aromoterapia

Aromoterapia

Uleiurile - un medicament impotriva multor boli

Cuprins:
Uleiuri si tratamente
Aromoterapia impotriva stresului
Cum se folosesc uleiurile in tratamente
Combaterea stresului cu plante aromate

Din cele mai vechi timpuri pina in zilele noastre s-au pastrat retete populare de aromoterapie. Acest lucru nu este intimplator. Mirosul (cel mai vechi dintre simturi) este dezvoltat la om de zece ori mai mult decit simtul gustativ. Se stie ca inca in timpul legendarei Atlantida se urmau tratamente cu ajutorul aromelor; arome au fost descoperite si in piramidele egiptene.
Actionind asupra mirossului se pot obtine niste efecte neasteptate in terapie. Pentru ca aromele actioneaza in acelasi timp la nivel fizic, emotional, mental si astral. Avem astfel toate datele pentru a dovedi ca aceasta metoda de tratament este foarte serioasa.

Uleiuri si tratamente

In terapie pot fi folosite doar uleiurile naturale volatile. Acestea au inceput sa fie utilizate cu aproximativ 5.000 de ani in urma. Uleiurile volatile sint hormonii plantelor. In esenta, aromele de uleiuri volatile sint acelea cu care ne putem desfata, inspirind mirosul placut al uneia sau al altei plante. Producerea uleiurilor eterice este o arta deosebita si cere o munca foarte migaloasa.
Fiecare ulei are sfera sa de aplicare, chiar daca exista si efecte comune: unele uleiuri au efecte calmante, altele - tonifiante, o alta categorie creste pofta de mincare, iar altele trezesc dorinta sexuala.

Astfel, vanilia si ginsengul chinezesc cresc sexualitatea femeilor, iar aromele de levantica si menta ajuta la inlaturarea stresului. Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mincare (uleiul de scortisoara, ghimbir, semintele de ardei si cuisoarele). Actiunea lor terapeutica nu se limiteaza la asta. Sint putini cei care stiu ca aroma uleiului de scortisoara sau busuiocul va ajuta sa scapati de raceala si gripa. Aroma de busuioc este folosita in tratarea tulburarilor digestive, impotriva stresului, depresiei si insomniei. Uleiul de marar ajuta in cazuri de cistita, greata, tulburari digestive, boli de piele. Uleiul de ghimbir este un mijloc tonifiant care se foloseste in crampele intestinale si dereglarile digestive. Lamiia stimuleaza sistemul limfatic.

Multe uleiuri sint folosite ca antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levantica. Unele uleiuri eterice au un spectru destul de larg de actiuni terapeutice. Astfel, aroma de levantica este calmanta, se foloseste pentru inlaturarea stresului, ajuta in cazurile de migrena si insomnie, actioneaza ca antiseptic. Menta este folosita impotriva racelii, impotriva mincarimilor, este un foarte bun mijloc expectorant, improspateaza respiratia si glasul, contribuie la digestie, ajuta in starile febrile si in cazurile de greturi, inlatura oboseala si durerea de cap, migrena, tensiunea nervoasa si stresul, durerile musculare, durerile provocate de luxatii, ajuta in cazurile de reumatism si lumbago.

Uleiul de trandafir se foloseste in bolile sistemului reproductiv si ca mijloc antiinflamator, in acelasi timp acesta tonificind si pielea. Rozmarinul fortifica sistemul nervos central, imbunatateste circulatia singelui, are o actiune vitalizanta asupra pielii si a parului, se foloseste in cazurile de artrita si reumatism. Iar uleiul volatil din arborele de ceai are un efect antibacteriologic, stimuleaza sistemul imunitar, se foloseste pentru inhalatiile impotriva tusei si bolilor de piept. Muscata normalizeaza echilibrul hormonal si intareste sistemul imunitar. Eucaliptul este folositor in bronsite. In cazul batailor de inima si al unei respiratii foarte agitate, de asemenea pentru inlaturarea stresului se foloseste ginsengul chinezesc. Uleiul de musetel elimina durerile menstruale, ajuta in cazurile de colici la copii si in cazurile de procese inflamatoare interne.

O actiune antibacteriologica puternica are si uleiul din arborele de ceai. Herpesul in faza incipienta trebuie uns cu ulei de lamiie. Uleiurile pot fi folosite atit separat, cit si combinate. Exista retete speciale de aromoterapie care amintesc retetele de fitoterapie, unde se folosesc citeva picaturi din trei-patru uleiuri in proportii bine determinate pentru tratarea unor boli concrete. In cazul aromoterapiei trebuie luata in consideratie tolerabilitatea individuala la una sau alta dintre arome. De aceea, ca si orice alt preparat terapeutic, aromele sau combinatiile dintre ele trebuie recomandate de medic. Aromoterapia este contraindicata pentru femeile insarcinate, pentru cei suferinzi de epilepsie, reactii alergice, intolerabilitate individuala.


In cazul unei tensiuni ridicate nu trebuie folosite uleiurile volatile de rozmarin, salvie, cimbrisor. Pielea poate fi iritata de uleiul de busuioc, de frunzele de ardei, fenicul, de uleiul de lamiie, de semintele de ardei sau de cuisoare, de menta sau de arbore de ceai. Aromele nu sint indicate a fi folosite o perioada indelungata de timp. Trebuie sa mai aveti in vedere un lucru: uleiurile volatile neutralizeaza actiunea homeopatiei.


Aromoterapia impotriva stresului

Pe ce se bazeaza actiunea aromoterapiei? Centrii mirosului la om se gasesc in partea creierului care raspunde pentru sfera emotionala. De aceea toate mirosurile au o oarecare conotatie emotionala, ele trezesc senzatii placute sau neplacute. In natura nu exista un miros la care sa fim indiferenti. Acesta este si principiul de baza al aromoterapiei. Este cunoscut faptul ca adesea cauza unei boli este stresul cronic, totul isi are originea in sfera emotionala. In timpul aromoterapiei nu trebuie sa lasati stresul sa se transforme intr-o boala.


Aromoterapia poate fi folosita cu succes si in boli de natura cardiovasculara, respiratorie, digestiva, endocrina, alaturi de alte metode de tratament. Trebuie ca in timpul tratamentului sa se actioneze nu numai asupra organului bolnav, ci si in sfera emotionala. Aromoterapia nu numai ca echilibreaza starea emotionala, ci scade si tensiunea nervoasa, armonizeaza activitatea si elimina inhibitia sistemului nervos central. Exista cazuri in care aromoterapia constituie unica metoda de tratament? Atita timp cit nu exista schimbari drastice in organism, ci numai tulburari in reglarea functiilor lui, se poate folosi cu succes numai aromoterapia. De exemplu, in cazurile de insomnie provocata de oboseala de foarte mare ajutor va sint uleiurile din melisa, menta, lamiie, salvie si levantica.

Migrena provocata de schimbarile vremii se trateaza cu ulei de busuioc, musetel, eucalipt, levantica. In cazurile de hipertensiune se foloseste melisa. Datorita proprietatilor terapeutice unice, uleiurile volatile au o actiune binefacatoare asupra pielii, circulatiei sangvine, muschilor si articulatiilor. Aromoterapia este o portita de scapare pentru cei care nu tolereaza unele medicamente. Foarte bine este primita aromoterapia de catre copiii de virsta scolara. Prescolarilor insa aromoterapia le este interzisa.


