Centrele de activitate ale corpului vital

DIN TAINELE VIETII SI ALE UNIVERSULUI
PROF. SCARLAT DEMETRESCU

Centrele de activitate ale corpului vital

Toate partile trupului nostru sunt importante, toate sunt necesare unei bune vietuiri, dar unele sunt indispensabile. Astfel, se poate trai fara un picior, o mâna: sau un rinichi, dar nu se poate trai fara inima sau ficat. Cu alte cuvinte, exista o scara ierarhica a importantei dintre diferitele parti componente ale trupului.
La fel se întâmpla si cu vehicolul vital. Desi este format din aceeasi materie, totusi el este organizat, adica în unele zone materia sa este mai fina, dând nastere unor centre sau organe, aflate într-o vibratie, într-o activitate ce depaseste pe cea a corpului vital în ansamblu.
Clarvazatorii vad la suprafata corpului vital discuri sau rozete de fdtrma unor mici farfurioare, cu mijlocul scobit si putin adânciti, având diametrul între 1-3 centimetri.
Aceste rozete sau discuri sunt centrele de absorbtie ale fluidului vital din mediul înconjurator. Ele sunt în numar de sapte, pozitionate astfel: 1. la baza coloanei vertebrale; 2. în dreptul splinei; 3. deasupra ombilicului; 4. în dreptul inimii; 5. în dreptul furcii gâtului; 6. în dreptul spatiului dintre sprâncene; 7. în dreptul crestetului capului.
La majoritatea oamenilor, dintre aceste sapte centre numai una este1 într-o activitate intensa, si anume cea din dreptul splinei, celelalte abia se învârtesc sau la unii chiar stau pe loc.
Privit de persoanele magnetizate si mai ales. de cele clarvazatoare, centrul splenic are aspectul unei flori cu sase petale. El se roteste de la stânga spre dreapta, cu o viteza deosebita. Prin aceasta învârtire se produce un sorb, care atrage din mediul ambiant fluid vital, îndreptat catre o mica

deschidere din mijlocul sau. Procesul este asemanator cu cel petrecut la un aspirator electric, care absoarbe aerul dintr-o încapere si-1 elimina în afara. Din cauza rotatiei si acumularii de fluid vital, acest disc se arata stralucitor.
Fluidul absorbit este îndreptat în interiorul corpului vital pentru a actiona, fara oprire, asupra diferitelor organe, tesuturi si celule ale trupului. Fluidul vital lucreaza asupra fiecarui organ dar cu preponderenta asupra sistemului cerebrospinal, centrul de comanda al trupului.
Un sistem cerebral bine învaluit si patruns de materia vitala se afla în deplina functiune si mai ales în stare de a primi ideile-imagini venite de la spirit, si de a le imprima pe miceliile protoplasmei celulelor nervoase. Sistemul cerebral bine alcatuit si condus de corpul vital se bucura de o memorie excelenta, fie în stare de veghe, fie de somn.
Orice perceptie vizuala, auditiva, tactila, olfactica si gustativa din timpul zilei, se imprima în perispirit sub forma de imagini reale sau simbolice, de dimensiuni ultramicroscopice, trimise în acelasi timp de perispirit pe cortex, pentru a se imprima si depune în miceliile celulelor sale.
In timpul noptii, spiritul - înconjurat de perispirit sau suflet - retragându-se din trup, vede, aude si simte tot ce exista în lumea eterica. Aceste perceptii, ale unor duhuri sau forme eterice, sunt transmise de perispirit sistemului cerebral, prin cordonul fluidic care-1 leaga de corpul vital, imprimându-se în celulele sale nervoase asemenea imaginilor primite, de la lumea materiei fizice, prin organele de simt.
Cum sistemul cerebral difera de la om la om, cum puterea de receptie a spiritului difera, iarasi, de la spirit la spirit, dupa gradul sau de evolutie, se întelege ca si imprimarea imaginilor, mai ales a celor eterice, se va face la unii foarte puternic, la altii mai slab, iar la altii atât de nebulos, încât la desteptarea din somn, cortexul nu mai poate reda nimic constiintei de zi. Iata motivul pentru care unii oameni retin perfect, sub forma de simboluri, de vise, calatoriile si experientele lor din timpul somnului trupului, iar majoritatea nu-si amintesc decât fragmente. Cauza rezida evident în calitatea sistemului cerebral, în gradul de evolutie al spiritului, dar într-o buna masura si în calitatea corpului vital, care face legatura dintre perispirit si sistemul cerebrospinal, dintre suflet si trup.
Curentul de materie vitala absorbit de centrul splenic se precipita perpendicular pe centrul discului. O parte din el patrunde în corpul vital, dirijându-se în special catre sistemul cerebrospinal, iar o alta parte o porneste paralel cu suprafata corpului vital, adica în sensul celor sase petale ale discului, formând astfel sase curenti tangentiali, care se îndreapta catre toate partile corpului vital, dar mai ales spre celelalte sase centre vitale, pentru a le stimula.
Datorita acestor sase curenti radiali se naste prin inductie un curent circular, care trece o data pe deasupra unei petale, apoi pe dedesubtul petalei vecine, unduindu-se asemenea nuielelor de rachita, de pe fundul unui cos, ce împletesc betele asezate radial, asemenea spitelor unei roti.
Discul de la baza coloanei vertebrale are 4 petale, discul splenic 6 petale, discul ombilical 10 petale, discul inimii 14 petale,; discul laringian 16 petale, discul dintre sprâncene 96 de petale, iar cel din crestetul capului 190 de petale.
Dupa cum lumina soarelui pare unica si de culoare alba, tot astfel curentul vital este alb. Dar stim ca raza de lumina solara trecuta printr-un cristal se descompune într-un spectru format dintr-o succesiune de sapte benzi colorate, începând cu rosu si sfârsind cu violet. De asemenea, curentul vital absorbit de centrul splenic se desface în sapte culori.
Curentul care patrunde direct si perpendicular pe disc - animând sistemul nervos central si periferic - are culoarea roz, asemenea unui trandafir. Ceilalti sase curenti, de culori diferite, apuca fiecare pe câte una din cele sase petale ale centrului splenic,' astfel: pe o petala curge curentul vital rosu, pe a doua portocaliu, pe a treia galben, pe a patra verde, pe a cincea albastru si pe a sasea violet. ..:.
