Nastera lui Iisus in Betleem

Extract din "Copilaria lui Iisus" primit prin revelatie divina de Jakob Lorber in 1843

Capricii aparente ale Mariei în timpul călătoriei. Inceputul durerilor facerii. Adăpostirea Mariei într-o peşteră apropiată.

Astfel a ajuns societatea noastră evlavioasă la şase ore apropiere de Betleem şi a făcut acolo o pauză în aer liber.
Iosif însă se uita la Maria şi găsi, că ea trebuie că era plină de dureri; de aceea a cugetat el foarte încurcat în sineşi:
„Ce poate fi aceasta? Chipul Mariei este plin de dureri şi ochii ei sunt plini de lacrimi! Poate că o împresoară vremea ei?“
De aceea se uită Iosif încă o dată mai exact la Maria; şi uite, atunci o găsi râzând spre marea lui uimire!
De aceea a şi întrebat-o el numaidecât: „Maria, spune-mi, ce se întâmplă probabil în înăuntrul tău? Pentru că eu îţi văd chipul acuşi plin de dureri, iar acuşi iarăşi râzând şi strălucind de mare fericire!“

Maria însă spuse la acestea lui Iosif: „Uite, eu am acum două popoare în faţa mea! Primul plânge şi atunci trebuia să plâng şi eu silită de împrejurări împreună cu el.
„Celălalt însă păşea râzând în faţa mea şi eu am fost plină de bucurie şi veselie şi trebuia să râd şi eu şi să intru în bucuria lui! - Aceasta este tot ce a sustras chipului meu, durere şi bucurie.“
După ce Iosif a auzit acestea, a fost el iarăşi liniştit, pentru că ştia, că Maria avea deseori vedenii; de aceea el a şi lăsat în sfârşit să se porneasca iarăşi călătoria mai departe şi s-a dus în sus spre Betleem. -
Atunci când însă ei au ajuns în apropierea Betleemului, acolo i-a spus Maria deodată lui Iosif:
„Asculta-mă, Iosif! Ceea ce este în mine, începe să mă împresoare foarte tare; lasă de aceea să ne oprim în loc!“
Iosif s-a speriat pe deplin din cauza acestui strigat dintr-o odată al Mariei; pentru că el vedea acum, că a venit de ceea ce el s-a temut tocmai cel mai mult.
El a făcut de aceea să se şi oprească căruţa dintr-o dată. Maria însă spuse iarăşi numaidecât lui Iosif :
„Dă-mă jos de pe măgăruş; pentru că ceea ce este în mine, mă împresoară imens şi vrea să iasă din mine! Şi eu nu mai sunt în stare să mă împotrivesc împresurării!“
Iosif a spus însă: „Dar pentru numele Domnului! Tu doară vezi că aici nu este niciunde o casă de adăpost; deci, unde să te pun pe tine?“
Maria spuse însă: „Uite, acolo, înspre înăuntrul muntelui, este o peşteră; vor fi de-abia o sută de paşi până acolo! Acolo duceţi-mă; să merg mai departe, îmi este imposibil!“
Şi Iosif şi-a mânat numaidecât căruţa în acea direcţie şi a găsit spre cel mai mare noroc al lui în această peşteră, deoarece le servea păstorilor ca staul de nevoie, ceva fân şi paie, din care el imediat a lăsat să se facă un aşternut de nevoie pentru Maria.

Maria în grotă. Iosif în căutarea unei moaşe în Betleem.
Intâmplările minunate ale lui Iosif. Mărturia naturii.
Intâlnirea lui Iosif cu moaşa.

Atunci când aşternutul a fost pregătit, a adus-o Iosif pe Maria numaidecât în peşteră şi ea s-a pus întinsă pe aşternut şi a găsit uşurare în această stare.
Atunci când însă Măria se afla aşa uşurată pe asternut, a spus Iosif către fiii săi:
„Voi doi cei mai în vârstă vegheaţi asupra Mariei şi daţi-i un ajutor potrivit în cazul necesităţii timpurii, mai ales tu, Iov, care ţi-ai însuşit ceva cunoaştere în acest domeniu prin compania cu prietenii mei în Nazaret!“
Celorlaţi trei le-a poruncit însă, să se îngrijească de măgar şi de bou şi să adăpostească cumva căruţa în peşteră, care era destul de încăpătoare. După ce însă Iosif a poruncit toate acestea bine chibzuite, i-a spus el Mariei: „Eu însă vreau acum să merg sus pe munte şi vreau să caut în cetatea tatălui meu o moaşă în cea mai mare repeziciune şi vreau să o aduc încoace, pentru ajutorul tău necesar!“