Cum se folosesc uleiurile in tratamente

Cea mai simpla metoda de folosire este sa deschideti flaconul cu ulei si sa mirositi. Puteti pune putin ulei pe un tampon de vata umezit in prealabil sau puteti picura citeva picaturi de ulei pe perna (mirosul va rezista foarte mult). Uleiul poate fi adaugat in candela sau poate fi pulverizat prin camera. Pentru aceasta se pun intr-un pulverizator citeva picaturi de ulei si se adauga apa. Se poate folosi un medalion aromat - un mic vas de ceramica in care ati pus citeva picaturi de ulei se pune la git pe post de bijuterie. In cazurile de raceala sau boli de piele, in cazul in care aveti probleme ale cailor respiratorii sau dureri de cap sint recomandate inhalatiile (intr-un vas cu apa fierbinte se adauga citeva picaturi de ulei).

Uleiurile volatile se folosesc si pentru a face gargara. Pentru a pregati solutia pentru gargara dizolvati intr-o lingura de spirt doua-patru picaturi de ulei, dupa care adaugati totul intr-un pahar cu apa calduta. Medicii spun ca si uzul extern al uleiurilor volatile se incadreaza tot in aromoterapie. Inainte de a folosi extern un ulei sau altul trebuie sa faceti un test al pielii, pentru a vedea care este reactia organismului la acel ulei: picurati ulei la incheietura cotului si observati care este reactia in zece ore.

La metodele de uz extern trebuie adaugate baile, masajele, frectiile si compresele. Uleiul se adauga in baie (sase-opt picaturi la 200 de litri de apa), iar apa trebuie sa fie calduta. Aceasta baie trebuie sa dureze intre 5 si 30 de minute. Dupa baie nu va clatiti pina a doua zi. Cu uleiuri se fac si masaje si frectionari in durerile musculare, dureri ale articulatiilor. Pentru acest masaj se adauga una-cinci picaturi de ulei volatil intr-o lingura de ulei vegetal (de masline). Pentru frectionari ca baza se foloseste alcoolul sanitar amestecat cu ulei volatil. Compresele se fac in felul urmator: trei-cinci picaturi de ulei volatil se pun pe o pinza umezita cu putina apa si se aplica pe locul afectat de boala.


Combaterea stresului cu plante aromate


In epoca noastra, caracterizata printr-un dinamism excesiv, stresul suprasolicita sistemul nervos. Totul devine factor de stres: aglomeratie, zgomotul, multitudinea informatiilor din toate domeniile, concurenta, problemele familiale etc. Desigur, exista multe medicamente care incearca sa ne apere de stres sau sa ne vindece cind cadem prada acestui agresor. Orice medicament prezinta insa, de regula, efecte secundare, contraindicatii... De aceea, este de preferat sa nu apelam la ele.


Remedii utile si placute


- Inca din vechime sint cunoscute virtutile izmei (mentei). Parfumul ei are un efect linistitor asupra organismului: durerea de cap dispare, senzatia de apasare - la fel; in final, scapam de apasarea stresului si ne gasim linistea.
- Un alt remediu cunoscut de stramosi este hameiul. Efectul acestuia este calmant, hemeiul daruind prin parfumul sau un somn linistit si profund. Acest remediu era folosit in vechime: strabunicile din Bucovina (dar si cele din Ucraina si Rusia, unde hameiul creste datorita climei prielnice) umpleau perne cu ierburi parfumate la care adaugau negresit si hamei. In schimb, mirosurile dulci daca sint inhalate timp indelungat produc dureri de cap, chiar stari de rau. Astfel de plante sint crinii, malinul, iasomia. Se stie ca in camera de culcare nu este bine sa avem in vaza crini, crengute de malin sau iasomie cu flori multe.


- Trandafirul nu degeaba este numit regina a florilor, caci parfumul lui stimuleaza functionarea sistemului cardio-vascular si protejeaza organismul impotriva microorganismelor patogene.
- Coniferele cu virtutile lor sint cunoscute si ele de mult. Mirosul cetinei, rasinii, conurilor calmeaza sistemul nervos, dar in acelasi timp restabilesc functionarea plaminilor.
- Citricele sint si ele de ajutor. Mirosul de lamiie scade sensibilitatea la stres, iar un ceai cald (chiar fierbinte), fara zahar, in care s-a adaugat lamiie, creste capacitatea noastra de munca. Cind avem dureri de cap este bine sa inspiram parfumul pe care-l degaja coaja de lamiie, aplicind, in acelasi timp, bucatele de coaja de lamiie pe timple. Durerea de cap scade treptat, pina dispare cu totul.


- O fiertura (plantele se oparesc, apoi se lasa sa dea doar un clocot) din talpa gistei, menta, hamei si cimbru, in parti egale, este un minunat remediu impotriva insomniei, prin urmare, un mijloc sigur de relaxare, de lupta impotriva oboselii si a stresului.
- Pe tarimurile din sudul Europei, laurul a fost cunoscut inca din antichitate ca un leac ce restabileste fortele si aduce un somn bun. Sa ne amintim ca in Antica Ellada (Grecia) invingatorii Jocurilor Olimpice erau incununati cu lauri! Daca vrem sa ne simtim ca vechii greci, putem pune in perna citeva frunze de laur (este usor de gasit, caci foi de dafin are oricine acasa), sau, de pilda, putem inmuia citeva frunze de laur (dafin) in apa rece, iar apoi sa le punem pe calorifer sau pe soba, intr-un saculet de pinza. In curind, oricit de obositi, stresati si suparati am fi, vioiciunea si energia ne vor reveni.


- Multi incearca sa scape de stres mincind mult. Ajutorul cel mai bun il da hrana cu multe calorii, dulce, care abate atentia organismului, obligindu-l sa o digere. Sigur, daca nu devine un obicei permanent... Putini stiu ca, inainte de a incepe sa mincam, trebuie sa mirosim ceea ce vom minca. Daca ne saturam de mirosul mincarii, vom minca mai putin, fara a supraincarca organismul. Dar ii vom oferi energie subtila - aromele care ne vor ajuta sa scapam de stres.
- In fine, mirosurile specifice marii, oceanului - iodul din alge, apa sarata, briza - au un imens potential de a reface organismul afectat de stres. Cind nu sintem la mare, acasa, in apartamentele noastre citadine, putem face o baie cu saruri de mare, la care putem adauga si camfor. O asemenea baie ne va incarca organismul cu energie, il va improspata si-i va reface fortele afectate de stres.

Vindecarea prin aromoterapie

Ce sint esentele florale

Esentele florale sint cel mai simplu si mai natural mod de a vindeca trupul bolnav. Ele se prezinta sub forma unor extracte lichide din flori, preparate homeopatic. Esentele florale sint considerate adevarate medicamente in tratarea cu precadere a problemelor de natura emotionala, mentala si spirituala.

