greu
Cine este ca o stâncă-n care să te-ncrezi,
Cine altul decât Domnul-Dumnezeul meu...
Cantarea lui Moise
Deuteronom 30)
Pământule, asculta spusele gurii mele,
Luaţi aminte ceruri, căci, iată, voi vorbi
Ca ploaia să se-arate înţelepciunea-n ele
Ca roua peste iarbă în fiecare zi.
Să nu va fie nici mintea, nici inima bolnavă,
Eu voi vesti un Nume, pe Dumnezeu cel Sfânt
Veniţi ca să-L cunoaşteţi şi să-I aduceţi slavă
El ne păzeşte viaţa şi paşii pe pământ.
Din Legea Lui o vorbă nu poate fi ciuntită
Ea stăruie-n dreptate şi-o-mparte orişicui
Credincioşia-I mare rămâne neclintită
Ea ca o stâncă este pentru poporul Lui...
Pustiu era ţinutul în care rătăcise
Şi-orbecăia în beznă al Domnului popor
Pierdut era când Domnul S-a arătat ca-n vise
Şi i-a întins o mână venind în ajutor.
I-a-nconjurat cu milă şi l-a păzit întruna
Cum vulturul păzeşte pe puişorii săi
El zboară pe deasupra, pe aripi totdeauna
Îi poarta şi-i fereşte de pietrele din văi.
Aşa făcut-a Domnul cu cei aleşi de Dânsul -
Şi nu era în ceruri alt Dumnezeu mai viu -
Acuma ne doboară şi ne îneacă plânsul
Acuma suntem iarăşi cu fiarele-n pustiu.
Dar Dumnezeul ne strigă: - Veniţi şi n-aveţi teamă,
Veniţi cât nu e vremea ajunsă la sfârşit,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel care vă cheamă,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel ce v-a iubit! Amin!
Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul
Psalm 104
Binecuvântează, suflete, pe Domnul,
Domnul Dumnezeul nostru necuprins,
Doamne, Tu mă aperi şi îmi mângâi somnul
Ca un cort deasupra-mi cerul l-ai întins.
Cum o dimineaţă luminezi pe cale
Şi în strălucire, Doamne, Te-nveleşti,
Apele sunt vârful locuinţei Tale
Şi din nori făcut e caru-n care eşti.
Şi alergi cu vântul-sol în veşnicie,
Sol cum fiecare vânt Îţi este sol,
Flacăra şi focul ţi se-nchina Ţie,
Ai luat pământul, l-ai zidit din gol.
Temelii în stare veşnic să-l susţină -
Înghiţit fusese la un semn de-al Tău
De adânc, când apa încerca să-l ţină
Şi să-l zăvorască înăuntrul său.
Dar cu spaima apa, auzindu-Ţi glasul
A fugit croindu-şi drumul spre câmpii
Pân' la locu-n care-ai hotărât popasul
Să rămână-acolo peste veşnicii.
Şi să nu se-ntoarcă, Doamne, niciodată,
Tu faci să ţâşnească apele din văi,
Tu adapi în ele fiara însetată,
Case ridicat-ai pentru toţi ai Tăi.
Cu lucrarea-Ţi sfântă, tu hrăneşti pământul,
Iarba-o faci să crească, toate ni le dai
Stanca, adăpostul când ne bate vântul,
Ce-am putea să-Ţi cerem, Doamne şi să n-ai?...
Totu-n lumea asta s-a făcut prin Tine,
Drum deschis-ai unde nu puteai să treci,
De belşug şi roade palmele ni-s pline,
Lăudat fii, Doamne, lăudat pe veci!...
Cand dintre ceruri
Când dintre ceruri şi pământ hotarul
A fost stropit cu sânge şi suspin
În inima Ţi-am înălţat altarul
Şi am venit la Tine să mă-nchin.
Când se-ntregeau tăcerile din şoapte,
Când adormise steaua la apus
Ţi-am înălţat o candelă în noapte
Şi sufletul în palme Ţi l-am pus.
Când ruga Ta s-a împlinit în mine
De dorul Tău am tresărit din somn
Ţi-am înălţat altarul din ruine
Şi Te-am ales pentru vecie Domn.
Când trupul Tău s-a înălţat să moara
Făptura să mi-o spele de păcat
Am înviat şi eu a doua oară,
Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.
Pe-altarul ridicat cu suferinţă
Te-am pus, Isuse, să trăieşti mereu
Şi inima şi-ntreaga mea fiinţă
Ţi-am închinat-o Ţie, Domnul meu!
Cand stau
Când stau aşa privind de sus
Spre lumea asta toată
Îmi vine-un început de gând
Că nu voi mai pleca nicicând
Chiar de voi stărui plângând
Să plec, n-o să se poată.
Când stau aşa privind la cer
Şi mă cutremur toată
Îmi vine-n minte un cuvânt
Că încă-o dată pe pământ
Să stau atât de mult să-Ţi cânt
Nicicând n-o să se poată.
Când stau aşa şi Te privesc
În rugăciune toată
Când pleoapele Ţi s-au închis
Îmi vine-n minte ca-ntr-un vis
C-atât de mult cât Te-am ucis
Nicicând n-o să se poată.
Când stau la cruce şi privesc
Cum îngerii dau roată
Când taci aşa de trist şi sfânt
Îmi vine-n minte un cuvânt
Ca să mai fiu de pe pământ
Nicicând n-o să se poată.
Amin!
Ce esti
Ce eşti, Doamne-în curând
Munţii-i voi sui zburând
Isus mă veghează
Spune-mi, Doamne-Domnul meu
Ce eşti Tu şi ce sunt eu
Şi mă ţine trează.
Spune-mi, Doamne cât mai ştiu
De-i acum sau mai târziu
Împlinirea sfântă
Vino, Doamne, cât mai pot
Sufletul să Ţi-l dau tot
Să-l auzi cum cântă.
Ce eşti, Doamne, cine-s eu,
Sunt copil de Dumnezeu
Sau doar o părere?
Pune-Ţi, Doamne, mâna Ta
Şi de plâng nu mă uita
Adu-mi mângâiere.
Îmi ridic privirea sus
Şi Te-aştept să vii, Isus
Când răsare luna
De-i acum sau mai târziu
Vreau cu Dumnezeu să fiu
Şi cu Tine una.
Chiar daca
Chiar dacă s-ar desface din temelii pământul
Chiar dacă s-ar deschide a cerului fereşti
Chiar dacă şi-ar deschide şi mările adâncul
Deasupra tuturora, Tu, singur, Doamne, eşti...
Chiar stelele sau luna cum fructele ce-s coapte
Ar tot cădea cum cade o lacrimă din rai
Şi ziua de s-ar stinge şi s-ar preface-n noapte
Deasupra tuturora Tu singur, Doamne, stai.
Năluci de nefiinţă chiar dacă-ar fi să vină
Nimicul să-şi întindă ca-n ziua cea dintâi
Tu, singur, Doamne sfinte, ai să rămâi Lumină,
Deasupra tuturora, Tu, Doamne-ai să rămâi...
Cum sa nu fiu
Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi şi niciodată
Să Te laud, Doamne şi să pot să-Ţi cânt.
Legănată-n braţe m-ai ţinut şi încă
Mă mai porţi cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.
Tu eşti totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veşnicie pus-ai peste veşnicie
Şi mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.
Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boţul gângav de pământ
Cum să nu-Ţi fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi şi noapte-adusă pe altarul sfânt?
Cum eşti, Doamne,
Cum eşti, Doamne, lângă mine, cum
De-am ajuns cu frunzele pe drum
Bate vântul, ploile mă bat
În ţărână pasul mi-l abat.
Vine noaptea să mă prindă iar
Stă vrăjmaşul pândă la hotar
Bate vântul şi sunt frunză eu
Doamne-ajută sufletului meu.
Cum eşti, Doamne, lângă mine, cum
De-am ajuns cu frunzele pe drum
S-au pornit asupra-mi norii toţi
Vino, din furtuna să mă scoţi...
Bate vântul îndelung şi rău
Vină, Doamne, sunt copilul Tău
De mă-ngroapă ploaia în noroi
Adu-mă, Tu, Doamne, înapoi.
Mi-am rănit aripile în zbor
Cum eşti, Doamne, de mă laşi să mor?...
Vino, Sfinte, cât mai sunt pe drum...
Cum eşti, Doamne, lângă mine, cum?
Da-mi Dragostea
Cum pot să Te laud cu inimă bună
Când lacrima-n spate mi-ai pus-o să stea,
Cum vrei să nu fie în mine furtună
Când vânt şi-ntuneric e-n dragostea mea.
De vrei bucurie, la ce suferinţa,
Cum vrei cu durere 'nainte-Ţi să vin?
De vrei să mă saturi, să-mi saturi fiinţa
De ce-mi pui în apă oţet şi pelin?
Nu-s Iacov, ştii bine, să-Ţi stau înainte
Să lupt împotriva-Ţi din noapte în zori,
De vrei să Te laud, Tu adu-ţi aminte
Că nu de durere mi-e frica şi ori
De câte ori, Doamne, vei vrea să Te caut
Dă-mi dragostea toată că dragoste-s eu
Şi-aştept cum Ilie în susur de flaut
Să simt că eşti Blândul şi Bun Dumnezeu
Deschide pentru mine
Ajuta-mă, Isuse şi veghează,
Deschide-Ţi pentru mine cerul Tău
Ajută-mă şi binecuvântează
Să nu m-ajungă, Isuse, cel rău.
Ajută-mă, Te rog, întinde-Ţi mâna
De trupul meu atinge-Te uşor
Şi chiar dacă m-aşteaptă jos ţărâna
Nu mă lăsa, Isuse, să cobor.
Rămâi cu mine, Isuse, străjerul
Acestei nopţi să-mi fii la căpătâi
Şi nu lăsa să mi se-nchidă cerul
Când Tu mi-eşti, Doamne, dragostea dintâi.
Deschide-mi o fereastră
Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Şi când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de poveşti -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu eşti Tatăl meu şi mă iubeşti.
Aşa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup şi-apoi mi-ai dat un nume
Şi-n toate după Tine m-ai făcut.
Mi-ai dat iubire şi mi-ai dat credinţă
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învăţat că totu-i cu putinţă
Că nu-i nimic ce Tu nu poţi ierta...
Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ţi îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu.
Din cuvantul Tau
Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Eşti acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aş putea eu crede
Dincolo de ce-aş putea eu şti
Dincolo de tot ce nu se vede
Eşti doar Cuvântul şi a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârşit zidirea
Şi prin El la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip şi nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău..
Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-şi apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine şi eu
Aştept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă şi-mi cântă mereu
Şi nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Şi ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îţi strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea şi pune-i un nume,
În braţele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume.
Doamne Dumnezeul
(Psalm 88)
ul mântuirii mele
Zi şi noapte strigă rugăciunea mea
Săturat îmi este sufletul de rele,
Ia aminte, Doamne, nu Te-ndepărta.
De lăcaşul morţii am ajuns aproape
Şi cu morţii astăzi mă înşir la rând,
Vin înmormântaţii, vin să mă îngroape,
Printre morţii lumii mă trezesc plângând.
Doamne, mă-nconjoară morţii din morminte,
Doamne, cu-ntuneric m-ai lăsat zidit
De niciunul astăzi nu-Ţi aduci aminte,
Mâna Ta mi-apasă sufletul trudit.
Şi cu valuri grele mă loveşte-ntr-una,
De atâtea lacrimi ochii mi se sting
Şi pe capul care a purtat cununa
Fire de zăpadă înfloresc şi ning.
Pentru morţi, o, Doamne, mai lucrezi Tu oare
Cu minuni şi semne, ori se scoală ei
Să-Ţi aducă slavă, bunătatea-Ţi mare
Celor din morminte să le-o dai Tu vrei?
Toţi aceştia, Doamne, cum să Ţi se-nchine?
Vino, Doamne, vino, vino-n ajutor,
Pentru ce mă lepezi şi Te-ascunzi de mine
Când din tinereţe ştii că trag să mor?
Sunt cuprins de spaime, ape mă-nconjoară,
Peste mine trece azi mânia Ta,
Ziua, ca şi noaptea, spaima mă doboară,
Vino, Doamne, vino, nu Te-ndepărta!
Amin!
Doamne tot ce stiu
Doamne, asta-i tot ce ştiu
Să privesc mereu la Tine
Sunt născută doi să fiu
Eu şi Tu ce eşti în mine.
Eu sunt Tu şi Tu eşti eu
Sunt copilul Tău cuminte
Faţa Ta de Dumnezeu
Şi oglinda dinainte.
Sunt zidire de pământ
Martoră-i şi-acum ţărâna
Dar mi-ai dat din Duhul Sfânt
Şi m-ai legănat cu mâna.
Doamne, asta-i tot ce ştiu
Să doresc să vin la Tine
Sunt născuta doi să fiu
Eu şi Tu ce eşti în mine.
Doamne Tu esti totul
Fără margini mi-este dragostea de Tine
Orişiunde-aş merge Tu eşti Domnul meu
Mă-nfior şi tremur când Te simt în mine
Unde eşti Tu, Doamne, vreau să fiu şi eu.
Nu mai pot departe să Te ştiu, mi-e teamă -
Viaţa fără Tine-i ca şi cum n-ar fi -
Stele mii să moară, nu le bag în seamă
Tu eşti ceru-n care iar le vei zidi.
Ce eşti, Doamne sfinte, de rămân pierdută
Când Te văd pe gânduri şi-n tăcere stai,
Ochii plâng cu ceaţă, vorba mi-este mută,
Mâinile-s întinse după Tine-n rai.
Şi mă sui pe-o rază gingaşă de lună
Să Te văd când, Doamne, mă aştepţi în prag,
Pentru Tine, Doamne, mi-am dorit cunună
Mi-e şi frică, Doamne, cât îmi eşti de drag.
Doamne, Tu eşti totul până peste moarte
Ai crescut în mine veşnic Dumnezeu,
Îngerii din ceruri vin şi-o să mă poarte
Şi cu Tine-n slavă am să fiu şi eu. Amin!
Domnul este mantuirea
Psalm 27
Domnul este mântuirea şi lumina mea
El e cel ce mă ridică, tot El mă coboară
Înaintea slavei Sale nu-i un om să stea
Deci de cine-n lumea asta să-mi mai fie frică?
Când înaintează răii împotriva-mi toţi
Carnea să mi-o dea la păsări şi jivine pradă,
Tocmai ei, prigonitorii mincinoşi şi hoţi,
Tocmai ei, în cursa-ntinsă singuri o să cadă.
Cu război de-ar vrea să vină neînfricat aş fi
Iar credinţa mea e Domnul şi doresc fierbinte
Să trăiesc în casa-I sfântă până ce-oi muri
Să mă minunez de templul ce-mi va sta-nainte.
În necaz şi suferinţă pace voi avea
În coliba Lui şi-n cortu-I voi găsi scăpare
Mă va înălţa pe-o stâncă şi Îi voi cânta
Laude Îi voi aduce, jertfe şi-nchinare.
O, ascultă-mi, Doamne, glasul astăzi când Te chem
Pleacă-Ţi ochii înspre mine, Doamne şi ai milă
Faţa Ta caut, Doamne, ca să nu mă tem
Nu mă departe de Tine, nu privi cu silă.
Nu mă părăsi, o, Doamne, mântuirea mea
Dacă tatăl şi chiar mama azi mă părăseşte
Voi striga la Tine, Doamne şi-mi vei ajuta
Ca să spun de ei mă lasă Domnul, mă primeşte!
E plansul Tau
Când stau culcată-n margine de noapte
Şi mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii şi mii de şoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Şi-aud scrâşnind al vieţii ferăstrău
Şi vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu ştiu, o, Doamne, că e plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbuşite-n hău
Şi inima şi sufletul îmi ţipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.
Când stau culcată-n margini de tăcere
Şi-am îngheţat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când am ajuns povară pentru mine
Şi mă cutremur în atâta rău
Mă sfâşii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...
Eu la Tine
Eu la Tine-n închinare
Am venit să-Ţi cer iertare
Şi în marea-Ţi îndurare
Să mă vindeci vreu
Eu la Tine ostenită
Vin să-Ţi spun că sunt rănită
Şi de lume prigonită
Dumnezeul meu.
Eu la Tine vin Preasfinte
Tu de-acum îmi eşti Părinte
Şi supusă înainte
Mă închin şi vreu
Dacă sufletul meu tace
Dacă-i trist şi n-are pace
Fă-l cu Tine să se-mpace
Dumnezeul meu.
Tu mi-ai dat din cer Lumină
M-ai iertat de orice vină
Mi-ai intins o mână plină
De-ndurări, şi eu
Vin să-Ţi mulţumesc Preasfinte,
Vin să-Ţi mulţumesc fierbinte
Vin să-Ţi mulţumesc Părinte
Dumnezeul meu.
Esti nadejdea
Eşti nădejdea sufletului meu
Te-am purtat în lacrimile mele,
Te-am purtat în dragoste mereu
Palmele Te-au legănat pe ele.
Te-am dorit şi Te-am iubit nespus,
Te-am iubit dincolo de cuvinte,
Sufletul ´nainte Ţi l-am pus
Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.