După aceste cuvinte a păşit Iosif numaidecât afară din peşteră, fiindcă era deja destul de târziu în seară şi se puteau vedea stelele de pe cer destul de bine.
Dar ce fel de experienţe minunate a făcut Iosif după această păşire în afară din peşteră, vrem noi să redăm cu cuvintele sale proprii, pe care le-a dat fiilor săi, atunci când s-a reântors în peşteră cu moaşa găsită şi după ce Maria a născut deja.
Cuvintele lui Iosif sună însă astfel: „Copii, noi ne aflăm la marginea a lucruri mari! Eu înţeleg acum vag, ce mi-a spus vocea în seara înainte de plecarea noastră încoacea; cu adevărat, dacă n-ar fi Domnul printre noi - chiar dacă invizibil - prezent, atunci este imposibil ca asemenea lucruri miraculoase să se poată întâmpla, cum eu le-am văzut acum!
„Ascultaţi-mă! - Atunci când eu am păşit în afară şi am plecat, m-am simţit, de parcă n-aş fi mers! Şi eu am văzut luna plină apărând pe cer şi stelele în răsăritul şi apusul lor şi uite, toate stăteau pe loc şi luna nu părăsea capătul pământului şi stelele la capătul înserării nu mai vroiau să apună!
Atunci am văzut mulţime şi mulţimi de păsări şezând pe ramurile pomilor; toate au fost îndreptate cu feţele încoace şi tremurau ca în timpurile cutremurelor mari iminente şi nu puteau fi izgonite de la locurile lor, nici prin ţipete şi nici prin aruncături de pietre.
„Şi eu am privit iarăşi pe suprafaţa pământului încoace şi încolo şi am văzut nu departe de mine un număr de muncitori, care stăteau acolo în jurul unei oale pline de mâncare, unii îşi ţineau mâinile nemişcate în oala şi nu puteau scoate mâncare din oală.
„Aceia însă, care au scos deja mai înainte o bucată de mâncare din oală, o ţineau la gură şi nu puteau deschide gura, ca ei să mănânce bucata de mâncare; toate chipurile erau însă îndreptate în sus, de parcă ar vedea lucruri mari pe cer.
„Atunci am văzut eu oi, care erau conduse de păstori; dar oile stăteau nemişcate acolo şi mâna păstorului, care a ridicat-o, pentru a lovi oile care stăteau, a rămas ca înţepenită în aer şi el nu o putea mişca.
„Iarăşi am văzut eu o turmă întreagă de ţapi, aceia ţineau botul lor peste apă şi totuşi nu puteau să bea, fiindcă ei toţi erau ca de tot înmărmuriţi.
„Aşa am văzut eu şi un pârâu, acela avea o cădere tare în jos de pe munte şi uite, apa stătea liniştită şi nu se scurgea în jos spre vale! - Şi astfel era de privit totul pe suprafaţa pământului, de parcă n-ar avea viaţă şi nici mişcare.
„Atunci când însă eu stăteam aşa acolo şi nu ştiam, dacă stau pe loc sau merg, uite, am văzut atunci în sfârşit o dată iarăşi o viaţă!
„O femeie venea adică de-a lungul muntelui păşind în jos direct spre mine şi m-a întrebat, după ce a ajuns pe deplin la mine: , Omule, unde vrei să te duci aşa de târziu? `
„Şi eu i-am spus; , O moaşă caut; pentru că acolo, în peşteră, este una care vrea să nască! `
„Femeia a răspuns însă şi a zis: , Este ea din Izrael? ` - Şi eu i-am răspuns: , Da, doamnă, eu şi ea suntem din Izrael; David este tatăl nostru! `
Femeia însă a vorbit mai departe şi a întrebat: , Cine este aceea, care vrea să nască acolo, în peşteră? Este ea soţia ta, sau o rudă, sau o slujitoare? `
„Şi eu i-am răspuns: , De puţin timp este femeia mea numai în faţa lui Dumnezeu şi a marelui preot; atunci când ea s-a însărcinat, n-a fost încă soţia mea, ci a fost doar dată mie spre îngrijire în casa mea din partea templului prin mărturia lui Dumnezeu, fiindcă a fost mai înainte crescută în cel mai sfânt loc!
„, Nu te minuna însă de sarcina ei, pentru că ceea ce este în ea, este zămislit într-un mod minunat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu! ` - Femeia s-a minunat însă de aceste spuse şi mi-a spus: , Omule, spune-mi adevărul! ` - Dar eu i-am spus: , Vino şi vezi şi convinge-te cu proprii tăi ochi! `“

Apariţiile la peşteră. Chipul de vis al moaşei şi cuvintele ei profetice. Moaşa la Maria şi la copil. Dubiile Salomeii, sora moaşei, referitor la fecioria Mariei.