Cum se obtin esentele florale

Punem putina apa intr-un vas de sticla. Apoi asezam citeva flori frumoase, ale unei plante sau ale unui copac. Florile trebuie culese inca din zori, cind mai sint pline de roua. Intepam petalele florilor. Mutam vasul undeva la lumina. Datorita actiunii luminii solare si a combinarii celor patru elemente fundamentale, esenta vindecatoarea a florilor se va transfera in apa. Indepartam florile. Conservam esenta materna cu putin coniac diluat ce are proprietatea de a pastra caracteristicile initiale ale substantei. Diluarea se face in functie de cit de eficienta din punct de vedere medical vrem sa fie esenta respectiva.

Istoria esentelor florale

Se crede ca interesul pentru esentele florale a existat din vechi timpuri, probabil de pe vremea Chinei antice. Prima dovada scrisa a folosirii lor in scop terapeutic dateaza din secolul al XVI-lea. Insemnarea in limba latina descoperita intr-un manuscris din biblioteca unui ceasornicar elvetian, colectionar de carti vechi, povesteste despre vindecatorul si magul Paracelsus, care cu ajutorul picaturilor scurse din petalele florilor tamaduia pe cei ce sufereau socuri emotionale.

Dr. Bach – pionier al aromoterapiei

In ultima vreme importanta esentelor florale a fost redescoperita de medicul englez Edward Bach, cunoscut pentru studiile sale in domeniul bacteriologiei, imunologiei, homeopatiei si al medicinei naturiste. La inceputul anilor ’30 doctorul a abandonat medicina clasica, preferind sa se intoarca la natura si sa creeze din plante un medicament mai sanatos.

Pe parcursul a zeci de ani de practica medicala Edward Bach a intilnit pacienti dintre cei mai diversi. Ca medic cu experienta el a observat ca indiferent de durerea fizica de care se plingea pacientul, de fiecare data exista si o cauza emotionala. Din punctul lui de vedere fizicul si psihicul nu se pot disocia.

Cei 12 vindecatori

Dupa o indelungata perioada de observatii si cercetari, doctorul Bach a stabilit 12 tipuri de personalitati. Explorind modalitatile de tratament pentru fiecare dintre aceste tipuri comportamentale, medicul a ajuns la concluzia ca cel mai bun remediu este oferit de esentele plantelor, denumite cei 12 vindecatori. El a remarcat ca roua culeasa la rasaritul soarelui de pe petalele florilor are proprietati curative exceptionale. Astfel a aparut si s-a dezvoltat metoda solara a extractiei esentelor din flori. Edward Bach a progresat in cercetarile sale, ajungind la descoperirea a inca 26 de flori cu efect terapeutic si a 36 de preparate din plante extrem de eficiente in combaterea diferitelor stari psihice nedorite. De asemenea, a creat Remediul Salvator, o extraordinara combinatie din esentele a cinci flori. Studiile doctorului Bach servesc si astazi drept ghid specialistilor in domeniu.

Studierea plantelor continua

Secolul XXI a deschis noi perspective in studierea aromoterapiei. Au aparut numeroase societati care publica ultimele studii in acesta privinta, informind publicul cu privire la stadiul in care se afla cercetarile oamenilor de stiinta. De exemplu Californian Flower Essence Society a publicat de curind o carte in care se subliniaza importanta esentelor florale in vindecarea organismului uman. In multe tari din intreaga lume flora autohtona a fost redescoperita. Acum putem vorbi despre esente florale din Australia, Noua Zeelenda, Alaska, Himalaya etc.

Explicatia dr. Bach despre natura bolii

Doctorul Bach este de parere ca boala reprezinta de fapt reflectarea fizica a lipsei linistii sufletesti. Ea este consecinta directa a disarmoniei dintre eul nostru interior (spiritual) si emotiile si atitudinile pe care le resimtim de-a lungul vietii (expresia personalitatii). Edward Bach considera ca cea mai raspindita cauza a aparitiei bolilor sint sentimentele negative, precum frica, depresia, anxietatea, complexul de inferioritate, egoismul, incapacitatea de a ne exprima adevarata identitate si de a ne stabili un scop in viata. De aceea Bach recomanda inainte de toate tratarea deficientelor de caracter ale pacientului. In istoria medicinei au ramas intiparite celebra sa fraza Sa tratam pacientul, nu boala; sa tratam cauza, nu efectul.

Modul de actiune a esentelor florale

Esentele florale actioneaza cu delicatete asupra nivelurilor psihice in scopul restabilirii echilibrului mental. Esentele neutralizeaza influenta emotiilor negative asupra psihicului, inducindu-ne o stare de buna dispozitie si linistire sufleteasca. Infuziile de esente florale ne ajuta sa depasim mai usor blocajele mentale ce apar in situatii de stres, dindu-ne posibilitatea sa invatam mai mult despre noi insine. Pentru ca e mult mai bine sa ne adaptam ritmului accelerat al vietii, decit sa luptam de fiecare data impotriva ei.

Florile si sanatatea

Efectele tratamentelor cu esente florale sint strins legate de notiunea de sanatate. Rezultatele difera de la o persoana la alta. Citeodata remarcam o schimbare imediata in bine a comportamentului si infatisarii noastre. Asta nu inseamna ca am scapat intr-o clipita de probleme, ci ca influenta lor negativa e mult mai atenuata. In anumite cazuri tensiune razbeste la suprafata. Ne dam seama de ceva sau avem un sentiment de usurare pentru ca nu mai sintem in intuneric. Uneori nu simtim o schimbare majora, dar cind privim inapoi dupa mai multe luni de zile observam modificarile petrecute, chiar daca ele s-au produs treptat. In acel moment realizam faptul ca problemele ce ne apasau s-au rezolvat daca nu in totalitate, macar pe jumatate.

Pastrarea sanatatii prin remedii naturiste

Esentele florale sint benefice in prevenirea bolilor. Cu ajutorul lor disarmonia si psihicul labil sint reechilibrate. Prin folosirea remediilor pe baza de esente florale ne putem vindeca intregul organism.

Procedeul de diagnosticare

Exista o gama larga de tehnici de diagnosticare ce pot determina aplicarea cu succes a tratamentelor naturiste. Cea mai uzitata metoda este cea bazata pe interactiunea, observatia si analiza cazurilor similare aparute de-a lungul anilor. Pentru ca rezultatul sa fie cit mai precis trebuie sa se respecte conditia ca medicul sa perceapa cit mai limpede comportamenul psihologic al pacientului.

Autoanaliza este de cele mai multe ori subiectiva

Autodiagnosticarea e adeseori dificila, pentru ca ne este greu sa ne acceptam defectele, slabiciunile. De aceea e bine sa ne intrebam din cind in cind Care e urmatorul meu pas in viata? Ce am realizat pina acum si ce nu? Care e scopul existentei mele? Un astfel de procedeu ne ajuta sa ne cunoastem mai bine sinele, sa intram in contact direct cu propriile nostre trairi interioare.

Selectarea esentelor florale potrivite

Procesul de selectare a esentelor florale ne face constienti de problemele emotionale pe care le avem. Daca cineva ne va da o lista din care sa alegem ceea ce ne place, nu stim daca vor gasi solutia cea mai potrivita din punct de vedere medical. Putem alege o floare pentru ca ne-a placut dintotdeauna parfumul ei sau doar pentru ca are un colorit deosebit. Dar rareori ne gindim la rolul terapeutic pe care il are. Asa ca decit sa optam pentru un anumit tratament in functie de gustul estetic, mai bine ne incredem in recomandarea unui specialist.