Te-am iubit şi m-ai iubit şi Tu,
Te-am iubit adânc în veşnicie,
Nu-mi vei spune niciodată nu,
Viaţa Ta e-n mine şi-o sa fie.
În genunchi vin înaintea Ta
Faţa mi-am ascuns-o că mi-e frică
Şi de vezi c-am împietrit aşa
Vino, Doamne, Tu şi mă ridică.
Pune-Ţi mâna, Doamne Dumnezeu,
Lacrimile s-au uscat sub pleoape-
Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,
Pentru mine ţine-mă aproape.
Ce iubire, Doamne, mă-nfior,
Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,
Vino, Doamne, că de-atâta dor
Mi-a-nfrunzit şi cântecul în mine.
Vino, Doamne, că de când Te-aştept
Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,
Vino, Doamne, strânge-mă la piept
Şi-am să-Ţi fiu lumină din Lumină. Amin!
Fii umbra Mea !
Fii umbra mea pe mâna mea cea dreaptă
O, Doamne-Dumnezeul meu Cel viu
Atâta dor e-n mine şi Te-aşteaptă,
Atâta dor de ce-aş putea să-Ţi fiu.
Atât de mult am stat în închinare
Atât de mult m-ai ascultat din cer,
Atât de multe Ţi-am rămas datoare,
Atât de multe-am îndrăznit să-Ţi cer.
De-atâtea ori Te-ai îndurat de mine
De-atâtea ori nefericirea mea
S-a înălţat cu strigăte la Tine,
De-atâtea ori ai plâns când mă durea.
Şi-atât de mult am înţeles că-Ţi pasă
Că nu mă vrei pe-un drum de suferinţi
Că mi-ai zidit acolo sus o casă
Şi m-ai suit alăturea de sfinţi.
Eşti Împăratul meu, eşti Dumnezeul
Ce m-ai sfinţit ’nainte de-a mă şti
M-ai ridicat şi m-ai ferit de greul
Acestei lumi de fiecare zi.
Eşti umbra mea pe mâna mea cea dreaptă,
Eşti Domnul meu, eşti Domnul Dumnezeu
Te-aştept să vii, tot sufletul Te-aşteaptă,
Ajuta, Doamne, sufletului meu!...
Grăbeşte, Doamne, de mă scapă
Psalm 143
Grăbeşte, Doamne de mă scapă
Şi nu-mi ascunde faţa Ta
Că aş ajunge-atunci în groapă
Cu cei ce nu se pot scula.
Mi se topeşte duhu-n mine
Când vreau în braţe, Doamne sfânt
Să Te păstrez ascuns mai bine
Şi să mă satur de Cuvânt.
Grăbeşte, Doamne, de m-ascultă
Mă-nvaţă voia-Ţi s-o-mplinesc
Şi dă-mi din bunătatea multă
Să pot pe toţi să-i răsplătesc.
Şi nu intra la judecată
Cu oamenii şi robul Tău
Că nu e nimeni fără pată
Şi nimeni să nu facă rău.
Arată-mi Calea, mă-ntăreşte
Când lacrima mi-e pe obraz
Vrăjmaşul meu îl nimiceşte
Mă scoate, Doamne din necaz.
Iov 7 4-21
Iar partea mea sunt nopţi de suferinţă
Şi când mă culc mă-ntreb: când voi fi treaz?
Şi se frământă-ntreaga mea fiinţă
Şi n-am o clipă, una de răgaz.
Îmi crapă pielea toată, se desface
Şi trupul tot e-o coaja de pământ
Dar când adorm crezând că va fi pace
De visuri şi vedenii mă-nspăimânt.
O, lasă-mă, sunt numai o suflare...
Ce este omul ca să-l cercetezi,
Să-l iei în seamă fără încetare,
Când termina-vei, oare să mă vezi?
Şi de-am greşit, ce pot să-Ţi fac eu Ţie,
Dacă şi ţintă la săgeţi m-ai pus,
Tu nu vezi c-am ajuns o moarte vie,
Că nu mai am nici un cuvânt de spus?
De ce nu-mi ierţi fărădelegea, oare?
Doar ştii că în pământ voi aţipi
Şi-n lumea unde-s toate trecătoare
Când mă vei căuta, nu voi mai fi...
Isaia 43
Acum aşa vorbeşte Acel ce te-a făcut
- Să nu te temi de nimeni, căci Eu te chem pe nume
Prin apă de vei trece Eu îţi voi sta ca scut
Şi mână Mea întinsă te va feri de lume.
Nimic nu te va arde dacă-ai să treci prin foc
Nici flacăra asupra-ţi nu va avea putere
Căci Eu sunt Dumnezeul cel viu şi-n orice loc
Te izbăvesc de toate, doar strigă-Mă şi cere.
Eu sunt mereu cu tine şi te-oi aduce iar
În ţara ce ţi-am dat-o şi tuturor voi spune -
Dă-ţi Miază-noapte fiii, tu Miază-zi hotar
Să nu le pui în cale, ascultă Soare-apune.
Acesta e poporul, i-am dat Numele Meu
El e poporu-n care Mi-am arătat iubirea
Şi vrerea Mea e una, căci eu sunt Dumnezeu
În Mine se sfârşeşte şi-a început zidirea.
Am fost de la-nceputuri şi după Mine nu
Mai poate-n lumea asta un altul să mai fie
Cu toţii sunteţi martori şi tu şi tu şi tu
Veniţi căci pretutindeni lumina Mea e vie.
Eu am vestit şi tot Eu de voi nu sunt străin,
Eu L-am adus în lume pe Fiul Meu, Mesia
Când răstignit pe cruce v-a izbăvit de chin
În schimbul vieţii Sale v-am dat Împărăţia!
In ziua aceea
În ziua aceea voi asculta
Cum tremură pământul
În ziua aceea mă voi închina
Şi-Ţi voi implini Cuvântul.
În ziua aceea Te voi lăuda
Şi-i voi spune
Eşti pace, eşti viaţa şi tot ce-mi vei da
E-o minune.
În ziua aceea o, Doamne Isus
Îţi voi cunoaşte faţa
Voi plânge şi ziua, voi plânge-n apus,
Voi plânge şi dimineaţa.
În ziua aceea la Tine-oi veni
Şi flori de iasomie
Vor ninge-nainte-mi şi ei Îţi voi fi
Mireasă în veşnicie.
În ziua aceea voi asculta
Cum tremură pământul
Cu Tine alături la masă voi sta
Şi-Ţi voi împlini Cuvântul.
La Tine vin, Doamne
Psalm 71
La Tine vin, Doamne şi-mi caut scăparea
Şi-n veci de ruşine eu n-o să rămân
Păzeşte-mă, Doamne, păzeşte-mi cărarea
În viaţa mea, Doamne, fii veşnic stăpân.
Fii stânca la care să fug totdeauna,
Cetatea în care să scap de cel rău
De când eram tânăr cu Tine-am fost una,
Din pântecul mamei ştiam că-s al Tău.
Pe Tine Te laud, o, laudă Ţie
Şi ca o minune-am ajuns pentru toţi
Slăvit să fii, Tată, slăvit pe vecie,
Iubeşte-mă, Doamne, de vrei şi socoţi.
Că poate sunt vrednic; iar când bătrâneţea
Mi-a frânge puterea cu aripa sa
Să nu mă laşi, Doamne, alungă-mi tristeţea,
De faţa Ta sfântă Tu nu mă lăsa.
Căci, iată, vrăjmaşii vorbesc despre mine
Şi cei ce-mi vor viaţa vorbesc între ei
Zicându-şi: pierdut e şi Domnul nu vine
Să-l scape, deci haideţi, loviţi cu temei!
O, vino degrabă, adu-mi ajutorul
La Tine strig, Doamne, mă rog şi mă-nchin
De Numele-Ţi mare va şti tot poporul
Şi cei care-s astăzi şi cei care vin.
Şi chiar bătrâneţea căruntă şi lungă
Să vie, cu Tine eu nu voi pieri
Dreptatea Ta, Doamne, în cer o s-ajungă
Nu-i nimeni ca Tine şi nici nu va fi.
Prin multe necazuri trecut-am, dar iară
Speranţa şi viaţa ne-ai dat-o-napoi,
Adânc de pământuri de-ar vrea să ne ceară
Tu stai împotrivă, Tu stai lângă noi.
Înalţă-mi mărimea, întoarce-Te, pune
Pe fruntea mea mâna Ta blânda şi eu
Cu harfa şi gura la toţi le voi spune
Tu, Sfinte-al lui Iacov, Tu eşti Dumnezeu!
Amin!
Lăudaţi pe Domnul
Lăudaţi cu toţi pe Domnul, altul ca El nu-i
Şi în veşnicie ţine blânda-I îndurare
Lăudaţi pe Cel ce ţine-n stăpânirea Lui
Taina tainelor şi-n lume este Cel mai mare.
Lăudaţi pe Cel ce singur face mari minuni,
Dumnezeu a pus pământul până peste mare
Domnul domnilor El este pentru toţi cei buni
Şi în veşnicie ţine a Lui îndurare.
Cu pricepere şi cerul tot El l-a întins
Soarele să lumineze peste-ntreaga zare
Luna, stelele pe bolta tot El le-a aprins
Şi în veşnicie ţine marea-i îndurare.
Lăudaţi cu toţi pe Domnul, bunătatea Lui
Lăudaţi-L şi-I aduceţi slava şi-nchinare
Cum e Dumnezeul nostru nimeni altul nu-i
Şi în veşnicie ţine marea-i 1ndurare.
Lasa-ma sa-Ti fiu
Sunt gata pentru noul nume
Sunt gata pentru nunta noastră
Am împlinit ce-a fost în lume
Şi-acum sunt pasăre măiastră.
Mă-nalţ plutind spre casa nouă
Din cerul alb de flori şi fluturi
Mă chemi cu mâinile-amândouă
Şi fulgi de nea pe ochi îmi scuturi.
"Atâta Te iubesc!" Ţi-aş spune
Atât mi-e dragostea de mare
Atât eşti, Doamne, o minune
Atâta Te iubesc de tare,
Şi nu Te-aştept decât pe Tine
Umilă lângă-un colţ de casă
Deschide uşa pentru mine
Şi lasă-mă să-Ţi fiu mireasa!
Veniţi la Mine cei împovăraţi
Şi-o să vă schimb a suferinţei haină,
Din pacea mea cu toţii să gustaţi" -
Aşa spuneai la Cina cea de taină -.
"Veniţi şi-am să vă dau ce n-aţi avut -
Am să vă dau iubire şi credinţă
În faţa morţii voi rămâne scut
Şi-o să aveţi prin Mine biruinţă.
Luaţi, mâncaţi, acesta-i trupul Meu
Alinul pentru inima bolnavă,
Eu am venit ca Fiu de Dumnezeu
Să vă aduc la Tatăl Meu în slavă…
Amin!
Mai mor putin
Eu Te întreb, Tu mă acuzi
Eu Te aştept, Tu nu mă vezi
Eu Îţi vorbesc, Tu nu auzi
Eu Te iubesc, Tu nu mă crezi.
Mai mor puţin, Tu nu mă ştii
Mai cad un pic genunchii mei
Pe braţe, Doamne să mă ţii
Te-am tot rugat şi Tu nu vrei.
Ţi-aş mai vorbi, Ţi-aş mai cânta
M-aş odihni dar nu am cum
Aş vrea să vin în faţa Ta
Dar nu mai ştiu pe care drum.
Unde eşti, Dumnezeu
Unde ai plecat
Vreau să ştiu ce sunt eu
Înger sau păcat.
Unde eşti, Dumnezeu
Unde Te-ai ascuns
Ţi-am adus plânsul meu
Dar n-a fost de-ajuns.
Unde eşti, Sfântul meu
Te-am strigat şi strig
Nu auzi, Dumnezeu
Şi mi-e tare frig.
Mare este Domnul
Psalm 48
Mare este Domnul, laude Îi cânt
Mare este Domnul în cetatea mare
Care stă pe munte, Muntele cel sfânt
Bucuria lumii, loc de închinare.
Înspre miazănoapte e lumina ei,
Împăratul nostru şi-a ales-o casă,
Turnul de scăpare este pentru cei
Ce se-ncred în Dânsul lumea când o lasă.
Iată ca-mpăraţii toţi s-au adunat
Au privit-o-n silă cum priveşti o slugă
Însă o durere când i-a apucat
S-au privit cu spaima şi s-au pus pe fugă.
I-ai bătut cu vântul cel din răsărit,
Cu durerea celei care sta să nască
Tocmai cum din vremuri fost-am auzit
S-a-ntâmplat ca Domnul să Se proslăvească.
Doamn-n veşnicie toate le-ai supus
Numele şi slava fă-le să răsune
Dincolo de mare şi de cer mai sus
Dumnezeul nostru imn şi rugăciune.
Sfântul munte strigă plin de bucurii
Vesele sunt toate a lui Iuda fiice
Când cu judecată dreaptă temelii
Pui Cetăţii Tale ca să se ridice.
Să se-ntindă faima-i dincolo de nori,
Cercetaţi palate, turnuri în lumină
Să-L vedeţi pe Domnul îmbrăcaţi în flori
Să-L vestiţi pe Domnul celor ce-or să vină.
Mi-ai dăruit
Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.
Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.
Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.
Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.
S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină.
Mi-am cusut
Iov 15:15-22,17:1-10
Mi-am cusut apoi un sac de piele
Şi ţărâna-n pleoape mi s-a pus
Umbra morţii-apasă peste ele
Plânsul mult aproape m-a răpus.
Totuşi n-am făcut nici o greşeală
Fără şovăire-am fost în paşi...
Sângele să-mi iasă la iveala
Azi, te rog, pământule, să-l laşi.
Vaietele mele să răsune
Până-n zare, dincolo de ea
Am în cer un martor ce va spune
Tuturora de durerea mea.
Prietenii îi ştiu că râd de mine
Dar mă rog plângând la Dumnezeu,
Fă dreptate omului la Tine,
Fă-mi dreptate-n faţa lor mai vreu.
Anii mi se scurg spre nefiinţa,
Doar un lucru vin să Te mai rog,
Să mă-ntorc nu-mi este cu putinţă,
Pune-Te-naintea Ta zălog.
Pentru mine, Doamne, nu Te-ascunde -
Am răbdat batjocuri, suferinţi -
Altfel cine ar putea răspunde
Pentru mine astăzi între sfinţi?...
Când mă prinde jalea ca-ntr-un cleşte
Cei făr’ de prihană-s împietriţi,
Totuşi cel curat se întăreşte
Însă prieteni, prieteni, voi veniţi.
Să v-arat că înţelept nu este
Unul printre voi, ce, de-au murit
Toate-acele planuri de poveste
Ce cu-atâta drag le-am făurit?...
Şi mai spuneţi noaptea că-i lumină
Când e întuneric şi nimic...
Locuinţa morţilor să vină
O aştept, culcuşul să-mi ridic.
Şi când gropii-i strig fără de teamă:
"Tu eşti, groapă, astăzi, tatăl meu,
Viermilor îmi sunteţi soră, mamă
Unde mi-e nădejdea, Dumnezeu?...
Cu nădejdea azi mă iau de mână,
Care este azi nădejdea mea?
Când cu ea ne ducem în ţărână,
Cine-n lumea asta va vedea?
Amin!
Mi-e frica Doamne
Ajută, Doamne, neputinţei mele,
Ajută, Doamne, sufletului meu,
Când ruga mea se-nalţă către stele
Te-aştept să-i ieşi în cale, Dumnezeu...
Adună-mi, Doamne, lacrimile plânse,
Ajuta-mă când vezi că nu mai pot...
Mi-e trupul greu şi degetele strânse,
Mi-e frică, Doamne, să nu mor de tot.
Apleacă-Ţi, Doamne, dragostea spre mine
Şi ţine-mă în braţe, Sfântul meu
M-aş ridica şi-aş îndrăzni la Tine
Chiar dacă-s om şi Tu eşti Dumnezeu.
Mâine
Astăzi sunt dar mâine nu-s
Maine nu-s dar tot voi fi
Pe pământ sunt cu Isus
Mâine-n cer mă va primi.
Astăzi plâng dar mâine cânt
Astăzi îmi mai este greu
Astăzi plâng, sunt pe pământ
Mâine-i cânt lui Dumnezeu.
Astăzi mor, dar mâine vin
Vin spre soarele de sus
Şi de sunt aici străin
Mâine-n cer stau cu Isus.
N-aş putea
Ce-aş putea eu oare, oare ce-aş putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aş putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aş face faţă ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ţine un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aş putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...
Ce-aş putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aş culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.
Şi prin ce putere aş putea lupta
Dacă n-aş primi-o chiar din mâna Ta?
Aş putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aş putea nimic.
Nu lasa
Nu-mi lăsa tristeţile pe umăr
Ia-mi povara, Isuse, din nou,
Ce mi-ar folosi să le mai număr
Când la toate m-am făcut ecou.
Stau şi mă frământ în miez de noapte,
Domnul meu şi lacrimile curg,
Ce desprind din cerurile coapte
Luminând zadarnic în amurg.
Nu lăsa tristeţea să m-atingă,
Nu lăsa-ntunericul în ea,
Nu-mi lăsa speranţa să se stingă
Astăzi când eşti Tu în viaţa mea.
