Adevarul dpdv omenesc si dumnezeiesc

Extras din Marea Evanghelie a lui Ioan Vol 2 /cap 198 - primita de Jakob Lorber
Ce este adevărul?

Ii spun în sfârşit iarăşi o dată Eu lui Josoe: „Ascultă tu, dragul Meu Josoe! Tu ai vorbit acum foarte înţelept şi se află în aceasta mult bine şi adevăr; dar Eu trebuie la aceasta să te fac totuşi atent asupra aşa unor lucruri! De aceea, fii tu acum foarte bine atent; pentru că uite, cu un înţelept, cum eşti tu unul, pot deja şi Eu să Mă exprim puţin mai adânc!
Tu ai spus: ‘Eu sunt numai pentru adevăr! Ce se află mai jos decât el, pe acelea le dispreţuiesc cel mai adânc; ceea ce se află însă peste el ca secrete ale lui Dumnezeu în sine, pe acelea le divinizez şi nu cer claritatea a ceea ce nu se cuvine pentru viermii şi praful acestui pământ! În Dumnezeu este belşugul celei mai nemărginite înţelepciuni; în noi însă sălăşluieşte din acesta de-abia un fir de praf mare!’
Da, asta este foarte bine, curat, drept şi echitabil, a fi numai pentru adevăr; dar acestui principiu i se pune o întrebare puternică drept ca lumânarea de-a curmezişul şi formează astfel înfăţişat o cruce desăvârşită cu principiul tău în sine foarte lăudabil! Dacă poţi tu sau un oarecare altul pentru tine să rezolve această întrebare pe care ţi-o voi da, atunci s-a eliberat umărul Meu de cruce.
Spune-MI tu de aceea: Ce este adevărul, pentru care eşti tu numai? Este un adevăr, ceea ce vezi tu? Iată, totul este o înfăţişare de aburi de astăzi până mâine şi nu mai poate fi deja de mult un adevăr pentru mâine, ceea ce este pentru astăzi încă un adevăr deplin! Uită-te acolo, acolo în ultima lumină slabă a soarelui deja de mult apus pluteşte un norişor cu înfăţişarea unui peştişor! Spune-Mi, pentru cât tâmp va rămâne un adevăr înfăţişarea de faţă a acestui norişor? Vezi, următoarea clipă va acuza deja de o minciună înfăţişarea de faţă a acestui norişor!
Dacă îţi pun în faţă trei pere, atunci spui tu, că acesta ar fi un adevăr, că aici în faţa ta se alfă trei pere; Eu însă îţi spun, că fiecare dintre cele trei pere are în sine mai multe grăunţe de sămânţă, de unde din fiecare se pot forma în viitor o grămadă nenumărată de pomi, care vor aduce la iveală la sfârşit perele cu totul astfel înfăţişate într-un număr infinit de mare! Sunt în consecinţă într-adevăr numai trei pere în faţa ta, care formează în sine deja o mărime desăvârşită de neschimbat, sau sunt ele doar trei mărimi aparente, în spatele cărora, asemenea războinicilor în stomacul calului de lemn troianic, se află ascunse însă un număr nemărginit de aceleaşi mărimi şi de asemenea încă cu totul alte mărimi? Unde începe adevărul şi unde se termină el? Este omul un adevăr, aşa cum este el? Priveşte la un copil şi priveşte atunci în sfârşit la un moşneag! Priveşte la un oraş construit de mâini omeneşti! Este el un adevăr deplin? Vezi, astăzi se mai află el şi mâine poate să fie el deja distrus! Vezi, pentru acela singur, care este în sine de la capăt la altul adevărul însuşi, este de asemenea totul adevăr; pentru acela însă, care nu este aceasta în sine, sunt doară şi prin necesitate toate celelalte numai ceea ce e el însuşi deocamdată. Un adevăr însă, care e numai temporar adevărat, nu este deja de aceea vreun adevăr deplin, pentru că în el nu este nici o durabilitate acasă; adevărul deplin însă trebuie să fie de neschimbat pe veci din belşug a ceea ce este el pentru fiecare moment în parte. - Ce este prin urmare adevărul ca atare, deplin?“
Josoe cască aici ochii mari, se gândeşte încoace şi încolo şi nu ştie ce răspuns să-Mi dea la acestea.