Ajungând la destinatia lor, acesti curenti se difuzeaza în tot corpul vital, dar în special în jurul centrelor vitale, pentru a le pune cândva într-o miscare de rotatie. La început, când omul este atras de mirajul fortelor si lucrurilor pamântesti, aceste centre se misca foarte încet. Dar, daca omul va înfaptui cât mai mult bine în jurul sau si va împlini toate cerintele morale, centrele vitale intra într-o miscare deosebit de rapida, absorbind si ei direct din spatiu fluidul corespunzator, încarcând astfel cu mari cantitati de fluid corpul vital.
Corpul vital se uzeaza îndeplinindu-si rolul de organizator al vietii si activitatii tuturor organelor
din trup. Particulele sale venind în contact intim cu materia carnala, sufera o slabire a calitatilor
vitale, motiv pentru care trebuie, treptat, eliminate, prin porii pielii si extremitatile trupului - cap,
mâini si picioare. .'¦...-
Oamenii se influenteazaunii pe altii prin fluidele emanate din fiinta lor,:cu toate ca aceste fluide nu.se,vad, Mergând într-o vizita si stând lânga o persoana, desi antrenat într-o: discutie interesanta, omul simte ceva nedefinit, ceva ce-1 nemultumeste. Pleaca indispus din acea vizita, si bietul om se


întreaba ce o fi cu el. Nu gaseste nici o explicatie, dar simte un efect negativ asupra sa. Cauza acestei nemultumiri este fluidul vecinului sau. Acea persoana, având o viata prea lumeasca, o conduita echivoca, o conceptie de trai prea legata de bunurile pamântului, este plina de fluide de pe treapta celor inferioare. Ea emana, ca si o soba, efluvii invizibile, care învaluie si patrund corpul vital al celor din preajma. Aceste efluvii lucreaza asupra trupului - si el prost influentat - iar spiritul, resimte aceasta influenta nenorocita. Iata întelesul depresiunii sufletesti.
Oamenii se încarca între ei, în mod direct, cu fluide de calitate inferioara. Atmosfera fluidica a salilor de spectacol, teatru, conferinta etc, ne scalda cu fluidele lor, de cele mai multe ori de calitate joasa. Câti.oameni au intrat în aceste sali! Câte suflete josnice, pline de vicii de tot felul, au stat pe scaunele acelea! Totul din acea sala - pereti, podele, fotolii - este pastrator al fluidelor degajate de multimea care a frecventat sala respectiva.
Aceasta influenta nefericita asupra noastra are loc si când calatorind în alte localitati suntem nevoiti sa dormim într-un hotel. Camera, mobilierul, saltelele, patul sunt îmbibate cu fluidele diferitelor persoane care au poposit prin ele.
Trecerea prin fata unui abator, a unei cârciumi, a unui local de toleranta, sederea prin salile de jocuri - unde sufletele au fost zbuciumate de dorinta câstigului ori de tristetea pierderilor - ne încarca cu fluide de calitate inferioara si greu, foarte greu ne purificam de ele.
Dupa cum stând într-o tabacarie, o bucatarie, ori o fabrica de coloranti, diferite gaze cu un miros neplacut îmbiba hainele, parul sau pielea noastra si multa vreme nu scapam de ele, tot astfel fluidele aninate de fiinta noastra se desprind târziu de pe noi si din noi.
O, si daca ar fi numai atât! Dar încarcati cu aceasta materie eterica de calitate inferioara, ne transformam în magneti ce atrag fiinte si duhuri, de la baza scarii umanitatii, entitati inferioare carora le plac aceste fluide mizerabile. Prezenta lor, într-un numar mai mare sau mâi mic, contribuie si mai mult la infectarea noastra. Corpul lor perispiritual fiind de cea mai joasa calitate, ne bombardeaza cu fluidele lor accentuându-ne otravirea.
Totusi, nevoile vietii ne târasc prin aceste localuri, zise de distractie - teatru, cinematograf, ateneu. în acest caz se recomanda ca cel putin cât stam în aceste locuri sa ne cream o învelitoare protectoare la exteriorul corpului fizic. In acest scop, în momentul când pasim pragul acestor localuri, ne oprim si fara sa ne gândim la altceva, adunam, mental, din atmosfera, din spatiu, fluide benefice si le asezam în jurul nostru, formând o învelitoare luminoasa, o coaja stralucitoare si protectoare. Nu este vizibila, nu o putem pipai dar ea totusi exista. De acum, gratie acestei învelitoare fluidice superioare, nu vor mai patrunde în corpul nostru vital fluidele de calitate inferioara. Corpul nostru vital va fi strabatut numai de fluide superioare pe care le aspira pentru menirea sa, si de care e însetat prin natura sa. Aceasta învelitoare ne apara nu numai de o proasta influenta, dar si de furtul de vitalitate din partea celor saraci în ea ori a celor bolnavi.
Vitalitatea, fluidul magnetic, este la dispozitia oricarui vietuitor, în cantitati infinite, caci un curent urias soseste mereu la suprafata pamântului din Sfera divina, Laboratorul tuturor creatiilor. Dar dupa cum exista indivizi care manânca din abundenta, dar asimileaza prea putin, tot astfel exista oameni care desi au la dispozitie tot ce le trebuie, nu sunt capabili sa absoarba, si mai ales sa retina, si sa utilizeze fluidul vital absorbit. Corpul lor vital nu poate produce acea vibratie care sa stimuleze celulele trupului lor.
Asemenea oameni, lipsiti de fluid vital, entitati spirituale lipsite de puterea de a imprima o anumita vibratie materiei vitale absorbite, sunt adevarate pompe aspiratoare. Ei cauta, în mod inconstient, sa absoarba fluidul altor oameni, fara ca acestia sa-si dea seama.
Acum seva întelege si mai bine de ce, de câte ori intram în camera unui bolnav, de câte ori întâlnim un om debil, ori stam în vecinatatea unei persoane nervoase, avem neaparat nevoie de învelisul protector amintit mai sus. învelisul acesta ne mai apara si de miliardele de unde-gânduri care strabat vazduhul în lung si în lat, în sus sau în jos, si care trecând prin trupul si mentalul nostru, valuri-valuri, stârnesc idei identice, pomenindu-ne cu gânduri fara sens, fara nici o legatura logica între ele, nascute ca din senin în mintea noastra trupeasca. Ele nu sunt idei nascute din spiritul nostru, ca o urmare a activitatii sale proprii, ci sunt o consecinta a ideilor venite de aiurea, generate
de alte entitati.