Şi femeia a binevoit şi l-a urmat pe Iosif până la peşteră; dar când aceştia au ajuns acolo s-au adunat deodată în jurul peşterei nori albi aşa că ei nu au putut reuşi să găsească intrarea în ea.
La această apariţie a început moaşa să se mire prea tare şi a vorbit către Iosif:
„O mare minune s-a întâmplat în această zi sufletului meu! Astăzi dimineaţă am avut un vis măreţ şi minunat, unde totul s-a întâmplat exact aşa, cum pot vedea eu acum în realitate, cum pot vedea şi ce voi vedea eu în continuare!
„Tu eşti acelaşi bărbat care mi-a apărut în vis; tot aşa am văzut că lumea s-a odihnit în mijlocul lucrului lor şi am văzut peştera, am văzut cum a acoperit-o un mare nor şi am vorbit cu tine, aşa cum vorbesc eu acum.
„Şi eu am văzut mai multe minunăţii înăuntru în peşteră, când m-a urmat sora mea Salomea, căruia i-am povestit visul meu de dimineaţă!
„De aceea spun în faţa ta şi în faţa lui Dumnezeu, Domnului meu: Izraelul a avut parte de o mare mântuire! Un salvator a venit, trimis de sus, în aceste timpuri primejdioase ale noastre!“
După aceste cuvinte ale moaşei s-a retras de îndată norul şi o măreaţă lumină îi întâmpină pe Iosif şi pe moaşa din peşteră, aşa că nu au putut să suporte ochii lor şi moaşa a început atunci să vorbească: „Adevărat este tot, ce am văzut eu în vis! O bărbatule, o fericitule, aici se află mai mult decât Avraam, Isaac, Iacov, Moise şi Elisei!“
După aceste cuvinte a început din ce în ce mai mult să piardă lumina din intensitatea ei şi copilaşul a devenit vizibil, cum pentru prima oară s-a alăptat de la sânul mamei Sale.

Moaşa însă a păşit cu Iosif în peşteră, a văzut copilaşul şi mama acestuia şi când ea a simţit eliberarea, a început să spună:
„Într-adevăr, într-adevăr, acesta este Mântuitorul care a fost slăvit de toţi profeţii, care va fi liber nestrâns deja în trupul mamei, pentru a prezice, că El va desface toate legăturile dure ale legilor!
„Dar când a văzut vreodată cineva, ca un copil nou născut caută deja hrană la sânul mamei sale? !
„Aceasta este o dovadă evidentă, că acest copil când va deveni bărbat va judeca lumea după dragoste şi nu după legi!
„Ascultă, tu fericit bărbat al acestei fecioare! Totul este în cea mai mare ordine, de aceea lasă-mă să păşesc afară din peşteră, căci mie acum îmi este greu în piept, deoarece eu nu sunt destul de pură, pentru a putea suporta apropierea sfântă a Dumnezeului, a Domnului meu şi al tău!“
Iosif s-a speriat tare la aceste cuvinte rostite de moaşă; ea însă s-a grăbit să iasă din peşteră afară.
Dar când a păşit din peşteră, a întâlnit-o afară pe sora ei Salomea, care a urmat-o din cauza acelui vis şi a vorbit imediat spre ea:
(Moaşa): „Salomea, Salomea, vino şi uită-te în realitate la visul meu de astăzi dimineaţă! Fecioara a născut în belşugul adevărului, ce nu poate înţelege pe veci natura şi înţelepciunea omenească!“
Salomea însă a vorbit: „Atât de adevărat cât trăieşte un Dumnezeu, nu pot să cred, că o fecioară a născut, decât atunci dacă eu o voi consulta cu propria mea mâna experimentată!“

Rugămintea Salomeii spre Maria. Acceptarea Mariei.
Constatarea, pedeapsa şi căinţa Salomeii. Indicaţiile îngerului spre Salomea. Insănătoşirea Salomeii. O avertizare de sus.

După ce a vorbit Salomea aceasta , a intrat de îndată înăuntru în peşteră şi a vorbit:
„Maria, sufletul meu este ocupat cu o ceartă; de aceea te rog eu, ca tu să te pregăteşti, să te consult eu cu mâna mea experimentată şi să văd eu, care este de fapt fecioria ta!“
Maria accepta imediat această dorinţă a Salomeii cea necredincioasă şi s-a lăsat controlată.
Dar când Salomea a atins trupul Mariei cu mâna ei experimentată, s-a auzit imediat un geamăt puternic şi strigăt din răsputeri:
„Ah, vai de mine pagână ce sunt, necredincioasă ce sunt, că eu am vrut să-l neg pe Dumnezeul veşnic şi viu! Căci uitaţi-vă, uitaţi-vă aici, - mâna mea arde în furia dumnezeiască, nenorocita de mine!
După aceste cuvinte s-a aruncat imediat în genunchi în faţa copilaşului şi a vorbit:
„O Dumnezeul părinţilor mei! Tu atotputernic Domn al tuturor minunăţiilor! Gîndeşte-te la mine, că şi eu sunt o sămânţă din Avraam, Isaac şi Iacov!
„Nu mă fă de batjocoră în faţa fiilor Izraelului, ci dăruieşte-mi înapoi membrele mele sănătoase!“
Şi iată, imediat s-a aflat lângă Salomea un înger al Domnului şi a vorbit spre ea: „A auzit Dumnezeu, Domnul implorările tale; du-te la copilaş şi du-l în braţe şi tu vei da peste o mare însănătoşire!
Şi când Salomea a auzit aceasta, a mers în genunchi în faţa Mariei şi a rugat-o să-i dea micul copilaş.
Maria i-a dat imediat copilul şi a vorbit spre ea: „Să te ajute spre însănătoşirea ta după spusele îngerului trimis de Domnul; Domnului să-i fie milă de tine.“
Şi Salomea a luat copilaşul şi l-a purtat în braţe pe genunchi şi a început să vorbească cu copilul, de îndată ce l-a primit în braţe:
„O Dumnezeule, Tu atotputernicul Domn al Izraelului, care conduci şi stăpâneşti deja de o veşnicie! În tot, tot belşugul adevărului s-a născut aici un rege al regilor Izraelului, care va fi mai măreţ decât a fost David, bărbatul după inima lui Dumnezeu! Lăudat şi slăvit să fii Tu în faţa mea veşnic!“
După aceste cuvinte s-a însănătoşit Salomea întru totul, i-a înapoiat cu mare mulţumire în inima ei copilul Mariei şi a mers aşa sănătoasă din peşteră afară.
Dar când a ajuns afară a vrut să strige tare despre marea minune a minunilor şi a început să-i povestească şi surorii ei tot ceea ce i s-a intâmplat ei.
Dar repede s-a auzit o voce de sus care vorbea spre Salomea: „Salomea, Salomea, nu spune nimănui, ce lucruri nemaipomenite ţi s-au întâmplat aici! Căci timpul întâi trebuie să vină, unde Domnul se va dovedi El pe Sine Insuşi prin cuvinte şi prin fapte!“
Aici a tăcut Salomea şi Iosif a ieşit afară şi le-a rugat pe ambele surori, să vină iar înapoi în peşteră după dorinţa Mariei, pentru ca nimeni să nu observe, ce minunăţii s-au întâmplat în acea peşteră. Şi amândouă au intrat iar umile înapoi în peşteră.