Mă lovesc cu palmele de ceata,
Mă lovesc cu palmele de zid,
Când se face iarăşi dimineaţă
Într-o altă noapte mă închid.
Vin atâtea, vin să mă frământe
Şi le ştiu pe toate pe de rost
Nu lăsa, Isuse să te cânte
Doar ecoul celei care-am fost.
Vino şi atinge-mă pe umăr,
Ia-mi povara, Isuse-ndrăznesc
Să Te rog, nu mă lăsa să număr
Când atâta, Doamne, Te iubesc.
Amin!
Nu mi-e totuna
Nu mi-e totuna, Doamne, dacă-Ţi cânt
Din adâncimi de văi sau de pe stâncă,
Nu mi-e totuna dacă din pământ
Picioarele şi mâinile mi-s încă.
Nu mi-e totuna dacă mă închin
Cu noaptea-n ochi sau cu lumina-n pleoape,
Nu mi-e totuna când la Tine vin
De eşti departe sau de eşti aproape.
Nu mi-e totuna dacă-n faţa Ta
Mi-e inima curată sau murdară
Şi nu-i totuna, Doamne, de voi sta
La pieptul Tău sau voi rămâne-afară...
De-aceea plâng, de-aceea mă frământ
Şi iar Te rog să-mi dai putere, Tată,
Ca şi de-aş fi cu totul din pământ
Cu ea în trup de ceruri sunt legată.
Amin!
Nu stiu
Nu ştiu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu ştiu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu ştiu, Doamne, dacă eşti cu mine,
Nici nu ştiu de ştiu să Te ascult.
Ştiu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aştept când licăreşte luna
Şi să strig când bântuie cel rău.
Nu ştiu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu ştiu să plâng dacă mai pot
Ţi-am cerut doar milă şi iertare
Şi-am venit cu sufletul cu tot.
Nu Te mai las
M-am apucat cu mâna de poala hainei Tale
Cu nici un chip de-acuma nu Te mai las să pleci
Şi dacă mi s-ar pune nălucile în cale
Eu sunt a Ta, Isuse, eu sunt a Ta pe veci.
De multe ori din ceruri nu mai aud nimica,
Pe buzele închise nu-i poate un cuvânt,
De multe ori mă doare, de multe ori mi-e frică,
De multe ori mă clatin înveşmântată-n vânt.
Dar degetele mele de Tine se agaţă,
Nu Te mai las, Isuse, să pleci nu Te mai las,
Am rătăcit în lume, am rătăcit în viaţă
Dar poala hainei Tale, ea tot mi-a mai rămas...
Nu Te mai las, Isuse, nu mă mai las de Tine,
Să-mi steie înainte tot iadul cu năluci
Şi trupul să mi-l frângă, cu mâna mă voi ţine
De poala hainei Tale şi tot n-o să Te duci.
O Doamne !
(cântare)
Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog şi Te laud şi-Ţi cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.
Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.
O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranţa mea toata e-n Tine.
O Doamne, numai Tu !
(Psalm 139)
O, Doamne numai Tu mă cercetezi
Şi de departe gândul mi-l pătrunzi
Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi
De ochii Tăi nimic nu poţi să-ascunzi.
Şi nu-mi ajunge bine un cuvânt
Pe buze, că deja l-ai auzit,
Tu, Doamne Dumnezeul meu cel sfânt
Din faţă şi din spate m-ai păzit.
Şi tot ce faci e-atât de minunat
Că de puterea mea e mai presus
Şi-atâtea ştii că m-am înspăimântat
Şi-o tainică dorinţă-n gând mi-am pus.
De Duhul Tău departe unde pot
Ca să mă duc şi unde voi fugi
De faţa Ta? - În cer dacă socot
Că pot să fug şi-acolo Tu vei fi.
Şi printre morţi să fug de-aş încerca
Şi-acolo, iată şi acolo eşti.
Cu-aripile de zori dac-aş zbura
La margine de mare - mă găseşti!
Iar noaptea de va sta în jurul meu,
Lumina-n întuneric s-o îmbrâci
Şi-acolo, Doamne, străluceşti mereu
Şi-acolo în lumină Te prefaci.
Dar nu Te-am cunoscut îndeajuns...
Când viaţa mea pe zile-o numărai.
De Tine trupul meu n-a fost ascuns
Şi trup n-aveam şi totusi mă vedeai
În locul tainic unde-am fost făcut
Ca-n adâncimi de peşteri şi de vis
În mod ciudat cu viaţă m-ai ţesut
Şi-n cartea Ta-nainte eram scris.
Şi câte gânduri, Doamne fir cu fir-
De-aş sta să număr nu s-ar termina,
Când mă trezesc cu Tine eu respir,
O, cât de nepătrunsă-i calea Ta!
Şi vino, Doamne să mă cercetezi
Pe-un drum greşit de sunt Tu să mi-o spui
Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi,
Cum Tu eşti, Doamne, nimeni altul nu-i...
Amin!
O, du-mă, Doamne
Deschide-mi cerul să Te pot vedea
O, Domnul meu, Isus
Să curgă blândă peste faţa mea
O lacrimă de sus.
Aicea stau, aicea Te aştept
Străina pe pământ
Din stele salbă mi-am făcut la piept
Şi rugăciuni din vânt.
Să zboare pân´ la Tine în înalt
În palmă să le strâng
Să mă cuprinzi cu braţul celălalt
Să nu Te văd cum plângi...
Câtă iertare ai putut să-mi dai
Şi cât vei mai ierta
O, du-mă, Doamne, dincolo în rai
În veşnicia Ta!
O rugaciune a lui Moise
Psalm 90
Am găsit la Tine loc de adăpost
Neam de neam venit-a să se-nchine Ţie
Dumnezeul nostru totdeauna-ai fost
Dintr-o veşnicie până-n veşnicie.
În ţărână, Doamne ne întorci zicând:
"Fiilor, la Mine e speranţă iară,
Ce sunt anii voştri? - Nici măcar un gând
Şi să fie-o mie, umbră o să pară..."
Ca un vis îi mături, cum e-o zi de ieri,
Ca o strajă-n noapte-s anii pentru Tine
Dimineaţa creştem, noaptea nicăieri
Nici un pas pământul nu-l mai poate ţine.
Ne uscăm ca iarba de mânia Ta
Într-o clipă şters-ai tot ce-nseamnă viaţă
Că fărădelegea nu ne-o vei ierta
Şi ascuns păcatul Tu ni-l scoţi în faţă.
Ca un sunet anii se perindă rari
Poate să ajungă şaptezeci sau poate
Şi mai mult să fie pentru cei mai tari
Fiecare viaţă Domnul o socoate.
Şi cu care lucru ne-am putea mândri?
Totul e durere, trudă, suferinţă
Cine să ia seama cum ar trebui
Când suntem de-îndată duşi în nefiinţă?
Nu mai sta departe, Doamne, Te rugăm
Vino şi ne-nvaţă, tuturor ne spune
Anii vieţii noastre cum să-i numărăm,
Satură-ne, Doamne, doar cu fapte bune.
Schimba-ne făptura, dă-ne bucurii
Tot atâtea zile câte-au fost cu jale
Fă-ne lângă Tine să trăim ca fii
Să-nalţăm spre ceruri rugi şi osanale
Cu bunăvoinţă, Doamne să priveşti
Şi cu îndurare să ne ierţi Preasfinte
Dumnezeul nostru pe vecie eşti
Şi cu slavă multă Te cinstim, Părinte!
Amin!
O veşnicie Te-aş sluji
O viaţă-ntreagă Te-aş sluji pe Tine
O viaţă-aş sta şi încă-o veşnicie
Să-Ţi adâncesc cuvintele în mine
Să mă-ncălzesc cu flacăra lor vie.
Atâta mi-am dorit să-mi ieşi în cale -
Erai un vis, erai o-nchipuire
Dar când m-ai plâns cu lacrimile Tale
O uşa mi-ai deschis spre mântuire.
Şi când pe dealul Golgotei la cruce
Te-au pironit şi Te-au străpuns cu ura
Când am văzut lumina cum se duce
Şi cum Îţi mor cuvintele din gură.
M-am prăbuşit plângând cutremurată
Nimic n-a mai rămas să mă aline
Şi m-am rugat: de-ai mai veni odată
O veşnicie voi sluji la Tine.
Plângerile lui Ieremia
Eu sunt acela ce-a văzut
Durerea, ca şi suferinţa
Când cu nuiaua mi-a bătut
Şi cu urgia Lui fiinţa.
În întuneric m-a mânat,
M-a dus departe de lumină
Doar împotriva mea a stat
Şi numai eu am fost de vină...
Întreaga noapte-ntreaga zi
M-a tot ţinut sub apăsare
Să nu mai pot nădăjdui
Că voi scăpa din închisoare.
În lanţuri m-a legat apoi
Să-mi ardă carnea de durere
Să gem plângând cu ochii goi
Şi ajutor să nu pot cere.
M-a-nchis în spaimă şi în frig,
Un zid a pus să mă-nconjoare
Şi ca să nu mai pot să strig
M-a rătăcit şi pe cărare.
Degeaba-aş încerca să-I spun
Că rugăciunea n-o primeşte
Şi Dumnezeul meu cel bun
E ca un leu ce mă pândeşte.
Pa vârf de munţi m-a prigonit
Şi-a-nfipt săgeţile în mine
M-a pustiit, m-a nimicit,
M-a dat cu totul de ruşine.
Cu pietre dinţii mi-a sfărmat
O, Doamne, pacea, fericirea,
Pe toate Tu mi le-ai luat
Şi mi-ai desăvârşit pieirea.
Dar totuşi bunătatea Ta
Nu s-a sfârşit, nu-i dusă încă
Că Tu eşti, Doamne, partea mea
De moştenire şi o stâncă.
De adăpost când nu mai pot
Şi însetat vin şi n-am apă
Când mort mă vad şi mă socot
Tot Tu eşti Cel care mă scapă.
Poate
Poate voi putea să vin odată
Înaintea Ta să mă inchin
Să-Ţi aduc făptura fără pată
Îmbrăcata-n hainele de in.
Poate-atunci Ţi-oi spune pe-ndelete
Cât de mult Te-am căutat şi-am plâns
Cât mi-au nins tristeţile în plete
Câte veşnicii de dor am strâns.
Poate voi putea să vin la Tine
Voi putea să-Ţi spun cu gura mea
Cum stăteam cu noaptea lângă mine
Cum strigam şi cum mă mai durea.
Poate că odată, Doamne sfinte
Vei întinde mâna şi vei sta
Să mă-mbraci cu noile veşminte
Să mă faci pe veci mireasa Ta.
Poate atunci
Să rup din toate stelele îmi vine
Şi să le pun apoi în trupul meu
Că poate-aşa voi străluci mai bine
Şi mi-i băga în seama, Dumnezeu.
Să-mi pun o stea în fiecare mână
Şi-n fiecare ochi să-mi pun o stea
Şi trupul meu cu stele să rămână
Că poate, Doamne-atunci mă vei vedea.
Mă vor sui în ceruri printre ele
Vor lumina cu toate-n trupul meu
Şi de voi plânge, lacrimile mele
Ţi-or străluci pe faţă, Dumnezeu...
Şi de-am să mor mă vei băga în seamă,
Voi fi şi eu în ceruri cum e-o stea,
Vei şti că eu sunt cea care Te cheamă
Şi-o lacrimă am fost pe faţa Ta.
Prin credinta
Cum să fac, Te-ntreb, să nu mai plâng
Să Te văd, o, Doamne, lângă mine
Frunzele s-au scuturat în crâng
Şi-au plecat apoi să Ţi se-nchine.
Am rămas cu arborii golaşi
Fără frunze, fără de veştminte,
Am rămas cu urmele de paşi
Înşirate spre luare-aminte
Le-am citit cu sufletul flămând
Bâjbâiam cu mâinile pe ele,
Mi-au deschis în inima şi-n gând
O potecă dincolo de stele.
Dincolo de stele am ajuns,
Dincolo de-a cerului zidire,
Duhul de lumină m-a pătruns
Şi mi-a dat un duh de nemurire.
Îngerii zburau în jurul meu
Se-nchinau şi Te slăveau întruna
Şi erai acolo, Dumnezeu,
Te-am văzut când mi-ai întins cununa.
Adiere molcomă de vânt,
Fără chip şi totuşi o fiinţă,
Îmi lăsasem trupul pe pământ
Şi primisem altul prin credinţă.
Abur fără formă, însa viu,
Întrupat cum n-a mai fost vreodată,
Şi-am ştiut, o, Doamne, ca Te ştiu,
C-am mai stat în casa Ta odată.
După chipul şi din duhul Tău
Mi-ai făcut şi mi-ai crescut fiinţa,
Mi-ai zidit un univers din hău
Şi i-ai pus ca pecete CREDINŢA.
Amin!
Psalm 127
Şi dacă nu zideşte Domnul casă
Degeaba mai lucrează ziditorii
Şi pe-o cetate mâna de n-o lasă
Degeaba mai veghează veghetorii.
Degeaba va sculaţi de dimineaţă
Şi va culcaţi când noaptea e târzie
Degeaba va trudiţi întreaga viaţă
Să câştigaţi o pâine şi-o simbrie.
Pe cei iubiţi, El, Domnul Îi ajuta
Le pune pâinea ca-ntr-un vis pe masă
Şi să munciţi cât zece sau o sută
Doar Domnul poate să zideasc-o casă.
Rămâi lângă mine
Rămâi lângă mine, Isuse
Mi-e toamnă cu frunzele-n crâng
La Tine se-nchină supuse
Cuvintele mele şi plâng.
Povara de lacrimi mi-e vina
Când ochii spre Tine-i îndrept
Din Tine să vină lumina
Să-mi prindă o salbă la piept.
Cu frică şi tremur ’nainte
Mă plec şi Te rog, Dumnezeu
Atinge-mi cu mâinile sfinte
Durerea din sufletul meu.
Şi du-mi-o la cruce, o pune
Pe lemn răstignită să stea
Când luna din cer va apune
Să moară odată cu ea.
Rămâi lângă mine, o, Doamne,
În ruga fierbinte Te chem
Şi plângă o mie de toamne
În suflet eu nu mă mai tem...
Ajută-mă, stai şi veghează
De-acolo din ceruri de sus
Cu mintea şi inima trează
Să cânt pentru Tine, Isus.
Întinde-Ţi cu dragoste mana,
Atinge-mă, Doamne, cu ea
Cu picuri de aur fântâna
Să umple şi inima mea.
Rugaciune
Nu-mi cere să fiu alta decât sunt,
Nu pot ca sfinţii să ajung deodată,
Tu ştii că-s doar o mână de pământ
Ţărâna ce se cere modelată.
Să-mi dai putere, să mă-nveţi Îţi cer,
Să nu mă laşi să rătăcesc pe Cale,
Eşti Dumnezeu şi pe pământ şi-n cer,
Făpturile sunt toate ale Tale.
Tu poţi să faci din mine ce voieşti,
Mă poţi purta în slava sau în moarte
Şi dacă nu ştiu bine Cine eşti
Nu mă împinge, Doamne, mai de-o parte.
Tu m-ai adus la Tine să mă-nchin,
N-a fost uşor şi, Doamne, ştii prea bine
Cu câtă noapte ai luptat să vin
Ca să-Ţi slujesc, să Te slujesc pe Tine.
Chiar dacă numai o clipita-a fost,
Din viaţa mea e jumătate dusă,
Tu care-mi ştii viaţa pe de rost,
Tu dă-mi puteri să pot să-Ţi fiu supusă.
Sunt încă mică pe cărarea Ta
Şi poate încă-n suflet sunt bolnavă,
Întinde-Ţ mâna, mângâie cu ea
Şi-ajută-mă de vrei să fiu în slavă.
S-a rupt un zagaz
S-a rupt un zagaz
În sufletul meu
Când Tu mi-ai ieşit înainte
Mi-ai dat un răgaz
Şi-apoi Dumnezeu
M-ai pus să-Ţi slujesc în cuvinte.
Credinţa mi-ai dat
Putere să-Ţi fiu
Copil răbdator şi cuminte
Din moarte salvat
Puternic şi viu
M-ai pus să-Ţi slujesc înainte.
Ardeau în ceruri sus
Atât de multe stele
Te căutam, Isus
Nu ajungeam la ele.
Mă luminau şi blând
Mă mângâiau pe frunte -
Cununi de foc arzând
În pletele cărunte. -
De multe ori mi-e greu
Mă bat furtuni şi geruri
Dar ştiu, Isuse-al meu
Că mă aştepţi în ceruri.
Acolo mi-ai promis
Că-mi vei zidi o casă
Şi-ntr-un palat de vis
Eu am să-Ţi fiu mireasă.
Şi-ntreb
Şi când Te văd încovoiat trecând
Cu încă o povara peste umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, poţi să le mai numeri?...
Şi când Te văd încovoiat strângând
Cu grijă frunzele de pe cărare
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi mă întreb, Isuse, mai poţi, oare?...
Când stau cu toţii însetaţi la rând
Fiinţa să le-o saturi de Lumină
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, câţi or să mai vină?...