Cum se prepara un remediu

Luati o sticluta de chihlimbar de 25 de ml, pe care trebuie sa o sterilizati inainte de folosire cu apa fiarta. Dupa ce ati terminat aceasta prima operatiune, puneti in recipient putina apa plata naturala sau apa de ploaie. Cantitatea de apa depinde de gradul de concentratie pe care doriti sa-l aiba preparatul. Adaugati mai intii o lingurita de coniac sau de otet de cidru (in cazul persoanelor sensibile la alcool), apoi cite doua picaturi din fiecare esenta. Puneti capacul sticlutei si amestecati usor timp de citeva minute pentru a potenta si a activa proprietatile terapeutice ale esentelor.

Instructiuni de dozaj

Remediul e acum gata de utilizare. Luati de patru ori pe zi cite patru picaturi. In cazul in care stadiul bolii este mai avansat puteti lua si de cinci-sase ori pe zi. Pentru a avea un efect optim, primele picaturi trebuie luate dimineata, imediat ce v-ati trezit, iar ultima doza seara, inainte de culcare. Dupa prima luna de tratament micsorati doza de picaturi la 8 pe zi. Puteti dizolva cite 2 picaturi intr-un pahar de apa sau de suc natural pe care sa-l beti in cursul zilei, cind doriti. Esentele florale sunt absorbite si prin piele. Asa ca atunci cind faceti baie turnati citeva picaturi si in apa fierbinte.

Un mod sigur de insanatosire

Spre deosebire de preparatele din ierburi, esentele florale nu contin substante chimice. Oamenii de stiinta nu au descoperit pina acum nimic material (nenatural) in extractele din flori. Din contra, ei au observat ca esentele florale contin un anumit tip de energie vibrationala asemanatoare fortei de viata a florii insesi. Din aceasta cauza esentele florale nu sint considerate toxice.

Preparatul nu prezinta nici un risc pentru copii

In cazul celor mici administrarea unui preparat pe baza de esente florale se poate face fie pe cale orala, prin amestecarea laptelui cu citeva picaturi din remediul naturist, fie prin absortia medicamentului prin piele, in timp ce copilul este imbaiat cu apa fierbinte in care s-au dizolvat esentele.

Atit animalele, cit si plantele pot beneficia de aceasta forma de tratament. De exemplu, o planta bolnava trebuie udata cu apa ce contine esente florale dizolvate.

Esentele florale nu sint toxice

Deoarece nu sint considerate ca fiind toxice, in cadrul unui tratament de durata pe linga preparatele pe baza de esente florale se pot administra si alte medicamente. Insa modul combinat de tratare nu poate fi decit prescris de medicul specialist.

Ajutati-va sa fiti sanatosi

Este bine sa acordam atentie efectelor pe care le au asupra unui organism bolnav esentele florale. In timpul folosirii remediului respectiv va puteti da seama de starea dumneavoastra emotionala. Si daca a trecut ceva vreme de la inceperea tratamentului si nu a aparut nici o ameliorare, trebuie sa consultati medicul specialist.

De obicei, atunci cind sintem bolnavi luam o pastila si asteptam sa-si faca efectul. Totusi ar trebui sa fim mai interesati de propria noastra persoana. Daca incepem o cura naturista de esente florale, e bine sa ne gindim pozitiv. Ne grabim vindecarea si marim eficienta preparatelor administrate prin convingerea ca ele ne ajuta cu adevarat sa ne rezolvam problemele.

Cum sa ne vindecam cu ajutorul plantelor si al uleiurilor esentiale

De curînd, Kathi Keville si Mindy Green au publicat o culegere a celor mai importante plante pe baza carora se creeaza esente si uleiuri folosite cu succes în scop terapeutic. Iata în cele ce urmeaza cîteva sfaturi utile:

Inima si sistemul circulator

Datorita sistemului circulator sîngele este transportat în tot corpul. Sistemul circulator include în componenta sa inima, vasele de sînge, precum si sistemul limfatic, care furnizeaza substante nutritive, curata venele si stimuleaza mobilitatea celulara. Nodurile de limfa localizate cu precadere în gît, la piep si la subsuoara sînt considerate a fi cei mai eficienti centri de filtrare a sîngelui. Unul dintre cele mai recomandate uleiuri esentiale pentru masaj în vederea revigorarii sistemului limfatic este cel obtinut din dafin (Laurus nobilis). Pe lînga acesta eficiente sînt citricele. În ceea ce priveste o mai buna circulatie sanguina, folositi busuioc, rozmarin, menta, sovîrv (Origanum vulgare) sau catei de usturoi. Stresul, care provoaca adesea probleme cardiace, poate fi atenuat recurgînd la un masaj cu efect sedativ. În acest caz folositi lavanda, ylang-ylang sau melisa. Prin combinarea cu sovîrvul si ghimbirul uleiurile pe care vi le-am recomandat contribuie la reglarea si normalizarea presiunii sanguine ridicate. Cercetari de ultima ora au demonstrat ca si daca doar inspiram sovîrv presiunea sanguina ridicata scade.

Musetelul, mirtul si chiparosul alina durerile provocate de umflarea excesiva a venelor, flebita sau hemoroizm.

Daca aveti pielea zgîriata sau sfîsiata, aplicati o compresa îmbibata cu suc de morcovi proaspat amestecat cu putina miere.

Leac impotriva varicelor

- 6 picaturi de cypress

- 3 picaturi de mirt

- 3 picaturi de musetel (German chamomile)

Amestecati ingredientele. Aplicati extern uleiul obtinut. Din ingredientele recomandate puteti face o alifie, prin încalzirea lor în ulei încins timp de maximum doua minute.

Paducelul si afinele întaresc inima si mentin presiunea sîngelui la nivel optim.

Importanta legumelor

Nici legumele pe care le consumam de obicei nu sînt lipsite de importanta. De exemplu, usturoiul, ceapa, piperul. Ghimbirul fie creste presiune sanguina prin limitarea debitului extern de sînge, fie scade presiune sanguina prin dilatarea venelor. Usturoiul si ceapa regleaza hipertensiunea. Iar lamîia contine cinci elemente extrem de importante, care împiedica formarea cheagurilor de sînge.

Sistemul endocrin

David Hoffman spunea: Prin complexitatea sistemului nostru mintea se întîlneste cu trupul. si asa cum constiinta este o facultate a creierului, parteneriatul dintre sistemul nervos si glandele endocrine este ca o punte ce leaga psihicul de fizic.

Glandele endocrine secreta hormoni pe care îi elibereaza direct în sînge. Asupra fiecarei celule hormonii actioneaza diferit, provocînd modificarea metabolismului celular initial.

Oboseala este probabil cea mai mare problema azi, în conditiile în care organismul nostru ar trebui sa dispuna de energie suficienta pentru ca individul sa faca fata atît serviciului, familiei, stresului cotidian, cît si mediului inconjurator din ce în ce mai poluat. A bea cafea sau a consuma alte produse pe baza de cafeina nu e decît o solutie de moment, care suprasolicita glandele ce produc adrenalina. Un remediu foarte bun pentru revitalizarea organismului suprasolicitat este oferit de conifere, mai precis de mugurii de pin si de molid. Cîteva picaturi de esenta de brad, pin sau molid turnate în cada sau folosite în timpul masajului va vor oferit o senzatie de extraordinara relaxare.