Odihna de noapte a familiei sfinte în peşteră.
Cântecele de laudă de dimineaţă ale îngerilor. Rugăciunile ciobanilor.
Cuvintele de explicaţie ale îngerului spre Iosif.

Şi când toţi au fost adunaţi în peşteră, au întrebat fiii lui Iosif pe tatăl lor (adică pe Iosif):
„Tată ce să facem noi? Totul este în cea mai mare ordine! Călătoria ne-a obosit membrele; nu avem voie să ne punem să ne odihnim?“
Şi Iosif a vorbit: „Copii, voi vedeţi, ce milă nemărginită am primit noi cu toţii de sus; de aceea să staţi de pază şi să-l slăviţi pe Dumnezeu împreună cu mine!
„Voi aţi văzut doar ce i s-a întâmplat Salomeii în peşteră, de aceea să nu ne fie nici nouă somn, atunci când ne cercetează pe noi Domnul!
„Mergeţi însă la Maria şi atingeţi copilul! Cine ştie, dacă pleoapele voastre nu se vor întări aşa, de parcă voi aţi fi dormit adânc mai mult ore la rând!
Şi fiii lui Iosif au mers şi au atins copilaşul; dar copilul le-a zâmbit şi a întins mâinile Sale înspre ei, aşa de parcă şi-ar fi recunoscut fraţii.
De aceasta s-au mirat cu toţii şi au vorbit: „Adevărat este, că acest copil nu este un copil oarecare! Căci unde a putut vedea cineva, ca vreunul este aşa minunat salutat de un copil care de-abia s-a născut? !
„În afară de aceasta suntem noi acum într-adevăr încă pe deasupra de îndată aşa de întăriţi în toate mădularele noastre, de parcă noi n-am fi făcut niciodată o călătorie şi ne-am afla acasă într-o dimineaţă cu trupul pe deplin odihnit!“
Şi Iosif a spus la acestea: „Vedeţi, deci sfatul meu a fost bun! Dar acum observ eu, că începe să se facă tare frig; de aceea aduce-ţi încoace boul şi măgarul! Animalele se vor adăposti în jurul nostru şi vor face ceva căldură cu suflarea şi respiraţia lor; şi noi înşine vrem de aceea să ne adăpostim şi noi în jurul Mariei!“
Şi fiii au făcut acest lucru. Şi atunci când ei au adus ambele animale în apropierea Mariei, s-au pus acestea de în dată jos în partea principală a aşternutului Mariei şi suflau harnice peste Maria şi copilaşi şi l-au încălzit astfel destul de bine.
Şi moaşa a vorbit: „Intr-adevăr, nimic mai neânsemnat poate să fie acesta în faţa lui Dumnezeu, căruia şi animalele îi slujesc astfel, de parcă ele ar avea minte şi raţiune!“
Salomea a spus însă: „O surioară, animalele par aici să vadă mai multe decât noi! Despre ceea ce noi încă de-abia îndrăznim să ne gândim, animalele se roagă deja către Acela, care le-a făcut!“
„Crede-mă, soră, aşa de adevărat cum Dumnezeu trăieşte, aşa de adevărat este şi aici, în faţa noastră, Mesia cel făgăduit; pentru că doară noi ştim, că nu s-au întâmplat niciodată asemenea minunăţii la naşterea chiar a celui mai mare profet!“
Maria a spus însă Salomeii: „Dumnezeu Domnul ţi-a arătat o mare milostivire, din care cauză tu vezi asemenea lucruri , în faţa cărora se cutremura chiar sufletul meu.
„Dar taci în această privinţă, cum ţi-a poruncit mai înainte îngerul Domnului; căci, altfel, ne-ai putea tu pricinui un destin nemilos!“
Salomea i-a făgăduit Mariei, că va tace o viaţă întreagă şi moaşa i-a urmat exemplul sorei sale.
Şi astfel au fost aşadar toţi liniştiţi în peşteră. În prima oră, însă, înainte de răsăritul soarelui au auzit toţi cântece de laudă chiar puternice în faţa peşterii.
Şi Iosif l-a trimis de îndată pe cel mai mare fiu al sau să vadă, ce ar fi şi cine ar cânta aşa de puternic laudă lui Dumnezeu în aer liber.
Şi Iov a mers afară şi a văzut, că toate spaţiile firmamentului erau ocupate în sus şi în jos cu nenumărate miliarde de îngeri strălucitori. Şi el s-a grăbit mirat înapoi în peşteră şi a povestit tuturora, ce a văzut el.
Toţi însă au fost tare miraţi despre relatările lui Iov şi au mers afară şi s-au convins de adevărul spuselor lui Iov.
După ce ei au văzut însă asemenea minunăţii ale Domnului, au mers ei iarăşi în peşteră şi au dat şi Mariei această mărturie. Şi Iosif i-a spus Mariei:
„Ascultă, tu cea mai curată fecioară a Domnului, fructul trupului tău este într-adevăr o zămislire a Duhului Sfânt al Dumnezeului; pentru că toate cerurile mărturisesc acum despre aceasta!“
„Dar cum ne va merge nouă, dacă toată lumea trebuie inevitabil să afle, ce s-a întâmplat aici? Pentru că nu numai noi, ci şi toţi ceilalţi oameni văd acum, ce fel de mărturie ne străluceşte nouă din toate cerurile, acest lucru l-am observat la mulţi păstori acum, cum ei şi-au îndreptat chipurile înspre cer „şi au cântat cu aceeaşi voce cu corurile puternice ale îngerilor, care acum ocupă toţi vizibil toate spaţiile cerului în sus şi în jos până la pământ.“
„Şi cântarea lor sună ca aceea a îngerilor: Cădeţi ca roua în jos, voi cerurilor, către cei drepţi! Pace oamenilor pe pământ, care sunt de un cuget bun! Şi cinste să-i fie lui Dumnezeu în înălţimi în Acela, care vine aici în numele Domnului! `
„Priveşte, o Maria, aşa ceva aude şi vede acum toată lumea; de aceea ea şi va veni încoace şi ne va urmări şi noi vom trebui să fugim peste munţi şi văi!
„De aceea sunt eu de părere ca noi să ne ridicăm de aici aşa de repede pe cât este posibil şi imediat după ce eu voi fi înscris - ceea ce să se întâmple încă azi dimineaţă - , să ne ducem iarăşi înapoi în Nazaret şi de acolo să trecem dincolo la greci, dintre care eu îi cunosc pe unii destul de bine. - Nu eşti tu de aceeaşi părare ca mine?“
Maria însă i-a spus lui Iosif: „Dar tu doară vezi, că eu încă nu pot să părăsesc acest adăpost astăzi; de aceea să lăsăm toate în voia Domnului. El ne-a condus până acum şi ne-a apărat, astfel El ne va conduce cu siguranţă încă şi mai departe şi ne va apăra chiar foarte devotat!
„Dacă El vrea să ne dezvăluie în faţa lumii, spune: încotro vrem noi să fugim, ca cerurile Sale să nu poată să ne descopere? !
„De aceea, să se întâmple voia Lui! Ceea ce El vrea, va fi potrivit. Uite, aici, la pieptul meu, doară se odihneste Acela, către care toate acestea sunt îndreptate!
„Acesta însă să rămână la noi şi astfel nici nu se va îndepărta de noi marea măreţie a lui Dumnezeu şi noi putem să fugim, oriunde vrem noi!“
După ce Maria însă de-abia a terminat încă de spus aceste cuvinte, uite, atunci au stat deja doi îngeri ca conducători ai unei sumedenii de păstori în faţa peşterii şi le-au arătat păstorilor, că aici s-a născut Acela, căruia îi sunt adresate cântecele lor de laudă.
Şi păstorii au păşit înăuntru în peşteră şi au îngenuncheat în faţa copilaşului şi îl divinizau; şi îngerii veneau cu cetele şi îl adorau pe copilaş.
Iosif însă se uita cu fiii săi foarte mirat la Maria şi la copilaş şi a spus: „O Dumnezeule, ce este aşadar aceasta? Te-ai întrupat Tu Insuţi în carne în acest copil?
„Cum ar fi atunci probabil posibil, ca El să fie divinizat chiar de îngerii Tăi sfinţi? Dacă Tu, însă, eşti aici, o Doamne, ce se întâmplă atunci aşadar cu templul şi cu sfânta sfintelor?“
Şi un înger a păşit la Iosif şi i-a spus: „Nu întreba şi nu te îngriji; pentru că Domnul a ales pământul spre locul de acţiune al milostivirii Sale şi a cercetat acum poporul Său, cum El a spus de dinainte prin gura copiilor Săi, ai slujitorilor şi profeţilor Săi!
„Ceea ce se întâmplă însă acum, în faţa ochilor tăi, aceasta se întâmpla prin voia Aceluia, care este aici sfânt, preasfânt.“
Aici, l-a părăsit îngerul pe Iosif şi s-a dus iarăşi acolo şi se ruga la copilaş, care le surâdea acum cu braţele deschise tuturor celora care se rugau.
Atunci când însă soarele a răsărit, au dispărut îngerii; dar păstorii au rămas şi l-au întrebat pe Iosif, cum totuşi a fost posibil să se întâmple aşa ceva.
Iosif a spus însă: „Ascultaţi, cât de minunat creşte iarba din pământ, tot aşa s-a întâmplat şi această minune! Care ştie însă, cum creşte iarba? Tor aşa de puţin ştiu şi eu să va fac cunoscut despre această minune! Dumnezeu a vrut să fie astfel; aceasta este tot, ce va pot spune eu!“
Păstorii au fost însă mulţumiţi cu acest răspuns şi nu l-au întrebat pe Iosif mai departe şi s-au dus şi i-au adus Mariei tot felul de întăriri ca jertfă.