Dar, mai trist este ca, desi din fire suntem seriosi, desi prin educatie suntem morali, desi prin instructie suntem întelegatori, ne pomenim ca gândim la acte reprobabile, la combinatii josnice, la placeri animalice. Când ne oprim din cursul fara sfârsit al gândurilor si analizam ceea ce am gândit, ne miram de unde ne-au venit în cap asemenea gânduri comune.
Gratie învelisului fluidic protector putem fi feriti de aceste unde-gânduri, ce strabat spatiile în fiecare moment, caci miliardele de entitati spirituale întrupate ca si cele destrupate din jurul pamântului genereaza necontenit gânduri care necurmat bat la poarta sufletului nostru.


Am spus ca aceasta patura eterica protectoare nu se vede, nu se simte si ea totusi exista. Ca proba a existentei sale sunt demonstratiile fachirilor indieni, care prin puterea vointei si a imaginatiei lor, creându-si aceasta învelitoare protectoare, pot strabate prin flacari, sau se pot culca pe jaratec, fara ca focul sa le produca vreo arsura, fara sa simta vreo durere.
Daca noi, oamenii, nu suntem pregatiti decât pentru lumea fizica, terestra, fara sa putem înregistra fenomenele eterice, nu înseamna ca ele nu exista. Faptele le demonstreaza, si omul, cu o judecata pusa în slujba analizarii acestor fenomene, trebuie sa se plece. în fata faptelor.
Exista persoane cu un trup sanatos si un corp vital în deplina activitate - instrumente admirabile ale unui spirit evoluat - având capacitatea sa absoarba cu putere cantitati mari de fluid vital, astfel încât sunt adevarati acumulatori magnetici. Aceste persoane influenteaza pe cei cu care vin în contact, producând în ei o intensa atractie si simpatie. în acelasi timp, acesti oameni au facultatea de a vindeca, prin gândul, privirea sau atingerea lor. Prin vointa, ei revarsa din belsugul lor de fluid magnetic asupra unui om suferind, producând armonie în corpul sau vital, care, la rândul sau va însanatosi trupul debilizat de boala. Astfel se produc vindecari miraculoase, de catre mediumi numiti vindecatori.
în aceasta opera sublima de iubire, de vindecare, în afara de aportul acestor persoane, se adauga si fluidul revarsat din spatiu de anumite mari entitati spirituale, numite medici spatiali. Fluidul medicilor spatiali dupa ce a fost absorbit de omul vindecator este umanizat si apoi se scurge prin mâinile si ochii lui, peste omul suferind. ¦
Plantele si animalele absorb si ele vitalitate, dar utilizarea lor este mai redusa decât la om. Dintre toate plantele, bradul si araucaria au cele mai mari puteri de absorbtie si eliminare. Iata de ce padurile de brazi sunt datatoare de sanatate, de forta vitala, mai ales bolnavilor de nervi.
La un om sanatos, curentii vitali ce ies prin porii trupului sunt perpendiculari pe suprafata acestuia. Din aceasta cauza ceata, sau aura din jurul trupului sau, se arata striata. Când .omul este bolnav sau debil, prin nopti nedormite, prin munca excesiva sau depresii sufletesti, liniile de expulzare - strimerii - sunt aplecate, sub un unghi oarecare, fata de suprafata trupului.
Radiatiile fluidice puternice resping orice microb aflat în atmosfera din jurul corpului fizic, tot asa cum mustele sunt îndepartate de un. ventilator. Când însa radiatiile fluidice sunt slabe, obstacolul fiind mic, microbii patrund în trup mai ales prin caile respiratorii si omul cade bolnav.
Persoanele dotate cu darul vederii spirituale vad, de jur împrejurul omului, emanatii fluidice mai intense prin ochi, prin orificiile nazale, ale urechilor si prin vârful degetelor de la mâna.
Oricât de uzate ar fi aceste radiatii fluidice, daca pornesc dintr-Un corp viguros, perfect sanatos, pot contribui la sanatatea si vigoarea unui corp debil sau slabit de boala, numai prin apropierea celor doua corpuri. Fluidul revarsat de corpul sanatos va fi absorbit de cel debil, simtindu-se astfel mai dispus, sau, bolnav fiind, se va însanatosi.
Nu e bine ca un om sanatos sa doarma în acelasi pat cu un bolnav, caci fluidul sau vital va fi absorbit cu toata puterea de cel bolnav, sarac în fluid vital. De asemenea., nu e bine ca un copil sa doarma în pat cu o persoana mai în vârsta deoarece corpul vital al celui batrân va absorbi, inconstient si insezizabil, sanatate, fluid vital din corpul vital al copilului, a carui crestere si dezvoltare va fi lenta si insuficienta.


Stim deja ca cel mai de jos centru de forta vitala al corpului eteric este asezat la baza maduvei spinarii. Acest centru al iubirii trupesti, are patru raze, si când este în rotatie, se arata sub o culoare rosie-portocalie sau culoarea focului.
în dreptul ombilicului se afla pe suprafata corpului vital centrul ombilical, având o culoare rosie cu reflexe verzi, fiind vazut de lucizi în momentul când se afla în activitate. El anima partea inferioara a trupului, în special sistemul digestiv, cu glandele sale anexe - ficatul si pancreasul -si sistemul urinar sau excretor, format din rinichi si caile urinare.
Deasupra centrului ombilical se gaseste centrul inimii, aratându-se lucizilor, în momentele de _ activitate, sub o culoare aurie. Pulsatiile, diastola, sistola, si repausul inimii se afla sub influenta ' acestui centru. Activitatea intensa a centrului inimii este un indiciu ca duhul acelui om este înclinat spre spiritualitate, spre problemele filosofice ale vietii spirituale.
Mai jos de laringe, aproximativ în dreptul scobiturii pe care o formeaza gâtul cu sternul si oasele claviculare se afla centrul laringian. El se arata sub o culoare albastruie cu reflexe albe, argintii, ca acelea ale lunii pline pe luciul apei.
Al saselea centru se afla între sprâncene si are o culoare albastra-violacee. Maximul sau de activitate confera omului vederea eterica, vederea lumii invizibile a spatiilor.