Esenta de padure pentru revigorarea organismului

- 4 picaturi de pin (Pinus sylvestris)

- 4 picaturi de molid (Picea mariana)

- 2 picaturi de lavanda

- 2 picaturi de rozmarin (stimuleaza adrenalina)

- putin ulei de masline

Pentru ameliorarea durerilor provocate de glanda tiroida nu este suficienta doar masarea zonei afectate cu ulei esential. Pe lînga acesta metoda trebuie sa tineti un regim strict si chiar sa efectuati exercitii speciale, destinate relaxarii.

Atunci cînd organismul se confrunta cu hiperaciditatea, nutritionistii naturisti ne recomanda sa consumam fructe de mare si alge. Acestea se pot servi crude sau fierte. De asemenea îmbibati o compresa cu zeama ramasa dupa ce ati fiert algele si aplicati-o pe glanda tiroida inflamata.

Sistemul digestiv

Sanatatea si vitalitatea organismului uman depinde de cît de bine asimilam substantele nutritive si cum eliminam reziduurile. Ceea ce mîncam nu este lipsit de importanta, nici cum si nici la ce ora. A lua masa într-un mediu linistit, consumînd produse proaspete si concentrîndu-ne asupra propriei sanatati constituie începutul favorabil al unei digestii armonioase. In acest caz simturile joaca un rol deosebit. Simplul miros ademenitor al unei mese apetisante, pornind de la creier, declaseaza un sir de reactii ce pregatesc stomacul.

Esentele folosite în mod curent la prepararea alimentelor, cum ar fi rozmarinul, busuiocul, coriandrul, ghimbirul, boiaua, scortisoara, chimenul, anasonul nu numai ca dau un gust special mîncarurilor, dar ajuta si la digestie. Unele plante dintre cele enumerate mai sus au proprietati curative deosebite. De exemplu, lamîia îndeparteaza migrenele si este eficienta împotriva indigestiei, rozmarinul îmbunatateste asimilarea vitaminelor de orice tip, iar busuiocul taie senzatia de greata provocata de tratamentul cu raxe X. Impotriva poftei prea mari de mîncare consumati marar si molura.

Daca suferiti de ulcer sau gastrita încercati un ceai de tei îndulcit cu miere si cu cîteva picaturi de musetel sau santal. Melisa (mierea stupului, roinita) relaxeaza muschii stomacului, îndepartînd iritatia si inflamarea.

Digestia mai poate fi îngreunata si datorita acidului hidrocloric insuficient, care are rolul de a arde proteinele. Proteinele nedigerate corespunzator nu sînt decît rezultatul consumului de alimente ce provoaca reactii alergice în organism. Piperul negru creste aciditatea stomacala. Folositi uleiuri aromate pentru a va masa zona abdomenului si a stomacului si puneti macar cinci boabe de piper negru atunci cînd gatiti.

Cel mai cunoscut leac împotriva greturilor este ghimbirul în amestec cu menta. Fie le aplicati sub forma de ulei aromat direct pe pielea din zona gîtului si a stomacului prin masaj, fie rontaiti cite o bucatica înainte de masa. Remediul este mult mai bun decît orice alt ceai de plante sau esenta.

Ulei aromat pentru masaj

- 5 picaturi de romanita

- 3 picaturi de esenta de marar

- 2 picaturi de ghimbir

- 2 picaturi de menta

- putin ulei de masline

Amestecati ingredientele si cu amestecul obtinut masati usor abdomenul. Daca doriti sa aplicati acesta metoda în cazul unui copil, atunci veti folosi doar jumatate din cantitatea indicata.

Ceai tonic digestiv

- 1 lingurita de radacina de ghimbir

- 1/4 lingurita de coaja de scortisoara

- 1 lingurita de menta

- 1/2 lingurita de anason

Adaugati plantele într-o cana si turnati peste ele apa fiarta. Apa fiarta are proprietatea de a extrage esenta ierburilor. Beti cîte o ceasca la 30 de minute dupa ce ati luat masa.

Bere naturala din ghimbir

- 3 cesti de ceai tonic digestive (vezi reteta de mai sus)

- 1/4 cesca de miere

- 1 ceasca de apa carbo-gazoasa

- 1 felie de lamîie

Turnati mierea în ceaiul fierbinte. Adaugati apa carbo-gazoasa si lamîia înainte de servire.

Boli de ochi si de urechi

Uleiul de lavanda sau ceaiul de tei au efect antiseptic daca sînt diluate cu ulei de masline. Folositi un astfel de preparat pentru a masa centrii nervosi de la tîmple sau de la baza gîtului. Puteti masa si zona din jurul urechii, dar niciodata sa nu turnati uleiul în ureche. Daca urechea va este afectata datorita unei infectii în gît, faceti cît de des puteti o gargara cu ceai de musetel. Compresele cu apa fierbinte atenueaza durerea. Totdeauna sa tratati ambele urechi, chiar daca numai una dintre ele este infectata.

Usturoiul este antibacterian. Reduce vizibil inflamatiile provocate de o simpla infectie.

Esenta pentru masajul extern al urechii

- 3 picaturi de lavanda

- 3 picaturi de esenta de tei

- 6 picaturi de romanita (musetel)

- un pic de ulei de masline

Masati urechea de jur împrejur, coborînd usor pe gît. Îmbibati putina vata sau bumbac cu doua picaturi de esenta si puneti-o în ureche. Daca doriti sa aplicati acesta metoda în cazul unui copil, atunci veti folosi doar jumatate din cantitatea indicata.

Pentru ochii inflamati

Cel mai folosit remediu este aplicarea de comprese îmbibate cu esenta de lavanda, musetel, ceai negru sau apa de trandafiri. Lasati compresa sa absoara uleiul fiebinte si cînd e potrivita ca temperatura aplicati cite un tampon pe fiecare ochi, dupa care înveliti-va capul într-un batic sau cîrpa de bumbac.

Sistemul nervos

Prin sistemul nervos se asigura legatura intrinseca dintre psihic si fizic. Totdeauna o problema în plan mental sau emotional va avea consecinte asupra starii generale de sanatate. În situatiile de stres maxim va recomandam sa beti un ceai de musetel sau melisa cu esenta de iasomie. Împotriva insomniilor datorate agitatiei mentale si suprasolicitarii fizice de peste zi cel mai indicat este ceaiul de sovîrv si masarea tîmplelor cu ulei aromat de ylang-ylang sau valeriana.

Reteta contra depresiei

- 3 picaturi de lavanda

- 2 picaturi de sovîrv

- 2 picaturi de ylang-ylang

- 1 picatura de romanita

- un pic de ulei de masline

Amestecul obtinut se poate folosi atît ca ulei de masaj, cît si ca gel de dus. Este un remediu eficient împotriva depresiilor si a starilor de nervozitate.

Leac pentru nevroza

- 5 picaturi maghiran

- 3 picaturi de romanita

- 2 picaturi de lavanda

- un pic de ulei de masline

Folositi amestecul obtinut pentru a va masa tîmplele, zona urechilor si a gîtului.