Acum am ajuns la Adevarul Lumii eterne.
Nu credeam ca o sa ajung sa cred in Dumnezeul cel adevarat !
Cred in Dumnezeu cel caruia ne inchinam In Sfanta Treime, fac parte din trupul sau adica Biserica Ortodoxa , care are drept cap pe Iisus Hristos-Fiul lui Dumnezeu.
Nu imi mai trebuie nici un ,, remediu" homeopat , am scapat de dependenta de solutii si granule, de obsesii si de teama de boala.
Dumnezeu este o Fiinta suprema, avem un singur botez si o singura credinta adevarata, cea crestina ( ortodoxa) de la Sfintii Apostoli lasata si transmisa pana acum in Biserica Ortodoxa .
La revedere, va multumesc tuturor, va doresc sa Il cunoasteti si iubiti pe Dumnezeu cel adevarat, dragii mei !
    

Si cum arata Dzeu daca zici ca L-ai gasit ?

Inseamna ca ai citit Lorber de ai ajuns la o asemenea concluzie. Nu este asa ?

Dumnezeu nu ,, arata" ci ESTE. El este. El este cel Atotputernic, Creatorul tuturor celor vazute si a celor pe care cu ochii nostri materiali nu le putem acum vedea. El este Iubire, pentru ca vrea binele sufletelor noastre , adica mantuirea. Am cunoscut puterea Lui, nu cum arata fizic, ca asa ceva nu este posibil pentru sufletul aflat in trup .
Am citit pe Sfantul Vasile cel Mare, pe Sfantul Ioan Gura de Aur, pe Sfantul Ignatie, pe Sfantul Efrem Sirul, pe parintele Paisie aghioritul si alti oameni care au ,, strigat" cu sufletul catre Dumnezeu si El i-a auzit si ajutat sa-L cunoasca.
Nici pe tine nu te-am vazut , dar uite ca am o comunicare ( ce-i drept, materiala, prin Internet).
Cu Dumnezeu comunicam direct de la suflet catre Fiinta Lui.
Va iubesc duhovniceste pe toti, va consider fratii mei in Adam si va doresc tot binele de acum si din viata vesnica.
Important este sa nu avem in suflet ranchiuna, invidie, nemultumire si sa-l iubim pe Dumnezeu , atat cat putem.

Da, banuiam, de aceea te-am intrebat. Deci inca nu ai inteles cine este Dzeu si nici cum arata. Daca ai fi citit textul de mai sus din acest post poate ai fi inteles. Cu ortodoxia ta si cu sfintii esti cam pe carare de ocol si te orbeste ca sa intelegi pana la capat adevarul.
Va trebui sa astepti mult in lumea de dincolo..ca si toti cei cu Sf Treime, cu sfinti, cu Marii, cu dogme bisericesti de orice fel pana sa ajungi sa-l vezi sau sa-l intalnesti pe Dzeu caci si El are o forma clara si nu cea fara forma din mintea ta inoculata de dogmele bisericesti.

Deci incearca sa te scapi de dogmele astea si sa citesti pe Lorber, caruia i-a dictat personal Iisus. Si poate vei intelege si tu cum arata Dzeu si in ce forma apara tuturor fapturilor in lumea de dincolo.

Astazi m-am inscris pe acest forum pentru ca: imi place daruirea lui Scarface si mi s-a parut foarte interesanta idea prepararii remediilor homeopate prin structurarea apei cu denumirea scrisa pe hartie, in care cred 100%, pentru ca am citit acum 20 de ani o carte exceptionala: Numar Viata Rezonanta a lui Alexandru Boncea si Victor Sahleanu si de asemenea pe Masaru Emoto. Problema mea era, ca un habotnic si indoctrinat ce sint, ca nu imi este indiferent cine a fost creatorul Homeopatiei si nu stiu ce implicatii spirituale are tratarea cu aceasta metoda. Nu vreau sa ma inchin la doi Domni.
Marturisesc aceeasi credinta cu DorinStepan si, Scarface imi pare rau ca gandesti asa, adica dispretuitor fata de Sfanta Treime, Sfinti, Maica Domnului si dogme, carora se vede ca nu le intelegi sensul. De ce ar fi mai buna credinta lui Jacob Lorber sau a oricui altcineva. Daca Dumnezeul revelatiei biblice, care S-a intrupat, a murit, a inviat si a intemeiat Biserica – Trupul Sau este Adevarul (care ne va face liberi), atunci greu este sa dam cu piciorul in tepusa.
Cred in buna ta credinta si te rog mai cerceteaza! De ex. citeste Teologia mistica a Bisericii de rasarit de Vladimir Losky.
Doamne ajuta!