Al saptelea centru, cel deasupra capului, are o multime de raze si se prezinta celor cu vederea spirituala sub o culoare alba stralucitoare, asemenea soarelui. Acest centru confera fericitului care îl are în activitate capacitatea de a se îndeparta de trupul sau, ca spirit, si de a avea deplina constiinta a perceptiilor vizuale si auditive din lumea spatiilor, retinându-le perfect în mintea trupeasca, dupa reîntoarcerea în trup.
Toate corpurile, toate învelisurile, sunt sub dependenta sau influenta spiritului. Cu vointa, printr-o viata curata si prin exercitii regulat repetate, reusim sa punem în activitate centrul din dreptul bazei maduvei spinarii. Acest centru, o data pus în rotatie, absoarbe fluid vital, pe care îl trimite serpuitor de-a lungul maduvei, pâna la sistemul cerebral, pâna la centrul din crestetul capului, în ascensiunea acestui curent de foc, omul simte o caldura, ca un fir cald ce porneste de jos în sus, în tot lungul spatelui, pâna la cap.
Persoanele cu adevarat cunoscatoare ale acestor mistere nu gasesc destule cuvinte sa previna pe cei care vor sa faca asemenea exercitii fara prezenta si sfaturile unui initiat, caci din binefacator, acest curent poate provoca o nenorocire, arzând tesuturile, dezorganizând sistemul cerebrospinal si aducând, daca nu chiar moartea, cu siguranta paralizia ori nebunia.
Cel decis la un astfel de antrenament trebuie sa aiba un corp sanatos si o viata perfect morala. Urmarea nepriceperii mai este ca acest curent, nefiind hotarât dirijat mental în sus, o poate apuca în jos, spre organele genitale pe care le supraexcita, si din normal omul devine o bruta, un monstru depravat, care nu-si mai poate înfrâna betia simtului sexual.
învatatura trasa din nefericirea celor imprudenti sau nesocotiti este sa nu fortam natura. E mai bine sa lasam curs evolutiei firesti, silindu-ne pe calea morala si prin credinta sa grabim ridicarea spiritului pe treptele evolutiei, el producând, în mod direct, perfectionarea instrumentelor sale. Varietatea si numarul fenomenelor sufletesti este foarte mare. Iata înca unul^ Am aratat ca în afara de persoanele sarace în fluid vital, exista persoane bogate în fluid magnetic, pe care îl cedeaza cu usurinta. în paginile anterioare, am vazut ca acest fluid vital poate fi corupt de unii oameni sau de mediul ambiant, ori poate fi absorbit de altii.
Dar absorbtia fluidului vital, poate fi exercitata si de catre una sau mai multe entitati spirituale, oameni spatiali', spirite sau duhuri neîntrupate. Oare cu ce scop fac ele aceasta operatie?
Prin puterea lor spirituala absorb aceasta materie eterica, învecinata cu materia fizica a Pamântului, pentru ca, dupa ce o concentreaza, sa produca diferite fenomene de natura terestra. Astfel produc sunete ciocanituri, zgârieturi, deplasari de obiecte sau ridicarea lor în spatiu.
Daca entitatile spirituale au o putere mare în mânuirea, combinarea si concentrarea fluidelor vitale, pot produce vorbire umana ori pot conduce mâna unei persoane numita medium - uneori chiar si fara vointa ei - pentru a scrie un text oarecare, cu un continut strain de cunostintele sale si uneori, chiar în limbi straine.
Daca scopulTor se extinde pe o raza mai mare, pe lânga fluid magnetic, entitatile spirituale absorb chiar gaze, lichide si semisolide din trupul mediumului, pentru ca dematerializându-le sa realizeze din ele un.mu eteric, numit fantoma: O asemenea operatie se numeste materializare.
Uneori aceasta materializare este doar exterioara, adica entitatea spirituala face numai un învelis material, cât mai apropiat de materia carnala, înfatisarea lui exterioara fiind asemanatoare cu trasaturile, marimea si forma omului pe care îl reprezinta. în aceasta materializare entitatea spirituala reproduce chiar vesmintele, podoabele, armura sau armele epocii în care a trait. Aceasta materializare se poate compara cu un balon de cauciuc, cu chip de om. Cel mai mic zgomot, cea mai mica tulburare adusa mediumului, cea mai mica distractie a asistentei sau tendinta de a pune mâna pe materializare, pot provoca o micsorare, o turtire a: fantomei, ca si cum s-ar dezumfla un balon. Acest proces precipitat are ca urmare suferinta mediumului, si chiar a spiritului operant; iar daca greseala asistentei a fost nesocotita, se poate produce un asemenea dezechilibru în corpul mediumului, încât el sa cada bolnav pentru multa vreme, pâna în pragul mortii sale.
în asemenea cazuri îsi asuma o mare raspundere entitatile spirituale operante, dar mai ales asistentii ignoranti ai marilor taine ale vietii. De aceea se cere ca, în prealabil, participantii sa cunoasca, din literatura parapsihologica, procesul acestor fenomene si sa fie animati de un mare calm,; de o sfânta credinta si sa procedeze cu o desavârsita metoda si prudenta. Se impune o participare linistita si constienta cu toata atentia si precautiile posibile, cel putin în primele luni de antrenament. Dupa ce procesul materializarii a avansat destul de mult si s-a consolidat prin aparitii repetate, micile perturbari sau imprudente nu mai au rezultatele dezastruoase amintite mai sus. ¦-¦' Când; sub conducerea fortelor îngeresti participante la creatie, la aparitia primilor oameni pe pamânt, se fac experimente care reproduc acest proces, când o entitate spirituala doreste sa se: arate în trup, asa cum a fost ea în una din vietile sale pamântesti, materializarea nu mai este doar exterioara, ci completa; Entitatea spirituala care doreste sa se materializeze reface pâna la ultima


celula organismul fizic avut odinioara, cu toate organele si aparatele sale, cu alte cuvinte, un om desavârsit. O data operatia terminata si mai apoi consolidata prin repetari, un asemenea om, venit din Cer, în mijlocul asistentei, se poate misca, poate vorbi, dansa, cânta din voce sau la un instrument, cu alte cuvinte se comporta ca un om nascut din pântecele mamei sale pamântesti, având toate facultatile intelectuale din întruparea sa precedenta.
Aceasta este opera cea mai sublima pe care si-o poate imagina un om, este suma tuturor stiintelor de acum si din vecii vecilor; cu aceasta ocazie având loc cele mai înalte fenomene chimice, fizice si biologice din tot universul.