Complexitatea biochimica a uleiurilor esentiale (majoritatea dintre ele nu pot fi produse pe cale sintetica) le permite sa actioneze nu numai asupra unui singur organ bolnav. Fie ca se folosesc sub forma de ceaiuri, uleiuri, tincturi, pastile sau betisoare parfumate, plantele se bucura de o intrebuintare din ce în ce mai larga în medicina de azi, în conditiile în care proprietatile lor terapeutice sînt unanim recunoscute si apreciate.

Importanta uleiurilor esentiale

Concentratia uleiurilor esentiale este extrem de mare. Cam de 50 de ori mai puternica decît concentratia ierburilor din care s-au extras esentele. Astazi numai 5 la suta dintre uleiurile esentiale se folosesc în aromoterapie. Proprietatile pe care acestea le detin acopera o gama foarte variata. Ele se pot întrebuinta în scop terapeutic pentru relaxarea muschilor (maghiran si piper negru), reglarea digestiei (menta), stimularea circulatiei sanguine (rozmarin si busuioc-basilica), regenerarea celulelor bolnave (lavanda), refacerea metabolismului (ienupar si citrice), întarirea imunitatii (musetel, usturoi, lavanda).

Sapte uleiuri esentiale de baza în medicina naturista

- Lavanda: antiviral, antibacterial, întareste imunitatea

- Musetel: antiinflamator, antialergic, digestiv, relaxant, antidepresiv

- Maghiran: antispasmodic, antiinflamator, antiseptic

- Rozmarin: stimuleaza si fluidizeaza circulatia sanguina, atenueaza durerile acute

- Chiparos: stimuleaza si fluidizeaza circulatia sanguina, antiinflamator, efect laxativ

- Menta: digestiv, antiseptic, elibereaza sinusurile

- Eucalipt: antiviral, antibacterian, tonifiant, efect laxativ

- Scortisoara: antiviral, antibacterian, tonifiant

Efectul probiotic al terapiei cu uleiuri esentiale

Spre deosebire de antibiotice, care au adesea efecte secundare neplacute, uleiurile esentiale au calitatea de a omorî bacteriile fara a distruge în vreun fel flora intestinala. Acesta este de altfel un prerogativ exclusiv al însanatosirii pe cale naturala, ramînînd în continuare un mister de nedezlegat pentru cercetatori.

Uleiurile actioneaza direct asupra organismului bolnav

Imediat ce se aplica pe piele mai ramîne în aer o aroma ce aminteste de esenta plantei folosite ca tratament. Dar spre deosebire de rapiditatea procesului de absorbtie, uleiul este eliminat din corp abia peste cinci-sase ore sau chiar mai mult. Un alt avantaj consta în faptul ca tratamentul se aplica extern, direct asupra zonei suferinde, fara a mai fi necesar ca uleiul sa traverseze tot corpul pacientului pentru a ajunge la locul indicat.

Documentar de Lidia Molder

Mirodeniile - remediu naturist in unele afectiuni


Mirodeniile sunt percepute de catre europeni drept niste adaosuri cu rol de aromatizare si condimentare a preparatelor culinare. Putini au fost insa aceia care au putut constata si efectele terapeutice ale acestor ingrediente alimentare. Multi chinezi stiu, de pilda, ca nucsoara este o mirodenie utila in prevenirea si tratarea durerilor si balonarilor abdominale, a diareei, indigestiei si vomei, fiind si un bun stimulent si carminativ stomacal, dar este periculoasa pentru cei cu hemoroizi si dureri dentare.


Maghiranul este un adevarat medicament pentru tratarea guturaiului, febrei, vomei, diareei, hepatitei, malnutritiei la copii, sau a eruptiilor cutanate. Un decoct din maghiran, baut de 2-3 ori pe zi poate produce un efect sudorific puternic, dar mai si inlatura mirosul neplacut degajat, uneori, din cavitatea bucala. Pruritul (mancarimi ale pielii) poate fi alungat prin tamponarea locala cu zeama rezultata din fierberea a 150 gr maghiran in 500 ml apa. Maghiranul este cunoscut si ca un bun diuretic si stimulent al apetitului, ajutand la eliminarea mucozitatilor. In traditia populara chineza, maghiranul este cunoscut ca un regulator al temperaturii corpului, fiind adesea folosit in locul ceaiului negru, in timpul verilor toride.


Inca de pe vremea cand vechii negustori orientali bateau drumurile spre centrul Europei, strabatand si meleagurile romanesti, ghimbirul si-a facut aparitia in bucataria noastra, fiind mai apoi cultivat si de taranii romani. In mod inexplicabil, in perioada comunista, interesul pentru aceasta mirodenie a scazut atat de mult incat nu a mai fost cultivat, fiind dat aproape complet uitarii. Chinezii considera ghimbirul drept unul dintre cele cinci ingrediente principale in dietoterapie, alaturi de otetul de orez, vinul de orez, sare si miere. Ghimbirul este apreciat pentru calitatile sale terapeutice in guturaiuri, tuse, stari de voma, astma, diaree.

El actioneaza, in mod deosebit, asupra plamanilor, stomacului si splinei. O radacina proaspata de ghimbir, rasa si fiarta in 250 ml apa, timp de 10 minute, produce un fel de bautura cu efecte remarcabile in tratarea edemelor, vomei sau tusei, inducand si o senzatie puternica de incalzire a corpului, respectiv, un efect sudorific pregnant. Atunci cand febra nu cedeaza, fierbeti 100 gr ghimbir proaspat in 500 ml apa si spalati tot corpul cu zeama rezultata. Daca tusea nu vrea sa va lase in pace, stoarceti o radacina de ghimbir si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml apa fierbinte; beti cate 1-2 cani pe zi. In cazul unei indigestii, mancati cateva bucatele de tulpina de ghimbir proaspat; in vreme ce o cana de suc din aceeasi parte a plantei va poate scapa de un sughit rebel, greata sau voma, ori chiar de o toxiinfectie alimentara.

Rapoarte medicale din diverse spitale chinezesti arata ca injectarea unei solutii de 5-10% suc de ghimbir in zonele afectate, poate trata cu succes durerile reumatice. Nu putem ignora nici faptul ca amestecul de 50 gr ghimbir proaspat cu 30 gr zahar brun - consumat de 3 ori pe zi, timp de 7 zile - trateaza cu succes dizenteria. Si, inca ceva: chiar mai mult decat usturoiul, ghimbirul are calitatea de a atenua mirosul neplacut al unor preparate din carne de oaie, miel, scoici, sau peste.
Toti parintii ai caror copii se imbolnavesc de varsat de vant ar trebui sa stie ca pot grabi eruptia cutanata, folosind coriandrul (atat tulpina cat si radacina) fiert si aplicand spalaturi calde copilului. Consumul regulat de coriandru va face sa dispara mirosul neplacut al urinei; in vreme ce o mancare de porc, vita sau peste cu coriandru intreg (planta si radacini) alunga mirosul fetid al respiratiei unor persoane, dar si mirosul neplacut degajat de unele femei din zona vaginala.