Da, frate. Merci de sfaturi. Din pacate exista mai multe tipuri de oameni pe lume cu deschideri diferite catre adevar.
Pamantul asta are asa un talent de indobitocii si intuneca oamenii incat nu ma mai mira nimic.
Eu nu am facut parte niciodata din categoria indoctrinatilor si nu am cum sa ajung vreodata sa ma mai ocup cu dogme si prostii cand
stiu deja foarte clar de la prima mana - Iisus cum sta adevarul adevarat.
Ca sa sar acum de la clasa 10-11 la gradinita ar fi o mare prostie. Ceea ce am spus de acele lucruri insa nu este deloc gandirea mea ci gandirea lui Iisus ! Deci faci o mare confuzie. In biblie scrie clar ca "sa nu ai alti Dzeu in afara de mine".

Nu scrie in Biblie "roaga-te la Maria si alti oameni"...ci exact pe dos, frate !

Insa nu dupa cunostinte se hotaraste unde ajungem dupa moarte, ci dupa iubirea de Dzeu care este echivalenta cu iubirea de semeni.
Insa de una poti fi sigur: dincolo nu vine nimeni cand te rogi la Maria si sfinti si nici macar la Dzeu! Ci doar Iisus este calea, viata si adevarul.

Insa appropo de cultul Mariei si al "sfintilor", o sa traduc aici o revelatie - pe care din intamplare chiar ieri am reascultat-o, de la Iisus direct - cu privire la acest lucru.

Sint constient ca nu ne putem schimba unii pe altii cu ratiunea, pentru ca-n joc sint duhurile. Sint impotriva certurilor de cuvinte, astfel ca nu voi continua, vrand sa marturisesc decat doua lucruri elementare: avem un singur Dumnezeu, unul in Fiinta si intreit in Persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfant si numai Lui ne inchinam si numai pe El il adoram, iar pe Maica Domnului si pe Sfinti ii veneram (iubim, cinstim), ca pe niste prieteni iubiti ai Domnului si ne rugam lor ca mijlocitori. Cat priveste relatia directa pe care o poate avea un credincios cu Mantuitorul Hristos, putem afirma ca aceasta este absolut necesara in Ortodoxie, pentru ca daca nu-L vom cunoaste din viata aceasta, nu vom fi cu El nici in cealalta. Din pacate inselatorul nu doarme, de aceea crestinul deschide ochii numai dupa ce se altoieste bine in Trupul lui Hristos - Biserica, si atunci il poate vedea - simti - gusta pe Hristos Dumnezeu fara a se vatama. Altfel ...
Eu n-as dispretui totusi experienta a milioane de oameni care au format si formeaza Biserica de acum doua mii de ani si pana astazi in mod neintrerupt si pana la sfarsitul veacurilor.

denis68 a scris: iar pe Maica Domnului si pe Sfinti ii veneram (iubim, cinstim), ca pe niste prieteni iubiti ai Domnului si ne rugam lor ca mijlocitori.

Off cata orbire si prostie in aceste cuvinte ! Pai nu s-a incarnat Dumnezeu insasi ca Iisus ca sa ne fie asa in forma de om si mai mai direct un "mijlocitor" ? Ce prostie este asta cu nevoia de "mijlocitori" !
Tu te duci la unchi sau matusa cand vrei sa vrobesti cu tatal tau sau direct la el ?

Pot sa vorbesc si cu tatal si cu unchiul si cu matusa, nu se exclud unii pe altii. Dumneavoastra, insa, excludeti pe toti ceilalti crezand ca n-aveti nevoie de nimeni. Din mandrie pot veni lipsa de pretuire (dispretul) si inselarea.

Arata-mi tu tatal care este fericit atunci cand copilul i se adreseaza prin altii si nu direct si eu iti dau tot ce vrei tu ! Mandria cea mai mare o au prostii... Prostia si mandria sunt perechi bune. Eu spun ce spun de la cuvantul direct a lui Iisus dat prin Lorber si nu de la mine aceste lucruri. Tuöl contrazici deci pe Iisus, nu pe mine.
Insa tu le spui din orbirea ta dogmatica si nici macar nu vezi ca se bate cap in cap cu Biblia si cu orice ratiune elementara.
Adica Dzeu a luat trup de om ca sa ne adresam prin intermediari gen Maria si alti oameni ? Oara de cata orbire e nevoie ca sa spui asemenea aberatii ?

