Cum functioneaza narcoza - revelat de Dumnezeu

Despre narcoza eterica (din cartile primite prin dicteu divin de Jakob Lorber)

(pt. a intelege cele de mai jos trebuie stiut ca sufletul omului (corpul astral) este legat de trupul carnal cu ajutorul nervilor)

Orice eter ca fluid specific spiritual de o rafinare extremă (chimic: anhidride ale alcoolului, produse de distilare) amorţeşte nervii... La fel şi vinul, berea, cidrul şi alte asemenea lichide, pentru că aici caracteristicile spirituale sunt deja mai libere şi mai independente decât în apă sau în alte lichide nefermentate, în eterul pur ele sunt aproape complet libere şi pot fi păstrate numai în vase foarte bine închise. Dacă se intră în legătură cu un asemenea eter, prin intermediul inspiraţiei într-un organism fizic în care domneşte spiritul nervilor, el va fi absorbit cu aviditate şi utilizat de către ultimele camere interioare ale nervilor pentru saturarea acestora (principiul de anestezie al narcozei!). Înţelegem astfel cum după acest proces spiritul nervilor devine inactiv pentru corpul fizic. Din cauza suprasaturării rapide a camerelor nervilor, legătura cu el a fost întreruptă. Prin urmare, sufletul devine din nou liber pentru că spiritul nervilor aflat în acea stare, cu încăperile pline ale nervilor, nu se mai poate lega de acesta. Sufletul este temporar eliberat de corp, el se află în timpul acestei scurte amorţiri a nervilor parţial conştient în acea sferă a spiritelor, care corespunde inimii umane. În starea de anestezie a narcozei sufletul rămâne aşadar într-un anumit grad de contemplare interioară. Pentru că aici sufletul şi spiritul nervilor se află în deplină uniune (numai sufletul şi camerele nervilor sunt separate!) ca în starea de somn natural, sufletul poate să transmită formele contemplaţiei sale spiritului nervilor aflat încă în legătură cu el. În acest mod sufletul poate să-şi amintească pe deplin ceea ce a văzut în lumea sufletului spiritual, dar nu poate percepe ceea ce s-a petrecut între timp cu corpul. Dintr-o stare pur somnambulă6 sau dintr-o stare de vis profund, sufletul nu poate aduce nici o amintire în starea sa naturală de veghe, pentru că în mod nor-mal acolo el se află în afara legăturii cu spiritul nervilor. El rămâne însă în strânsă legătură cu nervii, pentru că altfel nu s-ar mai produce saturarea lor, legătura cu ei ar slăbi, iar fără spiritul care să-i susţină ei ar muri curând, s-ar dezintegra, fapt ce ar atrage după sine şi moartea corpului. În narcoza eterică, eterul este totuşi înlocuitorul spiritului nervilor, aşa cum în somnul natural eterul stomacal preia această funcţie din hrană. Chiar dacă există o saturare precară la nivelul camerelor nervoase, spiritul nervilor poate fi liber fără probleme, el stându-i la dispoziţie pe deplin sufletului. Astfel sufletul îşi reaminteşte ceea ce a perceput în sferele lumii spiritelor.

În aceasta constă diferenţa fundamentală între această stare de anesteziere eterată şi aşa-zisul somn magnetic (starea de transă, respectiv hipnoză), în care sufletul îşi poate privi corpul pentru că spiritul nervilor este încă în legătură cu acesta, în timp ce în cazul narcozei ambele sunt în afara oricărei legături cu corpul fizic. Uneori se poate întâmpla ca la unii oameni să apară unele efecte ale narcozei sub forma stărilor convulsive. Ele reprezintă o anumită „sete de a evada” a sufletului din lanţurile materiale care i-a fost întipărită prin starea de narcoză.