El reduce aciditatea si durerile gastrice. Totusi, coriandrul nu este recomandat a fi consumat in mod constant timp indelungat, deoarece creste continuu energia "calda" din organism, ceea ce ar produce o sete exagerata si constipatie, ca si uscarea si craparea buzelor. De aceea nu se recomanda nici folosirea exagerata in tratamentul varsatului de vant, ci, numai pana la aparitia primelor semne ale eruptiei. Putini stiu ca piperul are calitati terapeutice in cazul durerilor abdominale, tulburarilor gastrice, diareelor sau toxiinfectiilor alimentare. Medicina traditionala chineza il categorieste drept un aliment benefic pentru stomac si intestinul gros. Un gram de praf de piper negru, impreuna cu 30 gr ghimbir proaspat, fierte in 750 ml apa, pana scade la 250 ml, poate trata cu succes o voma acuta provocata de o gastrita avansata. Barbatii care se aleg, uneori, cu o eczema a scrotului se pot trata cu spalaturi cu o zeama obtinuta din amestecul de 10 gr praf de piper negru cu 8 cani de apa data intr-un clocot.

Medicii chinezi au constatat ca pacientii hipotensivi pot sa-si mareasca tensiunea arteriala cu circa 5 mmHg daca tin in gura cate un bob de piper negru timp de 20-30 minute. Efectul dispare dupa 15-20 minute, dar este util pentru a restabili tensiunea arteriala normala fara efecte secundare nedorite, obtinandu-se si un efect de incalzire a corpului si a calotei craniene, fara cresterea pulsului. In cazurile de indigestii cu diaree, 1 gr de praf de piper alb dizolvat in 200 ml apa, impreuna cu 9 gr praf de glucoza poate face minuni, daca este consumat de 3 ori pe zi timp de 1-3 zile. La copiii sub 1 an, doza este de 0,3-0,5 gr piper alb, iar la cei intre 1-3 ani, doza este de 0,5-1,5 gr, dar nu se poate depasi cantitatea de 2 gr zilnic.


In tratamentul nefritelor (o inflamatie la nivelul rinichilor) medicii antici chinezi recomandau urmatoarea reteta: se gaureste - cu grija - un ou proaspat de gaina si se introduc 7 boabe de piper alb ; se astupa gaura cu faina umeda, se inveleste oul intr-o hartie umeda si se fierbe oul in abur, pana se intareste. Se mananca oul cu tot cu piper, de doua ori pe zi (la copii, doar un ou pe zi) timp de 10 zile. Dupa 3 zile de pauza, se repeta seria (daca mai este nevoie!). De regula, un asemenea tratament are 3 reprize, pentru a fi siguri de rezultate. Totusi, retineti ca, daca sunt consumate in exces, piperul alb si negru pot provoca necazuri, in mod deosebit, celor cu afectiuni oftalmologice ca si celor care au dureri laringo-faringiene.

Terapia condimentelor

Piperul (Piper Nigrum)
Cuisoarele (Eugenia caryophillata)
Cardamonul (Elettaria cardamonum)
Scortisoara (Cinnamonum ceylanici)
Nucsoara (Myristica fragans)
Dafinul


Borcanasele cu arome, pastrate pentru condimentarea mancarii, pot fi transformate in medicamente.
Piperul, scortisoara si neamul lor fac adevarate minuni
Acum, in miez de iarna, cand intreaga natura a adormit, si o data cu ea si indragitele noastre plante de leac, este momentul cel mai bun pentru a descoperi tainicele puteri vindecatoare ale condimentelor. Orice gospodina are in camari, adesea fara sa stie, o adevarata farmacie. Fiecare condiment este un mic panaceu care, folosit cu arta, poate vindeca cele mai diverse boli, de la micile indigestii pana la reumatism, gripa sau boli de inima. Puse in mancare, luate sub forma de pulbere sau adaugate in ceai, piperul, dafinul, cuisoarele ori scortisoara sunt plante medicinale la fel de puternice ca oricare altele. In Extremul Orient, nu exista medicament natural care sa nu aiba in el macar un condiment. Aceasta, pentru ca plantele aromatizante amplifica foarte mult absorbtia principiilor active de catre organism.

O arta foarte subtila si rafinata, cultivata de milenii in Orient, este aceea de a influenta mintea si psihicul cu ajutorul condimentelor. Banala nucsoara, de exemplu, in anumite doze, devine un euforizant extraordinar de puternic, iar in doze foarte mari este un... drog halucinogen cu actiune mai intensa decat a morfinei. Condimentele pot induce o putere de concentrare mai buna, un dinamism si o vointa mai puternice, pot fi afrodisiace sau somnifere. Fiecare dintre ele determina reactii psihologice nebanuit de intense. Iata, asadar, ca avem suficiente motive sa descoperim lumea fermecata ce se ascunde in borcanasele si cutiile cu miros ademenitor din bucatariile noastre.


Piperul (Piper Nigrum)

Este regele neincoronat al condimentelor. In toata lumea sunt consumate anual tone de piper, de diferite feluri: negru, alb, cu bobul lung, rosu etc. In mod traditional, la noi se foloseste piperul negru, motiv pentru care deocamdata ne vom ocupa numai de el. Adaugat in mancare, mai ales pe timp de iarna, piperul negru este un adevarat elixir. El pune in miscare si digestia cea mai lenesa, face sangele sa circule mai bine si ne incalzeste corpul. Toti cei care au probleme cum ar fi indigestia frecventa, balonarea (produsa mai ales de contactul cu frigul), infectiile frecvente in gat, ar trebui sa foloseasca acest condiment.

Ca planta medicinala, piperul negru este extrem de puternic in tratarea catorva afectiuni.
- Infectiile in gat, guturaiul - In aceste afectiuni, putine leacuri sunt atat de puternice ca piperul negru. Intr-o cana de ceai fierbinte (nu conteaza de care, poate fi busuioc, menta, cimbrisor etc.) se pun 2-3 varfuri de cutit de piper negru. Se lasa cateva minute, dupa care se bea cu inghitituri mici. Efectele sunt aproape imediate: gatul se descongestioneaza, narile se desfunda, o fierbinteala placuta se raspandeste in intreg corpul. Raceala trece numaidecat.
- Tusea - Se pun intr-o jumatate de litru de rachiu tare sau, mai bine, de spirt alimentar diluat cu apa, 4 linguri de piper negru macinat, dupa care se lasa la macerat minimum 5 zile. Preparatul obtinut in acest mod se filtreaza, dupa care se administreaza astfel: se pune o lingurita de macerat intr-un pahar cu apa si se amesteca. De cate ori simtim nevoia sa tusim, luam cate o inghititura mica. Terminatiile nervoase a caror iritare genereaza tusea vor fi in acest fel pur si simplu anesteziate, iar gatul va fi dezinfectat.
- Sensibilitate la frig - Vreme de o saptamana nu consumati deloc hrana rece (mai ales de la frigider) si la fiecare masa consumati 2-3 varfuri de cutit de piper negru macinat.
- Reumatismul - Cu o plamadeala de piper negru in rachiu, obtinuta la fel ca cea de la tuse, masati zonele dureroase de 2-3 ori pe zi. Piperul negru incalzeste articulatiile si le face sa fie mai elastice, calmand durerile reumatice. Tratamentul este eficient mai ales atunci cand este frig si umezeala afara.
- Astenia - Venirea sezonului rece si lipsa de lumina ne fac pe multi dintre noi sa devenim inactivi, sa evitam excesiv de mult iesirile afara, "paralizandu-ne" parca initiativa. Poate parea greu de crezut, dar cateva doze de piper ne vor incalzi si la propriu si la figurat, lecuindu-ne pe data. Introduceti la fiecare masa o doza de piper negru cat de mare puteti suporta (nu trebuie sa apara jena digestiva sau alte stari de disconfort). Acest tratament se face maximum 5 zile la rand, iar efectele sale sunt miraculoase.
Precautii: Piperul negru poate agrava afectiuni cum ar fi: gastrita hiperacida, hipertensiune, starile de nervozitate. In aceste afectiuni va fi deci administrat cu prudenta. Este contraindicat in starile inflamatorii acute si in hipertensiune grava.