Materia cu care se fac asemenea opere grandioase este împrumutata'de la medium, de la asistenti si din spatiu. Au fost cazuri când s-a constatat ca dupa materializare, corpul fizic al mediumului a pierdut din înaltime si greutate. Uneori aceasta operatie a necesitat dematerializarea membrelor sau chiar a trupului întreg, mediumul disparând în acest caz din vazul asistentei, fotoliul sau ramânând gol. La finele sedintei, când entitatea spirituala îsi dezbraca haina materializata si se retrage, trupul mediumului se reface, reaparând treptat pe fotoliu.
In tot timpul acestor marete creatii, mediumul doarme iar constiinta lui e suspendata, deoarece spiritul sau, înconjurat de învelisurile sale perispirituale, se afla în afara, în spatiu, în aceeasi camera unde are loc aceasta operatie divina.
Daca puterile mediumului sunt insuficiente sau când entitatile spirituale doresc sa-1 menajeze, ele fac economie de materie si energie, materializând doar mâna sau capul celui pe care vor sa-1 reproduca. O asemenea materializare se numeste partiala.
S-au vazut cazuri când o mâna materializata, ce se pierdea la cot într-o ceata fluidica, ridica un scaun sau scria pe o foaie de hârtie cu un creion pus la îndemâna. De asemenea s-a vazut cum doua mâini cântau la pian sau la o mandolina ce plutea în spatiul odaii. Au fost materializari fotografiate, vazându-se pe placa fotografica fiinta materializata alaturi de mediumul adormit.
Pentru ca cei care au vazut asemenea fenomene ale lumii spatiale sa nu sustina ca sunt doar iluzii, aceste mâini si-au lasat amprenta în parafina calda, care fiind apoi umplut cu ipsos, reproduce o mâna, cu-toate amprentele pielii si ale venelor.
Marile entitati spirituale fac aceste operatii sublime dintr-un ordin înalt, pentru a arata omenirii ca exista un spirit si ca el este nemuritor. Scopul evidentierii acestui mare adevar este ca omul sa duca un trai firesc, dar cu ochii si gândul îndreptati mereu spre Cer, pentru a nu gresi si pentru a iubi tot ce a creat Tatal ceresc din eternitate.
Mediumul sufera cu ocazia acestor stralucitoare probe ale existentei si nemuririi spiritului. El sufera în tot timpul sedintei, ba chiar doua-trei zile dupa aceea organismul îi este slabit, mai ales sistemul nervos. Dar si-a pus corpul fizic la dispozitia semenilor sai trupesti si a luminilor ceresti, din dragoste si respect pentru Adevar, pentru dovedirea Adevarului.
Legea sacrificiului are urmarile ei stralucitoare. Acest om, cu trupul alcatuit conform spiritului sau evoluat, se supune cu libera vointa si dezinteresat, oferind omenirii o proba a nemuririi spiritului si a menirii sale în vesnicie. El sufera, dar tocmai prin faptul ca aduce un serviciu omenirii, în virtutea legii iubirii aproapelui, urca scara evolutiei spirituale. Prin sacrificiul sau, el atrage jubirea entitatilor spirituale superioare, fiind acoperit cu lumina si puterea lor, în viata sa terestra. înaltele entitati spirituale vor conlucra pentru ca viata lui sa se scurga mai lin, în mijlocul furtunilor vietii omenesti terestre, sa fie ferit de boli, de influenta fluidelor vatamatoare; pe scurt, va fi ajutat în toate împrejurarile, chiar si în cele pamântesti, dar mai ales în evolutia sa spirituala.
Prin dragostea de a pune în evidenta tainele Cerului, sufletul mediumului dobândeste o deosebita luminozitate; si dupa cum în jurul unei lampi electrice puternic luminoase se aduna o multime de fluturi, multi alearga; în jurul sau, cautând sa-i absoarba fluidele superioare. Dar price tentativa a celor care vor sa profite de trupul inert al mediumului este zadarnicita de o puternica garda de entitati spirituale luminoase, aflata în jurul sau.
în afara de medium - am spus si repet - în timpul demonstratiilor de materializare toti asistentii contribuie, mai mult sau mai putin, cu fluidele lor. Dar mai presus de toti sufera entitatea spirituala care produce fenomenul de materializare. Suferinta ei se datoreaza, în primul rând, faptului ca din sferele înalte ale Cerurilor, coboara în masa fluidelor inferioare. Sfortarile sale de a produce aceasta creatie umana, trupeasca, precum si adversitatea curentilor gândurilor josnice si a fluidelor otravite, îi fac sederea în tot timpul operatiei - aici jos, printre oameni - sufocanta si istovitoare pentru subtilitatea si finetea sa spirituala. Dar dupa cum mediumul se înalta prin sacrificiul corpului si al sufletului sau, tot astfel sacrificiul acceptat de acest spirit evoluat îl ridica pe o treapta de evolutie superioara. El urca mereu pe scara ce duce la Lumina infinita a Fiintei supreme


Mintea omeneasca se va dezvolta pe parcursul secolelor prin subtilizarea materiei sistemului cerebrospinal; iar paralel cu perfectionarea lui, prin suferinta, prin experiente repetate, spiritul omului dobândeste tot mai multa întelegere si cunoastere, fiind împins spre perfectiune de legea de neînlaturat a evolutiei.
în anul 1911, dr. Walter I. Kilner, într-o lucrare intitulata „The Human Atmosphere", arata ca printr-un anumit dispozitiv se poate vedea aura din jurul trupului omenesc, în special aura vitala.
Pentru a urmari stare de sanatate a pacientilor sai, dr. Kilner a realizat din vase de sticla subtiri si turtite, umplute cu diferite lichide colorate,' o lentila sui-generis, prin care privea pacientul. De regula, punea în aceste vase o solutie alcoolica de cianina. Daca dorea sa aiba si alte nuante colorate, adauga carmin, albastru de Prusia sau galben de Cambodgia.
Dr. Kilner privea mai întâi câteva minute printr-o sticla, care continea o solutie de culoare închisa, apoi repede privea pacientul printr-o sticla cu solutie de culoare deschisa. In prealabil, pacientul era asezat în dreptul unui ecran negru, la o distanta de 30 centimetri. Privindu-1, vedea în jurul sau o ceata alburie de 10-20 centimetri, asemenea unei benzi, unui nimb, cu o latime egala în jurul trupului dar mai lata în jurul capului. Ea era oarecum transparenta si prezenta strimeri1 perpendiculari pe suprafata trupului. Dupa directia strimerilor, dreapta sau aplecata, dr. Kilner stia daca pacientul sau merge spre bine sau nu.