Şi când Te văd în urmă aşteptând
La o fântână-n drum spre Galileea
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, nu sunt eu aceea
Pe care-o-aştepţi? Şi când sosesc plângând
Să-ţi pun şi eu povara mea pe umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, poţi să le mai numeri?
Ştiu şi Te laud
Ştiu şi Te laud, tremură vântul
Ştiu şi Te caut, străbat pământul
Ştiu că Tu, Doamne, eşti lângă mine
Ştiu doar atât că mi-e bine.
Mă prinzi de mână, mă ţii aproape
Ochi de lumină mi-aprinzi sub pleoape
Nu vreau nimica, eşti lângă mine,
Ştiu doar atât: că mi-e bine.
Ştiu şi Te laud, tremură marea
Nu este vântul, doar depărtarea
Vino Tu, Doamne, stai lângă mine
Vreau doar să ştii că mi-e bine.
La umbra Ta stau Dumnezeu
La umbra Ta mă odihnesc
Şi veacuri de-acuma mereu
Ţi-oi spune ce mult Te iubesc.
Te iubesc
Eşti minune, Doamne-ntre minuni
Zi şi noapte Te slăvesc întruna
Te slăvesc şi plâng în rugăciuni
Şi-mi doresc cu Tine să fiu una.
Ce-aş putea să-Ţi cer să-mi dăruieşti
Când mi-ai dăruit o veşnicie
Pentru mine tu eşti Cel ce eşti
Cum i-ai spus lui Moise în pustie.
Ai rămas acelaşi neschimbat
Nu Te schimbi, nu Ţi-ai schimbat iubirea
Cu toiagul dragostei pe drum
M-ai condus să capăt mântuirea.
M-ai îndepărtat de orice rău,
Îngerii au stat să mă păzească
Mi l-ai dat apoi pe Fiul Tău,
Cine poate-atâta să mai iubească?...
Eşti minune, Doamne-Dumnezeu,
Domnul meu cel sfânt şi bun şi mare
Zi şi noapte plânge dorul meu
Zi şi noapte stau în închinare.
Te iubesc şi Te iubesc şi iar
Te iubesc acum şi-ntotdeauna
Viaţa mea Ţi-o dau şi eu în dar
Şi-mi doresc cu Tine să fiu una.
Te chem
Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te ştiu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse şi sufletul treaz
Şi-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ţi fiu pe obraz.
Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape şi-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer şi lumină
Învaţă-mă, Doamne, cuvântul dintâi!
Primeşte-mă, Doamne, primeşte şi pune
Cununa-nflorită pe creştetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ţi cânt, Dumnezeu.
Tot Ti-as spune
Doamne, de-ai veni acum, Isuse,
De-ai veni acuma să-mi vorbeşti
Printre-atâtea fapte nesupuse
Nu m-aş îndoi că mă iubeşti.
Nu m-aş îndoi ca eşti cu mine
Chiar de cred că n-ai ce aştepta
Şi împovărată de ruşine
Fruntea mi-aş pleca-o-n faţa Ta...
Am greşit şi Doamne, totuşi, totuşi
Tot la Tine voi striga mereu
Să-mi aprinzi în suflet flori de lotuşi
Şi în mâini să-mi pui un curcubeu.
Doamne, dacă-ar fi să vii acuma
Chiar dacă m-aş teme să-ndrăznesc
Chiar de Ţi-aş ghici în pleoape bruma
Tot Ţi-aş spune, Doamne, Te iubesc.
Tu Doamne eşti totul
Tu, Doamne, eşti totul în inima mea
Pe Tine Te laud, te chem cu credinţă
Din tot ce am astăzi nimic n-aş avea
De n-ai fi Tu, Doamne, să-mi dai biruinţă.
Şi viaţa din mine şi sufletul meu,
Lumina din rugul ce-mi arde-nainte,
În toate acestea eşti Tu, Dumnezeu
În toate acestea eşti Tu, Doamne Sfinte.
Şi-atât eşti de mare şi-atunci când mă cerţi
Când stau cu durerea şi vina în pleoape
Şi-atâta mă mângâi şi-atâta mă ierţi
Şi-atâta-n necazuri Te simt de aproape.
Şi-atâta eşti Doamne în sufletul meu
Că nu mai încape nimica în mine
Tu, Doamne, Tu, Sfinte ce eşti Dumnezeu
Ajuta-mă, ia-mă şi du-mă la Tine!...
Amin!
Tu esti Doamne
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălţime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoţesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting şi pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Şi mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar şi ele-s, Doamne, tot din lume
Şi-s şi ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orişicând şi ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorinţa-mi încolţeşte
Când le văd şi când în cer Te ştiu
Dorul meu când înspre Tine creşte
Ele-mi stau de martori că eşti viu.
Toate-s de folos şi-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Şi mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Şi în toate străluceşti la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină şi odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbeşti
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu eşti Doamne veşnic Cel ce eşti!...
Tu esti Domnul meu
Eşti ruga purtată pe aripi de vânt
Eşti soare în ceruri şi jos pe pământ
Eşti pâinea vieţii, eşti pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit şi înfrânt
O rugă se-nalţă şi zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Eşti inima toată, eşti viaţa din ea
Tu, Doamne Isuse, eşti dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu eşti Domnul meu
Tu eşti Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e uşor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Eşti Tu, Domnul meu.
Tu eşti Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Eşti Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu.
Tu Te-ai dus
Tu Te-ai dus să mori
Isuse al meu
Împletind din flori
Noul curcubeu.
Veacurilor semn
Pentru mine-ai stat
Răstignit pe lemn
Ne-ai răscumpărat.
Tu Te-ai dus şi-ai plâns
Lângă Tatăl sus
Dintre morţi ne-ai strâns,
Ne-ai iertat, Isus.
Vino, Doamne, iar
Pace să ne dai
Timpul Tău de har
Drumul către rai.
Te-am lăsat să mori
Isuse al meu
Lacrimă de nori
Plâns de Dumnezeu.
Singur ai murit
Fără de păcat
Singur ne-ai iubit
Şi ne-ai înviat.
Cine, Domnul meu
Pentru noi s-a dus
Lângă Dumnezeu
Mijlocind, Isus.
Unul singur doar
Cel dintâi Cuvânt
Piatră de hotar
Tu, Isuse sfânt.
Unde sa Te caut
Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Şi-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget şi mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.
Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri şi-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.
Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghiţit durerea jumătate,
Uşa mi-e deschisa fără prag
Şi la uşă nimenea nu-mi bate.
Unde să Te caut? Unde eşti-
Prabuşită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la fereşti
Plânsul meu s-a înnecat în mare.
Şi-a rămas doar scâncetul şi eu-
Bol de apă limpede şi tină-
Unde eşti, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viaţa mea şi mă alină.. Amin!
Vino
Vino - ai spus, nu-ţi pară rău -
Nu ştiam cine mă cheamă
Parcă-aveam şi n-aveam teamă
Şi-am lăsat avere, mamă
Ascultând de glasul Tău.
Te-am iubit de la-nceput,
Ţi-am iubit puterea blândă
Şi făptura Ta plăpândă
Când stătea Satan la pândă.
Mi-a fost platoşă şi scut.
Te urmez şi mă supun
N-a mai fost şi n-o să fie
Niciodată-n veşnicie
O iubire-atât de vie
Şi un Tată-atât de bun.
Ai venit, Isuse-al meu,
Mi-ai rodit în suflet bine
M-ai iubit şi-ai plâns cu mine
M-ai chemat apoi la Tine
Şi-am ajuns la Dumnezeu.
Vino Iisuse
Strig către Tine, Preasfinte
Strig din ţărâna umila
Ruga se-nalţă fierbinte
Doamne, Isuse, ai milă.
Stau lângă puiul ce moare
Strig hohotind cu suspine
Vino, Isuse, mă doare
Vino, ai milă de mine.
Tu vino cu oastea călare
Pe nouri de foc şi lumină
Din capăt în altul de zare
Pământul şi cerul se-nchină.
Plâng în neştire, Isuse
Plânge şi dorul din mine
Ţie-Ţi sunt toate supuse
Du-mă, Isuse la Tine.
Plâng, iarăşi plâng, plâng întruna,
Plâng pentru toţi, pentru mine
Plâng că mă bate furtuna
Du-mă, Isuse la Tine.
Să fie şi-n cer sărbătoare
Să cânte pământul şi firea
Nimic ce-i din Tine nu moare
O, Doamne, dă-mi azi mântuirea...
Vino, Isuse, la mine
Ziua se duce, e seară
Plâng despărţită de Tine
Vino, iubeşte-mă iar.
Doamne-s aicea străină,
Doamne, Te caut pe Tine
Vino pe nori de lumina
Ia-mă Isuse la Tine.
Ce minune
Ştiu şi eu că vine clipa
Când Te voi vedea, Isus
Când îmi vei întinde mâna
Şi-am să zbor la Tine, sus
Ştiu şi eu că suferinţa
Ce-am trăit-o pe pământ
Se va-ntoarce-n bucurie
Ştiu şi Cred că voi fi sfânt
Ce minune, ce minune,
Cântă azi sufletul meu
Ce minune, ce minune
Să mă nasc din Dumnezeu
Ce minune, ce minune
Ai făcut din viaţa mea
Ce minune, ce minune
Isuse, să pot vedea
Ştiu şi eu că-ntreaga fire
Tace suspinând din greu,
Că suntem lipsiţi de slava
Ta de sfânt şi Dumnezeu
Dar mai ştiu că-mi dai putere
Orişice să-nfăptuiesc
Şi mai ştiu că doar Cuvântul
Tău mă face să trăiesc.
Ştiu şi eu că niciodată
Să mai uit nu voi putea
Când, Isuse, Tu eşti Calea
Şi păşesc şi eu pe ea
Ştiu şi eu că vine clipa
Pentru care m-am născut
Când privindu-Te în faţă
Vom fi iar ca la-nceput.
De-atâtea ori am tremurat
Mergând pe calea Ta
Credeam că poate m-ai uitat
C-am rătăcit pe ea.
De-atâtea ori Te-am aşteptat
Să vii, Isus, să-mi spui
Că-s seminţie de-mpărat
Şi nu-s a nimănui.
De-atâtea ori, Isuse-al meu
Să-mi spui Te-am aşteptat
Ca sunt copil de Dumnezeu
Şi-s fiu de împărat.
De-atâtea ori chemarea mea
Nu şi-a primit răspuns
De-atâtea ori când mă durea
Credeam că Te-ai ascuns.
De-atâtea ori a fost târziu
Şi m-am pierdut în somn
N-am înţeles că Tu eşti viu
Şi eşti în toate Domn.
Abia atunci când m-ai atins
Şi să mă scol mi-ai spus,
Când boldul morţii l-ai învins
Te-am cunoscut, Isus.
Eli, Eli
inspirat din Psalmul 22
Ca apa ce se scurge am ajuns
Si oasele mi se despart si iara
Astept sa-mi dai din ceruri un raspuns
si inima Mi s-a facut de ceara.
Mi se topeste inlauntrul Meu
Puterea ca si lutul se usuca
tarana mortii Ma apasa greu…
Dar cine este crucea sa mi-o duca.
Cand Ma-nconjoara haitele de câini -
Nelegiuiti ce dau si dau târcoale -
Piroanele Mi s-au infipt în mâini
Si parca si orbitele Mi-s goale
Ei insa Ma pandesc si Ma privesc
Cu zambet rau si inima trufasa
Si hainele-ntre ei le împartesc
Si trag acum la sorti pentru camasa.
Dar, Doamne, Tu, Tu nu Te-ndeparta
Si vino-n ajutorul Meu degraba,
Tu, Doamne, care esti taria Mea,
Indura-Te, ca Mi-e faptura slaba.
Nu Ma lasa de hrana pentru lei,
De ghearele acestor caini Ma scapa
Doar va veni o zi si pentru ei
Cand o sa bea otet în loc de apa.
Eu despre Tine spune-voi la frati,
Te-oi lauda in mijloc de-adunare,
Uitati-va si va cutremurati
Ca nimeni nu mai este-atat de mare.
Iar cei saraci vor fi atunci satui,
Vor lauda si vor slavi pe Domnul
Si Iti vor spune Numele oricui
Uitand pentru vecie ce e somnul.
Toti cei puternici vor marturisi
Despre dreptatea Ta, despre lumina
Si despre Tine, Doamne vor vesti
La cei ce dupa dansii au sa vina…
Eu scriu
Era o noapte limpede ,curată
Întinsă peste ceruri şi pământ
Foşnea prin iarbă caldă tremurată
O adiere molcomă de vânt
Dormeau adânc şi turmele-n câmpie
Şi-n flori de vis gemeau încetişor
Plutea-n văzduh parfum de iasomie
Şi stelele vegheau asupra lor
Într-o colibă mică printre vite
Având lumină-un bulgăre de seu
S-au împlinit cuvintele vestite
Şi S-a născut un Fiu de Dumnezeu
Alai de îngeri I-au sfinţit venirea
Şi I-au cântat, s-au închinat la Cel
Ce-a fost menit să-aducă mântuirea
Cristosul sfânt şi viu, Emmanuel
Trei crai veniţi pentr-un copil anume
Călăuziţi de-o stea înspre apus
Sosiţi străini din margine de lume
Tămâie, aur, smirna I-au adus
Cutremuraţi se închinau păstorii
Şi îngerii cântau în jurul lor
Cu limbi de foc li se vestira zorii
Păstorii -aveau de-acuma un păstor
Era o noapte limpede, curată
Întinsă peste ceruri şi pământ
Când s-a-mplinit făgăduinţa dată
Şi S-a născut în lume Pruncul sfânt.
Întoarce-te
Întoarce-te din dragoste de mine
La porţi de ceruri stăruiesc mereu
Vai, cum aş plânge, Doamne, lângă Tine
Şi-n umbra ta m-aş odihni şi eu.
Adu-Ţi aminte, Doamne, cu-ndurare
Că doar un om am fost şi am rămas
Şi când am vrut să umblu pe cărare
Cu Tine am făcut întâiul pas.
Alăturea mi-ai fost întotdeauna
Şi numai printre îngeri m-ai purtat
Ai pus apoi pe capul meu cununa
O, Doamne, cât de mult te-ai bucurat…
Te rog să ierţi neveghea de o clipă
Adu-Ţi aminte, Doamne, că-s a Ta,
Opreşte, Doamne-a timpului risipa
De vezi că uit, tu, Doamne, nu uita
Mă-ntorc din nou cu inima spre tine,
Cu sufletul ce-i tot sufletul meu
Îngăduie-mă, Doamne şi mă ţine
La umbra Ta să m-odihnesc şi eu…
M-ai chemat
M-ai chemat in taina,Doamne,m-ai suit la Tine-
singura treceam prin cerul care Te-ascundea
tremuram de suferinta celor morti in mine
tremuram de deznadejde ca ma poti vedea
Doamne,cata inserare se zbatea sub pleoape
cate rugaciuni pripite,vorbe fara rost
M-ai chemat sa vin in ceruri langa Tine-aproape
tremurand de suferinta celei care-am fost
M-au purtat pe brate,Doamne,jertfa leganata
stelele si heruvimii inaintea Ta
Te priveam cu plans de fluturi cand am fost chemata
tremurand de suferinta ca ma poti uita
Jertfa ridicata,Doamne,m-ai cuprins plapanda
inaltandu-ma in slava tainelor ceresti
Ti-am simtit intai tacerea,mangaierea blanda
si-am stiut atuncea ,Doamne,ca Tu ma iubesti
Si daca Tu ma vrei
Si daca Tu ma vrei in vesnicie
eu am sa vin si-am sa Te-astept la poarta
sa fiu si eu in lumea ce-o sa vie
un arc de iris peste-o lume moarta
si daca Tu ma vrei sa stau pe munte
sa-Ti fiu si eu in cer imparateasa
Am sa Te-astept cu florile pe frunte
sa ma atingi si sa ma faci mireasa
Ma dor atatea,Doamne,ce-s in lume
si plang si-adun un sac de nestemate
dar daca Tu ma chemi si-mi spui pe nume
eu Ti le dau si ma despart de toate
Apune seara si rasare luna-
o viata-ntreaga m-a ajuns carunta-
dar daca vrei sa-mi pui pe cap cununa
am sa Te-astept in hainele de nunta
Si-n toate esti Domnul
Ma rog catre Tine la ceasuri de nopate
in pleoapele-nchse mai staruie somnul
ma-nconjura ingeri si tainice soapte
si-n toate si -n totul esti Domnul
Iubirea mea urca spre Tine si creste
isi scutura frunzele vestede somnul
de moare o floare o alta-nfloreste
si-n toate si-n totul esti Domnul
De trece o vara e alta ce vine
si iarna din stele de-si scutura somnul
eu stiu ca si iarna e parte din Tine
si-n toate si-n totul esti Domnul
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună şi mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus.