Cireniu spune însă: „Doamne, aceasta este însă şi o întrebare, la care toţi înţelepţii şi filozofii şi-ar fi rupt dinţii până la ultima rădăcină! Dă-mi voie, Tu prietenul meu cel mai dumnezeiesc, - după cuvintele Tale pentru mine tot timpul cele mai sfinte nu este atunci doară totul, ce recepţionăm noi cu simţurile noastre, nici un adevăr deplin, ci bine pe jumătate o minciună!? Cine poate atunci prin urmare să cuprindă pe deplin o oarecare încredere la un cuvânt dat? Această întrebare a Ta m-a făcut pe mine însumi cu adevărat puţin trist. Tu trebuie să fii de această dată într-adevăr deja aşa de bun şi să-ţi răspunzi singur la întrebarea Ta; pentru că pe pământul întreg nu-ţi rezolvă nici o fiinţă din sine acest mister!“
Spun Eu: „Fii tu din această cauză cu totul fără grijă! Aici la această masă sunt aşezaţi câţiva, care ar fi în stare să-i dea lui Josoe despre aceasta un răspuns cu totul îndeajuns ca soluţie (rezolvare) a întrebării Mele, cu siguranţă fără adăugarea Mea deosebită; pentru că ei ştiu deja aproximativ, de unde bate vântul. Dar Eu vreau, ca în răspunsul de lămurire a întrebării într-adevăr puţin mai sus puse, să-i vină Jarah a Mea lui Josoe în ajutor! Şi aşa (întorcându-Mă la Jarah) încearcă tu, Jarah Mea cea mai dragă, dacă găseşti în inima ta un răspuns potrivit la întrebarea Mea!“
Grăieşte fetiţa, zâmbind puţin: „Cu adevărat, pe mine mă surpinde foarte mult, că Josoe de altfel aşa de înţelept nu a găsit de îndată în sine un răspuns plauzibil şi pe deplin lămuritor la această întrebare foarte uşoară! - Ce poate fi altfel adevărul deplin, veşnic decât Dumnezeu Insuşi, care, cuprinzând în Sine din veşnicie toată desăvârşirea, este în Duh mereu Unul şi Acelaşi, deci pe veci în şi pentru Sine de neschimbat, pentru că în El ca desăvârşirea cea mai nemărginită în Sine însuşi nu este nici o altă schimbare imaginabilă. Dumnezeu este singurul şi veşnicul motiv strămoşesc a toată existenţa. Tot ce este aici, nu este nimic altceva decât numai ideiile Sale fixate; existenţa lor este prin urmare şi o existenţă a lui Dumnezeu şi viaţa lor este viaţa lui Dumnezeu.
În Dumnezeu este de aceea tot adevărul deplin, veşnic, pentru că în afară de Dumnezeu nu poate fi niciunde nimic, - în noi oamenii însă numai într-atât, cât suntem una cu Duhul Lui cel mai sfânt, prin dragostea curată faţă de El. Dragostea curată faţă de Dumnezeu ne leagă cu Dumnezeu şi face ca să devenim una cu El; dacă suntem însă aceasta, atunci devine totul cea mai curată lumină, încotro am vrea numai să ne şi întoarcem. Şi această lumină din începuturi în cea mai înaltă curăţie a Duhului, este atunci tocmai adevărul veşnic, de neschimbat. - Aceasta, îmi pare mie, este singurul răspuns corect de lămurire la întrebarea Domnului către dragul Josoe.“
Spun Eu către Cireniu: „Deci, ce spui tu de răspunsul acestei întrebări, pe care Eu i-am pus-o lui Josoe? Dar să nu cumva să crezi, că Eu i-aş fi aşezat un astfel de răspuns minunat în inimă; ci ea l-a găsit pe propriul ei spaţiu şi teren. Şi Eu îţi spun ţie şi tuturor care sunteţi prezenţi aici la această masă: la acest răspuns nu este în plus nici un cuvânt şi nici unul nu este în minus şi totul este adevărat pe veci.
Dar cum s-a întâmplat că ea a spus adevărul şi nu Josoe, cu toate că el şi-a propus să fie pentru adevărul deplin? Vedeţi, acest lucru l-a pricinuit dragostea ei pură şi nemărginită pentru Mine; o astfel de dragostea leagă inima ei cu cea a Mea şi prin acesta ea poate pe cel mai scurt drum să primească întregul adevăr de la izvorul de veci a întregii lumini, aşa cum l-a descris ea, a întregii existenţe şi a adevărului, care este pe veci tot acela şi de neschimbat în Mine.
Şi tu, dragul Meu Josoe, care eşti doar pentru adevăr, ce spui tu acum despre Jarah, care într-o anumită formă este doar pentru dragoste?“
Spune Josoe, puţin jenat: „O Doamne, eu văd acum pata cea întunecată din mine; dar eu nu pot găsi calea cum s-o scot afară! Eu i-am pricinuit mare nedreptate lui Jareih şi acest lucru trebuie îndreptat şi dacă Tu, o Doamne, nu ai nimic împotrivă, atunci voi merge imediat sus şi mă voi aşeza lângă ea!“
Spun Eu: „Nu am nimic împotrivă; deoarece iată, toţi aceşti oameni se bucură de convorbirea dintre voi doi! Eu îţi spun: alături de ea tu vei găsi ceea, ce doreşti tu să fii!“ - Doar după aceste cuvinte ale Mele se ridică Josoe repede şi se aşează lângă Jarah şi îngerul ei Rafael.