El a mai constatat ca aura vitala a unui barbat se deosebea în largime si contur, de cea^a unei femei; iar persoanele intelectuale au în general o aura mai lata. De asemenea a observat în aura prezenta unor raze colorate care apar si dispar. Ele par a fi în legatura cu sexul, cu starea morala si mai ales cu vointa pusa în actiune.
i i i
Orice obiect care vine în atingere cu o persoana, absoarbe magnetismul uman al persoanei respective. Aceasta absorbtie este cu atât mai puternica, cu cât contactul a fost de mai lunga durata. Daca un anumit obiect - inel, ceas, stilou, bratara - este purtat, mai târziu, de o alta persoana, tot magnetismul acumulat în el se va revarsa asupra noului purtator, influentându-1 într-o asemenea masura încât îi va imprima aceleasi porniri sentimentale si va fi strabatut de gânduri asemanatoare cu ale persoanei care a posedat initial acel obiect. în felul acesta se explica actiunea exercitata de talismane asupra purtatorilor ei.
Pe baza acestui adevar, se explica si influenta asupra credinciosilor a tot ce exista în biserica. Din toti cei care au venit sa se roage în lacasul Domnului au emanat gânduri de supunere, smerenie, iertare^ iubire si implorare a Divinitatii. Toata simtirea, toata gândirea lor, unita cu actele si ruga preotului, au impregnat peretii si mobilierul acelui templu cu fluide de ordin superior, care vor scalda pe cei ce vor mai veni în acea biserica.
Pe orice pune mâna omul - caci mai ales prin mâna se scurge magnetismul - se încarca cu fluid magnetic. Pietrele pretioase si apa se încarca cel mai usor si cu mai mult magnetism. Patul în care dormim ani în sir, se îmbiba cu fluidele noastre. Ele vor exercita o influenta atât de mare, încât daca fluidele noastre sunt de un ordin inferior, o alta persoana culcându-se în acel pat va fi agitata, indispusa, va avea vise urâte, sau va suferi de insomnie. De aceea se recomanda expunerea la aer si soare a saltelelor si schimbarea lenjeriei de pat când suntem gazduiti la un hotel sau pensiune.
i i i
Un rol deosebit a jucat corpul vital, în Egipt, pe timpul domniei faraonilor. Materia eterica a acestui corp, posedând anumite însusiri, a fost întrebuintata mii de ani de catre preotii egipteni, pentru impunerea suprematiei lor în stat, pentru apararea tarii contra altor neamuri, pentru vindecari, pedepsirea tradatorilor de tara sau mentinerea formei de stat


Am aratat ca rolul corpului vital este sa conduca angrenajul trupului. Noaptea, duhul stapân
evadeaza din trupul sau, pentru a-si retrai câteva ceasuri viata de duh. în momentul iesirii, duhul
trage dupa sine si corpul vital, dar numai partial, caci daca l-ar lua complet, trupul ramânând fara
un diriguitor ar înceta sa mai functioneze. De aceea, spiritul, ia cu el numai o parte din materia
corpului vital, pentru ca prin intermediul lui sa-si mentina forma umana, asemanatoare, cu trupul
lasat sa doarma. Cealalta jumatate, dupa ce îsi repara materia uzata se întoarce în trup, conducându-1
mai jieparte, pâna la întoarcerea stapânului. ;
învelit în hainele sale perispirituale si având la exterior o parte din dublul sau vital cu chip de om, duhul este legat de restul dublului ramas în corpul fizic printr-un fir format din materia eterica a corpului vital. Rolul acestui cordon este ca forta spirituala a duhului sa se reverse asupra dublului ramas în trup, iar pe de alta parte, duhul sa fie înstiintat de tot ce se întâmpla cu trupul sau. Orice va simti trupul, se va transmite corpului vital ramas în trup, iar acesta, prin cordonul vital, va transmite cele întâmplate corpului vital luat de duh. Prin intermediul perispiritului stirea se va transmite la spirit, care va analiza si decide daca e cazul sa se" întoarca acasa, în trupul sau, ori ramânând unde se afla, sa dispuna ce sa faca trupul sau.
Prin urmare, acest cordon fluidic are functia de a transmite informatii de la trup la spirit si de la spirit la trup, realizând comunicarea între doua vase - corpul eteric ramas în trup si cel care, învaluind perispiritul, însoteste spiritul.
Când un duh întrupat iese în spatiu, este numaidecât recunoscut de un duh liber - o entitate spirituala destrupata - deoarece, pe de o parte, atârna de el un fir fluidic, iar pe de alta, are o forma umana perfect conturata, gratie corpului vital purtat de spirit prin spatiu. Duhurile libere de curând destmpate au de asemenea o forma umana, dar ea nu este atât de clar conturata ca la entitatea spirituala captiva sau întrupata. La duhul liber aceasta forma este efemera, fiind construita dintr-o alta materie, dintr-un fluid mai subtil, care intra în constitutia corpului planetar.
Când doua duhuri umane întrupate, se întâlnesc noaptea în spatiu, se recunosc, pentru ca se vad oameni, ca pe pamânt. Aceste forme umane se deplaseaza, fac miscari cu capul, cu mâinile si cu cbrpul, la fel ca oamenii întrupati. Asa de exemplu când vorbesc, misca buzele ca si orice om sau gesticuleaza cu mâinile. Când un al treilea intra în vorba, întorc capul, pentru a vedea si asculta pe cel intervenit..
Asadar duhul întrupat se comporta în evadarile lui nocturne prin spatiu, ca orice om întrupat. Numai picioarele nu si le mai misca, nu mai paseste cu ele, întrucât duhul pluteste prin spatiu.
Dupa cum trupul uman creste din copilarie pâna la maturitate, tot asa si corpul vital sau dublul creste în marime. Spiritul copilului iese din trup tot sub forma de copil. Treptat, cu înaintarea în vârsta, trupul ia alte înfatisari si dimensiuni, si paralel cu el, dublul eteric îl însoteste mereu ca aspect si marime. Dublul vital al omului batrân, se arata prin spatiu - în iesirile duhului - sub forma unui batrân, asemanator cu trupul lasat sa doarma acasa.