Cuisoarele (Eugenia caryophillata)

Au fost aduse din India in urma cu multe milenii, iar apogeul carierei lor medicale l-au atins in Egiptul Antic. Cuisoarele sunt una din plantele dezinfectante cele mai puternice de pe pamant. O singura cuisoara pusa, de exemplu, intr-o fiertura de carne ii va prelungi termenul de valabilitate cu 24 de ore. De aceea, sunt necesare la conservarea aproape oricarui aliment, dar si pentru combaterea unei multitudini de boli infectioase. Iata un mic ghid terapeutic al cuisoarelor.
- Colita de putrefactie, disfunctii biliare - Se pun in salatele de fructe (de mere, grapefruit, lamaie) 1-2 varfuri de cutit de cuisoare pisate. Se fac cure cu astfel de salate, mancate inainte de fiecare masa, vreme de o saptamana.
- Balonare - Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de pulbere de cuisoare. Gustul vom vedea ca este destul de greu de suportat, dar efectul este mai puternic decat al oricarui medicament.
- Prevenirea racelilor - Se mesteca 1-2 cuisoare pe zi, mai ales atunci cand intram in contact cu mari aglomeratii umane.
- Durerea de masea - Se piseaza o cuisoara si se pune la masea. Efectul anesteziant este aproape instantaneu.
- Mancarimi ale pielii si piscaturile de insecte - Se amesteca praf de cuisoare cu apa pana se face o pasta, care se aplica pe piele. Va va surprinde puterea efectului lor.


Cardamonul (Elettaria cardamonum)

Este un condiment traditional arab, care relativ curand a ajuns si la noi. Il veti gasi in magazinele naturiste sub denumirea de cardamon si in magazinele arabesti sub denumirea de hell. Este folosit mai ales in condimentarea cafelei si a dulciurilor cu cacao, deoarece neutralizeaza toxicitatea anumitor alcaloizi. Cea mai mare faima si-a castigat-o cardamonul ca reintineritor, fiind pe drept cuvant numit in franceza samanta dragostei. Sa cunoastem impreuna cateva taine ale folosirii acestei plante aromatizante:
- Intoxicatii diverse - Se consuma zilnic 10 seminte de cardamon, mestecate pe stomacul gol. Se adauga 4-5 boabe de cardamon in cafea pentru a-i neutraliza acesteia toxicitatea.
- Impotenta si frigiditate - Se pun peste doua galbenusuri de ou 2 varfuri de cutit de cardamon si 2 lingurite de miere lichida. Se amesteca foarte bine totul, dupa care se consuma cu inghitituri mici acest elixir. Efectele sunt cu atat mai puternice, cu cat tratamentul cu samanta dragostei este facut mai des.
- Eructatii - Dupa fiecare masa se mesteca cateva seminte de cardamon.
- Digestie lenesa - Inainte de masa cu 10 minute, se iau cu putina apa cateva seminte de cardamon pisate in piua. Nu doar digestia, ci intreg organismul se vor inviora imediat.


Scortisoara (Cinnamonum ceylanici)

Este un arbore originar din insula Ceylon (Sri Lanka), a carui scoarta are un parfum cu totul si cu totul special, fiind recoltata de secole pentru a fi adusa in Europa. Este folosita inca din Evul Mediu pentru intarirea inimii, combaterea gripei, ca afrodisiac si pentru tratarea durerilor interne. La noi in tara era introdusa de poticarasi (nume dat in Transilvania farmacistilor) in toate remediile administrate contra colicilor gastrice si abdominale. Iata afectiunile in care se foloseste cu succes scortisoara.
- Probleme circulatorii si cardiace - Se iau in fiecare zi, dimineata si seara, doua varfuri de cutit de scortisoara cu miere lichida. Acest tratament are si efecte reglatoare asupra activitatii sistemului nervos.
- Sughit, spasme digestive - Peste trei varfuri de cutit de pulbere de scortisoara se toarna un pahar de apa fierbinte. Se lasa putin la infuzat, dupa care se consuma cu inghitituri mici. Actiunea sa binefacatoare este prompta.
- Sangerari ale gingiilor - Se face o infuzie concentrata din o lingurita scortisoara si o cana de apa fierbinte. Se fac cu acest preparat clatiri ale gurii de doua ori pe zi.
- Dereglari ale apetitului - Se fac cure cu salata de fructe si cu dulciuri usoare in care se adauga scortisoara. Aceste dulciuri sunt foarte agreate de cei cu apetit slab, iar pe mancaciosi ii tempereaza.

Nucsoara (Myristica fragans)


Este o sora a scortisoarei, aceste doua condimente fiind adesea folosite impreuna. In cantitati mici, nucsoara stimuleaza digestia si este un excitant usor; in doze mai mari, nucsoara este calmanta si somnifera. Iata cateva retete cu nucsoara.
- Insomnie - Se pun la macerat de dimineata pana seara 1-2 lingurite de nucsoara cu o cana de apa. Beti atat cat puteti din acest macerat (cu sau fara miere) inainte de culcare.
- Nevralgii - Se bea un ceai fierbinte in care s-au pus 2-3 varfuri de cutit de nucsoara. Durerea va fi alinata considerabil si veti simti o stare agreabila de confort.
- Halena (miros urat al gurii) - Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de nucsoara, impreuna cu un varf de cutit de cuisoare.
- Ejaculare precoce - Se ia zilnic jumatate de lingurita de nucsoara pisata, cu apa, in doza unica.

Dafinul

Era una din plantele cele mai iubite in Grecia Antica pentru mireasma intensa si delicata a frunzelor sale. A fost introdus in alimentatie, mai intai ca un fel de medicament adaugat la hrana zilnica, pentru a creste puterea de digestie si a evita intoxicatiile. Si-a intrat in drepturi o data cu aparitia zacustilor si a celorlalte conserve de toamna, in a caror pastrare si aromatizare este neinlocuit. Ca leac este foarte puternic (putand fi folosit si ca planta de prim-ajutor) in urmatoarele afectiuni:
- Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt.
- Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.
- Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de apa clocotita. Se lasa la racit, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.
- Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa). Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid.
Precautii: Deoarece in doze mari este vomitiv, dafinul trebuie pus in cantitati mici in mancare, fiindca s-ar putea sa consumati hrana cu placere, dar sa o dati afara imediat. Exista persoane care nu suporta (tot din cauza efectului sau vomitiv) nici cantitati mici de dafin; in cazul lor, mancarea va fi pregatita fara dafin