Te-am privit
Fluturii mi s-au uscat in mana
am ajuns cu gleznele-n pamant
tulburata apa din fantana
se ridica-n palele de vant
Cumpana deasupra-i se apleca-
mana prabusita peste ea-
poruncit-ai norilor sa treaca
si m-ai despartit de viata mea
Astfel m-ai chemat sa vin aproape
dintre stele,ape,bolovani
m-ai chemat si mi-ai aprins in pleoape
lumanari din floare de castani
Te-am privit o clipa tremuranda
dintre arbori Te-am privit amar
am ramas cu stelele la panda
cand mi-ai pus iubirea la hotar
Si-ai lasat ca frunzele s-o poarte-
in pamant o urma a ramas
semnul Tau de dincolo de moarte
ce mi-a dezmierdat intaiul pas
Fluturii mi-au inflorit in mana
gleznele mi-au inflorit cand eu
tot privind la apa din fantana
Te-am vazut pe Tine,Dumnezeu
Voi veghea ( psalm 39)
Voi veghea asupra drumurilor mele,
Îmi ziceam şi ca să nu păcătuiesc
Voi închide gura la cuvinte rele
Limbii îi voi pune frâul s-o strunesc
Mut am stat măcar că sufeream întruna,
De durere multă sufletu-mi ardea
Ca durerea asta nu era niciuna
Şi un foc lăuntric tot mă mistuia
Nu ştiu când mi-e dusă vremea şi niciunde
Care e sfârşitul vieţii mele,-am zis
Care mi-e măsura zilelor, răspunde,
Spune-mi, Doamne, câte zile mi-ai fost scris?
Care e lungimea zilelor aceste?
Cât un lat de palmă-s singur,pe pământ
O suflare omul, o suflare este
Cum e umbra piere şi se pierde-n vânt
Se frământă, Doamne, uită şi de Tine,
Pentru el nu este noapte şi nici zi
Avuţii adună dar nu ştie cine
Le-a lua şi-n lume le va risipi
Iar acuma spune-mi care mi-e măsura,
Eu mă-ncred în Tine şi nădăjduiesc
Nu –ndrăznesc cuvinte să rostesc cu gura
Ca un mut stau, Doamne, ca să nu greşesc
Tu lucrezi şi mâna Ta mă mântuieşte
Un pribeag cum fost-au şi părinţii viu
Să Te rog la mine , Doamne, Tu priveşte
Până nu m-oi duce ca să nu mai fiu
Alerg catre cer
Tu eşti viaţa şi Dumnezeul meu viu
Tu eşti fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, eşti singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aş putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.
Tu eşti Dumnezeul puternic şi drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credinţă şi-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.
Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...
Cantarea lui David - 2 Samuel
Psalm 18
L-am chemat strigând pe Domnul-n strâmtorarea mea
L-am chemat pe Cel ce este Domnul Dumnezeu
Din locaşul Lui de veghe El mă auzea
Şi-a venit ca să răspundă strigătului meu.
Cum s-a zguduit pământul, s-a cutremurat
Când din ceruri coborâse Domnul pe pământ
S-au pornit la vale munţii şi s-au clătinat
Pe un heruvim venise, pe aripi de vânt...
Cerurile-au fost plecate, aruncate-n hău
Nopţile-I stăteau alături şi-L înconjurau
Învelite cu-ntuneric lângă cortul Său
Erau ape-ntunecate, negri nori erau.
Şi din strălucirea-I mare ca un foc încins
Nori ieşeau zvârlind în lume grindină, cărbuni
Domnul a tunat în ceruri, glasul Lui aprins
A făcut să se-nfioare liniştea-n genuni.
Loviturile de trăznet când s-au înmulţit
Când săgeţile în valuri s-au pornit şuvoi
Au fugit urlând vrăjmaşii şi s-au risipit,
Au fugit neputincioşii înfricaţi şi goi.
Albia apelor toate s-a văzut atunci
Şi descoperite fost-a lumii temelii
Le-ai mustrat şi cu blândeţe dar şi cu porunci
Mi-ai întins apoi o mână-n mână să mă ţii.
Doamne, Tu-mi aprinzi lumina, Tu mă luminezi,
Dacă Tu îmi stai alături biruiesc ce-i greu
Cine este ca o stâncă-n care să te-ncrezi,
Cine altul decât Domnul-Dumnezeul meu...
Cantarea lui Moise
Deuteronom 30)
Pământule, asculta spusele gurii mele,
Luaţi aminte ceruri, căci, iată, voi vorbi
Ca ploaia să se-arate înţelepciunea-n ele
Ca roua peste iarbă în fiecare zi.
Să nu va fie nici mintea, nici inima bolnavă,
Eu voi vesti un Nume, pe Dumnezeu cel Sfânt
Veniţi ca să-L cunoaşteţi şi să-I aduceţi slavă
El ne păzeşte viaţa şi paşii pe pământ.
Din Legea Lui o vorbă nu poate fi ciuntită
Ea stăruie-n dreptate şi-o-mparte orişicui
Credincioşia-I mare rămâne neclintită
Ea ca o stâncă este pentru poporul Lui...
Pustiu era ţinutul în care rătăcise
Şi-orbecăia în beznă al Domnului popor
Pierdut era când Domnul S-a arătat ca-n vise
Şi i-a întins o mână venind în ajutor.
I-a-nconjurat cu milă şi l-a păzit întruna
Cum vulturul păzeşte pe puişorii săi
El zboară pe deasupra, pe aripi totdeauna
Îi poarta şi-i fereşte de pietrele din văi.
Aşa făcut-a Domnul cu cei aleşi de Dânsul -
Şi nu era în ceruri alt Dumnezeu mai viu -
Acuma ne doboară şi ne îneacă plânsul
Acuma suntem iarăşi cu fiarele-n pustiu.
Dar Dumnezeul ne strigă: - Veniţi şi n-aveţi teamă,
Veniţi cât nu e vremea ajunsă la sfârşit,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel care vă cheamă,
Eu, Domnul-Dumnezeul sunt Cel ce v-a iubit! Amin!
Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul
Psalm 104
Binecuvântează, suflete, pe Domnul,
Domnul Dumnezeul nostru necuprins,
Doamne, Tu mă aperi şi îmi mângâi somnul
Ca un cort deasupra-mi cerul l-ai întins.
Cum o dimineaţă luminezi pe cale
Şi în strălucire, Doamne, Te-nveleşti,
Apele sunt vârful locuinţei Tale
Şi din nori făcut e caru-n care eşti.
Şi alergi cu vântul-sol în veşnicie,
Sol cum fiecare vânt Îţi este sol,
Flacăra şi focul ţi se-nchina Ţie,
Ai luat pământul, l-ai zidit din gol.
Temelii în stare veşnic să-l susţină -
Înghiţit fusese la un semn de-al Tău
De adânc, când apa încerca să-l ţină
Şi să-l zăvorască înăuntrul său.
Dar cu spaima apa, auzindu-Ţi glasul
A fugit croindu-şi drumul spre câmpii
Pân' la locu-n care-ai hotărât popasul
Să rămână-acolo peste veşnicii.
Şi să nu se-ntoarcă, Doamne, niciodată,
Tu faci să ţâşnească apele din văi,
Tu adapi în ele fiara însetată,
Case ridicat-ai pentru toţi ai Tăi.
Cu lucrarea-Ţi sfântă, tu hrăneşti pământul,
Iarba-o faci să crească, toate ni le dai
Stanca, adăpostul când ne bate vântul,
Ce-am putea să-Ţi cerem, Doamne şi să n-ai?...
Totu-n lumea asta s-a făcut prin Tine,
Drum deschis-ai unde nu puteai să treci,
De belşug şi roade palmele ni-s pline,
Lăudat fii, Doamne, lăudat pe veci!...
Cand dintre ceruri
Când dintre ceruri şi pământ hotarul
A fost stropit cu sânge şi suspin
În inima Ţi-am înălţat altarul
Şi am venit la Tine să mă-nchin.
Când se-ntregeau tăcerile din şoapte,
Când adormise steaua la apus
Ţi-am înălţat o candelă în noapte
Şi sufletul în palme Ţi l-am pus.
Când ruga Ta s-a împlinit în mine
De dorul Tău am tresărit din somn
Ţi-am înălţat altarul din ruine
Şi Te-am ales pentru vecie Domn.
Când trupul Tău s-a înălţat să moara
Făptura să mi-o spele de păcat
Am înviat şi eu a doua oară,
Prin moartea Ta pe cruce-am înviat.
Pe-altarul ridicat cu suferinţă
Te-am pus, Isuse, să trăieşti mereu
Şi inima şi-ntreaga mea fiinţă
Ţi-am închinat-o Ţie, Domnul meu!
Cand stau
Când stau aşa privind de sus
Spre lumea asta toată
Îmi vine-un început de gând
Că nu voi mai pleca nicicând
Chiar de voi stărui plângând
Să plec, n-o să se poată.
Când stau aşa privind la cer
Şi mă cutremur toată
Îmi vine-n minte un cuvânt
Că încă-o dată pe pământ
Să stau atât de mult să-Ţi cânt
Nicicând n-o să se poată.
Când stau aşa şi Te privesc
În rugăciune toată
Când pleoapele Ţi s-au închis
Îmi vine-n minte ca-ntr-un vis
C-atât de mult cât Te-am ucis
Nicicând n-o să se poată.
Când stau la cruce şi privesc
Cum îngerii dau roată
Când taci aşa de trist şi sfânt
Îmi vine-n minte un cuvânt
Ca să mai fiu de pe pământ
Nicicând n-o să se poată.
Amin!
Ce esti
Ce eşti, Doamne-în curând
Munţii-i voi sui zburând
Isus mă veghează
Spune-mi, Doamne-Domnul meu
Ce eşti Tu şi ce sunt eu
Şi mă ţine trează.
Spune-mi, Doamne cât mai ştiu
De-i acum sau mai târziu
Împlinirea sfântă
Vino, Doamne, cât mai pot
Sufletul să Ţi-l dau tot
Să-l auzi cum cântă.
Ce eşti, Doamne, cine-s eu,
Sunt copil de Dumnezeu
Sau doar o părere?
Pune-Ţi, Doamne, mâna Ta
Şi de plâng nu mă uita
Adu-mi mângâiere.
Îmi ridic privirea sus
Şi Te-aştept să vii, Isus
Când răsare luna
De-i acum sau mai târziu
Vreau cu Dumnezeu să fiu
Şi cu Tine una.
Chiar daca
Chiar dacă s-ar desface din temelii pământul
Chiar dacă s-ar deschide a cerului fereşti
Chiar dacă şi-ar deschide şi mările adâncul
Deasupra tuturora, Tu, singur, Doamne, eşti...
Chiar stelele sau luna cum fructele ce-s coapte
Ar tot cădea cum cade o lacrimă din rai
Şi ziua de s-ar stinge şi s-ar preface-n noapte
Deasupra tuturora Tu singur, Doamne, stai.
Năluci de nefiinţă chiar dacă-ar fi să vină
Nimicul să-şi întindă ca-n ziua cea dintâi
Tu, singur, Doamne sfinte, ai să rămâi Lumină,
Deasupra tuturora, Tu, Doamne-ai să rămâi...
Cum sa nu fiu
Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi şi niciodată
Să Te laud, Doamne şi să pot să-Ţi cânt.
Legănată-n braţe m-ai ţinut şi încă
Mă mai porţi cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.
Tu eşti totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veşnicie pus-ai peste veşnicie
Şi mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.
Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boţul gângav de pământ
Cum să nu-Ţi fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi şi noapte-adusă pe altarul sfânt?
Cum eşti, Doamne,
Cum eşti, Doamne, lângă mine, cum
De-am ajuns cu frunzele pe drum
Bate vântul, ploile mă bat
În ţărână pasul mi-l abat.
Vine noaptea să mă prindă iar
Stă vrăjmaşul pândă la hotar
Bate vântul şi sunt frunză eu
Doamne-ajută sufletului meu.
Cum eşti, Doamne, lângă mine, cum
De-am ajuns cu frunzele pe drum
S-au pornit asupra-mi norii toţi
Vino, din furtuna să mă scoţi...
Bate vântul îndelung şi rău
Vină, Doamne, sunt copilul Tău
De mă-ngroapă ploaia în noroi
Adu-mă, Tu, Doamne, înapoi.
Mi-am rănit aripile în zbor
Cum eşti, Doamne, de mă laşi să mor?...
Vino, Sfinte, cât mai sunt pe drum...
Cum eşti, Doamne, lângă mine, cum?
Da-mi Dragostea
Cum pot să Te laud cu inimă bună
Când lacrima-n spate mi-ai pus-o să stea,
Cum vrei să nu fie în mine furtună
Când vânt şi-ntuneric e-n dragostea mea.
De vrei bucurie, la ce suferinţa,
Cum vrei cu durere 'nainte-Ţi să vin?
De vrei să mă saturi, să-mi saturi fiinţa
De ce-mi pui în apă oţet şi pelin?
Nu-s Iacov, ştii bine, să-Ţi stau înainte
Să lupt împotriva-Ţi din noapte în zori,
De vrei să Te laud, Tu adu-ţi aminte
Că nu de durere mi-e frica şi ori
De câte ori, Doamne, vei vrea să Te caut
Dă-mi dragostea toată că dragoste-s eu
Şi-aştept cum Ilie în susur de flaut
Să simt că eşti Blândul şi Bun Dumnezeu
Deschide pentru mine
Ajuta-mă, Isuse şi veghează,
Deschide-Ţi pentru mine cerul Tău
Ajută-mă şi binecuvântează
Să nu m-ajungă, Isuse, cel rău.
Ajută-mă, Te rog, întinde-Ţi mâna
De trupul meu atinge-Te uşor
Şi chiar dacă m-aşteaptă jos ţărâna
Nu mă lăsa, Isuse, să cobor.
Rămâi cu mine, Isuse, străjerul
Acestei nopţi să-mi fii la căpătâi
Şi nu lăsa să mi se-nchidă cerul
Când Tu mi-eşti, Doamne, dragostea dintâi.
Deschide-mi o fereastră
Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Şi când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de poveşti -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu eşti Tatăl meu şi mă iubeşti.
Aşa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup şi-apoi mi-ai dat un nume
Şi-n toate după Tine m-ai făcut.
Mi-ai dat iubire şi mi-ai dat credinţă
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învăţat că totu-i cu putinţă
Că nu-i nimic ce Tu nu poţi ierta...
Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ţi îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu.
Din cuvantul Tau
Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Eşti acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aş putea eu crede
Dincolo de ce-aş putea eu şti
Dincolo de tot ce nu se vede
Eşti doar Cuvântul şi a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârşit zidirea
Şi prin El la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip şi nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău..
Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-şi apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine şi eu
Aştept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă şi-mi cântă mereu
Şi nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Şi ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îţi strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea şi pune-i un nume,
În braţele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume.
Doamne Dumnezeul
(Psalm 88)
ul mântuirii mele
Zi şi noapte strigă rugăciunea mea
Săturat îmi este sufletul de rele,
Ia aminte, Doamne, nu Te-ndepărta.
De lăcaşul morţii am ajuns aproape
Şi cu morţii astăzi mă înşir la rând,
Vin înmormântaţii, vin să mă îngroape,
Printre morţii lumii mă trezesc plângând.
Doamne, mă-nconjoară morţii din morminte,
Doamne, cu-ntuneric m-ai lăsat zidit
De niciunul astăzi nu-Ţi aduci aminte,
Mâna Ta mi-apasă sufletul trudit.
Şi cu valuri grele mă loveşte-ntr-una,
De atâtea lacrimi ochii mi se sting
Şi pe capul care a purtat cununa
Fire de zăpadă înfloresc şi ning.
Pentru morţi, o, Doamne, mai lucrezi Tu oare
Cu minuni şi semne, ori se scoală ei
Să-Ţi aducă slavă, bunătatea-Ţi mare
Celor din morminte să le-o dai Tu vrei?
Toţi aceştia, Doamne, cum să Ţi se-nchine?
Vino, Doamne, vino, vino-n ajutor,
Pentru ce mă lepezi şi Te-ascunzi de mine
Când din tinereţe ştii că trag să mor?
Sunt cuprins de spaime, ape mă-nconjoară,
Peste mine trece azi mânia Ta,
Ziua, ca şi noaptea, spaima mă doboară,
Vino, Doamne, vino, nu Te-ndepărta!
Amin!
Doamne tot ce stiu
Doamne, asta-i tot ce ştiu
Să privesc mereu la Tine
Sunt născută doi să fiu
Eu şi Tu ce eşti în mine.
Eu sunt Tu şi Tu eşti eu
Sunt copilul Tău cuminte
Faţa Ta de Dumnezeu
Şi oglinda dinainte.
Sunt zidire de pământ
Martoră-i şi-acum ţărâna
Dar mi-ai dat din Duhul Sfânt
Şi m-ai legănat cu mâna.
Doamne, asta-i tot ce ştiu
Să doresc să vin la Tine
Sunt născuta doi să fiu
Eu şi Tu ce eşti în mine.
Doamne Tu esti totul
Fără margini mi-este dragostea de Tine
Orişiunde-aş merge Tu eşti Domnul meu
Mă-nfior şi tremur când Te simt în mine
Unde eşti Tu, Doamne, vreau să fiu şi eu.
Nu mai pot departe să Te ştiu, mi-e teamă -
Viaţa fără Tine-i ca şi cum n-ar fi -
Stele mii să moară, nu le bag în seamă
Tu eşti ceru-n care iar le vei zidi.