Dar în afara de aceste schimbari paralele cu schimbarile trupului, dublul mai poate lua forme diferite - prin vointa stapânului sau a duhului. Asa de exemplu, daca omul este cocosat, duhul poate sa-si reduca aceasta cocoasa a dublului sau si astfel corpul vital sa se prezinte cu o forma corecta, fara nici o diformitate, fara aceasta stampila a corectiei aplicata entitatii spirituale în viata sa terestra. De asemenea, daca îi lipseste vreuna din membre, duhul îsi poate crea mâna sau piciorul amputat, prezentându-se prin spatiu complet, ca si orice alt duh. Numai forma fetei, înfatisarea chipului sau uman, nu sta în putinta duhului sa-1 schimbe, sa-1 modifice. Ea este stampila permanenta a duhului, cât timp va fi întrupat.
Pentru a se face cunoscut oamenilor trupesti, când se arata în visele lor sau ca stari fantomale, duhul îsi poate modela dublul vital pâna la a crea vesminte în jurul sau, asemenea îmbracamintei care înveleste trupul omului. Procedeul este asemanator cu cel prin care sculptorul creeaza haine în jurul statuii sale, haine confectionate din acelasi material, marmura sau bronz, ca si fata sau mâna statuii. Sentimentul pudorii exista într-un grad si mai ridicat la duhuri. De aceea, în spatiu, organele genitale nu mai sunt realizate. Iar pentru ca duhurile sa se recunoasca mai usor între ele, când calatoresc prin spatiu, îsi creeaza vesmintele cu care obisnuiesc sa-si îmbrace trupul.
In peregrinarile sale nocturne, când trupul sau se odihneste, duhul este însotit de o parte din materia corpului sau vital. Exista cazuri rare, când duhul întrupat este chemat în fata Tribunalului suprem, pentru a raspunde de o fapta comisa împotriva legilor divine. Dar entitatea spirituala nu îsi poate parasi corpul vital, de care este legat prin perispirit, deoarece survine moartea trupului; pe de alta parte cordonul fluidic nu se poate lungi atât de mult, iar ruperea sa înseamna iarasi moartea trupului. In ambele cazuri moartea se produce prin asfixiere, respiratia si inima oprindu-se brusc, întrucât duhul este legat de trup, prin bulbul rahidian, în sânul caruia se afla centrul nervos care coordoneaza miscarile plamânilor si ale inimii. Pentru a se evita aceasta situatie Tribunalul suprem


nu îl mai cheama pe cel gresit la înaltimea considerabila a sediului Sau - 300.000 kilometri — ci instituie un tribunal ad-hoc, într-o zona inferioara, înaintea caruia apare pârâtul.
O data cu sosirea noptii trupurile adorm, iar duhurile pleaca sa se întâlneasca în spatiu cu rudele, prietenii si cunoscutii, continuând convorbirile întrerupte în timpul zilei. Iesirea corpului vital care-si urmeaza duhul se face prin toti porii trupului, asemenea aburilor dintr-un vas cu apa fiarta sau dintr-o pâine scoasa din cuptor.
Entitatile spirituale care au depasit un anumit grad de evolutie îsi pot parasi complet corpul vital, daca au de facut calatorii mai lungi. Aceasta operatie este necesara pentru^ ca materia eterica a corpului vital este greoaie, iar spiritul vrea sa fie cât mai usor în calatoria sa. In acest caz, duhul îsi ocroteste trapul si dublul sau, tot asa cum noi, oamenii, înainte de culcare avem grija sa încuiem poarta, usile si ferestrele, pentru a nu se furisa vreun hot în casa si sa ne surprinda în somn. Duhul îsi ia toate precautiile, ca nu cumva vreun alt duh sa intre - în lipsa sa - în trupul si dublul sau si sa se faca stapân pe el. în acest scop roaga pe un prieten spatial sa-i supravegheze de aproape trupul si sa-1 fereasca de orice duh, care ar cauta sa intre în el.
Despartirea completa a perispiritului duhului de corpul sau vital nu e o operatie tocmai usoara. De aceea, pentru o asemenea operatie entitatea spirituala are nevoie de ajutorul unui confrate, duh liber, si de regula face apel la duhul aflat mai tot timpul pe lânga el, la dreptasul1 sau.
O data eliberat, duhul îsi ia forma sferica si o porneste la drum. Prin urmare forma sa este identica cu cea pe care o va avea dupa ce - prin actul mortii - îsi va parasi definitiv trupul.
Dar sa vedem cum se desfasoara actul mortii. Duhul, înconjurat de perispiritul sau, iese din trup tragând dupa sine dublul vital. Dupa aceea, dublul vital este parasit si el, ramânând fara stapân, lânga angrenajul sau trapul pe care 1-a condus pâna acum. Acest dublu va dainui atâta timp cât trupul va fi înca viu, caci se stie ca trupul, chiar dupa actul mortii, traieste înca o perioada de vreme, prin celulele sale vii. încetul cu încetul, celula cu celula, trupul moare, dublul vital se destrama, iar materia lui se risipeste în spatiu.
Dupa parasirea vietii terestre, duhul inferior mai vine pe la cimitir sa-si vada trapul care se distruge zi de zi. îl doare disparitia trupului sau, îl plânge, îi e mila de el, pentru ca a fost un instrument prin care s-a bucurat în viata lui trupeasca. Duhul superior nu vrea sa mai aiba nici un raport cu fostul sau trap si ca sa evite orice atractie magnetica din partea trapului sau, doreste ca acesta sa fie ars, si nu îngropat.
Chiar si azi, exista în lumea spatiului doua grupari cu pareri diferite: unii cer ca trupul lor sa fie ars, o data cu aceasta risipindu-se si corpul vital, pentru ca nimic sa nu-i mai influenteze si sa-i atraga spre lumea terestra; altii sustin îngroparea trupului, ca sa persiste cât mai mult dublul vital, a carui materie sa poata fi întrebuintata în îndeplinirea unor scopuri.
Din a doua grupare de entitati spirituale fac parte si preotii egipteni, care prin conservarea trupului si deci prin pastrarea corpului vital s-au straduit sa-si impuna dominatia asupra poporului, pentru ca religia lor sa dainuiasca peste veacuri si tara lor sa fie populata mereu de duhuri apartinatoare grupului lor, devenind astfel o putere armata si economica. Or pentru acest scop aveau nevoie de un instrument ceresc, o forta puternica si totusi nevazuta. Din cercetarile lor si din revelatiile ceresti, au aflat ca acest instrument poate fi materia eterica a dublului eteric, a corpului vital. De aici s-a nascut ideea mumificarii trapului, prin el persistând si dublul sau vital, cu a carui materie eterica sa lucreze în mod ocult, în scopul urmarit.