Ave Maria!

primit de Jakob Lorber prin dicteu divin pe 26. Aprilie 1840, duminica dimineata –

Raspunsul Domnului Iisus la o intrebare legata de salutul Ave Maria si rugatul la Maria:


Uitati, datoria voastra este, a a fost si va fii in vesnicie iubirea, adica o iubire curata, dumnezeiasca, pentru Mine si in acelasi timp si pentru fratii vostrii si surorile voastre.

Dupa gradul acestei iubiri ale Mele in voi vi se va da si voua de catre Mine, Cel care este iubirea in persoana.
Voi sunteti, atunci cand ma iubiti cu toata puterea – toti copiii iubirii mele – aceea iubire care a insamantat-o si pe Maria, mama trupului meu pamantesc.

Acest trup pamantesc este insa ca un frate pentru voi si destul de puternic ca sa va suporte cu toata blandetea si rabdarea ca mici frati si surori si sa va conduca ca frati si surori maturi.

Si cine doreste sa ajunga la Tata, acela sa se intoarca catre Mine, ca la copilul preferat al Tatalui (= Iubirea), caci acesta este singurul frate adevarat pentru voi (adica Iisus), plin de cea mai mare iubire si intelepciune.
Si ca urmare nu aveti nevoie sa va duceti in legatura toate problemele si greutatile voastre la altcineva decat la Mine,

Vedeti, acest salut (Ave Maria) a venit atunci pe vremea ei ca o instiintare din cea mai inalta sfintenie a lui Dumenezeu in toata puterea duhului sau, pentru ca iubirea din Tata (= Iisus) sa va devina un adevarat frate.
(= nasterea lui Iisus, Dumnezeu in trup de om)

Acum va intrebati ce sa insemne oare acest salut ? Maria nu are nevoie de acest salut si nici nu tanjeste pentru el. Si ea stie cel mai bine dintre voi ca urechea Mea este mai ascutita ca a ei si ca ochiul Meu este mai
ager ca al ei si ca iubirea, smerenia si blandetea Mea este strivitoare in comparatie cu iubirea, smerenia si blandeata tuturor, chiar si ale tuturor duhurilor preafericite din ceruri.

Cu adevarat va spun, nestiinta si greseala voastra i-ar produce Mariei numai o mare tristete, daca Eu, din iubirea Mea mare pentru voi, nu as ascunde dorintele si rugaciunile voastre pe care le trimiteti duhurilor preafericite din cer (=Maria, „sfinti“ si toti cei care au ajuns in cer). Uitati, de aceea Eu fac aceste duhuri preafericite surde pentru aceste adulari nepotrivite si ochii lor orbi, pentru ca fericirea lor sa nu fie tulburata de marea voastra natangie.

Cine ma cauta pe Mine, de acela se va bucura si Maria si toti ceilalti sfinti. Si ei vor dori atunci sa-i slujeasca acestuia conform iubirii lui care o are pentru Mine, si din care reiese clar ce ii lipseste sau de ce are nevoie acest om.

De aceea este nefolositor ca sa se doreasca ajungerea la milostivire in afara Mea. Caci numai Eu singur sunt usa catre Tata in care locuieste si toata milostivirea.
Cine nu vine prin Mine, acela nu ajunge acolo.

Daca vreti sa va rugati cu buzele insa, atunci sunteti dea dreptul natangi sau ati fost orbiti de invatatori foarte orbi si ati fost pacaliti de alti pacaliti.

Eu v-am spus acum din Mine tot adevarul despre cum sta treaba aceasta (cu rugatul la Maria si la sfinti). Sa faceti ca atare, daca vrei sa deveniti adevarati copii ai acestui tata bun si adevarati frati ai fiului Mariei (= IIsus), care va iubeste tot asa cum ma iubiti si voi pe mine.

Amin

Mandria cea mai periculoasa este cea a desteptului. Din cate stiu eu, Lucifer nu a fost prost.
Orice despartire de Dumnezeu recunoscuta cu parere de rau se poate ierta, numai inselarea are o mare problema, pentru perseverenta in a nu-si recunoste greseala. Imi pare rau pentru toti cei ispititi in acest fel.
Mantuitorul Hristos, cel care a intemeiat Biserica istorica (adica cea reala, ortodoxa, in care ne putem mantui) A Inviat!

mda, dar proverbul nu exista pt. destepti ci pt. prostii...si asta are un motiv.
Caci daca esti prost nici macar nu recunosti ca gresesti...pe cand daca esti destept mai ai o sansa, in ciuda mandriei.
Deci nu degeaba se spune "prost si fudul". Daca te consideri mai destept ca cei care au facut proverbele existente, fa si tu unul.

Cine va avea rabdare sa citeasca de multe ori a doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, care are un singur capitol cu doar 13 versete, va putea intelege ca dragoste si adevarul nu exista, daca sunt autentice, unul fara altul. De aceea, pentru Adevarul Hristos intrupat si existent in Biserica Sa, care este trupul Lui, dragostea mea pentru voi ma indeamna sa ne despartim atata timp cat nu marturisim acelasi adevar. Doamne ajuta!

daca nu esti in stare sa descri cu cuvintele proprii ceva si recomanzi versete si carti inseamna ca insuti nu ai inteles nimic.