Ce eşti, Doamne sfinte, de rămân pierdută
Când Te văd pe gânduri şi-n tăcere stai,
Ochii plâng cu ceaţă, vorba mi-este mută,
Mâinile-s întinse după Tine-n rai.
Şi mă sui pe-o rază gingaşă de lună
Să Te văd când, Doamne, mă aştepţi în prag,
Pentru Tine, Doamne, mi-am dorit cunună
Mi-e şi frică, Doamne, cât îmi eşti de drag.
Doamne, Tu eşti totul până peste moarte
Ai crescut în mine veşnic Dumnezeu,
Îngerii din ceruri vin şi-o să mă poarte
Şi cu Tine-n slavă am să fiu şi eu. Amin!
Domnul este mantuirea
Psalm 27
Domnul este mântuirea şi lumina mea
El e cel ce mă ridică, tot El mă coboară
Înaintea slavei Sale nu-i un om să stea
Deci de cine-n lumea asta să-mi mai fie frică?
Când înaintează răii împotriva-mi toţi
Carnea să mi-o dea la păsări şi jivine pradă,
Tocmai ei, prigonitorii mincinoşi şi hoţi,
Tocmai ei, în cursa-ntinsă singuri o să cadă.
Cu război de-ar vrea să vină neînfricat aş fi
Iar credinţa mea e Domnul şi doresc fierbinte
Să trăiesc în casa-I sfântă până ce-oi muri
Să mă minunez de templul ce-mi va sta-nainte.
În necaz şi suferinţă pace voi avea
În coliba Lui şi-n cortu-I voi găsi scăpare
Mă va înălţa pe-o stâncă şi Îi voi cânta
Laude Îi voi aduce, jertfe şi-nchinare.
O, ascultă-mi, Doamne, glasul astăzi când Te chem
Pleacă-Ţi ochii înspre mine, Doamne şi ai milă
Faţa Ta caut, Doamne, ca să nu mă tem
Nu mă departe de Tine, nu privi cu silă.
Nu mă părăsi, o, Doamne, mântuirea mea
Dacă tatăl şi chiar mama azi mă părăseşte
Voi striga la Tine, Doamne şi-mi vei ajuta
Ca să spun de ei mă lasă Domnul, mă primeşte!
E plansul Tau
Când stau culcată-n margine de noapte
Şi mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii şi mii de şoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Şi-aud scrâşnind al vieţii ferăstrău
Şi vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu ştiu, o, Doamne, că e plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbuşite-n hău
Şi inima şi sufletul îmi ţipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.
Când stau culcată-n margini de tăcere
Şi-am îngheţat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când am ajuns povară pentru mine
Şi mă cutremur în atâta rău
Mă sfâşii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...
Eu la Tine
Eu la Tine-n închinare
Am venit să-Ţi cer iertare
Şi în marea-Ţi îndurare
Să mă vindeci vreu
Eu la Tine ostenită
Vin să-Ţi spun că sunt rănită
Şi de lume prigonită
Dumnezeul meu.
Eu la Tine vin Preasfinte
Tu de-acum îmi eşti Părinte
Şi supusă înainte
Mă închin şi vreu
Dacă sufletul meu tace
Dacă-i trist şi n-are pace
Fă-l cu Tine să se-mpace
Dumnezeul meu.
Tu mi-ai dat din cer Lumină
M-ai iertat de orice vină
Mi-ai intins o mână plină
De-ndurări, şi eu
Vin să-Ţi mulţumesc Preasfinte,
Vin să-Ţi mulţumesc fierbinte
Vin să-Ţi mulţumesc Părinte
Dumnezeul meu.
Esti nadejdea
Eşti nădejdea sufletului meu
Te-am purtat în lacrimile mele,
Te-am purtat în dragoste mereu
Palmele Te-au legănat pe ele.
Te-am dorit şi Te-am iubit nespus,
Te-am iubit dincolo de cuvinte,
Sufletul ´nainte Ţi l-am pus
Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.
Te-am iubit şi m-ai iubit şi Tu,
Te-am iubit adânc în veşnicie,
Nu-mi vei spune niciodată nu,
Viaţa Ta e-n mine şi-o sa fie.
În genunchi vin înaintea Ta
Faţa mi-am ascuns-o că mi-e frică
Şi de vezi c-am împietrit aşa
Vino, Doamne, Tu şi mă ridică.
Pune-Ţi mâna, Doamne Dumnezeu,
Lacrimile s-au uscat sub pleoape-
Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,
Pentru mine ţine-mă aproape.
Ce iubire, Doamne, mă-nfior,
Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,
Vino, Doamne, că de-atâta dor
Mi-a-nfrunzit şi cântecul în mine.
Vino, Doamne, că de când Te-aştept
Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,
Vino, Doamne, strânge-mă la piept
Şi-am să-Ţi fiu lumină din Lumină. Amin!
Fii umbra Mea !
Fii umbra mea pe mâna mea cea dreaptă
O, Doamne-Dumnezeul meu Cel viu
Atâta dor e-n mine şi Te-aşteaptă,
Atâta dor de ce-aş putea să-Ţi fiu.
Atât de mult am stat în închinare
Atât de mult m-ai ascultat din cer,
Atât de multe Ţi-am rămas datoare,
Atât de multe-am îndrăznit să-Ţi cer.
De-atâtea ori Te-ai îndurat de mine
De-atâtea ori nefericirea mea
S-a înălţat cu strigăte la Tine,
De-atâtea ori ai plâns când mă durea.
Şi-atât de mult am înţeles că-Ţi pasă
Că nu mă vrei pe-un drum de suferinţi
Că mi-ai zidit acolo sus o casă
Şi m-ai suit alăturea de sfinţi.
Eşti Împăratul meu, eşti Dumnezeul
Ce m-ai sfinţit ’nainte de-a mă şti
M-ai ridicat şi m-ai ferit de greul
Acestei lumi de fiecare zi.
Eşti umbra mea pe mâna mea cea dreaptă,
Eşti Domnul meu, eşti Domnul Dumnezeu
Te-aştept să vii, tot sufletul Te-aşteaptă,
Ajuta, Doamne, sufletului meu!...
Grăbeşte, Doamne, de mă scapă
Psalm 143
Grăbeşte, Doamne de mă scapă
Şi nu-mi ascunde faţa Ta
Că aş ajunge-atunci în groapă
Cu cei ce nu se pot scula.
Mi se topeşte duhu-n mine
Când vreau în braţe, Doamne sfânt
Să Te păstrez ascuns mai bine
Şi să mă satur de Cuvânt.
Grăbeşte, Doamne, de m-ascultă
Mă-nvaţă voia-Ţi s-o-mplinesc
Şi dă-mi din bunătatea multă
Să pot pe toţi să-i răsplătesc.
Şi nu intra la judecată
Cu oamenii şi robul Tău
Că nu e nimeni fără pată
Şi nimeni să nu facă rău.
Arată-mi Calea, mă-ntăreşte
Când lacrima mi-e pe obraz
Vrăjmaşul meu îl nimiceşte
Mă scoate, Doamne din necaz.
Iov 7 4-21
Iar partea mea sunt nopţi de suferinţă
Şi când mă culc mă-ntreb: când voi fi treaz?
Şi se frământă-ntreaga mea fiinţă
Şi n-am o clipă, una de răgaz.
Îmi crapă pielea toată, se desface
Şi trupul tot e-o coaja de pământ
Dar când adorm crezând că va fi pace
De visuri şi vedenii mă-nspăimânt.
O, lasă-mă, sunt numai o suflare...
Ce este omul ca să-l cercetezi,
Să-l iei în seamă fără încetare,
Când termina-vei, oare să mă vezi?
Şi de-am greşit, ce pot să-Ţi fac eu Ţie,
Dacă şi ţintă la săgeţi m-ai pus,
Tu nu vezi c-am ajuns o moarte vie,
Că nu mai am nici un cuvânt de spus?
De ce nu-mi ierţi fărădelegea, oare?
Doar ştii că în pământ voi aţipi
Şi-n lumea unde-s toate trecătoare
Când mă vei căuta, nu voi mai fi...
Isaia 43
Acum aşa vorbeşte Acel ce te-a făcut
- Să nu te temi de nimeni, căci Eu te chem pe nume
Prin apă de vei trece Eu îţi voi sta ca scut
Şi mână Mea întinsă te va feri de lume.
Nimic nu te va arde dacă-ai să treci prin foc
Nici flacăra asupra-ţi nu va avea putere
Căci Eu sunt Dumnezeul cel viu şi-n orice loc
Te izbăvesc de toate, doar strigă-Mă şi cere.
Eu sunt mereu cu tine şi te-oi aduce iar
În ţara ce ţi-am dat-o şi tuturor voi spune -
Dă-ţi Miază-noapte fiii, tu Miază-zi hotar
Să nu le pui în cale, ascultă Soare-apune.
Acesta e poporul, i-am dat Numele Meu
El e poporu-n care Mi-am arătat iubirea
Şi vrerea Mea e una, căci eu sunt Dumnezeu
În Mine se sfârşeşte şi-a început zidirea.
Am fost de la-nceputuri şi după Mine nu
Mai poate-n lumea asta un altul să mai fie
Cu toţii sunteţi martori şi tu şi tu şi tu
Veniţi căci pretutindeni lumina Mea e vie.
Eu am vestit şi tot Eu de voi nu sunt străin,
Eu L-am adus în lume pe Fiul Meu, Mesia
Când răstignit pe cruce v-a izbăvit de chin
În schimbul vieţii Sale v-am dat Împărăţia!
In ziua aceea
În ziua aceea voi asculta
Cum tremură pământul
În ziua aceea mă voi închina
Şi-Ţi voi implini Cuvântul.
În ziua aceea Te voi lăuda
Şi-i voi spune
Eşti pace, eşti viaţa şi tot ce-mi vei da
E-o minune.
În ziua aceea o, Doamne Isus
Îţi voi cunoaşte faţa
Voi plânge şi ziua, voi plânge-n apus,
Voi plânge şi dimineaţa.
În ziua aceea la Tine-oi veni
Şi flori de iasomie
Vor ninge-nainte-mi şi ei Îţi voi fi
Mireasă în veşnicie.
În ziua aceea voi asculta
Cum tremură pământul
Cu Tine alături la masă voi sta
Şi-Ţi voi împlini Cuvântul.
La Tine vin, Doamne
Psalm 71
La Tine vin, Doamne şi-mi caut scăparea
Şi-n veci de ruşine eu n-o să rămân
Păzeşte-mă, Doamne, păzeşte-mi cărarea
În viaţa mea, Doamne, fii veşnic stăpân.
Fii stânca la care să fug totdeauna,
Cetatea în care să scap de cel rău
De când eram tânăr cu Tine-am fost una,
Din pântecul mamei ştiam că-s al Tău.
Pe Tine Te laud, o, laudă Ţie
Şi ca o minune-am ajuns pentru toţi
Slăvit să fii, Tată, slăvit pe vecie,
Iubeşte-mă, Doamne, de vrei şi socoţi.
Că poate sunt vrednic; iar când bătrâneţea
Mi-a frânge puterea cu aripa sa
Să nu mă laşi, Doamne, alungă-mi tristeţea,
De faţa Ta sfântă Tu nu mă lăsa.
Căci, iată, vrăjmaşii vorbesc despre mine
Şi cei ce-mi vor viaţa vorbesc între ei
Zicându-şi: pierdut e şi Domnul nu vine
Să-l scape, deci haideţi, loviţi cu temei!
O, vino degrabă, adu-mi ajutorul
La Tine strig, Doamne, mă rog şi mă-nchin
De Numele-Ţi mare va şti tot poporul
Şi cei care-s astăzi şi cei care vin.
Şi chiar bătrâneţea căruntă şi lungă
Să vie, cu Tine eu nu voi pieri
Dreptatea Ta, Doamne, în cer o s-ajungă
Nu-i nimeni ca Tine şi nici nu va fi.
Prin multe necazuri trecut-am, dar iară
Speranţa şi viaţa ne-ai dat-o-napoi,
Adânc de pământuri de-ar vrea să ne ceară
Tu stai împotrivă, Tu stai lângă noi.
Înalţă-mi mărimea, întoarce-Te, pune
Pe fruntea mea mâna Ta blânda şi eu
Cu harfa şi gura la toţi le voi spune
Tu, Sfinte-al lui Iacov, Tu eşti Dumnezeu!
Amin!
Lăudaţi pe Domnul
Lăudaţi cu toţi pe Domnul, altul ca El nu-i
Şi în veşnicie ţine blânda-I îndurare
Lăudaţi pe Cel ce ţine-n stăpânirea Lui
Taina tainelor şi-n lume este Cel mai mare.
Lăudaţi pe Cel ce singur face mari minuni,
Dumnezeu a pus pământul până peste mare
Domnul domnilor El este pentru toţi cei buni
Şi în veşnicie ţine a Lui îndurare.
Cu pricepere şi cerul tot El l-a întins
Soarele să lumineze peste-ntreaga zare
Luna, stelele pe bolta tot El le-a aprins
Şi în veşnicie ţine marea-i îndurare.
Lăudaţi cu toţi pe Domnul, bunătatea Lui
Lăudaţi-L şi-I aduceţi slava şi-nchinare
Cum e Dumnezeul nostru nimeni altul nu-i
Şi în veşnicie ţine marea-i 1ndurare.
Lasa-ma sa-Ti fiu
Sunt gata pentru noul nume
Sunt gata pentru nunta noastră
Am împlinit ce-a fost în lume
Şi-acum sunt pasăre măiastră.
Mă-nalţ plutind spre casa nouă
Din cerul alb de flori şi fluturi
Mă chemi cu mâinile-amândouă
Şi fulgi de nea pe ochi îmi scuturi.
"Atâta Te iubesc!" Ţi-aş spune
Atât mi-e dragostea de mare
Atât eşti, Doamne, o minune
Atâta Te iubesc de tare,
Şi nu Te-aştept decât pe Tine
Umilă lângă-un colţ de casă
Deschide uşa pentru mine
Şi lasă-mă să-Ţi fiu mireasa!
Veniţi la Mine cei împovăraţi
Şi-o să vă schimb a suferinţei haină,
Din pacea mea cu toţii să gustaţi" -
Aşa spuneai la Cina cea de taină -.
"Veniţi şi-am să vă dau ce n-aţi avut -
Am să vă dau iubire şi credinţă
În faţa morţii voi rămâne scut
Şi-o să aveţi prin Mine biruinţă.
Luaţi, mâncaţi, acesta-i trupul Meu
Alinul pentru inima bolnavă,
Eu am venit ca Fiu de Dumnezeu
Să vă aduc la Tatăl Meu în slavă…
Amin!
Mai mor putin
Eu Te întreb, Tu mă acuzi
Eu Te aştept, Tu nu mă vezi
Eu Îţi vorbesc, Tu nu auzi
Eu Te iubesc, Tu nu mă crezi.
Mai mor puţin, Tu nu mă ştii
Mai cad un pic genunchii mei
Pe braţe, Doamne să mă ţii
Te-am tot rugat şi Tu nu vrei.
Ţi-aş mai vorbi, Ţi-aş mai cânta
M-aş odihni dar nu am cum
Aş vrea să vin în faţa Ta
Dar nu mai ştiu pe care drum.
Unde eşti, Dumnezeu
Unde ai plecat
Vreau să ştiu ce sunt eu
Înger sau păcat.
Unde eşti, Dumnezeu
Unde Te-ai ascuns
Ţi-am adus plânsul meu
Dar n-a fost de-ajuns.
Unde eşti, Sfântul meu
Te-am strigat şi strig
Nu auzi, Dumnezeu
Şi mi-e tare frig.
Mare este Domnul
Psalm 48
Mare este Domnul, laude Îi cânt
Mare este Domnul în cetatea mare
Care stă pe munte, Muntele cel sfânt
Bucuria lumii, loc de închinare.
Înspre miazănoapte e lumina ei,
Împăratul nostru şi-a ales-o casă,
Turnul de scăpare este pentru cei
Ce se-ncred în Dânsul lumea când o lasă.
Iată ca-mpăraţii toţi s-au adunat
Au privit-o-n silă cum priveşti o slugă
Însă o durere când i-a apucat
S-au privit cu spaima şi s-au pus pe fugă.
I-ai bătut cu vântul cel din răsărit,
Cu durerea celei care sta să nască
Tocmai cum din vremuri fost-am auzit
S-a-ntâmplat ca Domnul să Se proslăvească.
Doamn-n veşnicie toate le-ai supus
Numele şi slava fă-le să răsune
Dincolo de mare şi de cer mai sus
Dumnezeul nostru imn şi rugăciune.
Sfântul munte strigă plin de bucurii
Vesele sunt toate a lui Iuda fiice
Când cu judecată dreaptă temelii
Pui Cetăţii Tale ca să se ridice.
Să se-ntindă faima-i dincolo de nori,
Cercetaţi palate, turnuri în lumină
Să-L vedeţi pe Domnul îmbrăcaţi în flori
Să-L vestiţi pe Domnul celor ce-or să vină.
Mi-ai dăruit
Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.
Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.
Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.
Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.
S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină.