Astfel, preotii egipteni au reusit sa mentina statul lor, cu religia lor populara si cu initierile lor secrete, peste douasprezece mii de ani, dupa cum afirma duhurile superioare actuale ale Pamântului, în acest scop, li s-a revelat metoda de mumificare a trupului, operatie migaloasa, dar trainica, îngaduind trupului sa dainuiasca mii de ani. Prin aceasta operatie, trapul traia mereu o viata vegetativa lenta si invizibila; iar paralel cu el, traia si dublul vital, legat de trupul ce nu murea definitiv. Astfel entitatea spirituala era înlantuita oarecum de corpul vital si de trupul pe care îl animase. Liber devenea duhul si totusi era într-un fel subjugat celor doua corpuri lasate jos, era prizonierul corpului sau fizic, neputându-se reîntrupa în alta tara si în sânul altor neamuri. Prin urmare era silit sa pluteasca mereu în atmosfera fluidica a tarii sale, influentând pe cei de jos în sensul traditiei si culturii egiptene. Asadar, puterea statului egiptean era determinata de operatiile magice ale preotimii si era sustinuta din spatiu de puternicele duhuri - fostii preoti si faraoni, cu familiile lor^ Multe veacuri, faraonii au fost mari initiati si erau exponentii lumesti ai castei preotesti.


Duhurile superioare, ale celor initiati, conduceau din spatiu viata terestra si spirituala a poporului egiptean. La înmormântarea acestor oameni de elita, se faceau 'conjuratii teribile si se scria un blestem, pus în sarcofag. Sarcofagul era asezat, în secret, în cripte sapate'în inima muntilor sau în locuri nestiute decât de marii preoti. De atunci au trecut mii de ani. Multe duhuri a caror trupuri au fost mumificate au plecat de pe planeta noastra si cu toata stiinta preotilor de a mentine necurmat trupul viu, acesta a suferit, în acesti mii de ani, o alterare, risipindu-se si dublul sau vital. Legea e lege.
Dublul vital al entitatilor spirituale care înca n-au plecat, au o asemenea forta în ele, încât gratie juramântului legat de existenta lor, produc efectul juramântului, când le sunt profanate mumiile. Asa s-a întâmplat în cazul dezgroparii mumiei faraonului Tutankamon, provocând moartea a sapte persoane. Toti cei atinsi de dublul vital al mumiei faraonului, au fost otraviti fluidic, platind cu viata încalcarea blestemului1. Pericolul profanarii, si în special venirea în contact cu dublul vital al mumiei, erau cunoscute de poporul egiptean, îngrozit de ideea de a-1 atinge. Numai strainii, numai tâlharii altor neamuri, necunoscând sau nesocotind forta acestui blestem si a dublului vital al mumiei, devastau mormintele, pentru a fura podoabele.
Din cele expuse se vede ca, desi mumia în aparenta pare a fi un corp mort, în realitate este înca un corp viu si datorita vietii sale, ramâne viu si dublul vital, care traieste, palpita, respira si îsi primeneste mereu materia. Unul e viu prin altul si duhul e captiv amândurora.
Azi, a disparut interesul pentru crearea mumiilor, o data cu parasirea planetei noastre de catre marile si stralucitele duhuri care au inaugurat aceasta practica. Din grupul lor au mai ramas, în atmosfera fluidica a Pamântului, câteva entitati spirituale, ce facându-se vinovate de mari greseli au fost parasite de marele stol al duhurilor albe, care a plecat.
Entitatile spirituale întrupate în Egipt posedau cunostintele îmbalsamarii, ale mumificarii, de pe planeta de unde venisera pentru a se întrupa la scoala Pamânt. Cunostintele marilor preoti egipteni, referitoare la mumificare, s-au pierdut, iar pe de alta parte, alte idei anima acum umanitatea duhuala a Pamântului si de aceea nu se mai recurge la aceasta operatie. îmbalsamarile de azi nu pot pastra trupul mii de ani, ele fiind slabe imitatii ale îmbalsamarilor egiptene.
Biserica crestina, prin preotii ei, ca si cultul mozaic, prin rabinii sai, sunt împotriva arderii trupului. Noaptea, în timpul somnului trupului lor, aceste duhuri se supun injonctiunilor conducatorilor grupului spiritual din care fac parte, forte ceresti care prin intermediul dublului vital vindeca pe cei carora legea o îngaduie, sau supun cu ele duhurile recalcitrante.
Foarte rar se mai descopera câte un trup care se usuca si pare ca se mumifica de la sine. Aici e opera Cerului, prin interventia unor anumite duhuri spatiale, prin actiunea lor fluidica, mumificând trupul omului cuminte, care a dus o viata de sfânt. O fac în ideea ca dublul lor vital sa persiste sute de ani, iar cu materia sa fac anumite vindecari, considerate de om miraculoase. însa aceasta înalta medicina cereasca nu este cunoscuta decât de marile forte albe ale Pamântului.
Pe scurt - materia dublului vital uman este formata dintr-o materie eterica, o sabie cu doua taisuri. Prin aceasta materie eterica se pot face vindecari, dar tot prin ea se pedepseste ori se supune ordinii stabilite orice duh razvratit. Ea este un instrument ceresc, cu proprietati oculte, nebanuite de lumea trupeasca.
Trapul se poate asemana cu un automobil, al carui proprietar si animator este entitatea spirituala. Dupa cum automobilul este condus si întretinut de un mecanic, corpul vital se îngrijeste de bunul mers al trapului. în general, duhul nu se ocupa de administrarea si bunul mers al trapului. Toata aceasta opera o exercita dublul vital. Prin urmare conducerea functiilor fiziologice se face numai de catre dublul vital, fara stirea duhului, acesta având preocupari de ordin superior, si anume, analizarea gândurilor sosite din toate partile universului.

Cât de nestiutori suntem, Doamne! Câte taine exista în universul Tau! Câte fenomene nevazute se petrec înjurai nostru, de care nu avem nici o idee! Caldura sau frigul, lumina sau întunericul, viata sau moartea, miscarea sau gândirea si multe altele, sunt efectul unor forte ce salasluiesc în lumea invizibila a spatiului.
Fie Numele Domnului binecuvântat, omenirea le va cunoaste odata pe toate! Amin.