Mi-am cusut
Iov 15:15-22,17:1-10
Mi-am cusut apoi un sac de piele
Şi ţărâna-n pleoape mi s-a pus
Umbra morţii-apasă peste ele
Plânsul mult aproape m-a răpus.
Totuşi n-am făcut nici o greşeală
Fără şovăire-am fost în paşi...
Sângele să-mi iasă la iveala
Azi, te rog, pământule, să-l laşi.
Vaietele mele să răsune
Până-n zare, dincolo de ea
Am în cer un martor ce va spune
Tuturora de durerea mea.
Prietenii îi ştiu că râd de mine
Dar mă rog plângând la Dumnezeu,
Fă dreptate omului la Tine,
Fă-mi dreptate-n faţa lor mai vreu.
Anii mi se scurg spre nefiinţa,
Doar un lucru vin să Te mai rog,
Să mă-ntorc nu-mi este cu putinţă,
Pune-Te-naintea Ta zălog.
Pentru mine, Doamne, nu Te-ascunde -
Am răbdat batjocuri, suferinţi -
Altfel cine ar putea răspunde
Pentru mine astăzi între sfinţi?...
Când mă prinde jalea ca-ntr-un cleşte
Cei făr’ de prihană-s împietriţi,
Totuşi cel curat se întăreşte
Însă prieteni, prieteni, voi veniţi.
Să v-arat că înţelept nu este
Unul printre voi, ce, de-au murit
Toate-acele planuri de poveste
Ce cu-atâta drag le-am făurit?...
Şi mai spuneţi noaptea că-i lumină
Când e întuneric şi nimic...
Locuinţa morţilor să vină
O aştept, culcuşul să-mi ridic.
Şi când gropii-i strig fără de teamă:
"Tu eşti, groapă, astăzi, tatăl meu,
Viermilor îmi sunteţi soră, mamă
Unde mi-e nădejdea, Dumnezeu?...
Cu nădejdea azi mă iau de mână,
Care este azi nădejdea mea?
Când cu ea ne ducem în ţărână,
Cine-n lumea asta va vedea?
Amin!
Mi-e frica Doamne
Ajută, Doamne, neputinţei mele,
Ajută, Doamne, sufletului meu,
Când ruga mea se-nalţă către stele
Te-aştept să-i ieşi în cale, Dumnezeu...
Adună-mi, Doamne, lacrimile plânse,
Ajuta-mă când vezi că nu mai pot...
Mi-e trupul greu şi degetele strânse,
Mi-e frică, Doamne, să nu mor de tot.
Apleacă-Ţi, Doamne, dragostea spre mine
Şi ţine-mă în braţe, Sfântul meu
M-aş ridica şi-aş îndrăzni la Tine
Chiar dacă-s om şi Tu eşti Dumnezeu.
Mâine
Astăzi sunt dar mâine nu-s
Maine nu-s dar tot voi fi
Pe pământ sunt cu Isus
Mâine-n cer mă va primi.
Astăzi plâng dar mâine cânt
Astăzi îmi mai este greu
Astăzi plâng, sunt pe pământ
Mâine-i cânt lui Dumnezeu.
Astăzi mor, dar mâine vin
Vin spre soarele de sus
Şi de sunt aici străin
Mâine-n cer stau cu Isus.
N-aş putea
Ce-aş putea eu oare, oare ce-aş putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aş putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aş face faţă ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ţine un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aş putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...
Ce-aş putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aş culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.
Şi prin ce putere aş putea lupta
Dacă n-aş primi-o chiar din mâna Ta?
Aş putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aş putea nimic.
Nu lasa
Nu-mi lăsa tristeţile pe umăr
Ia-mi povara, Isuse, din nou,
Ce mi-ar folosi să le mai număr
Când la toate m-am făcut ecou.
Stau şi mă frământ în miez de noapte,
Domnul meu şi lacrimile curg,
Ce desprind din cerurile coapte
Luminând zadarnic în amurg.
Nu lăsa tristeţea să m-atingă,
Nu lăsa-ntunericul în ea,
Nu-mi lăsa speranţa să se stingă
Astăzi când eşti Tu în viaţa mea.
Mă lovesc cu palmele de ceata,
Mă lovesc cu palmele de zid,
Când se face iarăşi dimineaţă
Într-o altă noapte mă închid.
Vin atâtea, vin să mă frământe
Şi le ştiu pe toate pe de rost
Nu lăsa, Isuse să te cânte
Doar ecoul celei care-am fost.
Vino şi atinge-mă pe umăr,
Ia-mi povara, Isuse-ndrăznesc
Să Te rog, nu mă lăsa să număr
Când atâta, Doamne, Te iubesc.
Amin!
Nu mi-e totuna
Nu mi-e totuna, Doamne, dacă-Ţi cânt
Din adâncimi de văi sau de pe stâncă,
Nu mi-e totuna dacă din pământ
Picioarele şi mâinile mi-s încă.
Nu mi-e totuna dacă mă închin
Cu noaptea-n ochi sau cu lumina-n pleoape,
Nu mi-e totuna când la Tine vin
De eşti departe sau de eşti aproape.
Nu mi-e totuna dacă-n faţa Ta
Mi-e inima curată sau murdară
Şi nu-i totuna, Doamne, de voi sta
La pieptul Tău sau voi rămâne-afară...
De-aceea plâng, de-aceea mă frământ
Şi iar Te rog să-mi dai putere, Tată,
Ca şi de-aş fi cu totul din pământ
Cu ea în trup de ceruri sunt legată.
Amin!
Nu stiu
Nu ştiu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu ştiu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu ştiu, Doamne, dacă eşti cu mine,
Nici nu ştiu de ştiu să Te ascult.
Ştiu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aştept când licăreşte luna
Şi să strig când bântuie cel rău.
Nu ştiu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu ştiu să plâng dacă mai pot
Ţi-am cerut doar milă şi iertare
Şi-am venit cu sufletul cu tot.
Nu Te mai las
M-am apucat cu mâna de poala hainei Tale
Cu nici un chip de-acuma nu Te mai las să pleci
Şi dacă mi s-ar pune nălucile în cale
Eu sunt a Ta, Isuse, eu sunt a Ta pe veci.
De multe ori din ceruri nu mai aud nimica,
Pe buzele închise nu-i poate un cuvânt,
De multe ori mă doare, de multe ori mi-e frică,
De multe ori mă clatin înveşmântată-n vânt.
Dar degetele mele de Tine se agaţă,
Nu Te mai las, Isuse, să pleci nu Te mai las,
Am rătăcit în lume, am rătăcit în viaţă
Dar poala hainei Tale, ea tot mi-a mai rămas...
Nu Te mai las, Isuse, nu mă mai las de Tine,
Să-mi steie înainte tot iadul cu năluci
Şi trupul să mi-l frângă, cu mâna mă voi ţine
De poala hainei Tale şi tot n-o să Te duci.
O Doamne !
(cântare)
Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog şi Te laud şi-Ţi cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.
Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.
O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranţa mea toata e-n Tine.
O Doamne, numai Tu !
(Psalm 139)
O, Doamne numai Tu mă cercetezi
Şi de departe gândul mi-l pătrunzi
Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi
De ochii Tăi nimic nu poţi să-ascunzi.
Şi nu-mi ajunge bine un cuvânt
Pe buze, că deja l-ai auzit,
Tu, Doamne Dumnezeul meu cel sfânt
Din faţă şi din spate m-ai păzit.
Şi tot ce faci e-atât de minunat
Că de puterea mea e mai presus
Şi-atâtea ştii că m-am înspăimântat
Şi-o tainică dorinţă-n gând mi-am pus.
De Duhul Tău departe unde pot
Ca să mă duc şi unde voi fugi
De faţa Ta? - În cer dacă socot
Că pot să fug şi-acolo Tu vei fi.
Şi printre morţi să fug de-aş încerca
Şi-acolo, iată şi acolo eşti.
Cu-aripile de zori dac-aş zbura
La margine de mare - mă găseşti!
Iar noaptea de va sta în jurul meu,
Lumina-n întuneric s-o îmbrâci
Şi-acolo, Doamne, străluceşti mereu
Şi-acolo în lumină Te prefaci.
Dar nu Te-am cunoscut îndeajuns...
Când viaţa mea pe zile-o numărai.
De Tine trupul meu n-a fost ascuns
Şi trup n-aveam şi totusi mă vedeai
În locul tainic unde-am fost făcut
Ca-n adâncimi de peşteri şi de vis
În mod ciudat cu viaţă m-ai ţesut
Şi-n cartea Ta-nainte eram scris.
Şi câte gânduri, Doamne fir cu fir-
De-aş sta să număr nu s-ar termina,
Când mă trezesc cu Tine eu respir,
O, cât de nepătrunsă-i calea Ta!
Şi vino, Doamne să mă cercetezi
Pe-un drum greşit de sunt Tu să mi-o spui
Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi,
Cum Tu eşti, Doamne, nimeni altul nu-i...
Amin!
O, du-mă, Doamne
Deschide-mi cerul să Te pot vedea
O, Domnul meu, Isus
Să curgă blândă peste faţa mea
O lacrimă de sus.
Aicea stau, aicea Te aştept
Străina pe pământ
Din stele salbă mi-am făcut la piept
Şi rugăciuni din vânt.
Să zboare pân´ la Tine în înalt
În palmă să le strâng
Să mă cuprinzi cu braţul celălalt
Să nu Te văd cum plângi...
Câtă iertare ai putut să-mi dai
Şi cât vei mai ierta
O, du-mă, Doamne, dincolo în rai
În veşnicia Ta!
O rugaciune a lui Moise
Psalm 90
Am găsit la Tine loc de adăpost
Neam de neam venit-a să se-nchine Ţie
Dumnezeul nostru totdeauna-ai fost
Dintr-o veşnicie până-n veşnicie.
În ţărână, Doamne ne întorci zicând:
"Fiilor, la Mine e speranţă iară,
Ce sunt anii voştri? - Nici măcar un gând
Şi să fie-o mie, umbră o să pară..."
Ca un vis îi mături, cum e-o zi de ieri,
Ca o strajă-n noapte-s anii pentru Tine
Dimineaţa creştem, noaptea nicăieri
Nici un pas pământul nu-l mai poate ţine.
Ne uscăm ca iarba de mânia Ta
Într-o clipă şters-ai tot ce-nseamnă viaţă
Că fărădelegea nu ne-o vei ierta
Şi ascuns păcatul Tu ni-l scoţi în faţă.
Ca un sunet anii se perindă rari
Poate să ajungă şaptezeci sau poate
Şi mai mult să fie pentru cei mai tari
Fiecare viaţă Domnul o socoate.
Şi cu care lucru ne-am putea mândri?
Totul e durere, trudă, suferinţă
Cine să ia seama cum ar trebui
Când suntem de-îndată duşi în nefiinţă?
Nu mai sta departe, Doamne, Te rugăm
Vino şi ne-nvaţă, tuturor ne spune
Anii vieţii noastre cum să-i numărăm,
Satură-ne, Doamne, doar cu fapte bune.
Schimba-ne făptura, dă-ne bucurii
Tot atâtea zile câte-au fost cu jale
Fă-ne lângă Tine să trăim ca fii
Să-nalţăm spre ceruri rugi şi osanale
Cu bunăvoinţă, Doamne să priveşti
Şi cu îndurare să ne ierţi Preasfinte
Dumnezeul nostru pe vecie eşti
Şi cu slavă multă Te cinstim, Părinte!
Amin!
O veşnicie Te-aş sluji
O viaţă-ntreagă Te-aş sluji pe Tine
O viaţă-aş sta şi încă-o veşnicie
Să-Ţi adâncesc cuvintele în mine
Să mă-ncălzesc cu flacăra lor vie.
Atâta mi-am dorit să-mi ieşi în cale -
Erai un vis, erai o-nchipuire
Dar când m-ai plâns cu lacrimile Tale
O uşa mi-ai deschis spre mântuire.
Şi când pe dealul Golgotei la cruce
Te-au pironit şi Te-au străpuns cu ura
Când am văzut lumina cum se duce
Şi cum Îţi mor cuvintele din gură.
M-am prăbuşit plângând cutremurată
Nimic n-a mai rămas să mă aline
Şi m-am rugat: de-ai mai veni odată
O veşnicie voi sluji la Tine.
Plângerile lui Ieremia
Eu sunt acela ce-a văzut
Durerea, ca şi suferinţa
Când cu nuiaua mi-a bătut
Şi cu urgia Lui fiinţa.
În întuneric m-a mânat,
M-a dus departe de lumină
Doar împotriva mea a stat
Şi numai eu am fost de vină...
Întreaga noapte-ntreaga zi
M-a tot ţinut sub apăsare
Să nu mai pot nădăjdui
Că voi scăpa din închisoare.
În lanţuri m-a legat apoi
Să-mi ardă carnea de durere
Să gem plângând cu ochii goi
Şi ajutor să nu pot cere.
M-a-nchis în spaimă şi în frig,
Un zid a pus să mă-nconjoare
Şi ca să nu mai pot să strig
M-a rătăcit şi pe cărare.
Degeaba-aş încerca să-I spun
Că rugăciunea n-o primeşte
Şi Dumnezeul meu cel bun
E ca un leu ce mă pândeşte.
Pa vârf de munţi m-a prigonit
Şi-a-nfipt săgeţile în mine
M-a pustiit, m-a nimicit,
M-a dat cu totul de ruşine.
Cu pietre dinţii mi-a sfărmat
O, Doamne, pacea, fericirea,
Pe toate Tu mi le-ai luat
Şi mi-ai desăvârşit pieirea.
Dar totuşi bunătatea Ta
Nu s-a sfârşit, nu-i dusă încă
Că Tu eşti, Doamne, partea mea
De moştenire şi o stâncă.
De adăpost când nu mai pot
Şi însetat vin şi n-am apă
Când mort mă vad şi mă socot
Tot Tu eşti Cel care mă scapă.
Poate
Poate voi putea să vin odată
Înaintea Ta să mă inchin
Să-Ţi aduc făptura fără pată
Îmbrăcata-n hainele de in.
Poate-atunci Ţi-oi spune pe-ndelete
Cât de mult Te-am căutat şi-am plâns
Cât mi-au nins tristeţile în plete
Câte veşnicii de dor am strâns.
Poate voi putea să vin la Tine
Voi putea să-Ţi spun cu gura mea
Cum stăteam cu noaptea lângă mine
Cum strigam şi cum mă mai durea.
Poate că odată, Doamne sfinte
Vei întinde mâna şi vei sta
Să mă-mbraci cu noile veşminte
Să mă faci pe veci mireasa Ta.
Poate atunci
Să rup din toate stelele îmi vine
Şi să le pun apoi în trupul meu
Că poate-aşa voi străluci mai bine
Şi mi-i băga în seama, Dumnezeu.
Să-mi pun o stea în fiecare mână
Şi-n fiecare ochi să-mi pun o stea
Şi trupul meu cu stele să rămână
Că poate, Doamne-atunci mă vei vedea.
Mă vor sui în ceruri printre ele
Vor lumina cu toate-n trupul meu
Şi de voi plânge, lacrimile mele
Ţi-or străluci pe faţă, Dumnezeu...
Şi de-am să mor mă vei băga în seamă,
Voi fi şi eu în ceruri cum e-o stea,
Vei şti că eu sunt cea care Te cheamă
Şi-o lacrimă am fost pe faţa Ta.
Prin credinta
Cum să fac, Te-ntreb, să nu mai plâng
Să Te văd, o, Doamne, lângă mine
Frunzele s-au scuturat în crâng
Şi-au plecat apoi să Ţi se-nchine.
Am rămas cu arborii golaşi
Fără frunze, fără de veştminte,
Am rămas cu urmele de paşi
Înşirate spre luare-aminte
Le-am citit cu sufletul flămând
Bâjbâiam cu mâinile pe ele,
Mi-au deschis în inima şi-n gând
O potecă dincolo de stele.
Dincolo de stele am ajuns,
Dincolo de-a cerului zidire,
Duhul de lumină m-a pătruns
Şi mi-a dat un duh de nemurire.
Îngerii zburau în jurul meu
Se-nchinau şi Te slăveau întruna
Şi erai acolo, Dumnezeu,
Te-am văzut când mi-ai întins cununa.
Adiere molcomă de vânt,
Fără chip şi totuşi o fiinţă,
Îmi lăsasem trupul pe pământ
Şi primisem altul prin credinţă.
Abur fără formă, însa viu,
Întrupat cum n-a mai fost vreodată,
Şi-am ştiut, o, Doamne, ca Te ştiu,
C-am mai stat în casa Ta odată.
După chipul şi din duhul Tău
Mi-ai făcut şi mi-ai crescut fiinţa,
Mi-ai zidit un univers din hău
Şi i-ai pus ca pecete CREDINŢA.
Amin!
Psalm 127
Şi dacă nu zideşte Domnul casă
Degeaba mai lucrează ziditorii
Şi pe-o cetate mâna de n-o lasă
Degeaba mai veghează veghetorii.
Degeaba va sculaţi de dimineaţă
Şi va culcaţi când noaptea e târzie
Degeaba va trudiţi întreaga viaţă
Să câştigaţi o pâine şi-o simbrie.
Pe cei iubiţi, El, Domnul Îi ajuta
Le pune pâinea ca-ntr-un vis pe masă
Şi să munciţi cât zece sau o sută
Doar Domnul poate să zideasc-o casă.
Rămâi lângă mine
Rămâi lângă mine, Isuse
Mi-e toamnă cu frunzele-n crâng
La Tine se-nchină supuse
Cuvintele mele şi plâng.
Povara de lacrimi mi-e vina
Când ochii spre Tine-i îndrept
Din Tine să vină lumina
Să-mi prindă o salbă la piept.
Cu frică şi tremur ’nainte
Mă plec şi Te rog, Dumnezeu
Atinge-mi cu mâinile sfinte
Durerea din sufletul meu.
Şi du-mi-o la cruce, o pune
Pe lemn răstignită să stea
Când luna din cer va apune
Să moară odată cu ea.
Rămâi lângă mine, o, Doamne,
În ruga fierbinte Te chem
Şi plângă o mie de toamne
În suflet eu nu mă mai tem...
Ajută-mă, stai şi veghează
De-acolo din ceruri de sus
Cu mintea şi inima trează
Să cânt pentru Tine, Isus.
Întinde-Ţi cu dragoste mana,
Atinge-mă, Doamne, cu ea
Cu picuri de aur fântâna
Să umple şi inima mea.
Rugaciune
Nu-mi cere să fiu alta decât sunt,
Nu pot ca sfinţii să ajung deodată,
Tu ştii că-s doar o mână de pământ
Ţărâna ce se cere modelată.
Să-mi dai putere, să mă-nveţi Îţi cer,
Să nu mă laşi să rătăcesc pe Cale,
Eşti Dumnezeu şi pe pământ şi-n cer,
Făpturile sunt toate ale Tale.
Tu poţi să faci din mine ce voieşti,
Mă poţi purta în slava sau în moarte
Şi dacă nu ştiu bine Cine eşti
Nu mă împinge, Doamne, mai de-o parte.
Tu m-ai adus la Tine să mă-nchin,
N-a fost uşor şi, Doamne, ştii prea bine
Cu câtă noapte ai luptat să vin
Ca să-Ţi slujesc, să Te slujesc pe Tine.
Chiar dacă numai o clipita-a fost,
Din viaţa mea e jumătate dusă,
Tu care-mi ştii viaţa pe de rost,
Tu dă-mi puteri să pot să-Ţi fiu supusă.
Sunt încă mică pe cărarea Ta
Şi poate încă-n suflet sunt bolnavă,
Întinde-Ţ mâna, mângâie cu ea
Şi-ajută-mă de vrei să fiu în slavă.
S-a rupt un zagaz
S-a rupt un zagaz
În sufletul meu
Când Tu mi-ai ieşit înainte
Mi-ai dat un răgaz
Şi-apoi Dumnezeu
M-ai pus să-Ţi slujesc în cuvinte.
Credinţa mi-ai dat
Putere să-Ţi fiu
Copil răbdator şi cuminte
Din moarte salvat
Puternic şi viu
M-ai pus să-Ţi slujesc înainte.
Ardeau în ceruri sus
Atât de multe stele
Te căutam, Isus
Nu ajungeam la ele.
Mă luminau şi blând
Mă mângâiau pe frunte -
Cununi de foc arzând
În pletele cărunte. -
De multe ori mi-e greu
Mă bat furtuni şi geruri
Dar ştiu, Isuse-al meu
Că mă aştepţi în ceruri.
Acolo mi-ai promis
Că-mi vei zidi o casă
Şi-ntr-un palat de vis
Eu am să-Ţi fiu mireasă.
Şi-ntreb
Şi când Te văd încovoiat trecând
Cu încă o povara peste umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, poţi să le mai numeri?...
Şi când Te văd încovoiat strângând
Cu grijă frunzele de pe cărare
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi mă întreb, Isuse, mai poţi, oare?...
Când stau cu toţii însetaţi la rând
Fiinţa să le-o saturi de Lumină
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, câţi or să mai vină?...
Şi când Te văd în urmă aşteptând
La o fântână-n drum spre Galileea
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, nu sunt eu aceea
Pe care-o-aştepţi? Şi când sosesc plângând
Să-ţi pun şi eu povara mea pe umeri
Îmi vine-n minte-un început de gând
Şi-ntreb, Isuse, poţi să le mai numeri?
Ştiu şi Te laud
Ştiu şi Te laud, tremură vântul
Ştiu şi Te caut, străbat pământul
Ştiu că Tu, Doamne, eşti lângă mine
Ştiu doar atât că mi-e bine.
Mă prinzi de mână, mă ţii aproape
Ochi de lumină mi-aprinzi sub pleoape
Nu vreau nimica, eşti lângă mine,
Ştiu doar atât: că mi-e bine.
Ştiu şi Te laud, tremură marea
Nu este vântul, doar depărtarea
Vino Tu, Doamne, stai lângă mine
Vreau doar să ştii că mi-e bine.
La umbra Ta stau Dumnezeu
La umbra Ta mă odihnesc
Şi veacuri de-acuma mereu
Ţi-oi spune ce mult Te iubesc.
Te iubesc
Eşti minune, Doamne-ntre minuni
Zi şi noapte Te slăvesc întruna
Te slăvesc şi plâng în rugăciuni
Şi-mi doresc cu Tine să fiu una.
Ce-aş putea să-Ţi cer să-mi dăruieşti
Când mi-ai dăruit o veşnicie
Pentru mine tu eşti Cel ce eşti
Cum i-ai spus lui Moise în pustie.
Ai rămas acelaşi neschimbat
Nu Te schimbi, nu Ţi-ai schimbat iubirea
Cu toiagul dragostei pe drum
M-ai condus să capăt mântuirea.
M-ai îndepărtat de orice rău,
Îngerii au stat să mă păzească
Mi l-ai dat apoi pe Fiul Tău,
Cine poate-atâta să mai iubească?...
Eşti minune, Doamne-Dumnezeu,
Domnul meu cel sfânt şi bun şi mare
Zi şi noapte plânge dorul meu
Zi şi noapte stau în închinare.
Te iubesc şi Te iubesc şi iar
Te iubesc acum şi-ntotdeauna
Viaţa mea Ţi-o dau şi eu în dar
Şi-mi doresc cu Tine să fiu una.
Te chem
Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te ştiu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse şi sufletul treaz
Şi-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ţi fiu pe obraz.
Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape şi-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer şi lumină
Învaţă-mă, Doamne, cuvântul dintâi!
Primeşte-mă, Doamne, primeşte şi pune
Cununa-nflorită pe creştetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ţi cânt, Dumnezeu.
Tot Ti-as spune
Doamne, de-ai veni acum, Isuse,
De-ai veni acuma să-mi vorbeşti
Printre-atâtea fapte nesupuse
Nu m-aş îndoi că mă iubeşti.
Nu m-aş îndoi ca eşti cu mine
Chiar de cred că n-ai ce aştepta
Şi împovărată de ruşine
Fruntea mi-aş pleca-o-n faţa Ta...
Am greşit şi Doamne, totuşi, totuşi
Tot la Tine voi striga mereu
Să-mi aprinzi în suflet flori de lotuşi
Şi în mâini să-mi pui un curcubeu.
Doamne, dacă-ar fi să vii acuma
Chiar dacă m-aş teme să-ndrăznesc
Chiar de Ţi-aş ghici în pleoape bruma
Tot Ţi-aş spune, Doamne, Te iubesc.
Tu Doamne eşti totul
Tu, Doamne, eşti totul în inima mea
Pe Tine Te laud, te chem cu credinţă
Din tot ce am astăzi nimic n-aş avea
De n-ai fi Tu, Doamne, să-mi dai biruinţă.
Şi viaţa din mine şi sufletul meu,
Lumina din rugul ce-mi arde-nainte,
În toate acestea eşti Tu, Dumnezeu
În toate acestea eşti Tu, Doamne Sfinte.
Şi-atât eşti de mare şi-atunci când mă cerţi
Când stau cu durerea şi vina în pleoape
Şi-atâta mă mângâi şi-atâta mă ierţi
Şi-atâta-n necazuri Te simt de aproape.
Şi-atâta eşti Doamne în sufletul meu
Că nu mai încape nimica în mine
Tu, Doamne, Tu, Sfinte ce eşti Dumnezeu
Ajuta-mă, ia-mă şi du-mă la Tine!...
Amin!
Tu esti Doamne
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălţime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoţesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting şi pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Şi mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar şi ele-s, Doamne, tot din lume
Şi-s şi ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orişicând şi ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorinţa-mi încolţeşte
Când le văd şi când în cer Te ştiu
Dorul meu când înspre Tine creşte
Ele-mi stau de martori că eşti viu.
Toate-s de folos şi-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Şi mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Şi în toate străluceşti la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină şi odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbeşti
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu eşti Doamne veşnic Cel ce eşti!...
Tu esti Domnul meu
Eşti ruga purtată pe aripi de vânt
Eşti soare în ceruri şi jos pe pământ
Eşti pâinea vieţii, eşti pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit şi înfrânt
O rugă se-nalţă şi zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Eşti inima toată, eşti viaţa din ea
Tu, Doamne Isuse, eşti dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu eşti Domnul meu
Tu eşti Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e uşor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Eşti Tu, Domnul meu.
Tu eşti Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Eşti Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu.
Tu Te-ai dus
Tu Te-ai dus să mori
Isuse al meu
Împletind din flori
Noul curcubeu.
Veacurilor semn
Pentru mine-ai stat
Răstignit pe lemn
Ne-ai răscumpărat.
Tu Te-ai dus şi-ai plâns
Lângă Tatăl sus
Dintre morţi ne-ai strâns,
Ne-ai iertat, Isus.
Vino, Doamne, iar
Pace să ne dai
Timpul Tău de har
Drumul către rai.
Te-am lăsat să mori
Isuse al meu
Lacrimă de nori
Plâns de Dumnezeu.
Singur ai murit
Fără de păcat
Singur ne-ai iubit
Şi ne-ai înviat.
Cine, Domnul meu
Pentru noi s-a dus
Lângă Dumnezeu
Mijlocind, Isus.
Unul singur doar
Cel dintâi Cuvânt
Piatră de hotar
Tu, Isuse sfânt.
Unde sa Te caut
Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Şi-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget şi mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.
Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri şi-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.
Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghiţit durerea jumătate,
Uşa mi-e deschisa fără prag
Şi la uşă nimenea nu-mi bate.
Unde să Te caut? Unde eşti-
Prabuşită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la fereşti
Plânsul meu s-a înnecat în mare.
Şi-a rămas doar scâncetul şi eu-
Bol de apă limpede şi tină-
Unde eşti, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viaţa mea şi mă alină.. Amin!
Vino
Vino - ai spus, nu-ţi pară rău -
Nu ştiam cine mă cheamă
Parcă-aveam şi n-aveam teamă
Şi-am lăsat avere, mamă
Ascultând de glasul Tău.
Te-am iubit de la-nceput,
Ţi-am iubit puterea blândă
Şi făptura Ta plăpândă
Când stătea Satan la pândă.
Mi-a fost platoşă şi scut.
Te urmez şi mă supun
N-a mai fost şi n-o să fie
Niciodată-n veşnicie
O iubire-atât de vie
Şi un Tată-atât de bun.
Ai venit, Isuse-al meu,
Mi-ai rodit în suflet bine
M-ai iubit şi-ai plâns cu mine
M-ai chemat apoi la Tine
Şi-am ajuns la Dumnezeu.
Vino Iisuse
Strig către Tine, Preasfinte
Strig din ţărâna umila
Ruga se-nalţă fierbinte
Doamne, Isuse, ai milă.
Stau lângă puiul ce moare
Strig hohotind cu suspine
Vino, Isuse, mă doare
Vino, ai milă de mine.
Tu vino cu oastea călare
Pe nouri de foc şi lumină
Din capăt în altul de zare
Pământul şi cerul se-nchină.
Plâng în neştire, Isuse
Plânge şi dorul din mine
Ţie-Ţi sunt toate supuse
Du-mă, Isuse la Tine.
Plâng, iarăşi plâng, plâng întruna,
Plâng pentru toţi, pentru mine
Plâng că mă bate furtuna
Du-mă, Isuse la Tine.
Să fie şi-n cer sărbătoare
Să cânte pământul şi firea
Nimic ce-i din Tine nu moare
O, Doamne, dă-mi azi mântuirea...
Vino, Isuse, la mine
Ziua se duce, e seară
Plâng despărţită de Tine
Vino, iubeşte-mă iar.
Doamne-s aicea străină,
Doamne, Te caut pe Tine
Vino pe nori de lumina
Ia-mă Isuse la Tine.
Ce minune
Ştiu şi eu că vine clipa
Când Te voi vedea, Isus
Când îmi vei întinde mâna
Şi-am să zbor la Tine, sus
Ştiu şi eu că suferinţa
Ce-am trăit-o pe pământ
Se va-ntoarce-n bucurie
Ştiu şi Cred că voi fi sfânt
Ce minune, ce minune,
Cântă azi sufletul meu
Ce minune, ce minune
Să mă nasc din Dumnezeu
Ce minune, ce minune
Ai făcut din viaţa mea
Ce minune, ce minune
Isuse, să pot vedea
Ştiu şi eu că-ntreaga fire
Tace suspinând din greu,
Că suntem lipsiţi de slava
Ta de sfânt şi Dumnezeu
Dar mai ştiu că-mi dai putere
Orişice să-nfăptuiesc
Şi mai ştiu că doar Cuvântul
Tău mă face să trăiesc.
Ştiu şi eu că niciodată
Să mai uit nu voi putea
Când, Isuse, Tu eşti Calea
Şi păşesc şi eu pe ea
Ştiu şi eu că vine clipa
Pentru care m-am născut
Când privindu-Te în faţă
Vom fi iar ca la-nceput.
gabos- Mesaje : 80
Data de inscriere : 19/11/2009
Re: Poezii inspirate de sus de la Sanja Cristea-Tiberian - I
CK Lun Noi 23, 2009 8:00 am
CREAŢIA IUBIRII
Abisu-i pretutindeni
Şi haosu-i urmează
Şi-n spaţiu nu e nimeni
Doar El care lucrează.
Căci din a Sa fiinţă
Cuvântul prinde viaţă
Şi sfânta Sa dorinţă
Materia răsfaţă.
Lumina o cuprinde,
La soare se încălzeşte,
Pe ea apa se-ntinde
Şi iarba încolţeşte.
Dar timpul parcă geme
În crunta-i plictiseală,
Căci el ştie din vreme
De-a omului greşeală.
Că din a Sa iubire
Şi multa-i bunătate
Creat-a Domnul nostru
Pe om cu libertate.
Să stăpânească veşnic
Pământul ce îl calcă.
Dar omul n-a fost vrednic
Şi-al Său cuvânt încalcă.
Şi vai! Durere mare!
Pământul se-nfioară,
Căci prin neascultare
El trebuie să moară.
Dar pronia divină
Pe om nu-l părăseşte
Şi-a Domnului lumină
Viaţă-i dăruieşte.
De aceea El îi cheamă
Pe toţi, cu drag, să vină:
„Veniţi, dar fără teamă!
Veniţi de luaţi lumină!”
Abisu-i pretutindeni
Şi haosu-i urmează
Şi-n spaţiu nu e nimeni
Doar El care lucrează.
Căci din a Sa fiinţă
Cuvântul prinde viaţă
Şi sfânta Sa dorinţă
Materia răsfaţă.
Lumina o cuprinde,
La soare se încălzeşte,
Pe ea apa se-ntinde
Şi iarba încolţeşte.
Dar timpul parcă geme
În crunta-i plictiseală,
Căci el ştie din vreme
De-a omului greşeală.
Că din a Sa iubire
Şi multa-i bunătate
Creat-a Domnul nostru
Pe om cu libertate.
Să stăpânească veşnic
Pământul ce îl calcă.
Dar omul n-a fost vrednic
Şi-al Său cuvânt încalcă.
Şi vai! Durere mare!
Pământul se-nfioară,
Căci prin neascultare
El trebuie să moară.
Dar pronia divină
Pe om nu-l părăseşte
Şi-a Domnului lumină
Viaţă-i dăruieşte.
De aceea El îi cheamă
Pe toţi, cu drag, să vină:
„Veniţi, dar fără teamă!
Veniţi de luaţi lumină!”
CK- Mesaje : 223
Data de inscriere : 19/11/2009
Re: Poezii inspirate de sus de la Sanja Cristea-Tiberian - I
scarface Sam Noi 27, 2010 1:09 am
Poeziile puse pe melodie
http://audio.resursecrestine.ro/cantece/index-autori/sanja-cristea-tiberian
http://audio.resursecrestine.ro/cantece/index-autori/sanja-cristea-tiberian
scarface- Admin
- Mesaje : 6650
Data de inscriere : 19/11/2009
Re: Poezii inspirate de sus de la Sanja Cristea-Tiberian - I
loret72 Vin Dec 03, 2010 10:36 pm
divin!
loret72- Mesaje : 302
Data de inscriere : 07/06/2010
Varsta : 52
Localizare : intr-un oras mic
Continut sponsorizat
Forum de discutii pe teme de sanatate :: Spiritualitate crestina :: Articole, interviuri, linkuri, informatii
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum